Data viitoare, când vă mai spune careva că « Republica Moldova » este o țară săracă, să nu-i credeți! Să le râdeți în față (nu e necesar să se ajungă la efervescențe salivare, puțin respect, vă rog) și să-i invitați să nu creadă ochilor, ci faptelor! Vă zic eu : suntem o țară cu oameni foarte bogați! Să fete capra vecinilor trei iezi odată, dacă mint! Aveam dubii și mai înainte, dar acum am dovezi irefutabile! Și nu vom întinde în dodii elasticul scriptural, ci vom purcede imediat la dezvăluiri.

Vara aceasta, că și foarte mulți alți cetățeni ai RM, am decis să nu ischitesc prea mult norocul, chior, din câte bine se știe, și am luat bilet la avion până la Iași. Nu de alta, dar se pare că șansele la o experiență pozitivă de zbor spre AIC cam au tendința să se echivaleze cu cea de a scăpa cu zile din ruleta rusă . Și nu există experiență mai letală pentru psihicul mic-burghezului european, deprins și alintat cu civilizație, ca cea legată de anularea zborurilor sau pierderea de vreme prin aerogări!

Dată fiind situația, am decis să tentez experiența. Totul a decurs conform așteptărilor, iar acest lucru e primordial în evaluarea unei experiențe. Low costul a întârziat puțin, dar nu exagerat de mult, de aia și e low cost; la aeroportul din Iași infrastructură pentru o experiență de vis a consumatorului nu prea este, dar nu pentru asta cumpăram bilete low cost, nu-i așa?; în schimb, nu reușești să ieși pe ușă și ești asaltat de varii oferte de transport pentru mai toate direcțiile spre RM, la un preț rezonabil. Poate că am avut noroc, nu știu, dar după 30 min de la aterizarea avionului eram deja în autocar, în drum spre Bălți. 90 de km de parcurs, ce-i drept nu pe autostradă, dar pe un drum de o calitate (în afară de ultima porțiune, pe lânga Bălți) destul de corectă.

Europeanul mediu ar calcula aproximativ 1h15 – 1h20, cecea ce e incomensurabil mai avantajos decât un traseu de la Chișinău (150 de km), unde pierzi un timp enorm doar pentru a ieși din capitală spre Nord. Câștigi lesne o oră!

Nu în zadar am convertit kilometrii în timp. Și nici nu facem probleme de fizică de clasa 4-a aici, căci s-ar țicni elevul: el, cu mintea inocentă, ar înțelege că ceva nu-i în regulă. Începeam această poveste cu o afirmație: moldovenii sunt al naibii de bogați! Fiindcă în toată lumea largă se știe demult: timpul înseamnă bani.

Iar atunci când ai timp să pierzi o oră în vamă înseamnă că ești ori putred de bogat și te doare-n cot de timpul pierdut în experiențe dubioase, ori... (Bun, a doua variantă ține de evaluarea unor capacități IQ colective și nu prea-mi doresc să insult pe careva. Nu de alta, dar cu cât acest IQ e mai mic cu atât capacitatea de ofensare e mai mare. Iar în ziua de azi tot idiotul are acces la rețele de socializare.)

Țin să menționez că ora pierdută în vamă a fost minimul sindical pentru un autocar cu aproximativ 30 de persoane. Adică incompresibil. Nu au fost alte mini-busuri sau autocare în fața noastră. De altfel, anume așa mi-au recomandat oamenii cu experiență să procedez: să merg cu un autocar, nu cu un taxi, căci transportatorii de pasageri au procedură de trecere a frontierei facilitată și trec vama mai repede.

Apropo, atunci când am pornit din aeroportul din Iași, careva a întrebat șoferul la ce oră ajungem la Bălți. Și acela a răspuns fără ezitări: „Din momentul în care am ieșit din vamă facem exact o oră!”.

Îmi veți spune că toate astea sunt nimicuri. Or fi. La oameni bogați.

Și încă o dovadă: oamenii „săraci” tind să optimizeze lucrurile și să facă economii eliminând frontierele acolo unde se pot elimina și reducând din cheltuielile inutile. Ţinând cont de amploarea lucrărilor la vama din Sculeni (mai ales de partea "moldovenească") cu siguranță nu suntem săraci!