Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
3 janvier 2017 2 03 /01 /janvier /2017 13:58
Săptămâna în care l-am bătut pe Kusturica la burlesc

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Mai rămâne o zi și gata, am scăpat de acest blestemat 2016! Cam greu să găsești momente pozitive în acest an… Nu că nu ar fi fost chiar nimic bun, dar pe acea balanță imaginară pe care punem și cântărim lucrurile, biluțele negre trag mai greu la cântar. Iar pentru Republica Moldova chiar a fost un an negru.

 

Poate că ar fi fost mai potrivit să vă prezint, în loc de tradiționala sinteză săptămânală, un bilanț al anului, dar trebuie să recunoaștem că multe din câte s-au întâmplat anume în această săptămână și sunt evenimentele care-l încununează.

Dar voi începe totuşi cu altceva, o veste care m-a întristat nespus de mult…

MIHAI CURAGĂU A mai plecat unul din artiştii emblematici ai generaţiei mele…  De la „Lăutarii” lui Loteanu şi până la „Plictis şi inspiraţie” al lui Cobâleanschi, toată istoria cinematografului moldovenesc a fost marcată de prezența lui inegalabilă. Iar eu îmi aduc aminte de ziua când l-am văzut pe scena teatrului de la Bălți, cu mulți-mulți ani în urmă, în „Hamlet”, dacă nu greşesc, deşi cum să uiţi aşa ceva? Nu, cu siguranță nu am uitat cât de uluit am fost de performanţa scenică într-un rol dramatic a unuia din zăluzii din „Văleu, văleu, nu turna!”... Ei pleacă. Noi ramânem. Ce anume pleacă odată cu ei ştim şi ne doare... Ce rămâne în urma lor? Chinuitoare întrebare.

ÎNCOR(N)ORAREA LUI DODON Iat-o, cireșica de pe tortul anului. Roșie, cum se și cuvine... Înainte de scrutin aduceam o mică replică celor care afirmau că alegerile respective nu sunt importante și le ziceam că un președinte poate că și nu poate, în virtutea Constituției, face mult bine, dar rău poate face mult. Acum să ne ținem bine, căci circul abia începe. 2017 se anunță promițător. Vinerea trecută s-a întâmplat: Dodon a jurat. Noi am înjurat. Putiniştii au jubilat. A fost suficient să privim la asistența din sală pentru a înțelege ce ni s-a întâmplat. Toată „floarea” țării a fost acolo, cu popimea în frunte, cu Roșca, Markel, Hazanov (apropo, ăsta ce căuta la Chișinău?) ş.a.m.d. Mai că nu ne-am pomenit și cu Rogozin la banchet, dar se pare că cerurile au decis să ne ferească de ridicol, măcar ceva ţine cu ţara asta... Rogozin totuși a fost. Pe la trei de noapte, cum îi stă bine unui KGB-ist.

STAF CU CONFLICT DE INTERESE Câteva săptămâni la rând vă scriam despre faptul că instanțele (toate!) din R. Moldova au găsit pretențiile grupului de inițiativă al emigraților care-și apărau dreptul la vot neîntemeiate. Așa au zis ei. Poziția CEC a fost apărată (destul de vehement, din câte am înțeles) de către Lebedinschi. Astăzi Lebedinschi face parte din staff-ul lui Dodon. Acum ce mai zici, înaltă Curte Constituțională, putea oare fi validat scrutinul ori ba?...

RO A DEVENIT MD Și cum să nu faci o mică porcărie chiar de la început? Pe situl Internet al președinției opțiunea RO a fost schimbată în MD. Faptă măreață, ce mai... Mare lucru asta nu schimbă, dar electoratul de teapa lui Vartanian e tare fericit.

DANŢUL CU STEAGURILE A urmat o suită de „evenimente” demnă de cel mai rocambolesc vodevil. Și dacă e vodevil și clounadă – e PL cu Ghimpu în frunte! Dodon scoate drapelul UE de pe Președinție. Ghimpu se duce și îl ticseşte la loc. Dodon îl scoate înapoi, apoi îi fură lui Ghimpu de la sediu steagul UE (noaptea!) și îl înlocuiește cu acel moldobou (nu vă supărați, dar așa este steagul: un bou aurit pe fundal roșu). Apoi Dodon taie din rădăcini suportul metalic de la Președinție să nu se mai poată băga niciun alt drapel. Toți scriu satus-uri pe Facebook. Şi-s fericiiiiți! „Pulsează lungă vreme / În orologi cu paşii uniformi / De ce te temi? Cu mine nu te teme! / De nu te culci, te culc cu sila...Dormi!” ... Vă rog să mă iertaţi. Să nu intrăm în cele sfinte. N-are treabă Eminescu cu saltimbancii de pe Bâc...

DEMITEREA LUI ŞALARU Ghimpu i-a făcut plăcerea lui Dodon: acel care a semnat ukazul a fost chiar noul președinte în persoană, nu altcineva, şi asta-i trei la mână. Tare-s maladets amândoi... Dar eu am o nedumerire: Ghimpu i-a retras „încrederea politică” lui Şalaru, supărat că acela îi contestă geniul strategic politic graţie căruia PL demult nu mai figurează în sondaje cu un procentaj peste pragul de trecere. Aici parcă e clar și asta e una la mână. Dar a mai existat un „intermediar” aici: acel care a fugit repejor cu demiterea de la Guvern la Președinție, acel cu doi la mână. Cine oare este el? Și de ce nimeni nici nu crâcnește despre asta?...

PLAHA – PREŞEDINTE ŞI EL Ca să nu rămână în urmă, Plaha a devenit și el Președinte. Lumea zice că ar avea mai multă putere această funcție a lui decât acea a lui Dodon. De fapt nu-i chiar așa: Plaha s-a făcut Președinte când a vrut și cum a vrut. Adică puterea lui nu e legată de funcție. Funcția e doar un moft. Dar eu zic că-i mai bine așa: atunci când moftul corespunde cu puterea. Cel puțin de ochii și pentru ochii lumii.

LEGEA „MAGNIŢKI” – PENTRU TOŢI SUA a decis – de acum încolo legea e valabilă pentru toate statele lumii! Iată acum, dom’ Gofman, vom vedea și noi cine anume din R. Moldova va nimeri în lista respectivă. Cu alte cuvinte vom înțelege dacă ai turnat la gogoși ori ba.

PORNO CARUSEL Oameni buni, asta nu poate fi real! Cu riscul de a mă repeta, am să vă povestesc o mică anecdotă. Discutam acum câțiva ani cu un prieten francez despre Emir Kusturica și filmele sale. Francezul îmi zicea că le găsește de un burlesc exagerat. Eu încercam să-l conving că nu este. Acum îmi zic că ar fi trebuit doar să-i dau să citească știrile din Moldova. În ce țară, în ce loc mai poate fi posibilă instalarea în centrul capitalei a unui carusel pentru copii cu gagici în pielea goală? Repet: nu e un bâlci oarecare, e ditamai centrul capitalei! După ce pozele au apărut pe net, goliciunea a fost astupată cu nişte cârpeli. Eu nici nu știu dacă realizați cât de hilară și demențială e această poveste! La fel ca și cea cu steagurile și multe altele, de altfel... Așa că Kusturica, dacă s-ar nimeri pe la noi, țara în care berea este considerată alcool, iar vinul – produs alimentar, ar renunţa la ficţiuni şi nu ar mai face decât documentare...

Cam atât pentru această săptămâna şi... pentru acest an.

Vine 2017... Să ne păzească Dumnezeu! Dar vorba aia: El dă, da-n traistă nu pune. Să-mi fiţi sănătoşi, dragii mei, tari în cuget şi buni! Nu vă lăsaţi cuprinşi de ură. Căci a fost scris: răul şi întunericul nu există. Există doar absenţa binelui şi a luminii

 

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
27 décembre 2016 2 27 /12 /décembre /2016 15:11
"Zorile": Periodic al Comunitatii Rusilor Lipoveni din Romania

"Zorile": Periodic al Comunitatii Rusilor Lipoveni din Romania

я не пишу на русском. не потому что не умею или не хочу, просто не удобно. клава не та и автоматизма нет никакого. вот сегодня сповадился. ладно, потрачу втрое больше времени, но, как говорится, наболело… у меня есть пара вопросов, дорогие вы мои русскоговорящие и живущие в Молдове друзья (да, именно «друзья»,  это не ошибка).

 

я пытаюсь, там где можно, найти рациональное зерно, хотя это становится неимоверно трудно…

 

вот например, я могу понять когда вы боретесь за вашу культуру и язык. даже в Молдове. к сожалению этого очень мало. об этом можно рассуждать, но это можно понять.

 

я cмог бы понять когда-бы вы боролись, не знаю, за то чтобы государство оплачивало обучение на русском. или чтоб русскоязычные молдавские авторы попали в молдавские учебники. не важно что я об этом думаю, но я это могу понять. я даже могу понять желание сделать русский вторым государственным языком. я конечно против, и у меня есть полно аргументов. теоретически, я мог-бы понять требования турков, например, признать их язык в той-же Германии, но я сейчас не об этом. это все-таки из области понятного.

 

объясните мне другое: почему вы, мои русскоговорящие и живущие в Молдове друзья, голосуете за отпетых бандитов и законченных воров? в какие рамки разума это можно впихнуть? это я про Додона и Усатого, между прочем…

 

или вот: какое вам дело до названия румынского языка? я просто в ступоре от того злорадства которое некоторые из вас высказывают. вы бы еще за канадский, австрийский или австралийский поратовали… чем не борьба? токо-го же поля ягоды… а давайте солнце переиминуем?! может оно по новому засветит?

 

еще я не могу никак понять почему среди вас так мало про-европейцев. откуда это? вам что, нормальной жизни совсем не хочется? ну вот, ни капельки? не надоело накрываться кумачем на голое тело и есть хлеб с опилками? вам этой комсомольской романтики не достает?

 

я сам большой любитель (не знаток и не специалист, уж не обессудьте, но фору дам 95% из вас, как минимум) всего русского: читаю книги, смотрю фильмы, слушаю музыку… но как можно поддерживать путинский режим не пойму, хоть тресни. вам что, войнушки хочется? Авган забыли? Донбасса захотелось? ребят, война – это не как в кино! это не компьютерная стрелялка!

 

румыны вам мешают? да у них уровень жизни в разы выше нашего! а насчет румынизации, вам что, кто-то на русском запретит разговаривать? между прочем, там проживают русские которые еще от Петра бежали. так ничего, за 300 лет их румынизировали, румынизировали, да так и не зарумынизировали. если вас интересовал-бы культурный вопрос и сохранение каких-то ценностей вы бы рвались в эту Румынию изо всех сил… но вас это как-то не сильно волнует.

 

в общем, дорогие вы мои сограждане, может пора мозг включить? а то порой кажется что последние его крупицы были начисто смыты помоями Первого канала и иже подобными…

 

с наступающим вас! разума, любви и мира всем!

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
27 décembre 2016 2 27 /12 /décembre /2016 12:26
Săptămâna în ajun de Crăciun

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Mă gândeam cum și despre ce să vă scriu în această noapte de joi spre vineri: să vă prezint un editorial clasic comentând așa cum mă duce capul și înțelegerea evenimentele săptămânii? Dar cum mai poți comenta ceea ce se întâmplă în Moldova atunci când vin de prin lume vești triste și dureroase, extrem de îngrijorătoare? Și, la drept vorbind, nici nu știu dacă e cazul… Cum poți comenta, de exemplu, aberațiile lui Dodon care încurcă funcția de Președinte cu cea a unui troll ordinar de pe facebook? Ce valoare mai are, să zicem, numirea lui Vladimir Botnari, anchetat penal în legătură cu dosarul 7 aprilie 2009, în calitate de șef al Direcției securitate la Moldtelecom? Cum poți pune pe aceeași balanța asemenea lucruri? Ori poate că poți? Poate că anume fiindcă suntem indulgenți cu porcării mici, se întâmplă tragedii mari?

 

Dacă e să fiu onest, săptămâna care a trecut, nici nu prea aş fi avut ce comenta. Cel mai valoros și mai informativ lucru pe care l-am citit în raport cu Republica Moldova a fost editorialul lui Sveatoslav Mihalache (citiți-l aici!) și mai cu seamă comentariile legate de Acordul comercial dintre R. Moldova și Federația Rusă semnat în noiembrie… Mie unuia îmi pare extrem de grav, dar cine să se ocupe de asta? Unde au fost jurnaliștii, analiștii, comentatorii, experții?...

 

Dar chiar și așa, toate astea par atât de mărunte pe lângă ceea ce s-a întâmplat în Turcia și în Germania… Cum poți comenta oroarea altfel în afară de a o respinge cu toată vehemența posibilă?...

 

A doua zi după atentatul de la Berlin mă conectam la un site de știri de aici, din Franța. Bineînțeles, toate titlurile erau despre atentat. Primul, al doilea, apoi așa un titlu: „Cum să obții cel mai ieftin credit imobiliar?”... Apoi din nou titluri despre numărul de morți și răniți... Apoi un articol despre Miss France... Și mi s-a făcut scârbă... În ce ne-am prefăcut? Seara, deschid radioul. Buletinul de știri începe cu atentatul. Apoi, fără întrerupere, fără tranziție, știri despre nu știu care candidat politic și declarațiile sale referitor la propriul program politic... Am închis radioul. La televizor reportajele despre atentate sunt un fel de competiție, ai impresia că acolo toți anume asta și așteaptă. Cât patos, ce excitație! Show, domnilor! Și noi ingurgităm toate chestiile astea fără a crâcni. Morți, răniți, bombe, explozii, oameni striviți de camioane, noul Star Wars, cele mai ieftine credite, Parce que je le vaux bien!, PSG – Lorient: 5-0. Ei sunt de vină! Emigrații – afară! Ungurii și jidanii ne asupresc! Rușii ne-au luat tezaurul! Rușine: PSD propune o musulmană pentru postul de Prim-Ministru! Avem Președinte neamț – ajunge! Al nostru în genere suge țâță conectată la Kremlin! Rupem hărțile, tovarăși! Românii ne românizează, rușii ne rusifică! Să-i pedepsim pe acei care mănâncă tartinele cu pateul în jos, să-i dăm afară pe acei cu cârlionțul răsucit în cealaltă parte. Reforme! Trebuie să reformăm! Nu mai putem trăi pe vechi! Ați observat că de vre-o 30 de ani nu mai putem trăi pe vechi? Noi, de fapt, ne-am şi dezvățat să trăim pe vechi... Noi ne adunăm în grupuri virtuale de profiluri echivalente și ne complacem în a urî alte grupuri virtuale de profiluri echivalente...

 

Îmi aduc aminte de buneii mei care la orice masă, de fiecare dată când închinau, se rugau de pace. Noi am uitat să prețuim pacea. E drept că noi nici nu am știut ce au știut ei. O fi probabil bine că nu am știut, însă e foarte rău și periculos că nu am căutat să știm, ci mai degrabă am căutat să uităm. Se pare că această molimă, uitarea, nu ne-a atins doar pe noi…

 

Vine Crăciunul. Niciodată nu mi-am dorit atât de mult ca poveștile de Crăciun să fie adevărate. Măcar o parte din ele. Să vină moșul, zâna, îngerul, cine-o fi, dar să vină! Să se întâmple o minune! Cât de mică, dar să se întâmple... Să se întoarcă totul pe dos. Adică pe dosul dosului. Adică pe față. Să se întoarcă acest volant în cealalată direcţie... Nu-i chiar mult ceea ce cer, nu?

 

Cam atât am avut a vă spune. Un Crăciun fericit tuturor! Dacă am supărat pe cineva pe nedrept în anul care se scurge, vă rog de mă iertați! Pace vă doresc! Iubiți-vă, oameni buni, căci cea mai mare minune a lui Dumnezeu e dragostea.

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
19 décembre 2016 1 19 /12 /décembre /2016 12:57
Săptămâna în care s-a împlinit visul lui Dodon

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Există asemenea săptămâni, precum cea care a trecut, pe care e foarte ușor să le comentezi. Pur și simplu lucrurile sunt într-atât de evidente, încât încep a mă îndoi de plus valoarea pe care aș putea să v-o aduc. Îmi pare uneori că ar fi suficient să vă înşir doar titlurile din presă, căci o logică sănătoasă nici nu ar avea nevoie de descifrări.

 

Dar, mă rog, regulile de joc sunt reguli de joc și am să vă scriu câteva rânduri:

 

MOLDOVA ARE „PREZIDENT” Curtea Constituțională a validat rezultatele scrutinului, făcându-l astfel pe Dodon Președinte al Republicii Moldova. Putea ea oare să nu valideze scrutinul? Unii zic că da, alții – că ba. Eu nu sunt jurist și nu știu. Ceea ce știu însă e că înalta Curte însăși a constatat nereguli, și chiar le-a trecut în raport. Șase puncte. De ce atunci a validat scrutinul?... Manifestanții de la Paris în rezoluția lor menționau tocmai nouă articole ale Codului Electoral existent care au fost încălcate. Și toată lumea le știe. Toată lumea le-a văzut. Dar Curtea Constituțională a validat scrutinul... Însă cel mai penibil mi-a părut faptul că CC a încercat să intre într-un joc tâmpit de calcule argumentând că acele 16.728 de voturi transnistrene și cu acele 4.031 voturi neexprimate din străinătate (Vai mie, câtă precizie! Chiar credeți că toți acei care au venit și nu au putut să voteze au scris contestație? Acei care au scris au fost o minoritate!) nu fac cât a fost diferența oficială dintre candidați: 67.488. Nu am nicio intenție să contest aceste calcule penibile, deși se poate face extrem de uşor… Le-au făcut daja alții. Iată, puteți să-l ascultați, de exemplu, pe Vlad Turcanu în emisiunea Lilianei Barbăroșie. Ceea ce însă m-a siderat este însăși logica argumentului CC: da, recunoaștem că nu a fost corect, dar din moment ce nu influențează rezultatul final, băgăm piciorul în lege, proces electoral, democrație, etc., etc. În 2010 am mai auzit acest argument: „Noi am calculat și acele 918 voturi nu ar modifica repartiția mandatelor în Parlament”... Atâta am să zic: dacă nu vom înțelege odată și odată că nu „repartitia mandatelor în parlament” contează cu adevărat, ci soliditatea incontestabilă a proceselor democratice, nu ne vom mișca mult din loc. Erorile sunt erori, dar rea intenția rămâne rea intenție. Și atunci când este constatată, ea trebuie penalizată extrem de dur. Și nu contează dacă vorbim despre 50.000 de voturi sau de 50. Acest scrutin a fost o mascaradă și trebuia anulat în întregime. Și nu doar turul II, așa cum și-o doreau reprezentanții Maiei Sandu. Da, CC are dreptate, majoritatea instituțiilor statului nu și-au onorat obligațiile. Chiar și în perimetrul legislației actuale. Din lașitate, incompetență, nepăsare, interes...

 

RECURSUL EMIGRAŢILOR A FOST RESPINS Atunci când spunem despre instituții care nu au funcționat putem să ne referim și la organele de justiție care, până la CSJ, au ținut-o morțiș: emigrații nu au temei să-și apere dreptul constituțional. Vă ziceam: nu sunt jurist. Nu pot să mă pronunț cu certitudine. Poate din cauza că nu sunt jurist nu înțeleg nici acest fragment: "...motivele indicate de instanţa de apel nu corespund circumstanţelor de fapt şi de drept a pricinii, s-a interpretat eronat legea aplicată şi nu a fost aplicată legea ce urma a fi aplicată." E document oficial! Ce să zic? Lumea zice că nu e nimic exotic, ci mai degrabă o normă... Cazul când forma spune multe despre conținut...

 

PRIMUL CADOU PENTRU PREŞEDINTELE DODON  Nu tare demult sputnik.md, unealtă de propagandă pro-putinistă, ce a obținut foarte ușor licențele în R. Moldova, anunța că Şalaru va fi demis de către Ghimpu. Nimeni nu a luat acest lucru în serios – câte nu îndrugă ăștia? – dar Ghimpu nu a comentat atunci nimic. El nu și-a apărat Ministrul, precum a făcut-o de atâtea ori acesta din urmă, uneori cu exces de vehemență și pe de-a dreptul nejustificat... De faptul că Dodon îi dorea demisia, nimeni nu-și prea bătea capul, căci Dodon părea inofensiv şi nu avea cum s-o facă. Cadoul a venit însă de la Ghimpu în persoană. Biroul Politic i-a retras lui Şalaru susținerea politică! O bombă! Și atunci când din partea unor locotenenți ai mahărului PL-ului vin acuzații precum că Şalaru ar fi scos în public chestii interne de partid, declarația e cel puțin ridicolă. Ghimpu, în loc să-și dea demisia precum ar fi logic și normal să se întâmple, trage în numărul II al PL-ului, în unul din acei ultimi doi miniștri, staruri și la nivel de Executiv, pe care se mai țin zdrențele care au rămas din imaginea PL-ului. 17 ani de președinție îl poate ţicni pe oricine, dar nu Mihai Ghimpu mă interesează acum. Marele strateg a luat tocmai 1,8% la ultimul scrutin, iar scorul popularității partidului îl ajunge vertiginos din urmă. Iulian Chifu le-a explicat pe toate foarte bine. Iată un fragment din editorialul său: „Cea mai simplă formulă de suicid pentru un lider politic este aceea de a nu-şi asuma înfrângerile în campaniile electorale sau proiectele politice de care îşi leagă soarta. Iar, la nivel european, nu există excepții. Cei ce forțează lucrurile într-o democrație își pierd stima apropiaților și a membrilor de partid; nu mai spunem despre adversari și parteneri, deopotrivă.” Eu unul sunt curios să știu la ce mai speră membrii de rând ai partidului, dar chiar și acei nu prea de rând. Problema nu se pune astăzi dacă are dreptate Ghimpu ori Şalaru. În joc e altceva: va mai exista PL după 2018 ori ba? Puteți, dragii mei membri ai PL-ului, să căutați în continuare justificări pentru extravaganțele lui Ghimpu. Puteți căuta conspirații și demasca trădători. Dar cu cuplul Ghimpu / Chirtoacă în frunte, nu vedeți voi mandate de deputat în 2018 cum nu le voi vedea nici eu, dacă nu mă fac membru al unui partid până atunci. Ghimpu l-a terminat deja pe nepotu-său de la Primărie... Acum, refuzând o demisie care putea fi eventual onorabilă, și-a semnat chiar el necrologul. Totul e să ştim dacă moare acum (și atunci PL-ul mai poate avea o speranță), ori peste doi ani (dar atunci PL-ul cu certitudine dispare). Instanțele PL-ului vor decide. Şi Dodon? Dodon e fericit!

 

DODON ŞI MARKEL AMENINŢĂ CU RĂZBOI CIVIL Așadar, prima vizită a Președintelui proaspăt confirmat de CC nu a fost în Rusia, nu a fost la Tiraspol, ci la Bălți! O vizită în semn de recunoștință pentru cel mai fidel și probabil cel mai eficient aliat al lui Dodon în această campanie. Ăștia cu demagogiile şi minciunile lor i-o fi adus mult peste acele 67.488 de voturi... Înflăcărat de această victorie și probabil simțindu-se și mai protejat de noua lui „kryshă”, Markel a reacționat ad-hoc la declarația CC amenințând cu... război civil! Cum era acolo la Ioan?: "În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârșit în iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Și această poruncă avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său." Dar de unde să ştie Markel despre Ioan ori despre spusele lui? El e popă, n-are când...

 

DEMISIA LUI LUPU Marian Lupu a demisionat din funcția de Președinte al PD-ului. C-o fi făcut-o de bună voie, ori ba, nu contează. Chestiile astea au rămas în interiorul partidului. Spre deosebire de PL ori PCRM (un fel de partide de gemene: atât de diferite, dar cvazi identice), PD-ul dă dovadă de o longevitate de invidiat. Se pare că ei au înțeles că sunt la sfârșit de ciclu (al doilea?) și acum pregătesc o reînnoire. Apropo, Diacov e încă în Parlament, la călduț, bine-mersi. Auzi, Dom’ Ghimpu? Învață, dacă ai cu ce.

 

AMNISTIE PENTRU HOŢI Și dacă nu-i de ajuns cât au furat, acum mai vor și să nu-i deranjeze nimeni! Săptămâna care a trecut a fost discutat extrem de mult un proiect de lege prin care puterea vrea să-i ierte pe toți evazioniștii (alias hoții) și să-i cheme să-și legalizeze averile. În scimbul a 2%. Adică, sărmanul plătește 18% și vai și-amar dacă nu le plătește la timp, iar ăștia, după ce usucă tot, acum mai vor și liniște: na, că acum o mai fi cum o fi, dar dacă pierzi alegerile? Vine altul și te bagă la dubă? Nu-i treabă, zău. Iată să zicem, dacă timp de 10 ani ai câștiga câte 100.000 pe an și ai plăti impozite, caznaua statului s-ar alege cu 180.000. Dacă n-ai plăti, ai acumula milionul, iar cu „amnistia” ai plăti doar 20.000! Fain calcul și tare incitator pentru a fi un bun plătitor de taxe. Asta fără a mai pomeni despre ceea ce mi se pare drept una din funcțiile primordiale ale unui stat: menținerea unei impresii de justiție socială. Așa că poate să zică Candu ce n-ar zice, dar eu sunt mai degrabă tentat să-i dau dreptate lui Adrian Lupușor: „Pe scurt: amnistia fiscală și a capitalului într-o țară aflată pe locul 103 (din 165 state) conform Indicelui de Percepție a Corupției 2015 este nimic altceva decât legalizarea corupției și sfidarea reformelor în domeniul luptei contra corupției.”

 

Iar în România a învins PSD-ul. Cu o zale purpurie se îmbracă mândra ţară...

 

Cam astea am avut a vă spune... Să-mi fiţi sănătoşi. Şi să ne auzim şi peste o săptămâna!

 

P.S.: Apropo, Trump încă nu este Preşedinte. Deşi, pe cine mai interesează?...

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
13 décembre 2016 2 13 /12 /décembre /2016 17:33
Alertă Oranj 5 sau Înroşirea ţărilor la faţă

Hai că nu mai este demult nici măcar oranj... E de-a dreptul roșie.

 

Oranj în țara asta au rămas doar portocalele cu mandarinele pentru acei care vor avea dreptul la ele, de Anul Nou măcar, precum erau și mandarinele din copilăria mea îndepărtată. Le așteptam un an întreg și ne ciondăneam cu soră-mea de la felii atunci când nu erau pare… Ah, cât de mult le așteptam!, dar ceea ce nu voi uita niciodată este faptul că în acel săculeț cu mandarine neapărat era și una-două stricate, de parcă cineva, o forță necunoscută și malefică, ne interzicea accesul la visul perfect, fără putregai, oricât de mic și neînsemnat nu ar fi fost el. 

 

Mai există cică și un Orange, un operator de telefonie mobilă cu vânzări în scădere, dar care mai face încă ceva bani în acea țară unde bani se fac doar din mobilitate. Viața e mișcare! Deși nu, pare-se că era exact invers : Mișcare înseamnă viață! Движение — это жизнь! Anume așa scria pe lozinca ceea roșie. Corectăm: Mobilitate internațională înseamnă supraviețuire! Adaptarea lozincelor la realitatea zilei. Și ne mobilizăm internațional pentru a supraviețui, măcar în vis, măcar pentru a salva un vis, dar tot degeaba… Lozinca ceea roșie pare să fie mai durabilă, matricea originară nu dispare, ea e imobilă…

 

Portocaliu mai era și Moskvitch-ul lui tata, cumpărat în 1980, mașină pe care până la urmă a luat-o nu pentru că și-o dorea, ci pentru că o Ladă era imposibil de procurat. Un erzaț de vis și acesta, dar se bucura nespus de mult și de un Moskvitch, căci i s-a nimerit unul în „variantă de export”, vândut în intern din cauza unei zgârieturi pe caroserie, și aici un defect care a fost insinuat într-un vis, tehnologic destul de lamentabil, de altfel. Vise portocalii cu defecte, cu o porție obligatorie de putregai, din asta am ieșit cu toţii…

 

Ah, ce-am mai visa și noi!, dar noi nu știm cum să visăm fără viciu, nu ne-a învățat nimeni, iar noi nu am fost în stare să ne debarasăm de putregai. Acea zgârietură incipientă ne urmărește și astăzi. Păcatul nostru originar. Visul nostru frumos e cu rebut. Defectul este înscris în ADN-ul aspirațiilor noastre și atunci când nu mai rămâne nimic aici şi acum, atunci când încerci să faci un salt înapoi, spre perioada când se mai visa, atunci când începi a scoate strat după strat, atunci când începi a roade straturile de vopsea – verde, albastru, galben – numaidecât dai de roşu… Epiderm din lozinci scrise pe roșu.

 

L-ai roade și pe el, dar dai de carne vie… roşie…

 

Origine Imagine

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article
12 décembre 2016 1 12 /12 /décembre /2016 12:26
Săptămâna în care Procurorul General a devenit Procuror General

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Vine Crăciunul și noutățile se fac tot mai rare. Ori pur și simplu se face simțită mahmureala post-electorală? Totul e doar o noțiune de comparație, nu-i așa? După ce am fost expuși luni în șir la o supradoză de istericale mediatice revenirea la normal ne pare searbădă și lipsită de condimente... Dar înainte de celelalte am să încep cu ceva cu adevărat bun! O noutate din acelea de care nu am avut parte de foarte mult timp!

 

COVOARELE NOASTRE SUNT PATRIMONIU MONDIAL! UNESCO a decis: la propunerea României și Republicii Moldova, tradiția romanească a țesutului covoarelor (scoarțelor) populare a fost înscrisă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Intangibil al Umanitătii. În sfârșit această evidență a devenit consemnată oficial! Iar ceea ce bucură și mai mult este faptul că atât cererea cât și decizia este una pentru tot spațiul românesc.

Cam atât cu bunul, eternul și frumosul. Mai departe – despre lucruri obișnuite, moldovenești.

E rutină, domnilor. Și dacă reușiți performanța să vă pasionați de... numirea Procurorului General, de exemplu, vă admir. Nu, nu e cinism ceea ce vă zic, ci înțelegerea că nu schimbarea lozincilor sau a capurilor de pește este soluția... Și nici schimbarea de legi. Poți schimba de zece ori legea despre procuratură, poți face douăzeci de reorganizări ale CNA-ului și poți crea noi și noi structuri, precum Agenția Recuperarea Bunurilor Infracționale (ARBI), pe care intenționează s-o creeze Candu & Co. Degeaba. Soluţia e în altă parte. Cu certitudine, nu la Dodon. Dar asta e o altă poveste.

Vreți o dovadă că toți sunt o apă? Poftim: simplu ca „bună ziua”.

VODEVIL CA LA SOROCA Deseori este foarte curios și formator să urmărești ce se întâmplă în provincie. De exemplu, ieri la Soroca: la inițiativa PSRM-ului, cu votul PD-ului, comuniștilor, PPEM-ului, cu acordul tacit al PN-ului și al reprezentantului liberalilor, a fost demis Președintele Raoinului Soroca, Mihai Mâţu (ales PLDM, apoi migrat spre PDA). Fracțiunea PSRM l-a propus în locul său pe Ghenadie Muntean, liderul PD din Soroca. Dar el nu a fost ales din lipsă de cvorum, căci consilierii din partea fracţiunilor PSRM, PN și PLDM au părăsit sala de ședințe. Asta zic și eu manevre! Problema e că la nivel național se întâmplă cam tot același lucru... Cu mici nuanțe.

PG A DEVENIT PG Nicolae Timofti, a semnat ieri un decret de numire a lui Eduard Harunjen în funcția de Procuror General pentru un mandat de șapte ani, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. Cică a fost concurs, iar Harunjen a luat cele mai multe puncte. Iar eu mi-am amintit de un banc rusesc: Președintele Putin a propus o modificare a legislației: candidatul la postul de Președinte al Rusiei trebuie în mod obligatoriu să dețină experiență în exercitarea funcției de Președinte al Rusiei. Ceva nu mă lasă să acord prea mare importanță acestui eveniment. Numai că atunci când citesc că Dodon, Usatâi, Năstase, și chiar și aceeaşi Maia Sandu, se pronunță cu vehemență împotriva acestei numiri, Harunjen îmi devine aproape simpatic.

EMIGRAŢILOR LI S-A SPUS „NE DIORGAITES’” Până la urmă instanța a zis că emigrații nu au motiv să se supere. Chiar așa, „beţi ceai și ne diorgaites’” voi acolo... Noua deviză a ţării!

VOM AVEA BUGET? Nu a trecut bine 2016, iar Guvernul se ocupă deja de bugetul pentru 2017! Asta zic și eu! Apropo, Guvernul mizează pe o creștere economică de doar 3%... Ruşinică, Dom’lor! La nivelul economiei noastre și la dimensiunile ei nici un număr din două cifre nu ar fi o faptă tocmai vitejească, iar ei – 3%. Fraților, vă asigur: dacă ar bagă absolut toate instituțiile statului cheile sub preș (în afară de poliția rutieră, desigur) pe durata unui an, vom înregistra o creștere mai mare...

VÂRSTA DE PENSIONARE MAJORATĂ Discuții a stârnit și proiectul de modificare a sistemului de pensionare... Aș putea scrie ceva, dar am impresia că discut despre un serial TV... Asta ca să înțelegeți cât de inutil mi se pare. Nimic în comun cu realitatea. Că ne explică Filip cum un tip care ridică salar 5000 va primi pensie 2500, e treaba lor. Pe mine mă interesează cum și de unde va primi pensie de 2500 de lei (cel puţin!) o persoană care are astăzi 1000... Credeți-mă, pentru mulți această întrebare e mult mai arzătoare.

Cam astea au fost... Poate doar câteva mărunțișuri să fi rămas, dară care-și au și ele importanța lor: 

Erdogan a semnat acordul cu rușii pentru Turkish Stream ceea ce este bine! Și cu cât mai repede se va întâmpla cu atât mai bine! În sfârșit, vom fi obligați să diversificăm sursele de energie.

Ucraina vrea să devină putere nucleară, ceea ce nu este bine deloc. Pentru nimeni. Dar era previzibil... 

- Pun pariu că extradarea lui Platon către moldoveni va fi anulată mai devreme sau mai târziu și-l vom trimite înapoi bine împachetat, cu flori şi busuioc. Vă ziceam cândva: Ilia Novikov e un avocat foarte bun...

UE continuă să ne dea bani în pofida dodonilor care în loc să meargă la recepția organizată de statul vecin (membru UE) cu ocazia Zilei sale naționale merg la concertul Irinei Alegrova. Că e mauvais ton e una. Dar asta spune multe și despre gusturile dodonului...

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, zice că ei nu au de gând să răspundă cu propagandă la propaganda rusească. Că cică faptele vor triumfa. Eh, dragă, Jens... N-ați priceput încă nimic... Realitatea obiectivă nu mai contează aproape deloc. Trăim într-o nouă lume. O meta-realitate virtuală. Mergeţi în Moldova şi veţi vedea cum funcţionează.

Acum chiar pun punct. Aveți grijă! Și să ne auzim numai de bine!

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
5 décembre 2016 1 05 /12 /décembre /2016 12:03
Săptămâna în care s-a dat bătălia pentru tanc

Ieri a fost Ziua Națională a României. Sărbătorită cu mult patos și avânt. Unii chiar au mătăhăit și din sabie. E drept că sabia e o copie, dar ce contează? Importante sunt simbolurile. La Chișinău a fost plimbat pe străzi un ditamai tricolor lung de 1 km. A fost frumos. Mai frumos decât panglica de Colorado plimbată de 9 mai care avea doar 250m. Altfel spus, suntem frumoși, înaripați, entuziaști, dar… președinte a fost ales Dodon. Carele Dodon imediat a și plecat la Moscova, cică în vizită privată.

 

Să știți că ironia rândurilor de mai sus nu este nicidecum o ofensă pentru cineva. Numai că în această bătălie a simbolurilor în care, vrei - nu vrei, ne bălăcim, în aceste autoidentificări împăciuitoare – nu vedeți cât de mulți suntem? – scăpăm din vedere lucruri esențiale. Ne adunăm în grupuri, reale, dar, mai ales, virtuale și ne lăsăm adormiți de o vecinătate complezentă. Ne creăm o falsă impresie că toți sunt că noi, că toți gândesc la fel…

Pe când realitatea e alta… Dinu Ciocan, președintele CCA, afirmă că 60% din televiziunile de la noi sunt în limba rusă… Iar asta îl va face mereu președinte pe un dodon oarecare. E bine, desigur, că ai noștri bravi gardiști defilează la București alături de lumea bună: britanici, italieni, germani, polonezi, slovaci sau americani, e mult mai firesc decât s-o faci în Piața Roșie, dar eu unul aș vrea ceva mai mult, mai energic și mai eficient…

AVEM PLAN Spre exemplu, planul de acțiune pe termen mediu și lung privind relația României cu Republica Moldova aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare a Tării (CSAT) de la București îmi pare un mic pas înainte. Să-l vedem ce va da în realitate. Eu unul de fâlfâit aiurea din lozinci și săbii m-am cam săturat.

Dar, bine, cu toate astea era să uit cel mai esențial: Să trăiți, frați români! La Mulți Ani tuturor!

BĂTĂLIA PENTRU TANC Dacă e să rămânem la categoria luptelor pentru simboluri, vom menționa că în această săptămână a avut loc un „eveniment” plin de grotesc la Corneşti. Angajați ai Ministerului Apărării au plecat să demonteze un tanc sovietic și să-l aducă la Chișinău. Dar deputați socialiști au pichetat o noapte și o zi și au făcut baraj. Așa un fel de ioni soltâşi ai modernității. Eu chiar am ascultat ce s-a vorbit la fața locului. E comédie, oameni buni! Partea bună a lucrurilor este că, în sfârșit!, acei „apărători” s-au simțit și ei oameni potriviți la locul potrivit. Căci acolo le este locul! Iar dacă e să fim mai serioși, atunci autoritățile ar trebui să înțeleagă că aceste acțiuni nu servesc la nimic. Interziceți propaganda militaristă rusească, ocupați-vă puțin de popularizarea istoriei – filme, documentare, modificare de curriculum școlar – și peste câțiva ani oamenii singuri vor cere să-l scoateți de acolo. Și pe Kotovski din centru, și alte „monumente” de acest gen...

BIROU NATO Mytnaya Street 3, 119049 MOSCOW, Russia. Aceasta este adresa biroului NATO. Acelui de la Moscova, domnii mei! Și, pe bune, dacă nu stârnește acel birou întrebări, de ce vă agitați cu toții când se deschide unul la Chișinău? Apropo, pentru cei mai recalcitranți am și o întrebare: la ce bun au comandat rușii 131 de vagoane pentru Transnistria față de de cele 20 din anul trecut?

МАРК, ТЫ НЕ ПРАВ! Și un ultim comentariu despre simboluri. Mark Tkachiuk, fostul ideolog al PCRM-ului, ne-a mai gratificat cu o diversiune. În incinta fostului sediu al Frontului Popular, a deschis cică o bibliotecă a civilizației universale care va purta numele lui Marc Bloch, istoric francez. Nu cred nicio secundă în sinceritatea acestui gest. În primul rând, dacă își bătea atât de mult capul de cultură și diseminarea ei, logica elementară i-ar indica să meargă în localități unde acest lucru este cu adevărat necesar: la sate sau în centre raionale, de exemplu, nu la Chișinău, unde biblioteci, de bine de rău, există. Dar acolo lucrează deja bine Pervîi Kanal, nu-i așa Mark Evghenievich? Scorurile electorale o demonstrează. Nu, Mark are nevoie de ceva la Chișinău, ceva mai finuț, dar ceva care să facă scandal, o momeală numai bună pentru finețurile intelectualiceşti, care s-au și prins, căci trag la idealuri umaniste ecumenice ca șoarecele la brânză.... Dacă deschidea această bibliotecă undeva în alt local, chiar și la Chișinău, avea să fie degeaba, efort inutil, dar așa... Imediat au apărut reacțiile așteptate (nu puteau să nu vină!), căci pentru mulți acest loc, într-adevăr, e un loc simbolic. Dar nici contra-reacțiile nu s-au lăsat așteptate, cu epitetele de-a gata pregătite, extrem de vehemente, pe care le auzim de 30 de ani deja. Știți  chestia aia cu naționaliștii, fasciștii ș.a.m.d. „Prostimea” e deja divizată, acum să-i mai învrăjbim și pe acei care au mai multe șanse să găsească limba comună, pe „intelighenţi”?... Așa că, punând la o parte toată dragostea mea pentru cultură și civilizația umanistă mondială, am un singur lucru de spus: e doar o potlogărie, tovarășe Mark. Iar paravanul celor 50.000 de volume și numele răposatului Bloch nu vă poate acoperi „isprava”... Păcat doar de acei „intelectuali” care s-au prins în capcană. Ce ziceți, câți dintre voi militați pentru o mai bună înțelegere între etnii, adică pentru idealuri umaniste?... Apropo, că să curmăm orice discuție inutilă și ca să fie și mai clar punctul meu de vedere: prietenii mei știu cât de indignat eram în 2012 atunci când unioniştii organizau un marș la... Bălți! Doar știau că avea să iasă cu scandal...

PROCESUL EMIGRAŢII VS. MOLDOVA Mă veți crede ori ba, dar eu consider acest proces drept cea mai importantă noutate din R. Moldova, și de departe! Bineînțeles că procesul nu avansează. Ar fi fost și straniu dacă ar avansa. Este pentru prima dată când cetățenii acestei țări încearcă să-și apere dreptul în mod civilizat, nu insistând pe proteste necontenite în stradă (deși numărul celor care au protestat acum două săptămâni în toate orașele lumii este impunător și impresionant), nu luând cu asalt instituții publice, nu angajând partide și mișcări politice, ci atacând o serie de decizii ale statului în instanță. Situația este atât de inedită încât autoritățile nu prea știu cum să reacționeze. În toată această poveste, fiecare decizie și comunicare transpiră neîncredere. Și apropo, am o mare bănuială că procesul respectiv și toate istoriile dubioase legate de alegerea lui Dodon au fost în această săptămână mușamalizate mediatic cu mare sârguință. Rareori în doar două săptămâni plouă cu atâtea scandaluri, și nu din acele mărunte, ci suficient de grave, pe care nu le poți trece cu vederea.

DOSARUL GRĂDINIŢELOR Numai unul, dosarul cu livrarea mâncării alterate la instituțiile de învățământ, cât face! Proporția scandalului și caracterul său ar astupa orice! M-ar mira să scape primarul sau ministrul învățământului teferi de pe urma lui... Dar ceea ce îngrozește cu adevărat nu este faptul că sunt implicați demnitari înalți, ci tocmai contrariul: faptul că este implicată enorm de multă lume! De la mic la mare! Toți știau... Și peste tot e la fel. Numai de la acest singur gând te strânge în spate... Ah da, cât pe ce să uit: și unde-i Plahotniuc în toată această poveste? Unde-i Plaha în scandalul cu persoana decedată din cauza că nu a dat mită la spital? Unde e Plaha în tragedia cu tânăra asasinată la Străşeni? Eu nu-l apăr pe Plaha, doamne-ferește! Numai că el este doar vârful unui aisberg... Nici nu vă închipuiți cât de neînsemnat este... Sistemic vorbind. Căci la un aisberg nu vârful contează, ci ceea ce este sub apă...

KROLL 3 Cică BNM a primit al treilea raport Kroll. Au fost identificate destinațiile a circa 400 mln $. Majoritatea fiind transferate pe conturile bancare din Rusia (200 milioane de dolari SUA), Moldova (95 milioane de dolari SUA), Estonia (58 milione de dolari SUA) și Cipru (41 milione de dolari SUA). N-ar strica, dacă tot ne jucăm de-a transparența, să fie publicate și Kroll 2, și Kroll 3. Dacă tot plătim, tot suntem datori, măcar să știm pentru ce anume.

DATORII RECORD Apropo, saga cu „meleardul” a ridicat datoriile Moldovei la cel mai înalt nivel din istoria ei. Dar iată un detaliu curios: a crescut semnificativ anume datoria internă. Adică noi nu datorăm ceva cuiva din afară (răilor ceia de creditori din exterior), ci din interior! Capisci? Acum parcă devine și mai clară demisia lui Drăguţanu și torpilarea acordului cu FMI... N-ar strica să aflăm cine anume sunt aceşti creditori. Poate că e doar o fantezie de a mea.

Cam astea au fost. Poate că aș fi putut să vă mai scriu despre 2-3 chițibușuri precum reținerea lui Trocin sau raportul anchetei opozanţilor despre concesionarea AIC. Sau despre faptul că președintele va trebui de acum înainte să semneze în fața numelui cu procurorul general... Sau despre experții estonieni care ne învață cum să „optimizăm” și mai bine învățământul... Sau despre cum CCA au penalizat câteva televiziuni toxice cu 72 ore de suspendare a publicității (doar atât pentru moment). Ne vom limita și noi doar la atât. Nu înainte de a vă povesti și despre ceea ce m-a întristat cel mai mult:

A ARS BISERICA DE LEMN DE LA CLIMĂUŢI Buneii mei trăiau la doar câteva case depărtare. Când eram mic, pe vremea marelui URSS, biserica era încuiată. Avea însă ferestrele sparte, iar eu eram suficient de firav și de îndemânatic pentru a mă strecura printre gratiile prea largi înăuntru. Era un teren de joacă perfect pentru un băiețandru de la oraș... Am petrecut ore întregi în biserică, răscolind printre gunoaiele de acolo, căutând comori și temându-mă de momâi care ar putea ieși de pe sub lespezi... Și iată că am aflat că biserica a fost mistuită de flăcări. Doare... Nu vreau să lungesc mult vorba, dar am impresia că dacă nu ar fi fost dată pe mâna popilor, poate că scăpa de foc...

Și apropo: Dodon încă nu este președinte!

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
23 novembre 2016 3 23 /11 /novembre /2016 13:33
Cum „statul capturat” îi aduce pe dodoni la putere

Acum câțiva ani buni mi-a nimerit în mâini, absolut întâmplător, precum se întâmplă deseori cu cele mai bune cărți pe care le citesc, un mic volum: „LTI, la langue du IIIe Reich” de Viktor Klemperer. Scrisă în clandestinitate în Germania hitleristă, cartea a fost publicată pentru prima dată în 1947, dar rămâne de o actualitate amețitoare, la fel precum și noțiunea de Newspeach, limbă oficială în Oceania lui Orwell...

 

Cartea lui Klemperer este, fără îndoială, un must read, în special pentru toți acei care au carecumva de aface cu producerea de discurs, altfel spus, pentru jurnaliști. La drept vorbind, habar nu am ce se învață anume la aceste facultăți de jurnalistică: tare aș fi curios să văd, de exemplu, lista lecturilor obligatorii, dacă există așa ceva. Pe când eram student (nu la jurnalistică) aveam cam în jur de 20 de volume pe semestru de citit în afară de programul curricular și vai și-amar dacă ne prindea cu trișatul. 20 x 2 x 4... E deja ceva, nu-i așa?

 

Un alt vulpoi bătrân, trecut prin ciur și dârmon în ale jurnalisticii, Vladimir Pozner, de formațiune biologist, în treacăt fie spus, nu ezită, de fiecare dată când are ocazia, să spună că facultățile de jurnalistică nu servesc la nimic. Un jurnalist adevărat nu poate, și aici tind să-i dau dreptate, fi format de facultate, fiindcă ceea ce îl face jurnalist nu poate fi învățat din manuale.

 

Să revenim însă la Klemperer și la Lingua Terții Imperii. Autorul utilizează și dezvoltă un gând preluat de la Schiller: „Limba care poetizează și gândește în locul meu” și continuă: „ ea nu se limitează doar la a gândi în locul meu”, ci „îmi guvernează de asemenea sentimentele, îmi regizează întreaga mea ființă morală, și asta în modul cel mai natural posibil căci eu mă las inconștient în grija ei”.

 

Ceea ce se întâmplă astăzi în discursul public este o revenire în forță a acestui tip de limbaj... Mass-media și-a pierdut mult din misiunea ei fundamentală: a informa și a ajuta publicul să înțeleagă evenimentele. În cel mai bun caz, instituțiile mass-media sunt preocupate astăzi de vânzări. Suntem prinși într-un un cerc vicios infernal care face ca limbajul să devină din ce în ce mai simplist, mai rudimentar, mai emoțional. Produsele media sunt făcute pentru a excita în primul rând afectul și nu rațiunea. Am intrat în era metaforei de doi bani, noțiunilor simpliste și emotive care sunt menite să înlocuiască denumiri de sisteme și procese complexe...

 

Și ce epocă de aur s-a deschis pentru propagandă! Ce vast culoar pentru flibustieri și coțcari de toată speța, de la cei mai periculoși, precum Putin, pentru a nu-l cita decât pe el, până la saltimbanci de rând setoși de glorie ieftină și putere!...

 

Nu vom descoperi o nouă americă afirmând că Republica Moldova se află în plină vâltoare a unui nou conflict geopolitic între Putin și „occident”. Nu vom fi prea originali nici atunci când vom afirma că propaganda putinistǎ a devenit extrem de agresivă și, din păcate, destul de eficientă. În special în spațiile care, în numele unui principiu sacru, dar rău înțeles, al libertății cuvântului (al cuvântului, nu al minciunii!), nu întreprind mai nimic pentru a stopa acest flagel. Moldova, din păcate, este un astfel de poligon. Este, în opinia mea, principala cauză care l-a întronat pe Dodon. Dodon nu a avut de construit nimic, de convins pe nimeni. Acest lucru a fost făcut de către „Pervâi Kanalet altri...

 

Dar, din păcate, o mare responsabilitate îi revine și presei așa-numite „libere”, care, inconștient, sper, a adoptat același tip de limbaj simplist și poetizat, preluând unele noțiuni, care, mă întreb eu astăzi, cine știe prin ce laboratoare au fost elaborate... 

 

Fără a pretinde la exhaustivitate în decorticarea mecanismelor de propagandă putinistǎ, mă voi concentra doar asupra unuia, dar care îmi pare unul central și esențial: crearea unor cupluri negative cognitive extrem de puternice și durabile. De exemplu, iată câteva din cele mai curente:

 

România = jandarm (mai nou = țigani)

Europa = Gayropa,

Merkel = imigrați sirieni,

Ucraineni = fasciști, Banderovțî

SUA = finanțatori ai terorismului și agresori,

Moldova = stat capturat...

 

Acesta din urmă urmează oare a fi lăsat în acest șir logic? Teamă mi-e că tocmai așa se prezintă lucrurile. Nu avem temei și dovezi pentru a o afirma, dar aș fi curios să aflu cine anume a lansat această „metaforǎ” în piața publică, preluată cu atâta ușurință de „poeții” și „menestrelii” autohtoni... Fiindcă mecanismele sunt exact aceleași. Discursul nu este niciodată neutru și nici static. El generează alt discurs. Atunci când spui „corupție endemicǎ” sau „corpuție care a pătruns în mai toate domeniile statului”, sau „scheme corupționale”, atunci când numești lucrurile pe nume – cumetrism, clientelism, nepotism, trafic de influență, etc. – acest discurs generează întrebări: „cum funcționează?”, „în ce mod?”, „cine sunt ei?”, atunci vrei dovezi și exemple și, drept final, cauți modalitǎți pentru a soluționa aceste probleme. Atunci când spui „stat capturat” nu cauți decât un singur lucru: să-l înlături! Un „stat capturat” este fără scăpare, și caută un eliberator (iar eliberatorul de serviciu noi știm bine care este!). Un „stat capturat” nu poate nici măcar lupta împotriva corupției, căci e „capturat” în întregime, nu-i așa? Vorba proverbului evreiesc: „Nu poți fi oleacǎ gravidǎ”...

 

Cam așa, dragii mei... Citiți-l pe Klemperer, e edificator!

 

Iar pe final am să vă rog să reflectați puțin asupra unei alte metafore de mare trecere la noi – „pǎpușarul”. Nu este neapărat din aceeași paradigmă. Dar poate că și este.

 

P.S.: Celor care vor încerca sa mǎ înscrie în legiunea scribilor „plǎtiți de Plahotniuc”: nu vǎ osteniți degeaba! Incercați sǎ scrieți „poezie” de alt gen. Poate cǎ reușiți. Deși... fǎrǎ ghilimele, poezia e altceva.

 

P.P.S.: Vǎ propun și un articol de Andrew Wilson publicat de Aspen Institute, Praga: „Four Types of Russian Propaganda

Origine imagine

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
21 novembre 2016 1 21 /11 /novembre /2016 17:02
dimineața, ora șase

Dimineața, ora șase, intrǎ proletarii pe ușǎ

Mǎturǎtori, camioneri, manutențiari, brutarul de peste drum

Fiecare din ei trage de liniștea somnolentǎ a strǎzii

înecându-i capǎtul în prima cafeluțǎ a zilei

De parcǎ ar înmuia un „speculoos” ordinar

Ei, pentru care specula e ceva prea sofisticat

Ori o madeleinǎ prustianǎ

Ei, cǎrora nu prea le pasǎ de un trântor ca Proust

Înghesuiți la tejgheaua barului de cartier

O cafea în picioare costǎ mai ieftin

Ei consumǎ muțenia zorilor

Trǎgând plapuma somnului de pe strǎzile orașului

Sorbind-o cu saț pânǎ la zaț

Devenind, sorbiturǎ dupǎ sorbiturǎ

Tot mai gǎlǎgioși

Dezgolit, cu nervii în vânt,

Orașul începe o nouǎ zi…

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article
21 novembre 2016 1 21 /11 /novembre /2016 12:28
FOTO: deschide.md / Constantin Grigoriță

FOTO: deschide.md / Constantin Grigoriță

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

“Dance me to the children who are asking to be born

Dance me through the curtains that our kisses have outworn

Raise a tent of shelter now, though every thread is torn

Dance me to the end of love”

Leonard Cohen

 

Mă veți întreba (unii chiar m-au și întrebat) de ce nu am scris încă despre scrutin. Chiar așa, cum poți să scrii despre altceva decât despre turul II al alegerilor prezidențiale în noaptea de joi spre vineri de după alegeri? Păi, chiar nu poți! De aia chiar am să vă scriu. Puțin de tot, cât să rămân în trend. Să știți că încă nu sunt gata să abordez subiectul. Promiteam între cele două tururi, pe o rețea de socializare, că voi înjura amarnic. Dar, fiți de acord, e mauvais ton să înjuri persoane cu care ai nimerit în aceeași belea... Așa că... Am să mai aștept. Să se mai calmeze spiritele. Adică până când au să înceapă „spiritele” alese a se mânca din nou înde ele, precum au făcut-o până la scrutin...

Până una-alta, însă, am să vă scriu despre altceva:

POMPIERUL – EROU Alegeri ori ba, roșii, verzi ori albaștri, ruși, români ori inuiţi, oricare din ei nu ar veni la putere, există corpuri de meserie misiuna cărora va rămâne aceeași: să salveze vieți și să intervină acolo de unde fug toți ceilalți, indiferent de apartenența lor politică. Ivan Nogailic, un pompier de 28 de ani, tată a doi copii de 4 ani, a decedat la datorie... Să-l odihnească Dumnezeu...

PRODAN A FOST SCOS DIN 11 În 1994 aveam 17 ani. Cu sufletul la gură priveam campionatul mondial la fotbal din SUA. Nopți la rând nedormite! Și câtă adrenalină! Și astăzi aș putea recita acel 11... Daniel era beton! Prodan și Belodedici – fundașii noștri centrali. A rămas doar Belodedici... Nu, nu a fost doar o schimbare.

LEONARD COHEN TO THE END Încă o pagină din cartea propriilor mele legende a fost întoarsă... Dance me to the children who are asking to be born… Una din acele câteva melodii care ți se-nvârt în permanență în cap…

„CARATISTUL” ARESTAT Vitas a fost arestat. Încă hăt în 2014 îi dedicam un text, „Alertă oranj 2 sau Comerțul caratiştilor”. La câtă atenție îi acordam pe timpuri, nu puteam să trec cu vederea această ştire! Cred că este cea mai bună noutate a săptămânii (în grila mea valorică personală, desigur). Iată un fragment din acel text și după aia, odată tranziția asigurată, putem discuta și despre alegeri: „Cît ziceţi că ar costa alegerile parlamentare? Nu-i mai bine să închidem această farsă şi să mai economisim ceva bani la buget, nu de alta, dar iată: ne manîncă din picioare creditorii şi ne spun că ar fi bine să mai închidem robinetele. Şi le-am închide noi, dar nu avem acces la ele.”

AVEM PREZIDENT (? SAU !) Așadar, cunoaștem învingătorul: Dodon a fost ales Președinte cu o diferență de 67 488 de voturi. Curtea Constituțională urmează să valideze (cum a făcut-o de obicei până acum) ori să invalideze (cum s-ar fi întâmplat în oricare din țările sănătoase la cap) rezultatele scrutinului. Eu tind să cred că va zice că totu-i ok, ținând cont de natura declarațiilor diverse și variate, începând cu Timofti și terminând cu Pettit. A fost oare previzibil? Cred că a fost, și nu de ieri ori alaltăieri... Ori parlamentarele din 2014 n-o anunțau? Ori localele nu au arătat clar ce avea să se întâmple? „Proeuropenii” au făcut totul pe dos în această campanie. Voi reveni mai târziu și cu alte opinii, vă ziceam din start că nu-i acum momentul... Dar câte ceva tot aș dori să zic.  

-          ţi au ales?: 53%!!! Doar 53% din alegători au participat la scrutin... Oricum ar sta lucrurile, această cifră e o rușine! Mă stricam de râs în seara de după scrutin când auzeam pe la televiziuni sintagme de genul „a fost mobilizare generală”... Dar este și o nuanță: ar trebui totuși să știm la un moment dat: suntem noi într-adevăr niște loseri desăvârșiți, care altă soartă în afară de o cură de dictatură nu merităm, de nu mai ieșim la vot, ori listele elctorale sunt o scamatorie totală? Poate că numărul emigraților este mult mai mare decât ni se anunță? Cum altfel să vorbești de „mobilizare generala” și să înregistrezi doar 53%?

-          Cine a ales? Putem spune cu certitudine astăzi că acei care ne-au ales nouă președintele sunt Transnistria și Găgăuzia. Ceea ce e o aberație în sine. Nu pot regiuni care refuză ani la rând să participe la viața politică, socială și economică a țării, și asta în mod agresiv și categoric, să decidă cine ne va fi Președinte! E ceva nesănătos aici...

-          Record în străinătate: 138.712 alegători au votat în străinătate! Mai mulți decât oricând! Dar nu a fost suficient... În țară dezastrul e mai mare... Vom trece peste faptul că mii de cetățeni așa și nu au putut vota din cauza unui cod electoral absolut obsolet și neadaptat, chiar dacă gravitatea acestei situații este un motiv sficient pentru ca CEC-ul și Ministrul de Externe să-și dea demisia (Nu pentru că sunt responsabili, căci nu sunt cu adevărat, ci pur și simplu pentru că așa se face. Demisie „de onoare” cum ar veni.). Vom menționa doar că această mobilizare fără precedent spune multe despre noi: multe lucruri bune și extraordinare, dar și... despre aceeași lipsă de civism despre care scriam și mai sus. Mobilizarea respectivă ori a întârziat, căci se cerea înainte de turul I, atunci când foarte puțini și-au bătut capul de prezență, de numărul de secții, de înregistrări online prealabile, de documentele în baza cărora ar putea vota emigrații, ori a venit prea devreme, căci, cum n-ai da, adevăratul test ne așteaptă abia peste doi ani, în 2018, la parlamentare. Iată atunci vom avea nevoie de toată lumea! Să sperăm că această înfrângere nu va tăia din elanul emigraților... Căci, cel puțin, ei au demonstrat că se poate!

-          Validam ori ba? Semnele arată că scrutinul va fi validat. Deși nu ar trebui. Dodon nici nu ar fi trebuit admis la alegeri. Doar una investigația RISE despre finanțarea partidului prin Bahamas e un motiv mai mult decât suficient. Dar au mai fost și multe altele: instigări la ură și discriminare, implicarea bisericii în campanie și represalii pentru slujitorii care s-au opus (biserica devastată) acestei implicări, coruperea alegătorilor și deplasarea lor masivă organizată către secțiile de votare... Din cele dubioase am mai putea cita și scorurile absolut improbabile (99%!) în Găgăuzia. Așa ceva, elementar, nu poate exista dacă alegerile decurg onest. Scandalul cu alegătorii din străinătate care nu au putut să voteze este fără îndoială de proporții, dar, cred eu, nu este un motiv suficient de grav pentru invalidare. Fiindcă așa-i legea electorală. Proastă... (Dar poate că și este. Judecata ar trebui să decidă. Numai că va lua timp. Mai mult timp decât e necesar pentru validarea scrutinului) Pe bune, eu consider că CC ar trebui să anuleze rezultatele alegerilor. Apoi ar trebui să instaurăm un moratoriu pentru orice fel de alegeri până când nu este modificat codul electoral pentru ca să fie respectată Constituția. Ar trebui să avem o claritate absolută referitor la ceea ce se întâmplă cu listele electorale. Asta înseamnă că ar trebui publicate în sfârșit rezultatele recensământului. Apoi ar trebui să decidem ce și cum facem cu Transnistria și Găgăuzia. Votează? Nu votează? În ce condiții? Căci, dacă votează, ar trebui să fie condiții. CEC-ul oricum, ar trebui să demisioneze in corpore!  

-          De ce am pierdut? Cauze sunt mai multe, dar există una principală care le astupă pe toate. Am s-o numesc simplu: Pervyi Kanal! Dodon nici nu a avut nevoie să-și construiască un discurs sau să piardă timp pentru a convinge. Electoratul său este cizelat și condiționat de ani de propagandă continuă. Discursul lui Dodon și comportamentul său au fost și sunt o copie fidelă a zoaielor care se revarsă de la aceste „posturi de televiziune”. Și Republica Moldova nu a făcut nimic pentru a se apăra de acest flagel... Iar acum culege roadele. Putem invoca și alte chestii, dar asta e cum ai căuta păduchi la broască...  

Cam atât pentru astăzi.

Ah, da, cât pe ce eram să uit: Felicitări, Dumitru, pentru nominalizare! „Poetul European al Libertăţii” – sună frumos! Succes! Îți doresc să iei și premiul!

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher