Со мною вот что происходит:

На мавзолей никто не ходит,

Опять стоит вокруг меня

Разнообразная фигня.

Аndrei Orlov (Орлуша, „С Володей вот что происходит…”)

Și ce să vă mai zic acum?... Eu sper totuși că apreciați abnegația de care dau dovadă și jertfirea de mine săptămânală. Trebuie să fii un scrântit, un mazochist irecuperabil sau un optimist la limita demenței, adică tot un fel de scrântit, ca să continui să mai scrii despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. 

De câțiva ani tot se discută, când mai intens, când mai puțin, despre clădirea circului din Chișinău... Am și eu o propunere: oameni buni, poate strângem mână de la mână și deschidem odată sediul cela?... Nu de alta, dar am impresia că de când s-a închis clădirea aia tot circul a ieșit afară și hălăduieşte, și huzureşte, și se plodeşte prin orașele și satele țării noastre, a pătruns peste tot, se bagă sub piele și în creierele oamenilor, un circ total, căci altfel nici nu ai cum să spui.

Cum să te mai miri că fug toți de acolo ca de răpciugă după săptămâni ca una care a trecut? Totul a început în chiar ziua de vineri:

EU CUM VOTEZ? Caragialescul „Eu cu cine votez?” s-a transformat pe meleagurile noastre în „Eu cum votez?”... Nu destul că cetățeanul este, tradițional, am spune, cam turmentat pe la noi, dar acum este cu desăvârșire năucit, un KO mai dihai decât acela suferit de Vladimir Klitchko acum două săptămâni. Nimeni nu mai înțelege nimic. Iar dacă afirmați că înțelegeți, ferice de voi, căci a voastră este împărăția, dacă nu a cerului, cel puțin acea peste care a descălecat circul. Camuflați bine după vizitele concomitente ale unui prinț monegasc (o fi venit să facă schimb de experiențe în „optimizari” fiscale) și a unui prim-ministru turc (pe el de ce oare nu l-au chemat să depună flori la bustul lui Ștefan?), Parlamentul ne-a adus aminte de dezmățul din 2013, atunci când deputații s-au jucat de-a statul și de-a sistemele de vot timp de o săptămână. De această dată ei au avut de votat două sisteme de vot: unul uninominal și unul mixt și... le-au votat pe ambele! Ce să se mai complice? Eu am un singur regret pentru acea zi: păcat că nu s-a găsit nimeni să mai propună vre-o două, căci se crează impresia că deputații au fost, elementar, bine dispuși și ar fi votat până și un nou fus orar, dacă li se punea în față... Ce-i în capul celora care au votat pentru ambele proiecte nici nu îndrăznesc să-mi închipui, de teamă să nu dau de un vid sideral frate cu infinitul și nemurirea... Apropo, eu unul, de exemplu, nu știu ce-i de făcut acum: ambele proiecte au fost votate și trebuie aplicate? Votarea celui de-l doilea, cu votul mixt, îl anulează oare cumva pe cel votat anterior, în aceeași zi? Ori se ia la puncte, ca la box? Mai pe scurt, pușchea pre votul lor! Fiți atenți, eu aici nu zic că e bun ori ba votul uninominal. Despre vot am scris ceva mai devreme. Pur şi simplu m-am săturat de circ... Să vedem ce vor zice şi comisarii de la Veneţia. Chiar sunt curios...

FĂRĂ GUVERN? Tot în această săptămână coaliția de guvernământ a venit cu o inițiativă, acea de a reduce numărul de ministere, luând prin surprindere... coaliția de guvernământ! Care coaliție însă și-a revenit imediat și a zis că e de acord! Ei au avut ceva dubii, crezând că e un nou fus orar, dar au răsuflat ușurați de îndată ce au înțeles care este interesul țării. Acest interes este scris negru pe alb în documentul semnat cu FMI-ul. Document de care-şi aduc aminte doar când se apropie data limită. Eu unul sunt împotrivă. Nu-mi par ministerele chiar într-atât de numeroase, la o adică. În Franța sunt 17 ministere și o puzderie de secretari de stat cu statut de ministru. În Germania – 13. În Belgia, țara comparabilă cu a noastră ca teritoriu – 15. Lituania, țară comparabilă cu noi ca populație, are 14. Slovenia – 16 miniștri, ș.a.m.d. De ce Moldova ar trebui să aibă doar 9? Avem procese şi tehnologii mai eficiente decât ţările sus-numite? Eu nu ştiu dacă e scris ceva despre numărul exact de ministere în acordul semnat cu FMI-ul. Eu însă ştiu că 9 ministere care funcţionează aiurea pot genera mai multe cheltuieli decât 16 care funcţionează bine. Noi am mai avut experienţe din astea: FMI-ul ne-a zis să reducem cheltuielile în învăţământ până la 5% din PIB. Noi am închis şcoli. A fost alegerea noastră. Apropo, eu sunt la fel de categoric împotriva reducerii numărului deputaților în parlament. De la faptul că schimbi culoarea pantalonului curului nu i se face mai cald, iertată fie-mi comparația...

