Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
21 décembre 2022 3 21 /12 /décembre /2022 15:32
Photo: https://www.rferl.org/a/ukraine-wheat-harvest-farmers-danger-russia-war/31968787.html

Photo: https://www.rferl.org/a/ukraine-wheat-harvest-farmers-danger-russia-war/31968787.html

Aho-aho, copii şi fraţi,

Staţi puţin şi nu-mpuşcaţi,

Şi durerea-mi ascultaţi!

 

Mâine anul se-noieşte,

Iar poimâine se-mplineşte…

 

De un an de zile plin -

Numai moarte şi suspin

Pe ogorul cel vecin.

 

S-a pornit mai an

Barbarul vovan

Cu-a lui hoardă-ncornorată

Peste-a Ucrainei toloacă:

 

In loc de tractoare -

Tancuri.

In loc de semănătoare -

Blindate.

În loc de seminţe -

Gloanţe.

În loc de irigare -

De grenade lansatoare.

Iar din cer în loc de ploaie -

Numai bombe cu puhoaie...

 

Şi vecinul Mikola

A uitat de casă,

A uitat de masă,

Şi-a luat coasa.

În loc de fân gras

În vrajmas a tras.

În loc de grâu şi secară

Luptă greu

Ca să nu moară,

Tăind capete la zmău,

Apărându-ne de rău...

 

Holde bogate,

Lanuri mănoase -

Din cer bombardate,

Pe pământ arse...

 

Badiţa Vasile

S-a speriat bine:

Peste gard se iţeşte,

Pe furiş se cruceşte:

Domnului se roagă

Peste el să nu cadă

Năcazul vecinului

Şi bomba păgânului.

 

Cât a fost pace şi frumos

S-a ţinut fudul şi arţăgos,

S-a bătut cu pumnu-n chept,

Şi-a făcut şi monument,

Pe care a scris cu buchii mari

Că poate fi şi el gorspodari.

 

A-nchis ochii să nu vadă

Că i-i cam strâmtă ograda,

Că i-i largă cât o urmă

De-a balaurului scurmă.

 

S-a tot uitat în sus la soare

Uitând gunoiul din picoare.

Bălegarul puturos

S-a făcut că-i cu miros.

Din a zmăului otravă

A-ncercat să facă zeamă.

 

Dară astăzi, că-i război,

A-nţeles că-i în noroi.

Iară zmăul i-a cerut

Ce Măria i-a ţesut

Nopţile la un opaiţ,

Să aibă ce-aşterne pe-un laiţ,

Să nu-ngheţe Vasilică,

Să-i fie cald olecuţică

Când afară gerul pică.

I-a cerut şi cei doi boi,

Şi turma de oi,

Şi moara de oloi...

 

De s-ar uita badiţa Vasile,

Cât mai are încă zile,

Peste apa ceea mică

Care soarta i-o despică,

De s-ar uita spre Soare-apune,

Ar vedea zile mai bune!

Ar vedea o luncă mare

Şi că este o scăpare!

 

Pân i-a veni mintea la loc

Puneţi paraua sub oboroc!

 

Ajutaţi-l pe Mikola!

Că el ştie ce e „volea”!

Să stârpească acel zmeu!

Să ne scoată de la greu...

 

Pentru asta, mai flăcăi,

Stragaţi, să sune peste văi:

Slavă Ucrainei!

Hăăăăăi-hăi!

 

(vezi aici hăitura de anul trecut!)

Partager cet article
20 décembre 2022 2 20 /12 /décembre /2022 23:11
Bahmut, Ucraina, 2022

Bahmut, Ucraina, 2022

nu reușesc să vă urăsc

nu-mi iese

mă-ntreb dacă aș putea trage în voi

nu cred

e prea tehnic

mă-ntreb dacă aș face ceva pentru voi

nimic

m-aș uita cu dezgust cum se scurge seva

din voi

aș aștepta fumând o țigară

apoi aș suna serviciile abilitate

să vină

să curățe fața locului

aș ajuta cu ce pot serviciile abilitate

aș face și voluntariat

din motive igienice

nu cred că aș putea trage în voi

e prea tehnic

prea premeditat

nu am suficientă ură pentru așa ceva

dar dacă, dacă s-ar nimeri

dacă ați apare în fața casei mele

mi-aș înfige dinții de lup

în gâtlejul vostru

v-aș sugruma cu mânurile mele

de țăran uitat

până la capăt

apoi aș chema serviciile abilitate

să vină

să curățe fața locului

nu am ură

nu am premeditație

aș fi un foarte rău soldat

nu cred

și e prea tehnic

Partager cet article
14 juillet 2022 4 14 /07 /juillet /2022 10:43
preferi să nu gândeşti

și când mergi la lucru, la pas, pe bulevard, parcă-i simți prezența, te uiți la configurația locului, încrengături de străzi, evaluezi liniile de tir aidoma baronului Haussmann

te gândești că undeva departe, într-un orășel ucrainean, de după colț ar fi putut să te urmărească un lunetist

și când intri în metro, te gândești că undeva departe, la Kiev, oamenii dorm cu săptămânile în stații

apoi ieși din subterană și te gândești că la Harkiv în orice clipă, oriunde, poate să cadă un obuz sau o rachetă

intri să cumperi un croasant și iți aduci aminte cum undeva departe, la Mariupol, rușii au aruncat un obuz peste oameni care stăteau în coadă după pâine

apoi aprinzi o țigară și te gândești din nou la lunestul căruia îi simți prezența… trebuie să înveți să fumezi în pumn… mai ales noaptea

și când intri în open space te gândești care ar fi cel mai sigur loc în caz de tir de artilerie, poate după stâlp ?

apoi te gândești cât de sigur e subsolul. oare la ce tip de bombe ar rezista parkingul?

şi când intri în supermarket te gândeşti ca si la Kremenciug a existat unul pâna a fi spulberat de o racheta X-22 cu tot cu cumparatori

și când faci o baie sau un duș te întrebi oare cum fac soldații de pe prima linie să se spele ? oare cum sunt chiturile alea americane de „duș uscat” ?...

și când iți faci un ceai te gândești că undeva departe, în Ucraina, oamenii topeau zăpadă, adunau apă de ploaie, de prin râuri sau bălți pentru a nu muri de sete…

și când cade noaptea te gândești din nou la lunetistul care ar putea lesne atinge o țintă din imobilul cela îndepărtat, cu ferestre largi și luminile aprinse…

și numai la morți nu te gândești… te uiți la mulțimea care-și cată de-ale zilei și preferi să nu gândești… dar cum ?...

Partager cet article
17 décembre 2021 5 17 /12 /décembre /2021 14:36
Imagine: https://euvsdisinfo.eu/ro/moldova-presiuni-politice-gaze/

Imagine: https://euvsdisinfo.eu/ro/moldova-presiuni-politice-gaze/

Aho, aho! Copii şi fraţi,

Stați puțin și nu mânaţi

Și povestea mi-ascultați!

 

Dacă-i cald în casa voastră,

Dați-vă lângă fereastră;

De aveți c-un loc mai mult,

Lângă voi am să mă mut

Să mai stau la cald oleacă

Că se pune promoroacă

Și pe mutră și pe moacă.

 

Să vă spun al meu năcaz

Cu facturile la gaz.

Daca vreți să plec acasă,

Umpleți punga cât mai groasă!

Dolărași și euroi,

Că să plec eu de la voi.

Gălbenași pentru chimir,

Să mă-ntorc cu chilipir!

 

Mănați mӑi: hăi, hăi!

 

Iarna-i grea, omătu-i mare,

Semne stranii anul are:

Morile s-au înfundat,

Caii s-au împiedicat,

Carele s-au înglodat.

Mâine anul se-noiește,

Dară plugul ruginește.

Parcă-i plugul lui Tărâță,

Tras de zece pui de mâță,

Unu-i lung și altu-i scurt,

Dă-mi colacul să mă duc!

Să mă duc în lumea mare

Unde-i ziua mai cu soare,

Unde-i munca mai cu sare.

Sau măcar să trec pârăul

Cât nu mi-o crăpat răbdăul,

Să trec Prutul și frontiera,

Să mai văd ce-i nou pe Terra

 

Puțini vin și multe pleacă,

Multe pleacă c-o desagă

Și revin cu multă pradă.

Și jupâneasa gazdă a plecat

La pomeni de adunat,

La Bruxelles și la New-York

După un colac copt,

La Paris și la Berlin

După un urcior plin,

Și de-acolo s-a întors

C-un colac rar

Și-mpletit frumos,

Împletit în nouă sfori

Pentru dragii verișori,

Împletit în zece ațe

Pentru a partidului state.

Și-a făcut un colac pentru sat

Pentru „oameni buni” măsurat

Care stau cu limba-n gură

Și nu ştiu nici-o urătură.

 

Dară noi, că știm mai multe,

Vom striga ca de la munte:

Mânați măi, hăi, hăi, hăi!

 

Am mai avea de urat,

Dar nu suntem dintr-un sat apropiat,

Ci din loc îndepărtat,

Unde iepurele

Ști-a păzi oile,

Iar vulpea găini nu poftește.

Nici pensionarii – pensie,

Nici funcționarii – funcție.

Unde pita cost-un ban

Da’-i vândută pe-un cârlan.

 

Mai îndemnați, măi flăcăi,

Hăi, hăi, hăi!

 

Cum a dat Dumnezeu an,

Holde mândre lui Traian,

Să dea Domnul să răsară

Ceva minte-n astă țară

Vamele ca să dispară

Grânele ca să răsară.

 

Asfel să dea și la voi

Ca s-avem parte și noi.

Să vă fie casa casă,

Să vă fie masa masă,

Tot cu mesele întinse

Și făcliile aprinse.

Și la anul să trăiți,

Să vă găsim înfloriți,

 

Ca merii,

Ca perii,

În mijlocul verii,

Ca toamna cea bogată

De toate-ndestulată.

Aho, aho!

 

(Vezi aici hăitura de anul trecut!)

Partager cet article
14 décembre 2021 2 14 /12 /décembre /2021 10:59
heavy metal

tata nu a scris poezii

de altfel - nici prozӑ

a avut o viaţӑ „prozaicӑ”

cӑrţile pe care le pӑstra pe raft

erau groase şi grele ca metalul

 

heavy books about heavy metal

 

cӑrţile tatei erau despre metal

despre rezistenţa materiei

tata nu a fӑcut disidenţӑ

tata nu a fost membru de partid

tata era din altfel de materie

solidӑ

rezistentӑ

 

tata nu a ştiut sӑ picteze

desenele lui erau toate liniare

executate pe hârtie milimetricӑ

trase cu rigla

şi cu creionul simplu

nimeni nu a ştiut sӑ tragӑ

drepte de diferite grosimi

cu acelaşi creion mai bine ca tata

tata ştia cӑ dreptele nu sunt toate la fel

tata avea un set de peniţe pentru tuş

şi câteva sticluţe de tuş

negru – verde – albastru – roşu

tata nu a fӑcut caligrafie

decât atunci când l-am rugat

sӑ ne scrie „frumos”

o pancartӑ pentru şcoalӑ

am avut cea mai frumoasӑ pancartӑ

în biroul tehnic pe care-l conducea

am vazut zeci de desene tehnice

executate impecabil

cu tuş negru – verde – albastru – roşu

erau cele mai frumoase

desene tehnice executate vreodatӑ

cu o multitudine de cifre mistice

coborâte direct din

 

heavy books about heavy metal

 

când a murit tata

uzina îi mai datora câteva luni de salariu

uzina i-a fӑcut gard din metal la mormânt

din contul datoriilor la salariu

 

heavy metal. too heavy metal.

too much books for this too heavy metal...

Partager cet article
12 octobre 2021 2 12 /10 /octobre /2021 22:45
Insuportabilele fiinţe lejere

Ce mărunţi au devenit poeţii!

Sunt într-atât de mici

Incât de-abia de mai pot potoli

Setea de greu

 

Şi ce mare e setea de greu!

 

Ce de-a Euri în cărţile lor!

Dar conservanţii, oricâţi n-ai aduna,

Nu-i fac mai durabili

Şi nici mai grei

 

Totuşi „Insuportabila lejeritate a fiinţei

Era despre altceva...

Partager cet article
31 août 2021 2 31 /08 /août /2021 22:36
mi-au luat cuvintele şi au împletit din ele biciuri

mi-au luat cuvintele

şi au împletit din ele biciuri

cu care sunt lovit cu cruzime

de fiecare dată când

încep a da din coamă

imitând trecerea vântului

printre firele pline de bătături

dar vântul nu mai vine

împietrit în urmă de ciubotă

stacojie

vântul aşteaptă să-i sar în cale

şi să-l ridic în coarne de cerb

arhetipic

de printre ţinte de bocanci

şi să-l arunc în slăvi

şi să ne luăm la-ntrecere: eu şi vântul!

 

dar de fiecare dat când

îmi iau a-vânt

mă arde cineva cu biciul

limbii mele

şi mă frige

şi urlu de durere

şi mă întorc fioros

ca taurul din Andaluzia

spre matadorul

care-i fâlfâie o cârpă roşie

ademenindu-l spre pierzanie

 

ah, de-aş putea să-mi iau

cuvintele înapoi

în loc de biciuri

să fac din ele fraze înaripate

să leg din litere silabe

şi din silabe – salbe de mărgăritar

să le înşir cicori-cicori

pe luncă

printre micşunele şi bujori!...

 

dar atunci când mi-au luat cuvintele

au împletit din ele-un bici

pe care îl aud din nou

şuerând la ureche

Partager cet article
18 mai 2021 2 18 /05 /mai /2021 22:26
herd immunity

m-am lecuit de poezie

nu mă mai ia virusul ăsta pueril

în vecii vechilor

mi s-a administrat o doză

apoi încă una

zice că va fi şi un rapel

mai târziu

cândva mai târziu

mult mai târziu

chiar înainte de stingerea

generală a luminilor

aşa ni s-a spus

literar-mente :

 

“luminile se vor stinge numaidecât

pentru ca să salvăm planeta

să nu se cheltuie energie

numai cât să aflăm

cât face interesul general

o vom stinge numaidecât”

 

aşa că m-am lecuit de poezie

din interes general

oricum nu mai eram co-interesat

măcar cât de cât să fi fost

dar era doar risipă de energie

degeaba

îmi place trendul salvării planetei

stând acasă

îmi pasă şi stau acasă

dezinteresat

economizez energie

 

ni s-a spus să ieşim

la ora opt fix la geam

credeam că mă vor ruga

ca mai demult

cândva mai demult

mult mai demult

să declam o poezie

chiar mă pregateam să le zic că nu mai am

că m-am lecuit definitiv de poezie

dar mi s-a spus să nu cheltui energie

e suficient să bat din străchini la geam

pentru salvarea interesului general

 

gata! declar solemn:

sunt imun la poezie

mă simt în siguranţă

n-am să mai mor

de la fiecare vers

 

nu ştiu la ce mi-a trebuit

din moment ce oricum

majoritatea erau imuni din născare...

herd immunity

ziceau ei

 

imunitate de turmă

am tradus eu plictisit

Partager cet article
30 décembre 2020 3 30 /12 /décembre /2020 11:49
Imagine: g4media.ro

Imagine: g4media.ro

Aho, aho, ho-ho, ho-ho!

Seara lui Sfântu’ Vasile,

La mulţi ani, boieri, cu bine!

 

Guvernanţi si deputaţi,

Ia poftim de vă sculaţi,

Dar și nu vă supăraţi,

Daţi-vă lângă perdele

Ș-ascultaţi vorbele mele.

 

Dar şi voi, agricultori,

Ia opriţi acel tractori

Și-a claxoanelor vacarm

Ca sӑ ne urӑm în calm!

 

— Hăi, hăi!

Roata-i, măi!

 

S-a sculat mai an Bădica Traian

Și s-o-ncălecat

Pe-un tractor învăţat,

Cu numele John Deer,

Cumpӑrat nu pe-un clondir,

Ci pe credit barosan,

Și un grant american.

— Roata-i, măi! Hăi, hăi!

 

El în scări s-o ridicat,

Peste câmpuri s-o uitat

Să aleagă loc curat

Di arat şi sămănat.

Și-o arat:

Lunile – câmpurile,

Marţile – șesurile,

Miercurile – fâneţele,

Joile – pӑdurile,

Vineri – cotele sӑracilor,

Sâmbӑtӑ – parcelele ortacilor.

 

Și-a mai trântit peste ogor,

Ca sӑ-i fie mai uşor

Și la roadӑ mai mult spor,

Erbicide, pesticide,

Și fosfaţi şi cu nitraţi,

Ș-încӑ-un sac de „udobrenii”

Ca sӑ ia mai multe premii.

Cӑ i-o zis la prӑvӑlie

C-ӑsta-i bun, e cu „magie”.

 

Iar a şaptea ziulicӑ

A scris foaie şi zapiscӑ

Pentru ca al lui frӑţicӑ,

La un minister slujbaş,

Bun de blat şi aldӑmaş,

Sӑ-i dea pentru toatӑ treaba

O para şi o carboavӑ.

A fӑcut proiect şi lecţii

Cum sӑ rupӑ din subvenţii.

 

— Roata-i, măi!

Hăi, hăi!

 

Iar când lucrul l-a sfârşit,

Iată, mări, s-o stârnit

O molimӑ pe pământ

Și-o venit şi vara-apoi

Cu mult vânt, dar fӑrӑ ploi,

Pământu’ de-o secӑtuit

Și sămânța n-o-ncolţit,

Nici subvenţii n-au venit.

 

— Roata-i, măi!

Hăi, hăi!

 

În lună, la săptămână,

Ş-o umplut de aur mâna,

Ca sӑ-l aibӑ la-ndemânӑ

Dac-o fi sӑ dea o şpagӑ

Slujbaşului din capitalӑ,

Aşa de bine cӑ-i părea,

Nici pe-acasă nu venea.

La guvern când a sosit

Mare jale a gӑsit:

Doar ciocoi s-au oploşit

Ce cu stânga ciocӑneau

Şi cu dreapta secerau,

Și din gurӑ flecӑreau

O limbӑ pӑsӑriceascӑ

Pe care-o numeau „moldovneascӑ”,

Iar în capul lor, pe tron,

A vӑzut şi un dodon,

Şi moscali ce-naintau,

De păreu că înotau,

Ca peştele-n heleşteu:

Numai vai şi vӑ-le-leu!

 

— Ș-înc-o dată roată, măi!

Hăi, hăi!

 

Când vӑzu atâta jale,

Puse coada pe spinare

Ş-o tuli în fuga mare

La cea luncă de scăpare:

Lunca mare –

Frunză n-are;

Lunca mică –

Frunza-i pică,

Sai, voinice, ş-o ridică! —

Roata-i, măi!

Hăi, hăi!

 

Porni badiţa prin ţarӑ

Cu îndemn şi cu ocarӑ,

Luă ciocanu şi dă cioc, boc,

Și-mi dădu lumea la loc

Şi-i mai dă şi una-n splină

Fӑr de somn, fӑr de hodinӑ.

Și pe toţi i-a adunat,

Și i-o pus de au votat,

Pe dodon l-au detronat.

Ş-au ieşit cu toţi din casă

De-au ales nouӑ crӑiasӑ.

Și mândra jupâneasă

Auzea tocmai din casă

Scârțâitul carelor,

Chiotul flăcăilor,

— Roata-i, măi!

Hăi, hăi!

 

Am mai ura, am mai ura,

Dar nu sântem di ici, di colea.

Sântem di la Buza Veche,

Unde-i mâţa streche,

Iar motanul, bată-l focu’,

Mi-a ros mai an cojocu’,

Ș-am rămas într-un ilic,

De mă ia benga de frig.

 

Am mai ura ş-am mai ura,

Dar ni-i teamӑ c-om însăra,

Noi crӑiţa am ales,

Dar colacii tot nu ies.

De-am avea şi-o guvernare

Parc-ar fi mai cu trecare,

De-am avea şi deputaţi

Poate-am fi mai împӑcaţi.

Vrem si noi un stat,

Unde-am fi boieri bogaţi

Cu giubeli –

Di nuieli;

Cu papuci –

Di coj’ di nuci;

Undi-s câinii îmbrăcaţi

Cu paltoane,

Cu bastoane

Şi cu ghete-americane!

 

Busuioc verde pe masă,

Ramâi, gazdă, sănătoasă,

Că mă uit la altă casă,

Unde-i fata mai frumoasă

Și nevasta mai aleasă.

Și casa nu ni-e departe:

Doar o apӑ ne desparte,

Apa Prutului

Pe carge curge lacrima durutului.

 

Aho! Aho! opriţi, flăcăi!

Ş-înc-o dată, măi flăcăi,

Căci iar mi-i sete, iar mi-i foame.

Ş-înc-o dată, măi Ioane;

Iar mi-i foame, iar mi-i sete.

Ş-înc-o dată, măi băieţi.

La anu şi la mulţ’ ani!

Aho, aho-ho-ho-ho!

 

(Vezi aici hăitura de anul trecut!)

Partager cet article
8 décembre 2020 2 08 /12 /décembre /2020 18:32
UNDeva ninge

UN Deva ninge

nimic nu uneşte mai bine naţiunile decât

acea masӑ catifelatӑ şi apӑsӑtoare

albӑ, rece, monocromӑ

care acoperӑ istoria

toatӑ istoria

toate istoriile

toate semnele ei mute

tӑlmӑcite cumva neîndemânatic

în manuale

(sau cum e mai la îndemânӑ

la acest moment al istoriei)

 

ninge peste toate istoriile

pâna şi peste cele mai mӑrunte

precum penele alea din puiul Hannei

pe care le-a lӑsat motanul zӑnatic al Anei

chiar în locul unde a încercat sӑ-l prindӑ

şi poate cӑ l-ar fi mâncat de tot

dacӑ nu ar fi sӑrit cloşca aia nebunӑ a Hannei

şi nu l-ar fi ciupit pe motanul Anei

drept în ţeastӑ

pânӑ la urmӑ şi aceastӑ istorie

s-a terminat cu bine

şi acest conflict a fost înӑbuşit în faşӑ

s-a lӑsat doar cu o micӑ supӑrare pasagerӑ

între Hanna şi Ana

 

dar ninge peste tot

toate se acoperӑ cu o

masӑ catifelatӑ şi apӑsӑtoare

albӑ, rece, monocromӑ

şi casele mici cu rӑnile deschise

aşteptând un pansament de ceamur

şi castelele barosanilor

cu kitschul lor obscen

şi cetӑţile mutilate

de acei care nimeresc în istorie

 

ninge prevestitor

iar Hanna a prevӑzut sӑ taie cocoşul

beteag de o aripӑ

pentru masa de Crӑciun

la care Ana va aduce o palincӑ

din aia din care bea doar ea şi bӑiatul

când vine de la Oakland

şi de la care va pleca cu oscioare

în şerveţel

pentru motanul ei drag

cu cicatrice în ţeastӑ...

şi în acea searӑ vor aprinde

focul în sobӑ

cu foi rupte dintr-un

vechi manual de istorie

amintindu-şi poveşti mai vechi

din vieţile lor

în care au fost de toate

dar care nu vor intra în istorie

şi nu vor ajunge mai departe de Deva

poate doar la Oakland

dacӑ nu le va uita bӑiatul

 

dar toate aceste istorii

nu mai conteazӑ

atunci când UNDeva ninge...

 

de-ar ninge!

numai de-ar ninge!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher