Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
20 juin 2016 1 20 /06 /juin /2016 12:15
Săptămâna în care a început campionatul european

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Plouă... În continuare plouă peste toată Europa. Plouă și la Chișinău. Din păcate, de la faptul că la Chișinău plouă ca la Paris, Moldova mai europeană nu se face... Atmosferă ca la Garcia Marquez: udeală continuă. Ploaie care nu spăla, ci scoate în vileag putregaiul. La figurat. Și la propriu. Atunci când simți că această putrefacție avansată atacă totul: minți, suflete, case, copaci. Și totul se năruie. Peste noi. La figurat. Și la propriu... Și mor oameni. La propriu. Iar acei care ar fi trebuit să curăţe putregaiul ne vorbesc despre ochelari de soare.

INIMĂ, TREI VIEȚI DAC-AȘ FI AVUT... A plecat și Anatol Dumitraș. Nu există persoană din generația mea care să nu-i fi auzit cântecele. "Nu-mi mai aminti de vârstă și că vremea trece"... Dumnezeu să-l odihnească! Ne vine rândul... Se răresc primele linii. Degrabă, foarte degrabă, vom fi noi în linia focului și le vom primi pe toate în plin plex...

75 DE ANI DE LA MASACRU S-au împlinit exact 75 de ani de la prima operațiune masivă de deportare a basarabenilor de către regimul stalinist. Citeam cândva că teritoriul actual al R. Moldova a pierdut între 1940 și 1950 aproximativ o treime (!) din populație. Bineînțeles nu doar noi am suferit. Dar iată că Polonia, țările baltice, Ucraina fac declarații comune cu această ocazie, iar Moldova – nu. Poți explica oricum absența noastră din această declarație, dar faptul că în același timp noi ducem tratative cu Rogozin spune tot.

CEBANU VS. CEBAN O simplă altercație în CMC. Un liberal împotriva unui socialist. Dar nu asta
contează. Și îmi cer iertare de la cei doi pentru că le folosesc numele pentru a zice altceva. Pur și simplu această situație îmi pare de un simbolism amețitor: și ăia, și ăștia, toţi suntem schimonosiţi de istorie... Nu știu dacă ne vom aminti vreodată de firescul CIOBANU. Să revenim la firesc! Apoi să încercam să fim liberi: liberali, socialiști ori ce-om mai vrea să fim...

(5+2)-1 A avut loc o rundă de negocieri la Berlin. Se pare că Moldova nu a primit suportul scontat nici de la marile puteri, nici de la vecinul apropiat, Ucraina. Dar acest suport se merită. Și dacă nu se înțelege clar că există o corelație evidentă și directă între cele pomenite puțin mai sus și suportul pe care am putea să-l primim, atunci degeaba. Ce să te înțelegi cu Moldova, dacă poți să te înțelegi direct cu Putin?...

CHIRTOACĂ LA RAPORT Chirtoacă a prezentat și a publicat raportul de activitate. Numai că la
Chișinău plouă. (mai departe a se re-citi primul alineat, să nu-mi mai ostenesc degetele aiurea...)

VORONIN ZBOARĂ CULTURAL CNI îl va ancheta pe Voronin. Va încerca să vadă ce-s cu călătoriile alea cu charterul, 10 la număr (cel puțin) și evaluate la 3,3 mln de lei. Pentru moment însă deputații noștri au considerat că babacul știe să zboare „kuliturno" și l-au băgat la cultură, alături de Rădvan, fata care știe și ea să se odihnească „kulturno".

CIOLOŞ NE DĂ O TRANŞĂ DIN BANI În sfârșit, prima parte din acei 150 de mln va fi deblocată. Eu nu știu dacă s-a schimbat ceva în Moldova în raport cu situația când a fost blocat acest împrumut. Poate că da, poate că nu. Lumea ar fi tentată să creadă că nu prea. Banii au fost însă totuși deblocați. Între timp, Guvernul RM a reușit să se împrumute masiv, bani pe care nu guvernanții actualii îi vor plăti, ci fiecare din noi... Mă voi întreba doar atât! La ce a servit această tergiversare?

DESIR D'EUROPE Oameni importanți din Franța și din România ne vin în vizită: ministrul afacerilor externe al României, Lazăr Comănescu şi secretarul de stat pentru afaceri europene al Republicii Franceze, Harlem Desir. Aș vrea să știu dacă se vor întâlni cu șefi mai mari decât omologul lor moldav, Andrei Galbur, căci cu de alde Rogozin cam așa se întâmplă...

AFACERIȘTII ZdG publică un text în care încearcă să ne lămurească cu businessul deputaților. Afaceri cu Stat-ul. Iar eu îmi aduc aminte cât de aprig își apăra Streleț firmă în ziua când a fost demis. Mult mai aprig decât postul de Prim Ministru! Căci una-i statul şi alta-i businessul. Iar primul nu le serveşte multora decât doar pentru ca să le meargă bine al doilea.

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
17 juin 2016 5 17 /06 /juin /2016 14:08
ultima

Stăteam faţă-n faţă

Face to face cum ar zice unul astăzi

El ştia. Eu ştiam.

Pereţii micului antreu ştiau

Aerul pe care îl respiram ştia

Şi tăceau

Scaunul de sub el răsufla uşurat

Valiza pe care m-am aşezat nu s-a deformat

Slăbise. Slăbisem.

Trebuia să-i spun ceva esenţial

Trebuia să-mi spună ceva esenţial

Trebuia să ne spunem ceva esenţial

Dar tăceam

Era un lucru pe care-l făceam bine împreună

El ar fi vrut să plângă

Eu aş fi vrut să plâng

Dar el nu vroia să facă să mă doară

Iar eu nu vroiam să fac să-l doară

Stăteam aşa, faţă-n faţă

Şi respiram aerul care ştia

Apoi m-am sculat de pe valiză

Eram prea greu

Mă dureau încheieturile

Respiram plumb

Aveam plumb în plămâni

Şi în mâini

Şi în ochi

Şi pe buze

Părul de pe cap mă trăgea la pământ

De-mi venea să mă-nchin în faţa lui

Un taxi mă aştepta la scară

El nu s-a ridicat

Era prea greu

Iar eu înăbuşeam cuvinte

Şi sugrumam lacrimi

Le apucam unul câte unul

Le apucam una câte una

Şi le sigilam în plumb.

Apoi l-am îmbrăţişat

Şi el m-a îmbrăţişat

Şi ne-am îmbrăţişat

Şi ne-am strâns în braţe

Şi nu am găsit nimic mai bun

Mai puţin potrivit să-i spun

Decât atât:

„La vară vom merge la peşte împreună”

Şi el a încuviinţat

A fost ultima noastră despărţire.