AND THERE WILL BE ONLY ONE Îmi voi termina sinteza cu ceea ce am început. Nu despre Plahotniuc voi scrie, ci despre 9 mai. Bășcălia de la Chișinău a fost scârboasă. Nu știu ce și cum mai trebuie explicat demnitarilor de la Chișinău ca să priceapă că toată această mascaradă cu „Ziua Victoriei” nu este altceva decât un mecanism de propagandă a statului agresiv putinist... Ea nu are nimic în comun nici măcar cu comemorarea victimilor URSS-ului... Atunci când Dodon serbează împreună cu emisari ai spionajului rus ce au fost implicați în acțiuni antistatale destul de recent, documentate pe de asupra, atunci când el este singurul (!) oaspete din străinătate care merge la paradă la Moscova, se impune o singură concluzie: e trădare de stat. Nimeni, nici Lukashenko, nici Nazarbaiev, nici măcar turkmen-bashi, oricare n-ar fi el acolo la număr, nici măcar Kim Jong-un, nu au fost la Moscova. Repet, NIMENI! Doar Dodon... Președintele Republicii Moldova. Разнообразная фигня, vorba poetului.

Cam atât. Pentru detoxicare vă propun să participaţi la Zilele Literaturii Române care se vor ţine la Chişinău – Cahul – Bălţi pe 16, 17, 18, 19 mai.

Cireşica de pe tort nu va fi. Destul că a fost bătut capacul...

Să fie clar: corupția nu are vector! De niciun fel. Cu atât mai puțin geopolitic. Și nici nu este o noutate a zilelor de astăzi. Cum s-a furat pe timpul comunismului, ăștia de azi nici nu visează!... Şi, de fapt, nu doar de această parte a cortinei...

Ceea ce s-a modificat profund este spațiul informațional. Informația devine mai accesibilă și nu mai este monopolul instituțiilor mass-media clasice. A controla informația nu mai este posibil sau, cel puțin, nu mai este într-atât de eficient. Timpurile când marii magnați își construiau imperii media au trecut. Controlul fluxurilor informaționale a devinit extrem de costisitor, dacă nu imposibil. Ceea ce nu poate să nu bucure, pe de o parte, dar lucrurile nu au devenit mai simple sau mai clare. Am intrat în epoca în care bârfa virtuală e la putere și în care acei care au înțeles cum funcționează această mașinărie au un net avantaj… Trollingul îşi cunoaşte astăzi ceasul de glorie! Dar acesta este un alt subiect și nu despre asta voiam să vă scriu astăzi.

Să revenim la corupție și la Republica Moldova. Mai bine zis la o specificitate jenantă a „luptei împotriva corupţiei” din țară. Iată cum se prezintă lucrurile:

Nu voi anunța nimic nou dacă voi afirma aici că ne aflăm, chiar de la proclamarea independenței, de mai bine de un sfert de veac deja, în mijlocul unei eterne bătălii geopolitice: Cu cine suntem? Cu occidentul ori cu răsăritul? Cu Europa ori cu CSI-ul? Cu „românii” ori cu „ruşii”? Toate scrutinele de până acum, fără excepție, au avut acest singur lucru drept miză de fond. Și nu se întrevăd nici schimbări, nici soluții vizibile și viabile, mai ales dacă e să ținem cont de realitatea... hic! ... geopolitică. Și în 2018 vom avea de ales între occident și valorile lui (inclusiv bunăstare materială) și răsărit... Prima bătălie am și pierdut-o, lăsându-l pe Dodon să se instaureze nestingherit în fotoliul cel mai confortabil al țării: acel al Președintelui.

De câteva luni, poate chiar 2-3 ani, Republica Moldova luptă mai abitir ca niciodată împotriva corupției. Și îi ajută insistent pe „dodoni” să-și consolideze pozițiile înainte de 2018. Nu știu cum se face, dar toți acei care „cad” în această bătălie crâncenă reprezintă așa numitele forțe „pro-europene”. A căzut Filat și PLDM-ul său „pro-european”. DA-daiştii (chiar dacă au pus la vremea lor „batista pe ţambal” de dragul alianței cu Usatîi și Dodon, tot sunt mai degrabă asociați cu „pro-europenii”, mai ales de când primii doi au fost înlocuiți cu PAS-ul) din start au fost asimilați cu forțe obscure mafiote prin figura fondatorilor – verii Ţopa. Au fost reținuți recent Grama și Triboi, tot de la „pro-europeni” (PDM). Cad înalți funcționari din raioane (cel mai recent exemplu, Iurie Andriuţa (PDM))  – tot „pro-europeni”. Rețineri la Primăria Chișinău (PL) – „pro-europeni”. Rețineri la Ministerul Transporturilor (PL) – „pro-europeni”...

Bine-bine, îmi veți răspunde, dar e normal – „pro-europenii” sunt la putere, de aia! Aș? Eu unul credeam că ar trebui să luptăm împotrivă hoților, nu împotriva guvernanților. Straniu lucru, dar nu au avut încă de suferit practic nimeni din tabăra „pro-CSI”... Usatîi a fost scos din calcule pentru acțiuni în dosare care nu sunt direct legate doar de Moldova. O răfuială între miliardari ruși... În spațiul în care filmele și serialele cu bandiți nu dispar de pe ecranele televizoarelor bandiții au o reputație de Robin Hood, mai degrabă pozitivă... Cum zicea eroul cela (pozitiv desigur! chit că era un bandit...) întruchipat de Bodrov? „V ciom silă, brat?”...

După cum ziceam din start, corupția nu are vector! Unde sunt dosarele de la primăria de la Bălți, de la Comrat, din raioanele din nordul țării?... De ce nu sunt deranjați comuniștii și socialiștii? În presă au tot apărut nume și scheme și... nimic! Poate ar fi cazul să luptăm mai echilibrat cumva?

Nu de alta, dar această luptă se transformă treptat, dar sigur, într-o continuitate organică a propagandei putiniste, atotprezente la noi, care ne umple cu bârfe prezentând Europa drept un spaţiu acaparat de „bancheri” și „afacerişti” corupți, care doar la asta și visează: „să pună Rusia în genunchi”...

Stranie această luptă... foarte stranie... Abia aștept să mă contrazică cavalerii războiului anticorupție cumva. Doar nu-mi veți spune că numai „pro-europenii” fură?...

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

E greu să revii la datorie după o absență de tocmai trei vineri consecutive. Nu știu dacă v-au lipsit ori ba micile mele comentarii săptămânale. Eu, planând (virtual, cum altfel?) în curenții ascendenți ai narcisismului, sper că le-ați așteptat cu multă nerăbdare, că ați petrecut zile neliniștite și nopți nedormite întrebându-vă ce oare s-a întâmplat cu unul din editorii D-stră preferați și sper că ați inundat redacția „Deschide.md” cu mesaje și cu telefoane alarmate cerând cu insistență revenirea rubricii vinerene pe site. „Vrabia mălai visează” îmi veți răspunde și veți avea perfectă dreptate, dar mă liniștesc cu gândul că nici vrabie nu sunt, nici de mălai nu duc neapărat lipsă.

Acum, dacă aș fi și eu mai conștiincios sau dacă aș crede că așa ceva ar fi putut să se întâmple cu adevărat, ar trebui să vă învrednicesc astăzi cu un text triplu, însă conștiința nu mi-a fost lezată deloc, iar credul nu țin minte să fi fost vreodată. Nu m-a contactat redacția cerându-mi să sting incendii transatlantice, de aceea bănuiesc că ați fost preocupați de pregătiri și celebrări mai înălțătoare decât lectura editorialului meu de vineri, cu patimi și învieri la program. Bănuiesc că ați sărbătorit și v-ați distrat pe cinste. În ceea ce mă privește, nu mi-a fost rău nici mie: mi-am prăjit coastele la soare pe o plajă subtropicală, iar evenimentele din îndepărtatul și ubuescul stat „Republica Moldova” nu mi-au ocupat spiritul decât ocazional, doar pentru ca să mai păstrez o aparentă conecţiune cu ele.

Câte ceva am prins totuşi:

Dodon continuă să-și facă de cap și semnează aberații de adeziune la nu știu care uniuni care nu a existat niciodată decât în spații propagandistice virtuale. Încalcă ori nu legile acestui stat sau elementare principii de securitate nu interesează pe nimeni și nu cred că riscă un impeachment în viitorul apropiat. Dodon, dacă nu ați uitat carecumva, este comandant suprem și a anulat deja participarea noastră la exerciții militare care ne-ar fi integrat mai bine într-un sistem de securitate regional. Iar din cauza așilor din mințile unor strategi luminați Ministru al Apărării plenipotenţial noi așa și nu avem... Iar rușii tot fac manevre în Transnistria...

Nu au contenit așa numitele „dezbateri publice” referitoare la sistemul electoral, discuții care-mi par fără noimă și absolut sterile. Trebuie să înțelegem într-un sfârșit că nu are sistemul electoral mare importanță! Uninominal sau proporțional, totul depinde de calitatea alegătorului. În spațiul în care biserica și mass-media sunt controlate de forțe antistatale extrem de agresive, în spațiul în care sistemul educațional a fost cu asiduitate distrus timp de un sfert de veac lăsând ignoranța și prostia să împăiengenească până și minți pe care le credeai relativ imune, în asemenea spații nu există scăpare și nu are mare importanță ce sistem electoral adopți.

Iată un exemplu din zilele trecute: sputnik.md, instrument declarat de propagandă putinistăa, titrează fără pic de jenă că moldovenii emigrați în Europa sunt înspăimântați de realitatea europeană și cumpără masiv apartamente în Moldova pentru a se întoarce... E minciună și propagandă pură antieuropeană, dar pe noi nu markelii, vladimirii și sputnicii ne interesează, ci sistemul electoral...

În 2017 au fost publicate rezultatele recensământului din 2014. Cu trei ani în urma eram cica 2 998 235. Ce valoare mai pot avea aceste cifre astăzi?... Şi astea nu sunt cică decât estimări.

Ieri, peste toate nevoile noastre a mai şi nins. Copios, greu, supărat... Unde a nins, a nins peste toţi. Fără discernământ ori discriminare...

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Mda, totuși cât de plictisitori suntem… Plictis, plictis, plictis… și nicio inspirație. Să ne fi făcut spectatori într-atât de răi? Să ne mulțumim doar cu atât?

De doi ani și jumătate vă scriu în fiecare vineri... Am impresia că scriu mereu același lucru. Citiți, chiar vă rog mult să citiţi acest text: e scris exact cu 2 ani în urmă! Şi? S-a schimbat ceva de atunci? Măcar câtuşi de puţin?…

Mă întreb: ce fel de memorie avem noi, dacă doar într-un răstimp atât de scurt – doar doi ani și jumătate – evenimentele se repetă cu o ciclicitate din ce în ce mai accelerată, iar noi continuăm să ne învârtim pe cerc reacţionând exact la fel şi călcând pe aceleaşi greble?

Săptămâna aceasta am aflat ceva foarte curios: în Estonia, cu vreo 2 ani înainte de declararea Independenței au fost constituite echipe care mergeau din casă în casă și întrebau oamenii un singur lucru: doriți să trăiți într-o Estonie independentă? Atât. Nimic mai mult. Dar nici mai puțin, căci se întâmpla atunci când URSS-ul încă mai exista, iar Estonia era republică unională! Acei care răspundeau „Da” primeau în schimb un cartonaș special numerotat. Un fel de cartelă albă cu un număr. Atunci când Estonia și-a declarat pe bune independența toți posesorii cartelelor albe au primit automat cetățenia fără nicio condiție, indiferent de etnie, indiferent dacă vorbea sau nu limba, dacă știa sau nu istoria țării. Pentru ceilalți a fost aplicată legea cetățeniei. Cu teste de limbă și istorie pentru alolingvi și tot balamucul. Ați înțeles, sper? Nu a fost o chestie de limbă-alfabet-istorie, ci, elementar, o chestie de loialitate față de statul care urma să fie creat!

19 iulie 2012: participam la o conferință la Chișinău. Și în prima zi asistam la niște scene halucinante: foști interfrontisti, care în 89-90-91 erau gata să ne sugrume pe toți de îndată ce pomeneam de independență, au spus toți în unison: „Segodnia mojno smelo zaiaviti: Moldova sostoialas’ kak gosudarstvo”, „Moldavskaia nezavisimost’ sostaialas’!”. Erau vreo zece acolo din aceștia, vreo trei cu Ordinul Republicii în piept, și toți au spus-o! 20 de ani mai târziu, acei care s-au opus cu îndârjire independenței, celebrau jubilând statalitatea Republicii Moldova. Sunt acei care ne-au reproșat mereu precum că vrem limbă-alfabet-istorie. (reveniți la alineatul de mai sus)

Tot săptămâna care a trecut citeam că și-a reluat activitatea „Gagauz Halcî”... Ăștia-s tipii cu care am luptat în ’92... Pe ei nu-i arestează nimeni...

În schimb, un fost deputat, Bolboceanu, a fost arestat pentru trădare de țară... El chipurile vindea „secrete” rușilor. Și Dodon la Moscova oare ce făcea? Apropo, și Bolboceanu s-a îmbolnăvit subit. La fel precum Grama săptămâna trecută și la fel precum Talmaci cu două în urmă. Vă ziceam: e o epidemia ceva. Aceleași simptome, aceeași boală...

Între timp, la Piatra Neamț are loc o reuniune comună guvernamentală moldo-română. România ne mai donează autobuze școlare (am impresia că ne-au donat deja de vreo două ori mai multe autobuze decât au rămas școli). Ni se promite că vom avea un gazoduct. Calmâc zice că în 2019. Filip zice că în 2018... Și ne vorbește de două inimi gemene. Poate în loc de „inimi gemene” fără noimă aţi face, dom’ premier, să revină pe ecranele din toată ţara TVR? Şi, de ce nu?, încă vreo două-trei canaluri româneşti? Aţi putea, Dom’ Filip, să mai şi închideţi din armele informaţionale ce activează nestingherite la noi. Nu demult, însă, președintele PD-ului zicea ceva de „limba moldovenească” inventând o categorie nouă lingvistică: limbă politică.

Cât timp Galbur e la Washington, iar Filip - la Piatra-Neamţ, mancurtul de Dodon a plecat să facă sluj la Moscova. A fost umilit așteptând vreo 4 ore în antecameră lui Puțin, dar a continuat să se gudure ca un cățeluș la picioare. Limbajul corporal al pozei alături de Putin e mai mult decât explicit. Uite-aşa o crăcănare (tradiţională, am zice) geopolitică peste mări şi ţări moldovenească...

Au fost publicate câteva sondaje: cifrele variaza mult, dar Dodon iese pe toate în frunte. Detașat. Iar în spatele lui – un mare vid... Şalaru își face un nou partid, echipa îi creşte, dar pentru moment el încă nu-i în sondaje.

PD-ul vrea să schimbe sistemul electoral. Au discutat până şi academicienii (ei probabil nu au fost incluşi în acele 80% de opinii favorabile iniţial şi aveau nevoie să mai discute ca să se determine). Și mai vrea PD-ul să anuleze imunitatea parlamentară. De ce nu? Ţuţu tare s-ar bucura, de exemplu.

România și SUA fac manevre militare în Marea Neagră. Transnistria face manevre în Transnistria. În Ucraina războiul pare să se întețească rău de tot... Lumea fierbe, iar noi ne scărpinăm să nu mai zic în care loc... La noi e democraţie şi libertate a cuvântului. Propaganda putinistă e la ea acasă. Apropo, un grup de experţi de renume au adresat o scrisoare către autorităţile europene cerându-le să combată mai eficient războiul informatic putinist.

Plictisitor, fraţilor. Plictisitor... Iar cel mai teribil şi insuportabil este să urmăreşti cum se realizează şi întâmplă exact ceea ce scriam în iulie 2015...

Plictisitor, fraţilor, şi previzibil...

Dacă-i aşa, atunci să sperăm că se va realiza şi această „prezicere” a mea, din septembrie 2016. Fiindcă e peste putinţă.

Da, iată încă o constantă a sfertului de veac de independenţă: tarifele care se maresc. Vom plăti mai scump electricitatea şi încălzirea!

Vă doare cumva capul? Asta cu certitudine pentru că aţi depăşit 45 de minute de când asimilaţi informaţie. Aşa a zis o comisie parlamentară. Ei au „lucrat” 45 de minute şi au obosit. Interesant, cum fac acei care lucrează câte 8 ore pe zi?...

Cică guvernul se laudă că a crescut salariul mediu pe economie... Dar iată ce scriam în decembrie 2015: „O fi salariul mediu în creştere, dar pe mine mă interesează salariul (iar mai precis venitul, pentru a nu uita de pensionari) MEDIAN în Moldova! (venitul median este suma care împarte populaţia exact în două: jumătate primesc mai puţin, iar altă jumătate – mai mult). Într-o societate sănătoasă, venitul mediu şi venitul median nu sunt prea departe. În Moldova e o mare necunoscută...”

Plictis, Domnii mei, plictis, tristeţe mare şi lipsă totală de inspiraţie

Banc vechi:

„Аэропорт Бен-Гурион. Таможня.

- Откуда прибыли?

- Послушай, какие прибыли? Сплошные убытки!”

Marea discuție a săptămânii a fost și este propunerea făcută de Vladimir Plahotniuc (Ulinici), Preşedintele Partidului Democrat din Moldova în persoană, referitoare la schimbarea sistemului electoral. Se preconizează trecerea de la un sistem pe liste de partide la unul uninominal, pe circumscripții.

Din păcate, însă, este practic imposibil să găsești opinii sau încercări de a analiza această propunere fără exces de pasiune, la rece. În mare parte și din cauza că nu există astăzi un document cu propunerea respectivă scrisă negru pe alb, propusă pentru dezbateri publice, cum ar fi normal de procedat. Pe situl oficial al Parlamentului acest proiect de lege nu este încă prezentat.

Cu toate acestea, voi încerca să vin cu câteva gânduri sau idei la subiectul respectiv. Un fel de discuții despre nimic sau idei despre idei. Anticipând.

De bine sau de rău?

Voi menționa din start că eu sunt adeptul acestui sistem sau, şi mai bine, al unui sistem mixt, fiindcă îmi pare, într-adevăr, mai reprezentativ și crează legături mai directe între aleși și alegători, crează oportunitităţi pentru înnoirea clasei politice, căci e mai lesne pentru un deputat independent să fie ales în circumscripție decât la republicane (localele au demonstrat acest lucru). Iată, spre exemplu, vă propun să revizuiţi un text din 2011 la acest subiect. Și eu nu obișnuiesc să mă dezic de cuvintele proprii în funcție de conjunctură. Dar acestea sunt considerațiuni teoretice și, repet, eram în 2011… Au trecut șase ani și trei luni de atunci în care s-au întâmplat multe. Și s-au întâmplat nu doar în Republica Moldova, ci și în țările vecine, iar acest lucru modifică considerabil datele problemei. Continui să rămân adeptul acestui sistem, dar țara noastră minunată este orice, numai obișnuită nu este, de aceea îmi pun întrebări dacă un asemenea sistem este cu adevărat posibil la noi, ori ba.

De aruncat la gunoi

Ceea ce tulbură enorm de mult tabloul este lipsa de consecvență și militantismul de natură pur politicană a celor care vociferează cel mai mult în spațiul public. Adepții și promotorii noțiunii „statului capturat” vor striga sus și tare și vor respinge mereu absolut orice propunere care vine din tabăra PD-ului și a preşedintelui său diabolizat. Să ne aducem aminte: tot ei sunt acei care cereau alegeri uninominale nu tare demult...

La fel precum și membrii „holdingului” vor face spume la gură pentru a apăra orice idee care provine din tabăra finanţatorului, chiar dacă ele se vor bate cap în cap de la o zi la alta. Deci opiniile respective sunt de eliminat din start, căci se înscriu în altă logică, acea a luptei pentru putere (ori chiar și mai rău, nici nu vreau să mă gândesc la asta), și ele nu mă interesează aici.

Atunci când Plahotniuc va zice „alb”, adversarii săi vor zice „negru”, iar la „negru” vor răspunde prin „alb” și asta indiferent de situație. Previzibil și chiar plictisitor la o adică...

Alt argument care nu ține deloc este acela care ar spune că această schimbare ar contribui ori accelara considerabil coruperea masivă a alegătorului și că va aduce în parlament doar inși cu bani. Iarăși, argumentul nu ține, căci alegătorul este deja corupt. Că va veni la el un ins cu un sac de cartofi ori un reprezentant de partid, asta nu schimbă mare lucru. Și apropo, dacă tot ajungem aici, sunt sigur că, „economic” vorbind, e mult mai ieftin pentru un convențional „oligarh” să mențină sistemul actual. Activezi resursa administrativă la nivel operațional (pe ei nu e necesar neapărat să-i plătești, funcția și finanțarea preferenţială a localității de la centru sunt deja o remunerare în sine), finanțezi centralizat „holdingul media” pentru suport propagandistic, iar o parte din bani îi recuperezi de la vânzarea locurilor pe lista de partid și ulterior de la CEC. Nu sunt convins că un sistem bazat pe circumscripții ar fi mai ieftin și mai sigur pentru un oligarh oarecare...

Întrebarea rămâne întrebătoare: de ce vrea „păpuşarul” să schimbe sistemul electoral? Căci nu sunt deloc convins că îl avantajează mult pe plan intern... Să ne aducem aminte din nou de rezultatele localelor, unde PN-ul a rupt cam tot nordul, în pofida „aparatului administrativ”, care cică ar avantaja pardidul de guvernământ. Am asistat la un scenariu exact invers...

De fapt, cu noul sistem s-ar schimba semnificativ câteva date. Să le vedem:

Votul în străinătate

De când a făcut Plahotniuc anunțul, toate media holdingului PD-ist insistă pe faptul că emigrații ar fi cerut sau sunt satisfăcuți de soluția votului uninominal. Este, eufemistic vorbind, o minciună gogonată. Nu zic că nu au existat sau nu există în așa numita „diasporă” din acei care se visează de pe acum deputați în Parlament, miniștri ori altceva, i-am și văzut suficient în spațiul public, dar niciodată această cerință nu a fost enunțată clar și răspicat de către moldovenii din străinatate. Atunci de ce? Să se fi speriat Plahotniuc de activismul fără precedent al emigraților de la ultimul scrutin prezidențial? Dar din străinătate Maia Sandu nu a luat, conform estimărilor, decât 10%... Dacă e să presupunem că la parlamentarele din 2018 vom atesta o participare asemănătoare (ceea ce rămâne încă de văzut) asta nu ar însemna decât 10 deputați dintre care o parte i-ar veni și PD-ului (cert, minoră). Ceilalți ar rămâne bine-merci în țarc. Atâta zarvă pentru doar 10 deputați?... Îmi pare cam ieftin schimbul... Cu atât mai mult că acești 10 deputați ar fi proeuropeni, la fel precum se declară și PD-ul.

Pe de altă parte, emigrații chiar sunt imprevizibili. Opiniile lor nu sunt reflectate în sondaje, iar informațional ei se alimentează din alte surse decât cele ale „holdingului”. Politicienilor însă le place când totul e previzibil și manipulabil.

La drept vorbind, situația demografică din Moldova, cu un număr proporțional stratosferic de emigrați, nu prea lasă loc soluției cu votul uninominal. Noi nici până astăzi nu avem datele recensământului, și ele, chiar dacă ar apare, nu ar mai fi actuale (a fost realizat în 2014!). Nimeni nu este capabil astăzi să aducă cifre exacte referitoare la nr. celor plecaţi și repartiția lor geografică. În aceste condiții cum să decizi câte circumscripții faci și cum le repartizezi? 5-10-20-30? Și apoi cum să aleg eu, care locuiesc în Franța, de exemplu, un tip care ar locui în Italia? Cum m-ar reprezenta el pe mine? Argumentul ăsta cu apărarea drepturilor emigraților (diferite de la o țară la alta) e o prostie monumentală! Probleme comune există, dar ele nu merită efortul.

Chestia cu „diaspora” îmi pare o diversiune pentru a ascunde altceva. Dar această eventuală modificare totuși permite guvernării să scape de unele probleme: le dai o jujucă emigraților, 5-6 deputați acolo (că doar nu vă închipuiți că vor fi 30?!), care nu hotărăsc oricum nimic și scapi de-o grijă... Controlabil, previzibil și fără bătăi inutile de cap. Poți construi strategii electorale mai departe pentru ceilalți 95 care mai rămân.

Deci, dacă e să revenim la sistemul electoral, eu consider că din punctul de vedere al integrării moldovenilor stabiliţi cu traiul în strainatate într-un proces democratic viabil sistemul votului uninominal este pur și simplu irealizabil. Iar ținând cont de caracterul masiv al fenomenului, aceste deficiențe tehnice anulează practic orice discuție ulterioară.

Votul în Transnistria

Uite aici începe să devină cu adevărat interesant! La scrutinul prezidențial Dodon a adus transnistreni cu autobuzul care cu certitudine au contat în balanță. E drept că autoritățile nu au făcut nimic pentru a pedepsi candidatul ales fraudulos, dar asta e o altă poveste. Acum, să zicem că se fac circumscripții. În mod normal Transnistria ar primi și ea dreptul la un număr de deputați. Și iată aici intervine mica minune: numărul acestor deputați (și suntem siguri de ce culoare vor fi ei) este scris din start și cunoscut dinainte (cu o rezervă, dar de proporţii: să cunoaştem numărul de alegători din Transnistria!). În plus, Moldova poate întotdeauna argumenta că le oferă transnistrenilor locuri garantate în Parlament (Dodon asta vrea, nu?), deci propune o soluție democratică integratoare. Acum va fi greu pentru Transnistria să joace dublu: interzic pe de o parte alegeri pe teritoriul lor, afirmandu-și independența, dar influențând totodată prin emisarii cu pașapoarte moldovenești trimiși peste Nistru alegerile în Moldova. Acum e ori, ori. Vrea un transnistrean să voteze? Cu plăcere: dar să voteze în circumscripția proprie. Nu poate? Atunci să întrebe de administrația locală de ce anume nu poate s-o facă.

Absenteismul

Un alt aspect care trebuie luat în calcul: votul pe circumscripții diminuează mult influența absenteismului la nivel național. Sistemul actual, în cazul unui absenteism masiv (or el este la noi scris în date din start din cauza emigrației masive), avantajează partidele de extremă, care au de regulă alegători mai puțini, dar disciplinați și fideli cauzei. În cazul nostru, ei mai sunt și concentrați în anumite zone geografice. Precum sunt acei ai PN-ului revărsați în acei ai PSRM-ului, de exemplu. Atunci când auzi de la diferite persoane publice apeluri spre boicotarea scrutinului, ar trebui să fim conștienți din start care sunt consecințele și la care țambal se cântă... Franța, cu vot pe circumscripții, este un exemplu perfect în această privință: Le Pen înregistrează lesne scoruri de 15-20% (în funcție de absenteism) la prezidențiale, dar deputați în parlament nu prea are... În cazul votului pe circumscripții, alegătorii de la Bălți, de exemplu, pot să se prezinte și în proporție de 130% la urne, până la urmă tot vor vota un deputat sau doi (depinde de nr. de circumscripții). Iar acei din Ungheni, de exemplu, pot fi doar 35%, dar tot un deputat vor alege. Iar circumscripțiile în funcție de nr. de alegători înregistrați se fac, nu în funcție de nr. efectiv al populației la data X în localitatea Y. Să nu uităm că emigrația a afectat masiv anume provincia, acolo unde populația a fost tradițional compusă în majoritate din românofoni...

In loc de concluzii (care nu sunt concluzii):

Rămâne totuși destul de vag și neclar pentru mine care este motivația principală a lui Plahotniuc pentru modificarea sistemului electoral. Putem privi problema și altfel, lărgind orizontul la un context geopolitic regional. Nu exclud nici faptul ca guvernarea actuală să fi primit recomandări insistente de la partenerii occidentali pentru a modifica sistemul, fiindcă, sincer, nu prea văd mari câștiguri pentru PD... Сплошные убытки!, vorba bancului. (a se vedea, în acest context, deblocarea recentă a 3,7 mln. de euro de către UE pentru „îmbunătăţirea relațiilor dintre cele două maluri ale Nistrului”)

Dacă sistemul uninominal este adoptat, emigrații vor avea de „suferit” cel mai mult. Ei vor fi practic excluși din circuitul democratic național, or ei constuie astăzi, proporțional, un număr impunător de alegători, ceea ce mă face să mă aliniez cu acei care pledează împotriva modificărilor propuse de PD. În același timp, ei, în ora de vârf a gloriei lor, la prezidențiale, nu au contat decât cam cât 10 deputați. De fapt, zece deputaţi este enorm de mult în contextul sistemului actual şi un capital enorm de rezervă în favoarea cursului european, pentru acei care-şi mai aduc aminte de 2009 atunci când un singur deputat a hotărât totul. Dacă s-ar îmbunătăți codul electoral de astăzi, ar putea emigrații vota și mai masiv decât la ultimul scrutin? Nimeni nu o poate garanta astăzi...

Nu există sistem electoral perfect. Același sistem electoral francez, la care mă refeream mai sus, este destul de des criticat anume pentru faptul că nu permite o reprezentare fidelă a opțiunilor „populare” în parlament.

Oricât de imperfect nu ne-ar părea un sistem sau altul, vorbim despre niște chestii fundamentale, coloana vertebrală a unui sistem democratic. De aceea sunt necesare discuții serioase, dezbateri publice multe și la niveluri diferite, explicări și comunicare (nu propagandă) pentru alegătorul de rând. Pe ce se bazează acele 80% de opinii favorabile? Eu sunt convins că acei care au fost chipurile întrebați nici nu știu la ce anume au răspuns. La noi până și PSRM este considerat „de dreapta”, dacă e să credem un sondaj realizat recent... De emigrați am pomenit deja mai sus. Este inadmisibil să abordezi cu atâta lejeritate subiecte într-atât de complexe și determinante. Și aici eu tind să le dau dreptate ONG-urilor care s-au răzvrătit și au refuzat să participe la discuții cu PD-ul, căci hei-rupuri în asemenea domenii nu pot fi acceptate.

Şi pe final, poate cel mai important:

Adevărata bătălie trebuie dusă pentru mințile oamenilor, nu pentru sistem. Dar în spațiul în care RenTV, sputnik.md, Pervyi Kanal, NTV, Accent TV et altri sunt la ele acasă, în spațiul în care se închid școli, iar „elita” susţine acest lucru, în spațiul în care proliferează banditismul ordinar care generează la rându-i miliardari cu averi mai mari decât PIB-ul țării, în spațiul în care visul unui copil este să plece de îndată ce i se va deschide o oportunitate, orice sistem nu ai adopta, impasul va fi același.