Quo vadis, Aida ? (2020, Jasmila Žbanić): Într-un text anterior îmi exprimam indignarea pentru faptul că juriul nu a acordat Oscarul acestui film bosniac. Este, fără mari îndoieli, unul din cele mai curoajoase și mai incomode filme din ultimii ani. Gusturile nu se discută, dar subsemnatul îl consideră filmul anului. De departe!

Filmele despre război sunt întotdeauna puțin suspecte din punctul de vedere al unui evaluator cinefil. Ele exploatează cumva facilitatea epică a unei catastrofe umane... În cazul dat, însă, Jasmila Žbanić ne-a prezentat o tragedie cinematografică de cea mai înalta probă!

Acțiunea filmului se desfășoară în 1995, la Srebrenica. Aida, o profesoară de limbă engleză din oraș, este angajată în calitate de traducătoare pentru unitatea de „căști albastre”. Armata lui Ratko Mladić înaintează și căderea orașului devine iminentă și evidentă. Mladić propune evacuarea civililor spre Kladanj, un alt orășel bosniac. „Căștile albastre” acceptă, deși par unicii care cred în sinceritatea generalului sârb. Spre marea surprindere a tuturor, femeile și copiii sunt separate de bărbați și toți sunt urcați în autobuzele aduse de oamenii lui Mladić. Majoritatea bărbaţilor au fost executați. Numărul celor masacrați doar la Srebrenica este evaluat la 4000 – 5000 de persoane...

Pe toată durata filmului, Aida încearcă disperat să-i salveze pe cei trei bărbați ai ei: soțul și cei doi feciori. Degeaba: „căștile albastre”, o unitate olandeză, respectă „à la lettre” acordul cu Mladić și refuză să-i adăpostească sau să-i ascundă... Tribunalul de la Haga a considerat mai târziu că statul olandez e direct responsabil de moartea a 300 de persoane.

Peste ani, Aida revine în oraș... În apartamentul ei locuiesc persoane care încărcau oameni în autobuz...

Primul meu reflex a fost să caut informații despre film și despre veracitatea evenimentelor prezentate. Pare că echipa a fost foarte maniacă la acest subiect și evenimentele au fost reproduse meticulos, până și intonațiile discursului lui Mladić...

Așadar, avem un mare film despre o tragedie care a avut loc cu 25 de ani în urmă. Protagoniștii acelor evenimente mai sunt mulți în viață... Filmul se privește foarte greu, la limita suportabilului, fiindcă deznodamântul este evident din start. De ce anume nu a luat filmul Oscarul, am scris cumva în numărul trecut și de la bun început: e un film dureros, curajos și incomod.

Eu nu știu când și unde anume sunt născuți și au crescut cititorii mei. Subsemnatul e născut și a crescut în falnicul oraș Bălți, acolo unde în 1998 se dădea electricitate câte 6 ore din 24. Autoruil acestor rânduri a învățat la Universitatea din Bălți care iarna nu era încălzită. Atunci când afară sunt -20°C e o experiență care nu se uită cu una cu două. În 1999 părăseam RîMî. Definitiv.

De câte ori nu m-au întrebat de atunci din ce cauză am emigrat!... Vorba lui Dodon: De-atâta!

RîMî a intrat cică în stare de urgență energetică. De ce? Vorba lui Dodon: De-atâta!

Sunt foarte supărat. Chit că vă doare pe toți în cot (presupun și eu, căci ați fi votat altfel ori de câte ori vi s-a prezentat ocazia). Și îmi vine să urlu de ciudă și de neputință. Și stiu că îmi veți răspunde, cei mai mulți: „Dacă ai plecat, ce te mai rățoiești atâta? Ne vom descurca și sunguri.” Sau altă chestie, mai soft: „Ce înţelegeţi voi? Noi aici trebuie să jucăm finuţ şi să facem strategii cu mai multe etaje şi mişcări înţelepte”...

Descurcați-vă! Căci eu nu știu ce să mai faci și ce (sau cum) să mai zici ca să fie înțeles o dată și pentru totdeauna: securitatea și independența energetică nu-i moft și nu-i jucărie. De statul „Rusia”, de CSI, de tot ce ține de așa numitul „russkii mir” trebuie de fugit ca de „ucigă-l crucea”, iar orice podeț – tăiat, ars, şi cenușa vânturată pe cea mai năprasnică furtună!

Am 11 ani de când doar despre asta lehăi. Uneori nu prea ai ce face, e drept, alteori conjunctura regională îți deschide bulevarde și îți așterne covoare roșii spre oportunități la care nici nu ai fi visat. Așa a fost în 2014, despre asta am scris și atunci... Degeaba. Am stat ca boii la poartă nouă și nu am mișcat un deget! Nici din coadă nu am dat! Vreți să știți ce mi s-a răspuns atunci? Poftim de cetiți, nu vă fie lene!

În 2021 Prim-Ministrul Republicii Moldova propune Comrat-ul drept candidat la capitală culturală a... CSI-ului!

Adevărul e că suntem astăzi conduși de feciori și fecioare de nomenclaturiști insignifianți de partid, de indivizi crescuți la călduț și deprinși cu bunicelul, nu în apartamente în care iarna se așeza promoroacă de un centimentru, nu în case în care nu era cu ce de aprins focul (ah, gardul din scândură de la ograda buneilor, prin ce sobe să fi ars?). Da, acești fii și fiice de activiști mărunți de partid, perfect acomodați timpurilor, care s-au învrednicit de diplome și programe de formațiune plătite mărinimos de stat, pe care le transformă și pe astea abil în „diplome”, ne toarnă astăzi macaroane pe urechi, cu un accent palatalizat chișinăuean execrabil, pe care-l numesc totuși „limbă română”, despre pace socială, despre strategii de politică externă nonconflictuală și multe alte aberații de acest fel. Acești epigoni ai lingăilor de partid de altădată sunt astăzi la putere! Iar noi îi admirăm și așteptăm minuni! 

Știu că nu vă place ce citiți aici. Nici mie nu-mi place. Dar cred că cineva trebuie s-o spună cumva. Nu se mai poate suporta această batjocoră continuă, minciuni peste minciuni. Ăștia despre care vă scriam vor fi bine. Vor plăti mai scump, ei au de unde, dar vor fi bine. Se vor văicăra puțin pe rețele, în articole de presă și pe video-bloguri, dar vor fi bine... Se vor mai scărmăna în public de dragul show-ului mediatic, dar vor fi bine.

xxx

P.S.: Cândva demult, pe vremea când Putin ne băga un embargo la vinuri, glumeam și ziceam că ar trebui să-i punem dictatorului de la Kremlin un monument în PMAN la Chișinău... Grație acelui embargo industria noastră vinicolă a început a se dezvolta cu adevărat!

Tovarășe Putin, am și eu o rugăminte: dacă tot noi suntem idioți și proști și nu pricepem de bună voie, fie-vă milă: tăieti dreacului gazul de tot! Și nu doar gazul: tăieti ce aveți de tăiat și basta!

Mă așez eu vineri seara să scriu editorialul, despre procurori și transnistrii, și când colo: Germania 0 - România 1 ! (min. 28). La fotball. În Germania. Meci oficial. Seniori, nu dame sau copii-juniori. Uite-așa o situație... Cum să scrii?...

Mno, bine, dragii mei, oricum nu înțeleg nimic în toată povestea asta cu reținerea procurorului și spectacolul ieftin cu mascați și tot. Mai bine zis, am eu niște presupuneri (care nu-i exclus să se concretizeze zilele următoare), dar voi fi cuminte și voi păstra „secretul” până în momentul în care nu va mai fi niciun secret pentru nimeni. Vă zic doar să notați un cod secret din două litere – R.E. –, iar atunci când totul va deveni limpede ca lacrima de crocodil să nu uitați să mă întrebați ce aveam în vedere. Să am și eu o dovadă că nu am trișat și un motiv să vă mai zic o dată: știam eu!

Jocu-i joc și hârjoneală, dar să trecem la cea mai mare noutate a săptămânii: a căzut Facebook! Cred că aceasta a fost nouatatea care a afectat cu adevărat majoritatea populației și nicidecum altceva.

Bine, au mai căzut câțiva şi câte ceva: au căzut din cer niște acte (acest dosar poartă falnicul nume „Pandora papers”) cu milioane și miliarde din zone offshore, a căzut guvernul la București, a căzut și procurorul general de la Chișinău... Iar astăzi a căzut și o noutate mai îmbucurătoare: cică a căzut și prețul la gaze în Europa. Încă e scumpușor, dar cine știe? Poate cade mai departe și săptămâna următoare.

CĂDEREA PROCURORULUI Despre procuror, pentru moment, vă voi spune doar că toate chestiile astea seamănă teribil cu tot ce am trăit pâna acum: o banală bătălie de clanuri mafiote. Am să vă explic din ce cauză. Închipuiţi-vă o persoană de undeva de departe, dar care nu ar avea „conflicte de interese” în zonă și care ar urmări ce se întâmplă în R. Moldova. Să zicem, pe cineva din Australia. Bine, știu că e puțin verosimil, că un australian ar fi mult mai afectat dacă cangurii i-ar mânca plantația de eucalipți, dar... țicniți sunt mulți prin lume. Și-apoi cine știe, poate că o fi ajuns și pe la el cândva v-o moldoveancă angajată în calitate de mulgătoare la ferma de ursoaice coala și, vrăjit de dibăcia mâinilor ei, i-a propus să rămână pe o perioadă mai lungă. S-or fi și căsătorit, căci altfel cum am explica un interes continuu față de progresele „democrației” în R.M.? Cred că „australianul” nostru ar fi constatat un singur lucru: vin roșii - se înroșesc și funcționarii, vin verzii – înverzesc, s.a.m.d. Invariabil. Doar culorile se schimbă. Tradițiile însă sunt păstrate cu sfințenie.

Dar fiindcă eu nu sunt australian, şi chiar de sunt departe, mă consider o persoană chiar foarte interesată, mă voi limita, pentru moment, la câteva întrebări:

1.   Guvernarea avea un plan bine elaborat, în mai multe etape, cum să-l scoată din funcție pe Stoianoglo și nici nu prea au făcut mare secret din asta. Erau chiar destul de avansați în „proiect”. Ceva însă i-a făcut să abandoneze planul inițial și să acționeze foarte rapid. Ce anume?

2.   Stoianoglo a fost reținut de SIS. De ce?

3.   Jurnaliștii din Moldova, din toată nebuloasa dosraului Pandora, au gazit doar milioanele lui Plahotniuc. Alte conecțiuni cu Republica Moldova chiar nu s-au găsit? Ori nici nu s-au căutat? Există oare o legătură între dosarul Pandora și spectacolul cu focuri de artificii din R. Moldova?

4.   În afară de președinții și miniștrii cu care s-au lăudat oficialii pe rețele, în Republica Moldova au tot fost înalți funcționari europeni și americani, iar ai noștri au plecat la Moscova să se vadă cu Kozak. Se pare ca totul se învârte în jurul Transnistriei. Ce și-au spus? E liniște totală din această parte...

Iată așa întrebări îmi pun eu în legătură cu căderea lui Stoianoglo.

P.S.: Până am terminat eu de scris acest text, s-a terminat și meciul de fotbal. Echipa Germaniei a învins cu 2-1. Fiindcă fotbalul e un joc care se joacă în 22, dar la urmă câștigă nemții.

Și în geopolitică cum o fi? Avem oare șanse să ne calificăm?

Cum n-ai suci-o și cum n-ai întoarce-o, dar noutatea săptămânii a fost victoria celor de la Sheriff Tiraspol asupra legendarei Real Madrid pe Santiago Bernabeu.

Mare mi-a fost mirarea când am văzut multitudinea de mesaje jubilatoare pe pereții rețelelor de socializare, dar și mai mare stupoarea când am văzut numărul articolelor pline de extaz și bucurie după victoria echipei de la Tiraspol. Partea ce ține de mitul David vs. Goliat poate fi lesne înțeleasă, dar iată argumentele despre „imaginea Moldovei” și „sportul care unește” le vom demonta imediat, ca să nu prindă cumva rădăcini.

Să nu credeți că Moldova a avut de câștigat ceva ieri. Dimpotrivă. În acea seară, după meci, spălam vasele și ascultam radioul. În acele zece minute rezervate meciului respectiv (era și firesc, ei au dedicat seara meciului PSG – Machester City) comentatorii francezi au descris cu destul lux de amănunte și au pipărat doar așa cum un francez poate s-o facă echipa de la Tiraspol. Au spus că proprietarii clubului sunt agenți KGB, că și-au făcut averea din comerț cu produse petroliere, țigări și alcool. Toate bune, nimic fals sau care ar putea să ne surprindă, nu-i așa?, doar că ei nu au spus nimic despre faptul că e o echipă din Transnistria, o regiune separatistă care nu este controlată de Chișinău, ci au prezentat-o ca pe o echipă... moldovenească. Despre "imagine" vorbeați? Ok...

Cât privește „sportul care unește”, asta funcționează doar în cazul în care sportul este practicat în acest spirit, ceea ce nu este nicidecum cazul Sheriffului. Altfel nu ar fi publicat clubul o felicitare oficială cu ocazia a 30 de ani de „Independență” a „statului Transnistria”. Apropo, cum stăm noi cu regulamentul UEFA la acest capitol? Și celor de la Real Madrid, le-a explicat careva cum stăm noi la capitolul securitate în acea zonă? Poate ar fi cazul ca R. Moldova oficială să-i preîntâmpine că dacă pățește ceva Benzema, Hazard & Co la Tiraspol Chişinăul nu poate purta nicio răspundere? Cred că o simplă scrisoare, știți, din alea care circulă astăzi din ce în ce mai mult, cu declinare de răspundere oficială, ar fi suficientă.

Ori poate tot de dragul „sportului care unește” au drogat rușii sute de sportivi pentru ca să câștige jocurile olimpice? Ori poate, elementar, au vrut să arate lumii cine e mai „tare pe raion”?...

Ce ne mai rămâne? Ah da, un detaliu: nu știu cum se face, dar de câțiva ani suntem reprezentați la diverse foruri internaționale (pe care noi, e drept, le snobăm umblând cu nasul pe sus), gen Eurovision sau varii competiții sportive, de către indivizi care se străduie din răsputeri să ne prezinte drept membri a ceea ce se numește „Russkii mir”. Vă mai aduceți aminte cu câtă asiduitate se băga Kirkorov pe lângă Gordienko, reprezentanta Moldovei la Eurovision?

Dacă nu v-am convins, puteți citi și ce a scris Sorin Ioniță la subiect.

GRĂNICERI Între timp, probabil din acelaşi exces de fraternitate, similar cu „sportul care uneşte”, separatiştii au mai instalat un post de „grăniceri”.

LACTate DE LA SIBIU Nu au trecut nici 30 de ani și iată că lumea a început să se întrebe: oare ce e „conflictul Transnistrean”? Hmmmm... Mare mister! „Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean” (LACT) din Sibiu în colaborare cu Asociația de Istorie Balcanică (AIB) din București au anunțat lansarea unui nou proiect internațional de cercetare: „Conflictul armat de pe Nistru – implicații politice și sociale pentru Republica Moldova”. Nu am de unde să știu ce va fi în acest studiu, „breakthrough” în gândirea științifică, fară îndoială, dar nu știu din ce cauză parcă simt un fel de anxietate... Nici nu știi cum ne pomenim cu o nouă viziune, inedită, asupra „conflictului transnistrean” pe urma acestui proiect. Nu de alta, dar viziuni din partea „lumii academice”, inedite și originale, „out of the box”, am mai văzut de-a lungul timpului, cu teorii începând cu războiul „directorilor roșii”, trecând prin „marele banditism” și terminând, mai recent, cu „războiul civil”! De aia și-i iubim noi pe cercetători: au imaginație și caută originalitate în toate câte întreprind!

PACIFICATORUL STEINMEIER Nu știu cum ceilalți, dar eu unul habar nu aveam cine e președintele Germaniei (pariez că nu sunt unicul) până nu demult, iar numele lui îmi este asociat cu... Ucraina. Mai cu seamă cu acele protocoale și propuneri de „soluționare” a războiului ruso-ucrainean din Donbass. Propuneri devastatoare și umilitoare pentru ucraineni, în treacăt fie spus. Săptămâna trecută Steinmeier a fost la Chișinău. S-a văzut și cu Kulminski. Nu știm dacă a mai adus ceva (niște protocoale secrete?) și pe lângă cadoul de 10 mln de euro. Dar dacă îl vom găsi pe lista administratorilor la Nord-Stream 2, spre exemplu, peste vre-un an, nu cred că ar trebui să ne mire prea tare.

GAVRILIŢĂ LA BRUXELLES Pe lângă Steinmeier, la Chișinău a fost și președintele Sloveniei, iar Gavriliță a fost la Bruxelles. Toată această activitate nu este altceva decât o tentativă disperată de a salva „soldatul Ryan”, statul „Republica Moldova”. E firesc. Fără acest „stat” toți acești președinți-miniștri-consilieri-ambasadori ce devin? Cine să mai aibă nevoie de ei? Dar o simplă consultare a statisticilor demografice ne va pune în faţa fatalităţii: acest lucru nu mai este posibil! TVR ne spune că 23% din populația țării o constituie acei care au depășit vârsta de 60 de ani... Dar şi despre asta vă scriam mai demult.

EXTINDEREA UE SE AMÂNĂ Citiți, vă rog, acest text în care vă explicam din ce cauză Republica Moldova nu va adera în viitorul imaginabil la UE și unde vă spuneam că țările din Balkani sunt la rând, nu noi. Dar săptămâna trecută europenii au anunțat că și aceștia din urmă vor trebui să aștepte un timp indefinit. Popușoi însă îndrăznește să spună că abia spre 2025 R. Moldova va face cerere de adeziune! Credeți-i, oameni buni, credeți-i...

FĂRĂ MEMORIE Mai an era lansat un film despre deportările moldovenilor perpetrate de către sovietici... Un adolescent de 14 ani care a jucat un rol în acel film destăinuia că a aflat despre acest tragic epizod din istoria noastră pe platoul de filmare... Cred că acest fapt m-a marcat destul de mult atunci: nu puteam să-mi imaginez că la 14 ani, un adolescent trecut prin sistemul nostru de învățământ, prin școli „de elită” chiar, să nu știe nimic despre istoria acestei țări... Săptămâna trecută, la Muzeul Naţional de Literatură "Mihail Kogălniceanu" a fost lansată „Cartea foametei” de Larisa Turea, o nouă ediție. O carte pe care eu o consider drept una care trebuie să facă parte din lista lecturilor obligatorii în școli! Dar noi nu citim... Iar cei care nu citesc pierd memoria cu 48% mai repede... Și când nici nu o ai, cum se prezintă lucrurile?...

Ferice de fotbal, căci mai strigăm câte un „gooooooool” din când în când... Chiar și atunci când sunt marcate în poarta noastră.

Dacă înainte, pe vremea când pleca Dodon cu discursuri la ONU, îmi era doar rușine, astăzi, când merge într-acolo Maia Sandu, sunt îngrijorat și scandalizat... Chestia e că pe Dodon oricum nu-l lua nimeni în serios, trecea și el cu numărul său de saltimbanc pe acolo și ne făcea puțin de rușine pentru 20-30 de minute și atât... Cine îi ia în serios pe „prietenii lui Putin”? Pe Maia Sandu însă, nu-i exclus chiar s-o creadă... Asta și-i problema. Dar vom reveni la New-York mai târziu. Pentru moment însă, vă invit la Soroca!

CINCI SECOLE DE ISTORIE! De două săptămâni tot îmi zic să vă scriu despre un mare eveniment care ar trebui să fie oglindit de toate canalele de televiziune, ziarele și siturile de știri cu reportaje, articole și live-uri cotidiene! Pentru moment, „Observatorul de Nord” de la Soroca își face conştiincios treaba, ceea ce m-a făcut să fiu un cititor atent al știrilor de la ei. Evenimentul e de notorietate națională căci vorbim despre săpăturile arheologice care se desfășoară pe situl celui mai valoros și mediatizat monument istoric din Republica Moldova, cetatea Sorocii!

ALEGERI LA SEPARATIŞTI Rusia a deschis 27 de birouri de vot pe teritoriul nerecunoscut al Transnistriei pentru alegerile în Duma lui Putin. Bineînțeles, fără acordul Chișinăului. De protestat, au protestat doar americanii. Dar nu pentru Moldova neapărat, ci pentru toate teritoriile din Georgia, Ucraina și Moldova launloc, fiindcă așa ne văd ei de acum înainte: în același ceaun. Chișinăul nu a protestat tare. Vorba bancului, s-a relaxat și a încercat să primească placere.

Și în Găgăuzia au avut loc alegeri pentru așa numita Adunare Populară a Găgăuziei. În șase circumscripții alegerile nu pot fi validate din cauza numărului prea mic de alegători. Vom aminti că și ultimile alegeri, când s-a ales bașcanul, mai nu au fost invalidate, dar misterios, pe ultima sută de metri, în doar două ore, s-au completat voturile lipsă. Dar atunci era Dodon la putere și minuni din astea se întâmplau frecvent. Toate astea pentru a spune că formațiunea respectivă nu are nicio legitimitate pentru a exista și este o creatură artificială de la bun început. Vom pune punct aici pentru nu a dezvolta subiectul participării la alegeri...

MIZERABILISM Tiraspolul cere Chişinăului să plătească internetul la punctele de înmatriculare a autovehiculelor cu numere neutre. Eu zic să-l punem pe Kulminski să plătească. Căci sunt prietenii lui. Din banii pe care i-a primit pentru emisiunile sale de propagandă, spre exemplu. Și încă ceva, în limbaj accesibil gopnicilor: „за базар надо отвечать. не по поцански это”.

SALVAŢI SOLDATUL TV8! După declarația zguduitoare a Nataliei Morari ar fi fost absolut firesc ca postul de televiziune TV8 să dispară elementar și fară discuții, dar zilele trecute au fost întreprinse eforturi titanice pentru a-l salva. Până și Maia Sandu s-a deplasat în persoană pentru a spăla zoaiele (eram să zic „onoarea”, dar nu poți spăla ce nu a existat) mediatice! Interviul Mihaelei Dicusar, fostă reporteră TV8, anihilează, cred, orice tentativă de a curăța ceva. Asta desigur nu înseamna că TV8 va dispare: pentru asta e nevoie de ceva mai multă demnitate pe cap de locuitor.

OMBUDSPAS Natalia Moloșag, avocata Maiei Sandu, a fost aleasă „avocat al poporului” prin vot unanim al fracțiunii majoritare. Bănuiesc că ea va apăra doar oamenii buni, cum altfel? Nu este primul caz, cam asta se întâmplă acum la toate nivelurile. Se înscrie perfect și firesc în istoria acestui stat. Așa a fost dintotdeauna. Din acest punct de vedere nu există nicio diferență între Voronin, Filat, Plahotniuc, Dodon sau Sandu. Bine zicea Kurt Vonnegut: „So it goes... Poo-tee-weet...” Cip-ci-rip, dragii mei!

Cred că a venit timpul să ne întoarcem la New-York!

NE-AM „PEREKLIUCIT” ÎN „NEITRALKĂ” Belarus, Siria, Birma, Cuba, Venesuela, Sudan, Zambia... Ce vă inspiră lista acestor țări? Încercați o asociere. Dar dacă ați urmărit postările Maiei Sandu veți înțelege că din această listă lipsește un stat: Republica Moldova. Dar Joe Biden nu ne-a ratat. Modestele mele cunoștințe mi-ar permite să-i mai sugerez președintelui american și alte state: Somalia, Liberia, Liban... Iată deci rezultatul dezastruos al campaniei „statul capturat”. Extraordinară realizare! Și fiindcă astea nu au fost suficiente, discursul Maiei Sandu la ONU a avut meritul să spună lumii întregi: noi nu vrem nicăieri! Nici în UE, nici în NATO, nicăieri! Lăsați-ne în pace! Suntem neutri și basta! „În spiritul neutralității constituționale a Republicii Moldova...” – nici mai mult, nici mai puțin... Nu a existat nicio obligativitate să vorbească despre neutralitate de la tribuna ONU și totuși a făcut-o! Consecințele acestei declarații pot fi gravisime: nimeni, repet: nimeni! nu este obligat să ajute gratuit un stat care își reclamă neutralitatea, doar dacă alte interese regionale nu motivează acest ajutor. Ne vor ajuta, probabil, dar nu fiindcă statul Republica Moldova o cere, ci fiindcă, pentru moment, pot exista ALTE INTERESE în zonă... Iar dacă aceste „alte interese” vor fi oarecum soluționate, voința Republicii Moldova nu va mai conta. Dezastru... Dezastru absolut. Și încercarea disperată a lui Iohannis de a mai salva din mobilierul cocioabei în flăcări e prea puțin semnificativă...

CIREŞICA DE PE TORT Un moldovean a primit interdicție în Ucraina pe un termen de trei ani pentru că avea în mașină panglica Sf. Gheorghe. Extrapolaţi! Încercați un fel de „helicopter view”. Este exact ce va păți Republica Moldova cu toate panglicile ei din interior, cu această pretinsă „neutralitate”, de îndată ce acele faimoase „alte interese” vor fi soluționate. Într-un fel sau altul.

Apropo, cum stăm noi cu participarea la forurile CSI?