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article
15 juin 2016 3 15 /06 /juin /2016 13:27
Eroare statistică

Există poveri cu care nu că ar fi complicat să trăiești, dar de la care, de la simplul efort de a le conștientiza, te apucă damblaua…

 

Cum e se trăiești conștient de faptul că însăși existența ta, fără vreo referință la conținutul ei, ci simplul fapt că exiști în carne și oase, ține de miracol? Și nu vorbim aici despre minunea facerii, misterul vieții, dragoste ori alte banalități romantice (valabile și ele, bineînțeles), dar despre înțelegerea clară că, matematic vorbind, probabilitatea de a te fi născut a fost una infim de mică? Nu mă refer aici la considerente de ordin filozofic sau statistici cosmogonice, căci da, și aici am putea spune că, statistic vorbind, apariția vieții pe Pământ ține de miracol, ci la destinul foarte și foarte concret al unor persoane care s-au dovedit a fi buneii mei...

 

Ceea ce am aflat eu despre viața lor, treptat, an după an, crescând odată cu această poveste, reconstituind acest puzzle al evenimentelor destul de întortocheat și încâlcit, mă îngrozește și-mi face să mi se zbârlească pielea. Mă trec fiori de fiecare dată când mă gândesc la ei. Iată și acum... Scriind aceste rânduri...

 

Faptul că au scăpat vii din deceniul 1940 – ’50 este o eroare statistică... Și deci eu, respectiv, sunt o eroare statistică?... În acel deceniu buneii mei au avut atâtea ocazii de a muri... Nu, moartea nu le dădea târcoale. Ea pur şi simplu trăia la ei în tindă.

 

Știu pertinent că povestea mea nu este unică... Știu că mulți, foarte mulți, ar avea de povestit istorii asemănătoare... Probabil toți suntem niște scăpați. Din acei care s-au strecurat printre crăpături... Disfuncţionări de proces... Erori statistice... Şi, dacă nu vom avea capacitatea de a face un travaliu introspectiv, individual, în primul rând, iar mai apoi şi colectiv, pentru a ne reconstitui în ceva unitar, întreg şi continuu din nou, aşa şi vom rămâne o eroare statistică, ceea ce şi suntem pentru moment.

 

Ce sunt eu? Cărui înger îi datorez faptul că respir? Cui sunt dator? Şi poate cea mai grea întrebare: cum să mă răsplătesc?

 

Nu-mi vor ajunge rânduri aici pentru a vă depăna chiar și puținul din ceea ce știu despre povestea buneilor mei. Multe, din păcate, au rămas ascunse și uitate... Mă rog să-mi ajungă curaj, har și zile să le înșir pe „hârtie” povestea în întregime, barem pentru ai mei copii. Să nu uite.

 

1940, Anexarea Basarabiei: Bunelul era cavalerist în armata română (mobilizat în 1939). Unitatea sa era în celălalt capăt de regat, la Craiova. La Nicoreni, în Basarabia, îi rămânea tânăra soție cu primul lor copil, un prunc încă. Bunelul dezertează (cu ajutorul unui ofițer, ordonanța căruia era și căruia nu-i știu numele, dar îmi permit să-l omagiez măcar prin această cale. Ştiu: undeva, unde totul e scris și luat la socoteală, se va ține cont și de asta, altfel nu se poate), parcurge toată țara (avea scrisoare de trecere cu o misiune fictivă de la ofițer) și trece Prutul înot... Dar ar fi putut să nu o facă... Şi cum de nu l-au împușcat grănicerii roșii?... Bunica îmi spunea că tătuca se temea cel mai tare să nu-l dea de gol calul pe care a trebuit să-l lase și care, simțindu-se abandonat, alerga și necheza pe celălalt mal.

 

1941, Prima perioadă de ocupaţie sovietică: Nu ştiu mare lucru despre acest an. Ştiu doar că a stat mult ascuns. Unde, cum, habar n-am... El, cavalerist român, ţintă ideală pentru NKVD-işti... Bunica, considerată văduvă tânără cu sugaci, nu a fost ridicată în 41...

 

1941, Ofensiva germano-română: A crezut că a scăpat. Degeaba. Considerat dezertor, a fost arestat de administraţia română şi trimis la un lagăr de concentrare, la Bălţi. Lagăr nazist. Din acelea despre care ştim din filme... Unde se murea industrial. Din acest lagăr a fost scos de un consătean, angajat civil în personalul lagărului. Acesta l-a recunoscut printre prizonieri şi a mers la comendant (un neamţ) şi l-a rugat să-l lase să iasă. Ar fi putut să n-o facă. Să-i fie frică... Argumentul folosit de acesta din urmă este şi el tragic în esenţa sa: „De ce să-l ţineţi? Că el e ţăran de-al nostru, nu-i nici evreu, nici comunist”... Un ofiţer SS, bine încălţat ideologic, nu putea rămâne insensibil în faţa acestor argumente imbatabile, a căzut de acord, dar ordnung rămâne ordnung. Tătuca a fost lăsat să iasă, dar nu şi eliberat. Rămânea oficial prizonier, dar printre personalul ce deservea lagărul în calitate de tâmplar. Cu drept (din mărinimia comendantului) de a pleca din când în când acasă. Bunica făcea regulat naveta cu căruţa.

 

1944, Partizanii roşii: Frontul se întorcea. Într-o noapte, partizani roşii au intrat în casa buneilor. Au cerut de mâncare, de băut. Au mâncat, au băut. Au băut mult. După aia au vrut continuarea banchetului. Nevastă tânără... Bunelul a prins câte ceva ruseşte (da, ei vorbeau ruseşte...) cât a fost la lagăr. A înţeles ce puneau la cale. A trimis-o pe furiş pe bunica în sat să se-ascundă. Bunelul a fost bătut rău. Au vrut să-l împuşte, dar tătuca i-a speriat cu soldaţii italieni, „cartiruiţi” în sarai, care ar fi putut auzi împuşcătura. S-au speriat. A scăpat. Puteau şi să nu-l creadă...

 

Lagăr la sovietici: Apoi a venit armata roşie. Şi bunelul a fost arestat. Cavalerist român, lucrător la lagăr, deci colaborator. Trimis pe frontul de Vest (pe undeva prin Polonia) să sape fortificaţii pentru armată. De acolo a fugit cumpărându-şi libertatea cu o bucată de pâine adunată din părticele puse de o parte din raţionamentul scund zilnic. Soldatul sovietic (un amărât şi flămând şi acela) a luat bucata de pâine, i-a deschis poarta şi i-a zis, râzând:„Du-te!” Cum o fi ajuns acasă?...

 

1946, Foametea: Au supravieţuit. Bunelul a reuşit să ascundă ceva pâine. Cum anume, e o poveste aparte... Dar era puţină. Bunica făcea lăicere din petici pe care tătuca le ducea la Lviv să le schimbe pe cartofi. Pare banal, dar după ce am citit cum se făceau acele călătorii, am mai crezut într-o minune... Plecau în grupuri. Sunt şi din acei care nu s-au întors. În 1947, din cojile (le curăţa mai gros, păstrând ochiurile) acelor cartofi, tătuca a strâns de pe deal aproape o căruţă! Din seminţa lor am mâncat până şi eu...

 

„Upolnomocenî” de la Râşcani: Fiind unul din puţinii care ştiau ceva rusă în sat, bunelul a fost „rechiziţionat” în detaşamentul care strângea pâinea de la ţărani. Oamenii veneau la el noaptea să se înţeleagă. Îi spuneau tătucai unde au ascuns pâinea pe care nu trebuia s-o găsească şi unde au dosit câte ceva special pentru a fi găsită. Şi el găsea ce era de găsit şi nu găsea ce nu era de găsit (Despre strategiile de supravieţuire a scris şi Igor Caşu în „Duşmanul de clasă”). Dar comisarul a zăpsit că ceva nu-i în regulă şi a vrut să-l împuşte. Bunica îmi povestea spaima pe care a tras-o când acela i-a pus „livorverul” la tâmplă... Dar nu l-a împuşcat... Ce l-o fi oprit?... Eu multă vreme nu am putut înţelege de ce de mine, puştan fiind, nu se lega nimeni în sat, deşi pe ceilalţi baieţi din mahala, ori din acei streini, dacă-i prindeau prin alte părti ale satului, puteau şi să-i scarmăne niţel. Or eu cutreieram cu bicicleta toate văile Nicorenilor! Dar dacă mă oprea cineva (s-a întâmplat nu o dată) şi mă întreba de-a cui sunt, îi ziceam că sunt nepotul lui Ştefan Ilaşciuc. „Aaa, badea Ştefan de devale! Dacă ai probleme cu cineva să le spui de mine.” Asta până şi după 40 de ani!...

 

1949, Deportări: Pentru operaţiunea de deportare masivă din acel an erau şi ai mei în liste, deşi au dat la kolhoz absolut totul din casă şi de pe lângă casă, pâna şi peretarii, anume de teamă să nu fie ridicaţi. Dar bunelul a aflat înainte de a veni armata că erau în liste şi au fugit. Au stat cam trei săptămâni ascunşi prin râpi. După asta s-au întors acasă şi nu i-a mai căutat nimeni. Probabil s-a împlinit planul...

 

Apoi vremurile s-au mai cuminţit. Iar în 1950 s-a născut mama... 

Published by Vitalie Vovc - dans Poveşti de-acasă
commenter cet article
15 juin 2016 3 15 /06 /juin /2016 12:13
Pe lângă fotbal

Околофутбола (2013, Anton Bormatov, RUS, Rom.: Pe lângă fotbal): Ceea ce s-a întâmplat la Marsilia pe 11 iunie pe lângă meciul de fotbal Anglia – Rusia mi-a readus în memorie acest film. Anton Bormatov ne prezintă viaţa a câţiva din hoologanii ruşi (deşi nu cred că este cuvântul potrivit, ar trebui inventat ceva nou, specific anume pentru ruşi) şi încearcă o analiză cinematografică a fenomenului respectiv. În presa franceză şi cea occidentală fenomenul este înscris în paradigma ultraşilor tradiţionali europeni (englezi, italieni, germani, etc...) şi, respectiv, tratat ca atare. De la explicaţii, critici şi până la soluţiile propuse. Îmi pare o abordare greşită. Ceea ce se întâmplă în Rusia este asemănator doar în aparenţe. Esenţa, însă, este complet diferită şi specifică. Fără a înţelege corect acest fenomen nu este posibil să-l combaţi eficient, cu metode şi instrumentariu tradiţional european antihooliganism. Este exact ceea ce fac forţele de ordine europene astăzi şi e o eroare, iar ineficienţa măsurilor luate este deja o evidenţă. Filmul respectiv e o intrare bună în materie, deşi îmi pare încă incomplet. Sunt destule aspecte, şi anume din acelea care constituie specificitatea rusească, care sunt trecute cu vederea.

Published by Vitalie Vovc - dans CĂRŢI&FILME
commenter cet article
12 juin 2016 7 12 /06 /juin /2016 22:46
Pledoarie împotriva fotbalului

Banc sovietic: „-Tată, tată, da’ la ce ne trebuie nouă olimpiadă? 

-              Cum la ce? Iată, au să facă drumuri, aeroport, magazine. Vor fi case noi, va fi totul frumos, vor fi produse multe și gustoase în magazine, va fi bine...

-              Totuși nu înțeleg, dacă vor fi toate astea, la ce ne mai trebuie olimpiadă?”

 

Ascultam a doua zi după meciul Anglia - Rusia știrile la radioul francez. Despre sălbaticii care au devastat străzile Marsiliei. Nu mă interesează care din ei sunt de vină, dar voi menționa că implicați sunt aceiaşi… Alte meciuri (există o listă întreagă și e destul de lungă!) sunt considerate drept „riscante” exact din același punct de vedere. Inclusiv meciuri care se vor desfășura în orașul în care locuiesc. Adică potențial, căutându-mi de treabă prin anumite locuri, pot da de grupuri de exaltați inadecvați și chiar lua la moacă dacă culoarea maioului nu le-ar place?

 

Mai deunăzi, dintr-un pasaj subteran, auzeam niște zbierături în onoarea unei echipe naționale și a țării respective… Vă dați seama că nu era mare lume care îndrăznea să intre în acel pasaj...

 

Am auzit și din acei care au acuzat organizatorii și poliția franceză de incapacitate de a ține la respect acele câteva mii de brute care se cheamă (deși nu sunt) „suporteri”… Eu sunt contribuabil francez. Din banii mei sunt plătiți polițiștii și armata Franței. Și eu nu înțeleg de ce eu trebuie să plătesc pentru ca poliția sau armata să curăţe și să controleze rahatul (iertat fie-mi calificativul) care a invadat țara odată cu acest „eveniment”: Euro 2016.

 

Îmi aduc aminte de o altă poveste, mult mai veche, pe care mi-o povestea un fost coleg de clasă. Era student la București și mergea într-o zi pe stradă, iar de cealaltă parte a ei trecea un grup de „microbişti” (nu contează de la ce echipă anume). La un moment dat, un tâmpit din aceia l-a arătat cu degetul urlând: „Uite-l, bă, pe ăsta, l-am cunoscut, e rapid/dinamov/stel-ist!” Și întreaga turmă de idioți s-a năpustit după prietenul meu, care nu avea nici în cot nici în mânecă cu fotbalul românesc. Noroc că era sprinten de picior și a reușit s-o șteargă, altfel nici nu vreau să-mi închipui ce păţia…

 

Am fost și sunt categoric împotrivă ca acest Euro 2016 să se desfășoare în Franța. Și nu doar din cauza securității. La fel sunt împotrivă ca Parisul să candidateze pentru organizarea Jocurilor Olimpice. Mi se va reproșa că se creează, cică, „activitate economică”. Baliverne! Întrebați de greci, ucraineni sau de brazilieni cu ce s-au ales ei de pe urma acestor „evenimente” planetare. Câțiva miliardari mai vor să-și umple pungile? Câțiva politicieni mai vor să „intre în istorie” și să facă poze și să rostească discursuri frumoase? Cam atât. În schimb, de fiecare dată se cheltuie sume uriașe din fonduri publice pentru diferite prostii, utile și inutile, precum asigurarea securității și, respectiv, se efectuează un imens transfer de bani publici în domeniul privat…

 

Ori altă mascaradă: condiționarea investițiilor în infrastructură (din bani publici) de asemenea evenimente. Iată un simplu exemplu: pentru proiectul organizării JO 2012 (pe care Londra, din fericire pentru Paris, l-a câștigat) Parisul propunea să construiască satul olimpic pentru ca ulterior să-l transforme în locuințe sociale. Cum însă Parisul a pierdut, locuințele respective așa și nu au fost construite. De ce ? Întrebare rămasă în suspans...

 

Dar să revenim la fotbal. Îmi plăcea acest joc. Am jucat fotbal cu zilele (fără exagerări, rupeam o minge pe săptămână!) pe când eram copil. Astăzi nu mai privesc meciuri. Adică încerc, dar nu țin minte să fi reușit un meci în întregime și fără a mai face altceva în paralel. Nu mă pasionează. Nu înțeleg cum poți fi suporterul unor saci cu bani care știu să alerge bine și să dea în minge. În fotbalul pe care-l iubeam eu, echipe precum Steaua București, Dinamo Kiev sau Ţrvena Zvezda Belgrad puteau fi campioane europene. Astăzi totul e doar business. Și acest faimos “fair play financiar” nu e altceva decât o barieră la intrare pentru ca niciun alt club să nu poată ataca hegemonia celor 5-10 cluburi (adică stați, ce zic, ar trebui să spunem “firme”, din moment ce până și la bursă sunt cotate) de top în Europa.

 

Îmi veți spune că Euro 2016 n-are treabă cu cluburile și că la nivel de națională e altceva. Aș? Atunci cum se poate explica că mondialele la fotbal au fost „date” Rusiei şi… Quatar-ului?

 

Vă mai aduceți aminte de epoca când cluburilor din Anglia li s-a interzis să mai participe la competiții europene din cauza hooliganilor? Cine va mai îndrăzni astăzi, în epoca fotbalului-business, să interzică echipelor naționale, suporterii cărora regulat și sistemic crează probleme, să participe la competiții europene sau mondiale? Cine să îndrăznească să le ia înapoi campionatul rușilor, de exemplu?

 

Și încă ceva: în Franța se duce acum o mare luptă socială din cauza unui proiect de lege prin care se modifică serios relația patron - angajat. Fără a intra în detalii și a lua o poziție pro sau contra acestei legi, voi menționa următoarele: greviștii sunt acuzați de autorități de lipsă de civism, căci ar perturba desfășurarea Campionatului european. Aceste reproșuri îmi par ipocrite și josnice, din moment ce tocmai Guvernul este acela care a băgat legea pe rolă înainte de Euro 2016.

 

În fotbalul care-mi plăcea mie poate și se plăteau bani grei fotbaliștilor, ca să vedeți că nu acest fapt mă supără, dar a existat un Maldini sau un Baresi, un Giggs, un Lobanovski, un Cerenkov... În fotbalul de astăzi Real dă cu piciorul în propriile legende, Raul și Casillas… Deseori nu-ți ajung degetele ambelor mâini pentru a număra cluburile din CV-ul jucătorilor de astăzi... În fotbalul meu suporteri ai Realului se întreceau cu suporteri ai Barcelonei la cântatul imnurilor, apoi se îmbrățișau și mergeau să bea câte o bere împreună (scenă la care am asistat prin 2001 la Veneția)… În fotbalul care-mi plăcea mie un meci se făcea așteptat, astăzi ai o alegere de zeci de meciuri practic în fiecare zi…

 

Poate că nu am dreptate… Poate că întotdeauna a fost la fel și, elementar, am pierdut din voalul roz adolescentin prin care priveam meciurile altădată. Poate că am îmbătrânit... Poate… Cert este că fotbalul astăzi nu mă mai pasionează. Mai mult decât atât, mă deranjează și mă irită.

 

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
6 juin 2016 1 06 /06 /juin /2016 10:48
Săptămâna eroilor de la SMURD

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Doru Gavril

Voicu Șocae

Mihaela Dumea

Gabriel Sandu

Ei sunt membrii echipajului elicopterului SMURD prăbușit în Republica Moldova. Eroi. Astăzi noi îi considerăm eroi. Astăzi e zi de doliu național. De această dată s-a găsit ceea ce și trebuia să fie, dar altă dată nu era. Dar echipajul SMURD nu mai este. Eu nu cred că în momentul când elicopterul se îndrepta într-o zonă în care ploua cu găleata pentru a salva o viață de om membrii echipei considerau că fac o faptă eroică. Pur și simplu există profesii în care ceea ce noi numim eroism este rutină. Și noi, de obicei, ne atârnăm față de acești oameni ca atare: oameni care înfăptuiesc o rutină. Pe 31 mai a fost publicată o știre despre intervenția cu nr. 17 a unei echipe SMURD în Moldova. Nu sunt sigur că a remarcat-o cineva. Nici măcar nu sunt sigur că aș fi selecționat această știre pentru mica mea sinteză dacă nu se întâmplă această tragedie… Da, există asemenea profesii: eroice.

Iar mai departe nici nu-mi vine a scrie…

BALADĂ LACRIMOGENĂ CU MANOLE Domnicăi Manole, judecătoarea care a decis că referendumul DAdaiștilor trebuie să aibă loc, i s-a intentat dosar penal. Iar Doamna se dă în spectacol la televizor și varsă lacrimi de crocodil. Adică, ce zic eu? S-ar putea ca lacrimile să-i fie destul de sincere. Are totuși ce pierde Doamna. Cică a activat în interes național. Nu am competența necesară pentru a avea o opinie bine cristalizată. Dar am să zic ca Stanislavski: Nu cred! Probabil că și atunci când lua decizii pentru care Moldova a fost atacată și a pierdut la CEDO acționa în interesele poporului. La noi în genere acei care apără interesele poporului o duc bine! Meșteriţa Manole are cică tocmai 12 automobile: cam câte unul pentru fiecare interes al poporului, pe semne.

5+2 LA BERLIN Se reiau negocierile cu Transnistria. Contextul: Medvedev le anunță noilor cetățeni din Crimeea că bani nu-s și-i sfătuiește să rabde. G7 (Ex G8, minus Rusia) prelungește perioada sancțiunilor. În general poziția occidentalilor față de Rusia lui Putin e din ce în ce mai tranșantă. Încet, dar sigur, mașinăria se reglează. Până şi cehii, de exemplu, creează o structură anti-propagandă putinistă… Doar noi mai discutăm ce fel de relații economice să întreținem cu Rusia… Cică ei ne vor face și o Foaie de parcurs!… Atâta speranță: de dosar se ocupă Rogozin. Să sperăm că-l va gestiona cu aceeași eficiență cu care a gestionat construcția noului cosmodrom rus.

S-A FUMAT BINE Și nu cred că neapărat tutun. Băieții care au scris legea au făcut zel. Au scris-o cu entuziasm și veselie. E o lege bună. Ar fi fost chiar excelentă, dacă nu ar fi fost surplusul de zel. Așa-i în Moldova: exces de ZEL-uri acolo unde nu-i nevoie.

ZOTEA COPIILOR De 1 iunie, moldovenii care-și leapădă plozii pe-un capăt și pleacă în străinătate la zarabotcă (și asta nu e neapărat doar vina lor, să fiu înțeles corect), au stat acasă. Cu copiii. Pentru ca să lucreze în locul acestei zile o sâmbătă pe care o petrec de obicei cu… copiii. Tâmpenii moldovenești. În schimb, este făcut cu mult zel.

ŞALARU ȘI MOȚIUNEA Tare se mai chinuie omul ăsta cu moțiunile. Iese din una și intră în alta. Iată că Dodon mai face una. Eu zic să-i facem lui Dodon un grafic și câteva modele-tip de text. Să fie, de exemplu, o dată fixată pe lună. În fiecare prima luni a lunii. Să știe toată lumea că e ziua în care se votează o moțiune a lui Dodon. Să zicem la ora 14h00. După pauza la masă. Cât timp durează digestia.

DETERMINARE „Avem determinarea fermă să lucrăm, împreună cu Guvernul, pentru dezvoltarea țării și recuperarea încrederii cetățenilor”, a zis Candu. O-ho! Asta da, zic și eu entuziasm! Și de ce nu l-aș crede? Parcă nu aș avea de ce. Eh, mama lui de Stanislavski... Nu cred și gata...

PLOI PESTE TOT Peste tot. La Paris Sena își iese din maluri. Inundații peste tot în Europa. La Florența se prăbușește un chei. Și doar la Chișinău e de vină Chirtoacă. Câtă nedreptate! Doar chişinăuenii știu cu exactitate cine este de vină...

BANI ȘI DIN GUNOAIE Ministrul Mediului ne bucură și el: „Ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, a afirmat că va fi construită o întreprindere de salubrizare în Republica Moldova, iar cetățenii vor fi obligați să aibă un contract cu această întreprindere. În caz contrar, ei riscă o amendă.” Adică nu se face lege pentru a obliga autoritățile să asigure infrastructura necesară pentru a recicla deșeurile, ci tot cei necăjiți sunt jăcmăniți în continuare... Iată cum se crează un nou business. Și cineva va mai face bani. În alte părți (europene!) reciclarea deșeurilor e grija administrațiilor locale. Ele semnează contracte, dacă e nevoie, ori găsesc alte soluții. Din banii colectați din impozite.

MOLDOVA DISPARE 106 persoane pe zi. Cam atât pierdem actualmente, dacă e să-i credem pe cei de la BBC. Suntem țara cu cea mai rapidă „descreştere” din lume! Primii! Conform acestor cifre, ne mai rămân 88 de ani până la „0”. Un japonez care se naște astăzi are toate șansele să-l vadă pe ultimul moldovean. Ăla care va stinge lumina.

Published by Vitalie Vovc
commenter cet article
31 mai 2016 2 31 /05 /mai /2016 01:32
Diyap Güler
Diyap Güler

8h00 : sună deșteptătorul

există așa un dispozitiv pentru trezire

funcționează

e timpul

pare-se că există și așa o convenție a oamenilor

e timpul să te trezești

să oprești și să fixezi

caleidoscopul obiectelor înconjurătoare

într-o poziție

convențională și ea

e timpul să te scoli în picioare

să te ții pe ambele picioare

să capeți verticalitate cum ar veni

cu picioarele pe pământ și

cu capul ținut drept

nu carecumva să-l scapi în nouri

de nu, riști să stea toate launloc

capul și picioarele

și nu-i a bine deloc.

apoi să te miști undeva

dar nu acest lucru este determinant

ci ordinea

să pășești cu dreptul

cât de mic pasul, dar să fie cu dreptul

chiar dacă te îndrepți spre locul

unde până și regele merge fără suită

că, mdeh, o vezică se cere vidată

și ăsta-i un semn bun

loc de reflecții

să-ți regăsești suita acea unică a ta

o suită a evenimentelor singurătății

nu ești rege

nu te va aștepta nimeni după ușă

și nici în continuare

așa dar, ce urmează?

cum ar fi să răspunzi și să te speli pe mâini

da, exact asta urmează

să te speli pe mâini

și pe față și pe dinți

un duș probabil mulți mai fac și un duș

adică se spală și pe corp

ca și cum să te speli doar pe mâini

nu te mai spală de nimic

nu scapi cu una cu două

mâna dreaptă n-o mai spală pe cea stângă

poate doar la televizor

iată deci ce urmează să faci

să pornești televizorul

dar nu ai așa ceva

probabil ai ratat ceva esențial în viață

dacă nu ai ce porni cu telecomanda

dacă nu ai ce comanda de la distanță

detașat

îți rămâne să le atingi pe toate

să pui mâna pe carne vie

de la asta și ți se trag toate

acum ar fi cazul să te îndrepți spre bucătărie

să pui de-o cafea

o cafea, what else?

dar nici din astea nu ai

mașinării în care savoarea e încapsulată

de către alții

calibrată și dozată

ziceam: de la asta ți se trag toate

pe toate trebuie să ți le faci cu mâna ta

nimeni nu mai ratează cafelele

în afară de tine.

nimeni nu mai bea cafele ratate

în afară de tine.

și acum n-ai încotro trebuie să ieși afară

să pui niște țoale pe tine și să ieși afară

să nu uiți să te încalți și să ieși afară

să nu uiți cheia acasă și să ieși afară

să nu uiți abonamentul pentru transport și să ieși afară

nu în șlapi, în ghete! și să ieși afară

să nu uiți portmoneul și să ieși afară

să nu uiți telefonul și să ieși afară

să nu uiți vre-un bec aprins sau ceva în priză și să ieși afară

să nu uiți să încui ușa după tine și să ieși afară

iar afară plouă

ai uitat umbrela

ca să vezi… afară mai și plouă…

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article
30 mai 2016 1 30 /05 /mai /2016 12:39
Săptămâna în care s-a jucat tenis de milioane

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Săptămana nu a început chiar rău. Chiar deloc rău. Chiar binișor de tot.

 

AMBASADORUL RADU ALBOT Duminică, absolut întâmplător, Radu Albot m-a făcut să privesc un meci de tenis. Treaba e că îmi făceam treabă pe la bucătărie, găteam și eu niște bucate din bucate alese pentru a-mi ogoi foamea trupului și din pură plăcere sufletească și ascultam totodată o emisiune radio. Măi frate! și când au început acei de-acolo, de la ditamai radioul francez, a o da cu Moldova încolo, Moldova încoace, că moldovenii sunt așa și pe dincolo, și că e o țară mică, și că se vorbește româna, și că și așa mai departe… Nu cred să fi auzit vreo dată vorbind atâta despre Moldova la toate posturile de radio și televiziune decât cu ocazia meciului din turul I de la Roland Garros dintre Radu Albot şi Benoît Paire. Chiar dacă au fost mai mult de 100 de poziții în clasamentul ATP diferență între cei doi, Radu i-a stresat rău pe francezi, căci a împins meciul până în setul 5, pe care, lăsând baltă cratițe, fileuri de peste, condimente și restul uneltelor, l-am privit cu sufletul la gură. Până la urmă concetăţeanul meu a învins și m-am bucurat nespus. Pentru meci. A câștigat Benoît. Dar La 4:4, în setul 5, cu break-uri și de-breakuri, aș fi vrut să-l văd eu pe acela care l-ar fi dat pe careva din ei învingător!

 

CRISTIAN LA EL ACASĂ Cristian Mungiu a mai luat un premiu la Cannes. Cineaștii români se simt ca la ei în sufragerie la Cannes, iar Cristian e pe post de gazdă. Dar mai mult decât orice recompensă sau premiu, ceea ce mă bucură este multitudinea de critici extrem de elogioase, și nu doar pentru Cristian Mungiu în particular, ci pentru cinematograful românesc în general, apărută în toată presă bună și de specialitate cu ocazia festivalului.

 

Apoi a venit și ziua de luni și … na! ca de obicei : rutina.

 

LGBT VERSUS BĂRBOŞII Mamăăăă !!! Ce mi-a fost dat să văz… No, eu sunt printre acei care semnam petiții și scriam apeluri pentru legea antidiscriminare pe timpuri și îmi vine a borî (să-mi fie iertată expresia... Doamne, iartă-mă și Tu, dacă mai merit) când îl văd pe alde Dodon sau Voronin bătând mătănii sau bărboși în reasă defilând la parade alături de gândaci de colorado… Sunt categoric împotriva homofobiei! Și totuși am așa o întrebare: avem, pe de o parte, tot discursul ăsta de la televiziunile putiniste, în mare trecere și circulație pe la noi, cu gayropa şi… moralistul de Dodon băgându-se să apere valori „esențiale” și „fundamentale”, pe de altă parte. Și iată că avem marșul „Fără frică”… Acum, când vin alegeri. Și oficialii europenii îi apără, în mod previzibil, pe LGBT. Iar socialiștii li se opun și le barează drumul… Și Moldova este în continuare o societate homofobă și intolerantă, iar acest marș nu schimbă absolut nimic la acest capitol și era evident că nici nu avea cum să schimbe ceva, la fel precum marșul unioniştilor la Bălți nu avea cum să mărească numărul unioniştilor în acel oraș sau aiurea în altă parte. V-ați prins ? Așa că eu unul am întrebări. Multe întrebări...

 

BLAJ ȘI COTEȚ NU STAU ÎN COTEȚ CNA a reținut niște funcționari de la Primăria Chișinăului. Iar Ziarul de Gardă a publicat un mic material despre casele lor și perioada în care au fost construite. Ce să mai adaugi? Orice om care știe cum se trăiește din activități oneste înțelege imediat ce și cum. Restul e o chestie de altă natură. Să zicem dacă justiția își face treaba ori ba. O chestie de show off dacă doriți, o opurtunitate ca statul să demonstreze ceva. Ori să nu demonstreze nimic.

 

ASOCIAȚIE DE TENIS CU TEREN LA CHIȘINĂU O asociație absolut fantomă, necunoscută de nimeni, primește pentru doar 800.000 de lei moldovenești un teren de la Primărie pentru a construi nu știu care complex sportiv. Și terenul nu e într-o fundătură undeva, ci într-o zonă destul de prestigioasă, la Valea Morilor. Nu e pentru prima dată când se întâmplă, dar iată că vedem pe profilul unui aprig luptător pentru o altfel de Primărie și apărător al Patrimoniului istoric și etc., Dl. Ion Ştefăniţă, o postare prin care încearcă să justifice din ce cauză a votat această decizie la CMC… Şi tu, Brutus? Ce să zic? Ori sunt ei proști, ori ne au pe noi de proști. Vorba cântecului: vin ai noștri, pleacă-ai noştri… Noi rămânem tot ca…

 

OAZU NANTOI ÎN SCHEME Rise.md publică în această săptămână cum a fost prihvatizată Aroma prin intermediul unor firme offshore. Oazu Nantoi a avut și el treabă pe-acolo. Și el.

 

OLIGARHII ANTIOLIGARHI În timp ce europarlamentari PPE îi îndeamnă pe PLDM, PPEM, DA și PAS să înainteze un candidat comun pentru prezidențiale, Năstase se întâlnește cu Usatâi și Dodon. Tot Năstase este surprins în compania fostului șef al ZEL Bălți vizitându-l pe Ţopa. Tot Năstase vine cu o declarație în care zice că ar fi bine să existe doar un singur cadidat anti-oligarhie. Anti-oligarhie zice?

 

PLAHA ȘI ANGAJAMENTELE LUI Cică el se angajează să contribuie nu știu la ce anume. Să-i fie de bine! Și eu pot să fac angajamente. Din punct de vedere formal, declarațiile noastre au aceeași valoare. Practic însă, înțelegem că nu este chiar așa. Și nu vorbim doar de greutatea pungii…

 

A FOST OPRIT LAUNDROMATUL? În presă a apărut o informație precum că laudromatul moldovenesc a funcționat și în 2015. 10 miliarde de $. Cam atât s-a spălat prin Moldova, conform rușilor. CNA dezminte. Problema este că nu mai știm cui să-i dăm crezare. Teoretic, am înțelege interesul Moscovei de a dezinforma. Practic, înțelegem că în Moldova totul este posibil. Și mai vin și alegerile, iar asta înseamnă că minciuni și manipulări vor fi din ce în ce mai multe și mai gogonate. Pe cine să-i mai crezi?...

 

FILAT VREA JUDECATĂ PUBLICĂ Și eu vreau. Vlad Filat amenință că va arunca în aer sistemul politic. I s-a înmuiat trotilul pe semne, căci de șapte luni tot îl aruncă în aer şi tot nu explodează. Dar omul are dreptate: procesul trebuie să fie public! Ar fi păcat să nu asistăm la artificii…

 

COȘCIUG ZBURĂTOR Nu știu dacă ar fi posibil așa ceva în alte părți. Niște funcționari înalți de stat anunță că deschid o nouă companie aeriană. Acești funcționari activează în domeniul transporturilor aeriene. Acești funcționari mint în conferința de presă și au de gând să pună pe rută o rablă bună de dat la gunoi, dar cu care intenționează să transporte pasageri…

 

USM VINDE CĂMINE STUDENȚEȘTI Vă scriam mai an un text despre cum funcționează emigraţia. Citiți-l, pentru a înțelege mai bine de ce am ales această "nouatate" în headline... Explicam cum funcționează acest mecanism, implacabil și teribil de eficient. Iată că aflăm că USM vinde cămine studențești. Pe bune, la ce ne mai trebuie cămine? Să-mi mai zică careva că Moldova încearcă să contracareze fenomenul migrației!

 

IOSIF KOBZON LA CHIȘINĂU Cântărețul rus, cunoscut pentru legăturile sale cu lumea interlopă și, printre altele, declarat persona non grata în țări precum SUA și Ucraina vine nestingherit la Chișinău să-l felicite pe babacul Voronin cu aniversarea. Noi ne integrăm în Europa, nu-i așa ?…

 

Cam atât. Mai voiam să vă scriu despre cum a fost eliberată Nadia Savcenko (vedeți aici un interviu interesant cu avocatul ei, Novikov) sau despre reportajul de la televiziunea franceză despre manipulări la televiziunile putiniste… Ori despre cum a ars din nou Piața Centrală (Ardă! din moment ce se trece fără victime, să ardă din temelii! Păcat doar de oamenii care lucrează acolo.)… Dar mi-am zis să pun punct. 

 

O săptămână frumoasă vă doresc. Și cât mai puține noutăți, căci No news – good news. Abia scăpați din vâltoarea protestelor DAdaiste, trăim, se pare, o perioadă pe care o vom regreta degrabă. Vine electorala. Și o-ho-ho ce va fi și-atunci…

Published by Vitalie Vovc
commenter cet article
23 mai 2016 1 23 /05 /mai /2016 12:29
Săptămâna în care recensământul a numărat cu un şef mai puţin

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Vom începe cu felicitările meritate pentru laureații Cronografului. Festivalul de filme documentare și-a încheiat lucrările. Marele premiu l-a luat Starless dreams / Vise fără stele, realizat de Mehrdad Oskouei (Iran). Premii, mențiuni și alte distincții s-au acordat multe, dar festivalul va deveni cu adevărat național numai dacă se vor găsi mijloace pentru a difuza cât mai pe larg filmele din concurs. Astfel festivalul va fi și util. De nu, va rămâne la rang de ordinar eveniment al beau-monde-ului Chişinăuean. Un fel de fițe…

Nu voi uita să menționez și alte două nume: Leo Butnaru și Mircea V. Ciobanu. Ambii au fost nominalizați pentru Premiul național al Uniunii Scriitorilor din România!

Acum, dacă ne-am bucurat, să revenim la ale noastre pământeşti…

VICTIMA NR. II A RECENSĂMÂNTULUI Acum câteva săptămâni, atunci când demisiona un vice de la Biroul Național de Statistică, vă ziceam că e un semn și că va ieși cu mare scandal. Iată că a fost „demisionat” şi ditamai capul BNS, Gospodarenco. E doar un început. Sunt convins că ne vom mai distra destul de mult pe seama recensământului. Și va trebui să râdem în hohote! Bineînțeles dacă nu preferăm să bocim mai dihai ca la înmormântare... Fiți atenți, vin alegerile. De unde nimeni nu se interesa de numărul alegă... să am pardon, al cetățenilor, acum această grijă va deveni una primordială și esențială pentru tot activistul care se respectă! În rest, da, Statul și-a pierdut esența. Cetățeanul este celula de bază a Statului (Parafrazare).  

PAS CU PAS Așa dar, noul partid, PAS, și-a ținut și primul congres. De constituire. Dintre acei câțiva candidați care și-au prezentat programele și au participat la dezbateri, delegații au ales-o pe Maia Sandu în calitate de Președinte al noului partid. Și mai anevoioase au fost alegerile organelor de conducere căci delegații își înaintau masiv candidaturile, se constitueau coaliții și alianțe ad-hoc, grupări și curente de gândire în interiorul partidului. Ce ruptură față de constituirile de partide tradiționale! (Greşec ceva? Nu cred.) Apropo, cunoaște cineva un partid în RM care să fie asociat cu o idee, un curent, o viziune și nu cu un „lider” ? Să mi-l spuneți, dacă știți. Eu din astea caut..

CIRC ŞI CeMaiCe La CMC e circ în continuare. După ce au revenit liberalii au plecat din şedinţă socialiștii. Rezultatul e același. Și vinovatul e tradițional unul singur – Chirtoacă (care, dacă nu ați uitat, e mire astăzi!). Nu ar trebui să ne mire: lovelele se fac la Chișinău și în ape tulburi!

DELEGAT FMI LA CHIŞINĂU Armine Khachatryan a fost la Chișinău. Nu, nici ea nu poate negocia nimic. Ea ne explică cum ar trebui să stea lucrurile. Involuntar, eu am comparat spusele ei cu modalitatea în care a fost soluționată criza bancară în țările occidentale. Și am înghițit în sec. Mi-am mai amintit de dobânda pe care o plătim atunci cand statul nostru se împrumută de la băncile comerciale... De acordul cu FMI-ul avem nevoie ca de aer. De aia vom zice că are dreptate. Chiar dacă...

JUSTIŢIA LUI OMBUDSNIMENI Ţuţu a fost achitat. Filat mai stă 30 de zile (din 30 în 30 a ajuns la 7 luni!). Shor stă bine-mersi în scaun la Primăria din Orhei. Acel care a fost Ombudsnimeni (că doar n-o fi Ombudsman?) în 2009 a fost numit viceministru al justiţiei. Normal aşa. Durabil.

Ce să vă mai zic? Au mai fost câteva lucruri care ar merita atenția sau care mi-au părut caraghioase. Din acele bune: continuă înfrățirea primăriilor moldovenești cu cele românești (oricât de caraghios nu ar suna această propoziție). Apare un nou post de televiziune – 10 TV, lansat de către ziarul „Timpul”. Sper că va avea acoperire națională... Vrabia mălai...

Un lucru la care am schițat fără să vreau un rictus: cică poliția vrea colaborare cu societatea civilă și puterea locală pentru a combate criminalitatea. Cu siguranță vor fi lansate programe naționale, proiecte, etc., etc. care vor costa bani... Nu era mai simplu să nu închizi școli aiurea? Mă rog, un pas care nu trebuia făcut...  

Între timp, americanii care au invadat cu tancurile lor toată țara s-au apucat de făcut drumuri. Iată noi nu am avut timp și energie pentru asemenea fleacuri. Era și ăsta un pas de făcut... Pe când ei – poftim. Vin oamenii la manevre militare. Văd un drum stricat. Și ce-și zic ei: hai să-l facem, dacă tot avem tancuri la dispoziție și stau degeaba. Ori e un fel de reclamă de-a lor? Pe semne, au zis să ne păcălească, să ne cumpere. Tare perfizi, amercanii ăștia...

Published by Vitalie Vovc
commenter cet article
17 mai 2016 2 17 /05 /mai /2016 12:21
Săptămâna istericalelor ţării Moldovei

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

O umbră de nedumerire se aşternu pe faţa lui, iată ce proşti am fost ieri şi nimic nu ne poate face să credem că nu sîntem şi azi şi tot aşa mereu, cărîndu-ţi prostia prin lume şi zîmbind la ea, această femeie grasă şi îndatoritoare de care nu poţi scăpa.

Ştefan Agopian, Tobit, (Polirom, 2014, p.101)

Săptămânile care s-au scurs (două la număr, căci şi vinerea trecută am bifat „absent” la capitolul sintezelor săptămânale, dar, să fim oneşti, prinşi în vâltoarea „tradiţiilor”, aţi mai fi avut timp şi pentru ale mele scrieri?) au încăput în sine, în virtutea împletirii calendarelor religioase şi păgâne, mai toate subiectele sensibile şi, respectiv, isterice, devenite deja şi tradiţionale la noi. Un lucru bun, părerea mea, căci în acest an în doar două săptămâni s-au întâmplat multe: Sfintele Paşti, Paştile Blajinilor, 1 mai, 9 mai, Eurolizionul (practic am ratat doar subiectul celor două Crăciunuri)... În fiecare an, cu fiecare din aceste „ocazii”, lumea bună face spume la gură şi le ajunge energie cam pentru câte o săptămână per subiect. Lucrul bun constă în faptul că s-au întâmplat toate odată şi vom fi scutiţi de bătăliile penelurilor înflăcărate de durată lungă, folosite de băieţii şmecheri cu abilitate drept paravan pentru a-şi acoperi alte micmaşuri, la uneltirea cărora nu se mai ţine cont nici de confesiune, nici de orientare geopolitică, ori de oricare altă natură n-ar mai fi ea.

SFINTELE 1 MAI Anul acesta sărbătorile de Paşti au coincis cu Ziua Internaţională a Muncii. E plină de simbolism această coincidenţă, mai ales în spaţiul nostru, unde politicienii care se declară de stânga (ceea ce nu sunt) au devenit şi extrem de habotnici (ceea ce sunt şi mai puţin), plimbând icoane şi moaşte de sfinţi de pe un tărâm pe altul. Pentru ca absurdul să fie total ne lipseşte o demonstraţie cu prapori şi icoane în loc de clasicele drapele roşii şi cu „oameni ai muncii” în reasă, cu bărbile în vânt, în frunte şi care, marea lor majoritate, demult nu mai ştiu ce înseamnă să-ţi câştigi pâinea în sudoarea frunţii, altfel spus – munca. Filmate, aceste secvenţe l-ar bate şi pe Custurica la Festivalul de la Cannes, care, în treacăt fie spus, şi-a deschis lucrările pe 11 mai. Apropo, şi de loc în treacăt de această dată, vom menţiona că anul acesta la Cannes din 21 de filme aflate în competiţie două sunt româneşti: Cristi Puiu şi Cristian Mungiu, fără de care niciun Cannes nu mai poate fi imaginat.

CRONOGRAF În selecţia oficială la Cannes basarabeni încă nu au ajuns (deşi prezenţe au fost semnalate în trecut în programe anexe cu Igor Cobaleanschi, de exemplu), dar nu-i bai, căci avem şi noi la Chişinău festivalul nostru – Cronograf. A XIII-a ediţie a lui se va desfăşura din 12 mai până pe 18. Nu ştiu dacă o fi numărul festivalului la origine, dar intrările sunt cu plată şi ştim noi ochiul cui este banul... Îmi pare regretabil acest fapt. Poate este un lucru bun să fie pe bani. Nici nu prea ştiu cum e să-l faci fără bani, dar cu certitudine mi-ar place ca accesul la asemenea evenimente majore să fie cât mai larg şi nu condiţionat de largheţea bursei... E ceva de imaginat la acest capitol, cu certitudine.

AMERICANII ŞI LEPTINOTARSA DECEMLINEATA Cândva demult, pe când eram copil şi politrucii defilau cu steaguri roşii, nu cu icoane, bântuia aşa o legendă: cică gândacii de Colorado au fost făcuţi în laborator de către americani, apoi au fost diseminaţi cu avionul deasupra URSS-ului. Partea de adevăr este că aceşti gândaci într-adevăr ar proveni din America, dar au invadat lumea odată cu cartoful. Chiar dacă nu poartă nicio vină în faptul că europenilor le-au plăcut acum câteva sute de ani cartofii, ne-ar place să credem că americanii au venit în Moldova să ne scape de gândacii de Colorado şi să şi-i ia înapoi, căci ne invadează străzile oraşelor în fiecare an odată cu venirea căldurilor. Ar fi bine să fie anume aşa, nu de alta, dar mutează vertiginos şi îmbracă zale de fier, îşi anină un tun în frunte şi de 9 mai defilează în coloane... Cu atât mai mult că gândacii noştri de Colorado par să reacţioneze la cavaleriştii americani ca albinele la miere şi încep a roi în jurul blindatelor acestora de îndată ce apar în PMAN. Ce să-i faci? Cu dragostea nu te joci, când îţi cade cineva tronc la inimă nu-l laşi în pace cu una cu două.

PLAHOTNIUC ŞI AMERICANII Mare tămbălău – Plaha a fost în SUA! Din păcate, s-a şi întors. Nu ştiu dacă a venit odată cu cartofii americani ori ba. În rest – nimic de spus. În afară de faptul că americanii fac ceea ce se cheamă real politics. Iar interesele lor corespund cu ale noastre. Bine, de acord, îmi asum prea multe. Rectific: cu ale mele. Şi fiecare să decidă pentru sine care-i sunt interesele! Mai ştii, poate coincid?

PRIMARII ŞI AMEROMÂNII Tare-mi place iniţiativa cu înfrăţirea satelor din Moldova şi România! Se vede de la o poştă schimbarea de tactici în politicile occidentalilor de integrare a Moldovei. În sfârşit începem să ne interesăm şi de nivele mai de jos ale piramidei societale! După o adunare masivă cu primari în România, aflăm în această săptămâna că programele de colaborare continuă. Şi e bine! Dacă ar mai înţelege cine trebuie să înţeleagă că atâta timp cât în R. Moldova cetăţeanul de rând va privi Pervyi Kanal et altri albul va fi negru, iar albastrul – roşu. Iar banii veniţi de la americani îi vor aduce noi simpatizanţi lui Puţin. Paradoxuri ale realităţilor hibride...

BLAJINII ŞI BLOGGERII Vă ziceam la începutul acestui text că am avut parte de o săptămână a istericalelor tradiţionale. Una din tradiţiile moldoveneşti ale „bloggerimii” este să te dezlănţui de Blajini. Cum să nu zic şi eu două cuvinte la subiect? Eu găsesc că tradiţia asta a noastră de a ne deplasa cu toţii la cimitir pentru o zi e pur şi simplu... genială! Şi va fi o enormă pierdere dacă o vom distruge şi pe ea. Restul nu are nimic în comun cu Blajinii. Pur şi simplu pentru o zi noi, aşa cum suntem, ne ducem la cimitir. Viaţă noastră se deplasează la cimitir. Atât. Nu va place? Există 364 de alte zile pentru a ne indigna de ceea ce suntem. Şi 1001 de alte locuri de observat şi de înjurat „moldovenii” în afară de cimitir. Numai că Cronograful e pe bani, şcolile sunt pe bani, cărţile costă scump, Pervyi Kanal e difuzat în continuare peste tot, iar coleopterele vărgate se înmulţesc în continuare în pofida cavaleriştilor americani.

Ah da, cât pe ce era să uit: cât noi discutăm despre toate cele enumerate mai sus, Rise.md publică o listă extrem de curioasă despre moldovenii care figurează în scandalul Panama Papers. În care nu se mai ţine cont nici de confesiune, nici de orientare geopolitică, ori de oricare altă natură n-ar mai fi ea.

 

Published by Vitalie Vovc
commenter cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher