Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
22 mars 2016 2 22 /03 /mars /2016 13:57
Iradiat de Vladimir Beşleagă

Atunci când subiectul despre care doreşti să scrii se pierde undeva spulberat de o avalanşă de emoţie devine practic imposibil să-l dibui… Despre întâlnirea pe care am avut-o în incinta Ambasadei Republicii Moldova de la Paris cu Vladimir Beşleagă am vrut să vă scriu chiar a doua zi dar… nu am reuşit. Şi, la drept vorbind, nici astăzi încă nu ştiu ce să vă spun anume. Dacă ar suporta o pagină, fie ea şi a unui simplu blog, un şir de semne de exclamaţie, mi-aş considera misiunea împlinită, dar nu sunt sigur că cititorul va aprecia această abordare primitivă, deşi absolut sinceră şi probabil cea mai fidelă din câte pot exista.

 

Ţinând cont de dificultatea cu care mă confrunt, voi porni de la câteva certitudini factuale: în primul rând îi voi mulţumi Doamnei Lucreţia Bârlădeanu pentru că a organizat şi moderat acel EVENIMENT din seara lui 4 martie. Nu voi uita nici să-mi exprim gratitudinea funcţionarilor Ambasadei, graţie cărora aceste întâlniri au devenit deja o tradiţie.

 

Întotdeauna am afirmat că lectura este o experienţă strict individuală. O carte are exact atâtea identităţi câţi cititori. Iar experienţele succesive lecturale sunt şi ele adevărate vieţi, parcursuri iniţiatice şi destine cognitive irepetabile. Şi dacă o viaţă este modelată şi jalonată de evenimente marcante – naşteri, descoperiri, iubiri, pierderi... –, lecturile îşi au şi ele momente de vârf nu mai puţin semnificative. În afară de orice grilă valorică instituţională impusă, fiecare cititor pasionat ajunge până la urmă să şi-o construiască pe a sa proprie.

 

Fiind deseori întrebat ce merită citit din literatura scriitorilor basarabeni, răspund următoarele: dacă nu conoşti nimic din ceea ce s-a scris la noi, începe cu aceste două cărţi: Zbor Frânt de Beşleagă şi Povestea cu cocoşul roşu de Vasilache. Sunt volume fundamentale, o temelie pe care se poate construi solid şi temeinic. Dacă le citiţi pe astea două, dacă le asimilaţi, vă mai dau vre-o zece titluri excepţionale pe care nu le voi pomeni aici, de teamă să nu comit vre-un sacrilegiu, lansându-mă în exerciţii de ierarhizare. Posibil ca aceste două volume să nu fie cele mai bune (aici intrăm în zona subiectivismului), dar ele sunt (cel puţin aşa cred eu) primordiale!

 

Vă puteţi acum închipui mai bine emoţia care m-a copleşit atunci când am primit invitaţia pentru această întâlnire de excepţie. Bineînţeles, seara a fost prea scurtă, căci Maestrul este şi un povestitor extraordinar, plin de viaţă şi energie. Am ascultat cu evlavie. Am aflat şi câte ceva din cele despre care nu se prea ştie.

 

Dar nu acest lucru a fost important. Există autori pe care-i citeşti poate nu din scoarţă-n scoarţă, dar le cunoşti temeinic scrierile. Şi atunci se întâmplă o mică minune. Mecanismul rămâne un mister pentru mine, dar pentru moment încă nu am dat greş (ca să vezi cum scrisul este cel mai bun paşaport al unui om!). Unora din scriitori le admir opera, sau o parte din ea, dar nu-mi vine nici un gând sau dorinţă nesăbuită sa-i şi întâlnesc. Vladimir Beşleagă, însă, face parte din acei autori pe care trebuie să-i vezi neapărat! Cărţile lui emană o lumină şi o energie de o forţă enormă! E ceva titanesc în acel scris şi înţelegi că neapărat, dar numaidecât!, trebuie să fii supus şi iradierii directe! Şi iată că s-a întâmplat! Şi nu-mi ramâne decât să-i mulţumesc destinului pentru acest lucru, iar Maestrului să-i doresc multă sănătate şi viaţă lungă!

 

Ce OM, fraţilor, ce OM! Mai tânăr decât atâţia din noi!..

Iradiat de Vladimir Beşleagă

Partager cet article

21 mars 2016 1 21 /03 /mars /2016 12:21
Săptămâna în care s-a jucat o piesă în trei acte la Bruxelles

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Păi ce-ai vrea să fac, să tot înghit în mine toate flegmele justiţiarilor care-s ca cititorii care se mulţumesc numai cu ce scrie pe coperta IV a unei cărţi. Parcă-n problema dosarelor nue e la fel, nimic nu se cercetează pînă la capăt, totul rămâne-n suspensie – stigmatul ăsta nu iese la spălat – şi putem să ajungem nişte proscriţi, eliminaţi de societate şi total nevinovaţi, numai pentru că ni se pune în faţă sloganul: „Legea nu e morală”.

Nora Iuga, Hai să furăm pepeni, (Polirom, 2009, p. 162)

 

Înainte de a trece în revistă monotonia cenuşie cu care suntem obişnuiţi, am să vă scriu şi despre altceva, ceva de bine:

TRANSPLANT Un grup de medici de la Spitalul Clinic Republican a efectuat o operaţie destul de rară: un dublu transplant renal. Totuşi e important să fii conştient de faptul că în ţară mai există oameni care-şi fac onest meseria, cu măiestrie şi devotament. În special, să ştii că aceşti oameni fac parte din corpuri de meserie precum medicina şi învăţământul – despre care până şi ultimul leneş zice că sunt corupte şi putrede... Poate faptul că maică-mea este medic mă face să remarc anume această ştire şi să scriu ceea ce scriu? Nu ştiu.

Interesant, oare ce ar trebui să transplantăm la nivel de ţară ca să înceapă a funcţiona ceva?..

SALONUL DE CARTE DE LA PARIS Pe autobuzele RATP-ului de câteva zile stă aninat câte un afiş anunţând deschiderea salonului de carte de la Paris – unul din cele mai importante din Europa. Literatura română va fi prezentă masiv şi în acest an la salon graţie ICR-ului. Editura Vinea, tradiţional, vine şi ea cu o armată întreagă de poeţi, inclusiv şi din R. Moldova. R. Moldova nu este prezentă. Nicicum.

Şi acum despre ale noastre nevoi:

CIOCLEA ŞTIE DIN 2008 Vinerea trecută a devenit oificial – Parlamentul l-a confirmat pe Cioclea în funcţia de Guvernator al BNM. Nu vă pare straniu că acest capitol nu stă deasupra rândului care-l precedă? Şi totuşi nu este. Fiindcă în aceeaşi vineri RISE.MD publică un mic material despre cum Guvernul RM a semnat un contract cu BNP Paribas pentru privatizarea BEM. Şi a semnat contractul anume cu Cioclea. Omul ştie deci perfect cum se fac afaceri cu statul. A fost plătită atunci şi o primă tranşă de 51 mii de euro pentru un contract care nu a fost executat (nu din cauza BNP Paribas, să fie clar!). Bineînţeles, nu-i nimic fraudulos sau ilegal în toate aceste „relatări”... Dar eu am o senzaţie că mă are cineva de prost şi asta nu-mi place. Toate poveştile astea cu concursul... Primul semn de neîncredere a apărut atunci când ZdG zicea că Cioclea a fost în clase paralele cu Drăguţanu. Coincidenţă banală, dar un iz neplăcut s-a depus... În schimb, galeria e fericită! No, nu a zis Cioclea în Parlament că cetăţenia română este una „de suflet”? Voronin ridică mingea la fileu, smash! şi gata: in the pocket! Bizară senzaţie: parcă nu ai de ce anume te lega, dar un sentiment de disconfort persistă. E ca atunci când ştii că te-au avut, dar încă nu-ţi dai seama cum anume...

AVENTURILE LUI FILIP LA BRUXELLES Filip a plecat la Bruxelles. Piesă în trei acte. Actul I: Scandalul din avion: Au ales să zboare cu o cursă ordinară (fapt lăudabil), dar bădăranilor noştri, de îndată ce devin notabili cu funcţie, le pare că-l apucă pe Dumnezeu de picioare. Neamţul însă rămâne neamţ. El are o regulă şi o respectă. Pilotul a constatat că alte persoane în afară de pasageri au urcat la bord şi că nu au fost efectuate controalele de rigoare şi i-a dat pe toţi afară, cu Prim Ministrul în frunte. Actul II: GafaO gafă monumentală! Subliminală! Citez din Filip: „frauda bancară care a destabilizat situația politică, până la urmă, la Chișinău, trebuie să continue…”. Actul III: Luarea la trei parale: Ar trebui să fim deprinşi cu faptul că oficialii noştri sunt luaţi la bani mărunţi de fiecare dată când ajung în lumea bună. Dar de această dată am să-i iau însă apărarea lui Filip. Întrebarea lui Cristian Preda, europarlamentar român, („Ce faceţi ca să scăpaţi de Plahotniuc?”) este... tâmpită, iertat fie-mi calificativul. Cu acelaşi succes îl putem întreba pe Preda ce face el ca să scape România de... Gigi Becali, să zicem (cu mandat de europarlamentar şi el, în treacăt fie spus). Mult mai grăitoare şi mai pline de bun simţ rămân declaraţiile Doamnei Mogherini care rezumă perfect atitudinea europenilor faţă de Moldova. Epilog: Republica Moldova a avut în istoria ei doar un singur demnitar de rang înalt de care nu mi-a fost ruşine – Iurie Leancă. Avea prestanţă! El este Premierul care a semnat actele referitoare la AIC şi BEM. Trist...

CLOUNADĂ CU POPOV Andrei Popov îşi dă demisia din funcţia de Ambasador în Austria. Cică pleacă şi din PD. Nu mai suportă lipsa de democraţie din partid. Până acum a suportat, dar de acum încolo – nu, şi punctum! Facebook-ul jubilează! Cât curaj! Dar uite că apar informaţii că Popov avea să fie oricum rechemat din funcţie de către Timofti pentru lucruri cu totul diferite de o răzvrătire împotriva lui Plaha. Şi zvonuri precum că Popov ar fi acceptat să fie candidatul lui Usatâi la Preşedinţie. Şi punctum.

MILIONUL LUI TIMOFEI Ce aţi primit cadou la ultima aniversare? Iată Timofei, fiul lui Plaha, care stă cât mai departe de Moldova, a primit o mică jucărie în valoare de 1.200.000 (nu de lei) de la tata. Două lucruri de menţionat: în primul rând, reacţia fecioraşului este pur şi simplu fabuloasă: cunoaşteţi bancul despre Voronin şi fiul său, Oleg? Acum e Timofei şi tatăl său, Vladimir. Şi în al doilea rând, nu pot să nu menţionez că până şi miliardarii noştri sunt retrograzi, mici şi ridicoli pe lângă ai lor... Vedeţi ce zice şi face Bill Gates cu banii şi comparaţi. Mdeh, tot săracul e fudul.

FII PRIETEN, RUPE-O HARTĂ! Un detaliu care ar fi putut trece neobservat, căci semnificaţia numirilor grupurilor de prietenie parlamentare este una pur protocolară, dacă nu ar fi fost un detaliu: Batrâncea, acel care rupea o hartă a României în plină sesiune a Parlamentului, face parte din grupul de prietenie cu România! Dacă şi există prietenie aici, atunci e una cu prostia. Ce mai, frăţie de sânge...

GAZPROM – TRANSNISTRIA – ENERGOKAPITAL – MILIARDUL Investigaţia săptămânii vine de această dată de la http://theblacksea.eu/ . Scheme, conecţiuni, similitudini, coincidenţe... Laundromat, miliardul, contracte de energie şi spălare de bani. Că sunt la noi bandiţi, se ştie demult. Ne merităm ocara. Şi nu ne miră că s-a întâmplat. Deşi detaliile îşi au importanţa. Dar nu se fac toate aceste scheme şi cu implicarea companiilor din Scoţia? Poate aruncăm şi pietre în grădina britanicilor? Poate-or fi avut şi ei partea lor de responsabilitate?...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Chiar aşa, oare ce mai face? Că am uitat cu desăvârşire de ei... Iată pentru popor se face lege, domnilor, nu şagă! Pentru trei harbuji, un om fără pile ia cinci ani! Pentru un miliard – te faci primar de Orhei... Legea-i lege... Eroului jude îi zice Evghenii (exact aşa şi scrie!) Sanduţa.

Partager cet article

16 mars 2016 3 16 /03 /mars /2016 10:25
Experimentul

Experimenter: (2015, Michael Almereyda, SUA, Rom: Experimentatorul): În 1961, profesorul în psihologie Stanley Milgram începe o serie de experienţe în care încearcă să testeze obedienţa sau rezistenţa individului la o autoritate considerată legitimă. Ororile celui de-al doilea război mondial erau înca vii la acel moment şi profesorul de la Yale a încercat să înţeleagă cum de a fost posibil ca zeci de mii de persoane să execute orbeşte ordine criminale… Rezultatele sunt tulburătoare… „Experimentul Milgram” a deranjat mult, căci a demonstrat că între 61 si 65% din testaţi, cetăţeni americani, cetăţeni ai unei ţări libere şi democratice, mergeau până la capăt: administrau o descărcătură electrică de 450 de Volţi unei alte persoane, fiind conştienţi de suferinţa pe care o administrează… Filmul relatează istoria acelui experiment. De o intensitate incredibilă, filmul este în primul rând o chestionare a spectatorului: Eşti sigur? Eşti sigur că nu vei fi o unealtă potenţială? Să nu ne grăbim cu răspunsul. Milgram, chestionând direct un grup de persoane dacă acest lucru ar fi posibil, a obţinut o cifră care ne pare evidentă: 0 – 3%… Departe de rezultatele experimentului. Priviţi filmul şi reţineţi această cifră: 65%!…

 

Notă pregătită pentru Revista de duminică nr. 91 (Platzforma.md)

Partager cet article

14 mars 2016 1 14 /03 /mars /2016 11:21
Săptămâna în care s-a anulat majoratul Moldovei

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Iată-ne din nou la finele unei săptămâni în care un singur eveniment le-a eclipsat pe toate celelalte, fapt ce-mi simplifică mult misiunea pentru noaptea în care se scrie acest text. Cred că ştiţi deja la ce eveniment anume fac aluzie. Încă puţin şi ajungem şi la el. Nu înainte de a vă vorbi despre alte două evenimente despre care puţin probabil să fi auzit, căci au avut loc aproape de mine şi departe de Chişinău.

Vinerea trecută în incinta Ambasadei Republicii Moldova de la Paris am discutat cu Vladimir Beşleagă. Există oameni care înnobilează şi luminează totul în jurul lor. Şi o simplă apropiere de ei, dar dară-mi-te o convorbire întreagă!, se preface în eveniment! Planetar! Universal! Galactic! Îi mulțumim Doamnei Lucreţia Bârlădeanu şi Ambasadei pentru că s-a întâmplat!

Al doilea lucru despre care neapărat am vrut sa vă scriu, este festivalul, planetar şi el astăzi, Marţişor. Probabil s-au făcut şi în alte părti. S-a organizat şi la Paris! Şi a fost bine. Nu ştiu dacă este neapărat acest lucru bine, dar s-a organizat fără proiecte, ajutoare financiare ori suport direcţionat. Autofinanţare. Prin străduinţa şi tenacitatea a câteva persoane şi în pofida straduinţei şi prostiei altora. Ca de obicei. Natalia ChirinciucSvetlana Postolachi, cred că au fost destui în acea seară care v-au zis „merci” şi în afară de mine, dar cu unul mai mult nu strică! (Iată lista completă a persoanelor graţie cărora acest eveniment a putut avea loc: Elena Chavanne, Cristina Ionaş, Ion Ciobanu, Ion Cobzaru, Eugen Leviţchi, Alexandru Leviţchi, Elena Keo, Doina-Nicoleta Postolachi, Ramona Pasca, Sergiu Demidov, Angela Todosiciuc. Organizatorii aduc mulţumiri şi Liviei Bulat de la Ambasada R. Moldova pentru suport.)

Să revenim acum la ale noastre, care vor fi scurte, dar, din păcate, deloc clare:

CC TAIE 15 DIN 24 Aşa dar şi deci, vom alege Preşedinte prin vot direct! Băieţii de la DA pot în sfârşit dormi liniştit acasă, făcând focul în sobă cu foile pline de semnături pentru referendum, Usatâi a şi început a se tângui, iar Dodon brusc şi-a găsit afinităţi cu acquis-ul comunitar. European, nu Vamal. La câţi s-au dat cu părerea deja despre această decizie ar fi ridicol să mai vin şi eu cu aprecieri, cu atât mai mult că nu sunt expert în drept constituţional. Eu văd toată această poveste din cu totul alt punct de vedere. Într-un epizod al războiul pentru Ucraina, o parte beligerantă mai nu a câştigat bătălia pentru Moldova având şi ceva avans, şi trupe dislocate în teren. Celălat adversar a schimbat brusc regulile de joc şi a mai redus din diferenţă. Este doar o reconfigurare a câmpului de bătălie fără avantaje strategice şi determinante pentru moment. Dar astea sunt fantezii de-ale mele. Am să mai adaug doar atât: la referendumul din 2010 am votat pentru alegerea Preşedintelui de către popor – unu la mână; la câte s-au întâmplat în această ţară cu legile în ultimii ani, a te lamenta pe urma acestei decizii e fandoseală curată – doi la mână; cică s-au anulat 15 ani de istorie... Puţini! – trei la mână şi punct final! Eu unul mi-aş face griji doar pentru un lucru: alegeri poate şi vom avea, dar iată CEC încă nu avem! Mandatul CEC-ului a expirat acum o lună!

RĂZVRĂTIREA GENERALULUI Şeful Statului Major, Gorgan, pe care Ministrul Apărării, Şalaru, insistă să-l elibereze din funcţie, nu se dă bătut şi scrie scrisoare după scrisoare Comandantului suprem al armatei, Preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Nicolae Timofti, în loc să-l elibereze din funcţie, tace. Nu vom comite crimă de lèse-majesté şi nu vom aminti cum este numit Timofti în popor. Am putea avea dubii în acest conflict, dar prestaţia galeriei lui Gorban ne convinge mai bine decât orice.

PLOAIE CU DEZVĂLUIRI O serie întreagă de anchete au fost publicate în această săptămână. Una mai halucinantă decât alta. Newsmaker.md publică o investigaţie făcută în Ucraina despre „acţionarii” fictivi în numele cărora s-a furat miliardul, dar şi dezvăluiri extrem de directe referitor la banii alocaţi băncilor „în dificultate” prin decizie secretă de către Guvern. Ziarul de Gardă îl găseşte impresionant de uşor pe Oleksandr Pinchuk, aflat sub anchetă şi dat în căutare în Moldova. În ambele cazuri, jurnalişti fără imputerniciri şi neajutoraţi se descurcă mult mai bine decât instituţii întregi cu ofiţeri armaţi, protejaţi de lege şi statut! Rise.md vin şi ei cu investigaţia tradiţională şi îl „pişcă” simţitor pe ministrul Chirinciuc. Afacerea ca afacerea, dar omul cam încurcă funcţia publică cu pomelnicul de familie... Şi nu uităm nici de drone! De această dată Europa Libera este cea care a filmat pădurea de la Durleşti unde a crescut un cartier întreg de vile luxoase! Vile luxoase am mai vazut, dar există şi o noutate inedită în acest video: un proprietar povesteşte cu tupeu că cică vila la care vine în Porsche Cayenne e de fapt o gradiniţă pentru copii cu dizabilităţi! Câta obrăznicie!... El chiar ne are pe toţi de proşti?...

LISTA KGB-ULUI PENTRU O MOLDOVĂ LIBERĂ Constantin Corneanu publică în această săptămână un text pe Adevarul.ro cu o listă foarte curioasă. Sunt persoane propuse de către KGB pentru a conducea mişcarea democratică în Moldova. Câţi din ei sunt agenţi (presupun că în lista adusă aceştia sunt unităţi, dar important rămâne mecanismul de infiltrare...)? Câţi "doar" oameni de încredere? Câţi sunt folosiţi pe post de fumigen pentru a-i acoperi pe agenţii veritabili? Iată deci cum au fost infiltraţi „băieţii buni”! Reuşită operaţiune, ce să mai...

Cam atât. Ce să vă mai zic? Că Yurivanych e mai zhiv decât credeam? Cică e moderator TV la Dodon acum! Că încă un ins cu epoleţi implicat în dosarul „7 aprilie” a fost achitat? Că la concursul pentru postul de director la Radio-Moldova despre care v-am vorbit săptămâna trecută sunt doar trei candidaţi şi toţi „de-ai casei”?... Dar sunt oare astea din urmă noutăţi?

Partager cet article

9 mars 2016 3 09 /03 /mars /2016 14:00
Homarul

 

The Lobster (2015, Yórgos Lánthimos, Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Franta, Olanda, SUA, Rom: Homarul): Este unul din cele mai surprinzătoare şi stranii filme apărute în ultimii ani. Povestea ne duce într-o lume imaginară în care fiecare din adulţi sunt aduşi la un moment dat la un soi de pensiune şi i se pun la dispoziţie 45 de zile pentru a-şi găsi o pereche. La finele acestui termen, dacă nu a reuşit să se „îndrăgostească”, individul este transformat într-un animal la alegerea lui (alegere făcută la înscrierea în „hotel”). Eroul nostru, David (incarnat maiestuos de Colin Farrell!), alege homarul… Această dragoste „cu de-a sila” sistemică este bineînţeles combătută de un grup de rebeli care se opun „dictaturii”… Numai că opoziţia lor este la fel de radicală: rebelii persecută fără milă orice formă şi tentativă de a constitui un cuplu şi orice angajament într-o relaţie amoroasă… Deranjant în primul rând prin procedeele narative, filmul, abstractizând până la absurditate natura conflictului „ideologic”, anulându-i semnificaţia, ridică o întrebare esenţială şi din ce în ce mai stringentă: aceea a absolutismului sistemelor de valori şi de gândire. Cum scapă David de acest cerc vicios?… Lăsăm răspunsul în suspans. Dar recomand să vă rezervaţi timp pentru convalescenţă după vizionarea filmului…

 

Notă pregătită pentru Revista de duminică nr. 91 (Platzforma.md)

Partager cet article

7 mars 2016 1 07 /03 /mars /2016 11:43
Săptămâna în care a emigrat şi Baba Dochia

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Aşa dar, suntem în plin Mărţişor! Coincidenţă simbolică: pe 1 martie este şi ziua în care s-a născut Eugen Doga. A împlinit 79 de ani. Să-i urăm încă multe primăveri înainte şi multă sănătate!

Noutate trăsnet: la Paris a nins! Cu fulgi de nea cât pumnul. De unde n-a nins toată iarna... Am impresia că până şi Baba Dochia a emigrat... Altfel cum s-ar explica?

A FOST RĂZBOI Dar începutul lunii martie ne mai aduce aminte şi de faptul că acum 24 de ani începea războiul pe Nistru... Filmul lui Victor Bucătaru, Masacrul Inocenţilor, ar trebui să-l privim şi răs-privim... Astăzi ar fi naiv şi ridicol să ne mai întrebăm cine şi cum l-a început. Nu mai există mister. Scenarii asemănătoare au existat în numeroase regiuni din fosta URSS, iar evenimentele din Donbass au reactualizat un sfert de veac de istorie post-sovietică... Întrebarea e alta: mai departe, ce facem? Gândiţi-vă: acei care s-au născut în Transnistria după război au astăzi peste 20 de ani! Au crescut legănaţi de propaganda kremlinistă... Noi şi de partea dreaptă a râului avem suficiente probleme, iată Şalaru, de exemplu, va înfrunta o moţiune de cenzură în Parlament... Şi Moscova se excită... Deşi declaraţiile lui Şalaru nici nu se apropie, în materie de agresivitate şi provocare, de cele făcute de un oarecare Rogozin nu chiar atât de demult...

PROPAGANDĂ Cică la Chişinău ar exista o cafenea care-şi poartă bine numele... Dar nu despre cafeluţe şi alte băuturi licoroase am să vă vorbesc, ci despre unul din cele mai importante (dacă nu chiar cel mai important!) evenimente ale săptămânii: a fost creat un Consiliu consultativ mass-media moldo-român pentru a contracara propaganda Kremlinului în R. Moldova. Intenţia e bună. Să vedem cum va fi aplicată. Cam târziu... Problema era stringentă acum câţiva ani (aici scriam despre asta). Era primul lucru, esenţial şi vital!, pe care trebuia să-l facă o guvernare cu adevărat europeană! N-a fost să fie. Iată, de exemplu, se anunţă un concurs pentru postul de director la IPNA-Teleradio-Moldova. Numai că „noutatea” apare pe 03/03, pe când dosarele trebuiau depuse între 22/02 şi 04/03... Poate am scăpat eu ceva, poate a scăpat ceva redacţia Deschide.md. Poate candidatul ales în urma „concursului” într-atât de bine mediatizat e unul cu adevărat bun... Dar eu nu am uitat încă scandalul de anul trecut cu CV-ul Olgăi Bordeian...

FINANŢELE CÂNTĂ ROMANŢE FMI-ULUI Lucruri uimitoare de tot se întâmplă în lumea finanţelor! Săptămâna trecută vă scriam că printre acei nouă candidaţi la funcţia de Guvernator al BNM sunt şi două-trei CV-uri destul de bune. Ei bine, acel al lui Sergiu Cioclea era printre ele! Şi el va fi înaintat în Parlament. Pâna şi Dodon zice ca e un candidat bun! Dar... vedeţi D-stră, interesle personale, de partid, sunt mai presus decât interesul ţării. O zice chiar el şi îi mulţumim pentru faptul că nu trebuie să mai adăugăm altceva. Însă minunile nu se opresc aici. BNM, brusc, începe să-şi exercite atribuţiile! Blochează nişte tentative de a prelua controlul asupra MAIB, de exemplu. FMI, chiar dacă e destul de sceptic, ar putea chiar fi impresionaţi, la o adică. Iar noi putem îndrazni să sperăm. Cu toate acestea nu m-aş grabi să cad pradă euforiei... De ce? Fiindcă Drăguţanu a fost coleg încă de la şcoală cu Cioclea: au învăţat în clase paralele. Fiindcă ambii au fost elevi buni. Fiindcă atunci când era numit Drăguţanu am zis, la fel, că e un candidat bun. Bineînţeles, nu există nicio legitate sau legătură. Să sperăm că aceste două poveşti cu acelaşi început vor avea conţinuturi şi, mai ales, sfârşituri diferite.

FIIND MINISTRU, PĂDURI CUTREIERAM Ministrul Mediului (iniţial am comis o eroare: am scris pe ciorna acestui text „Ministrul Protecţiei Mediului”. Apoi am verificat: nu, protecţie nu e în titlul oficial) a făcut încă o raită printr-o pădure şi a publicat cum a depistat fărădelegi de proporţie şi tăieri nesancţionate de arbori... Aici ar trebui să ne bucurăm, să apreciem lupta cu braconierii şi eforturile întru... protecţia mediului, parcă şi o lege care interzicea exportul lemnului a fost adoptată nu demult... Dar nu a fost să fie. Apare o altă ştire care anunţă că Ministerul Mediului (fără protecţiescoate la licitaţie 560 de hectare! de pădure... Deci, ce trebuie să înţelegem? Până la urmă tot spectacolul a fost doar o încercare de a legaliza nişte tăieri? Combatem braconierii ca să ne rămână nouă mai mult de tăiat?... Şi cu protecţia pădurilor cum rămâne? Ah da, uitam: protecţie în denumirea ministerului respectiv nu-i...

CONTRA-SONDAJ Încă un sondaj a fost publicat. Dacă săptămâna trecută era dat învingător Usatâi, de această dată pe cal este suit Dodon. A zburat la gunoi şi ăsta! Nu din cauza că a ieşit Dodon în faţă, ci din cauza că şi acest „sondaj” prezintă probleme serioase (de exemplu, nu a fost introdus „PAS”-ul Maiei Sandu) de metodă. Ca şi săptămâna trecută, Doru Petruţi explică mai bine. Eu în genere aş recomanda să nu mai citiţi niciun sondaj nimic, până nu este adoptat un regulament cu statut de lege despre condiţiile şi modalităţile de efectuare şi de difuzare a unui sondaj de acest fel. 

OSTATICII GAZPROMULUI Din 2013 scrise cetire: „Activele „Moldova-Gaz”, în mare parte constituite din banii cetăţenilor (care, apropo, nu au primit nicio cotă valorică în schimbul miilor şi miilor de lei plătiţi pentru conectarea la „gaz”) au fost înghiţite de Gazprom în contul datoriilor... RAO EES se joacă de-a electricitatea pe la noi... Industria vinului (cică strategică) a trecut în mare parte la capitalişti ruşi... (...) De spaţiul mediatic nu mai pomenim... Dureros subiect! Şi acum AIC şi BEM...” RISE publică încă o investigaţie în care ne descrie în ce fel Gazprom controlează sectorul energetic din Moldova... Iar Filip se întâlneşte tot în această săptămână cu un tip de la Gazprom şi îl asigură că noi vom fi cuminţi... Conţinutul comunicatului e de-a dreptul jenant...

JURNALIŞTII VOR SĂ-I VADĂ CU OCHII LOR Un grup de jurnalişti a protestat în faţa Parlamentului. Apoi chiar în incinta Parlamentului. Vor acces nemijlocit în sală. Şi au perfectă dreptate! Candu cică vrea comisie... Citiţi ceea ce scriam atunci când s-a decis că şedinţele Guvernului să nu mai fie deschise. Nu schimb nicio literă. Doar cifra datei şi nişte nume acolo... Boala e aceeaşi. Aceleaşi sunt şi leacurile.

Cam atât... Restul au fost mai mărunte: neastâmpărata de dronă a filmat şi averile lui Diacov. Procurorul, nu deputatul. Luptătorul împotriva sistemului... Leo şi-a luat Oscarul. Moldova îşi cunoaşte candidatul la Eurolizion.

O noutate însă mi-a plăcut în mod deosebit şi aş vrea să închei anume cu ea. Un guvernator din Ucraina a decis să renumească strada Lenin în Lennon. Câtă fineţe! Dar ceea ce este şi mai genial este faptul că pe guvernator îl cheamă Moscal! Aşa că, dragii mei, reiese că nu toţi moscalii sunt răi. So, let it be?

Partager cet article

29 février 2016 1 29 /02 /février /2016 11:30
Săptămâna în care Umberto a devenit Ex Caelis Oblatus

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Importanţa şi valoarea evenimentelor care ne năpădesc zilnic, ierarhizarea lor, e o dimensiune strict individuală. Sunt din acei care-şi dedică tot timpul şi pasiunea luptei împotriva lui Plahotniuc, de exemplu, sau împotriva lui Filat, sau încă împotriva cuiva, exorcizându-şi frustrările şi ura prin această focusare sterilă... Cineva stă cu ochii pe războiul din Siria, altcineva se întreabă dacă va lua în sfârşit DiCaprio un Oscar anul acesta, pentru alţii nu există subiect mai important decât desemnarea candidatului naţional pentru Eurovision...

Pentru autorul acestor rânduri noutatea care le-a umbrit pe toate în săptămâna care a trecut a fost dispariţia a două personalităţi de vârf din lumea literaturii. Hazardul a făcut ca atunci când am aflat despre moartea lui Umberto Eco să fiu în plină lectură a unui roman (Laurent Binet, La Septième Fonction du langage), extrem de fascinant şi decalat, în care Umberto Eco este un personaj... O coincidenţă, bineînţeles, dar strânge în spate, cum n-ai da... În afară de cărţile citite, îi datorez lui Umberto un zece pe care-l luam la „Lingvistica generală” în îndepărtatul an 1996, atunci când la un examen am vorbit despre principalele curente în lingvistică şi am pomenit şi de semiotică cu Umberto Eco. El încă nu făcea parte din manuale şi însuşi faptul că i-am pomenit numele şi-a făcut efectul...

Harper Lee a rămas fidelă destinului până şi în moarte... A preferat să rămână retrasă toată viaţa, refuzânt sofitele mediatice. Autoare a unui singur roman, dar cultisim! (To Kill a Mockingbird), ea publică a doua carte (Go Set a Watchman) cum ar fi să trânteşti uşa atunci când pleci... Implacabilul fatum a făcut, însă, ca şi acest ultim act al vieţii sale, moartea, să rămână umbrit de decesul lui Umberto...

xxx

Oricât de complicată nu ar fi tranziţia, imposibilă chiar, vom reveni la ale noastre oi, care, după cum ne spune Păcală, negre nu-s niciuna, iar albe şi mai puţine.

PRIHVATIZĂRI? Statul vrea să vândă câteva întreprinderi destul de „gustoşele”. Printre ele regăsim „Tutun-CTC”, „Barza Albă”, UNIC... Toate bune, statul chiar nu are de ce produce ţigări, la o adică. Doar că termenul limită pentru depunerea ofertelor e fixat pentru 23 martie! Vă întreb: care investitor serios angajează afaceri de milioane în doar o lună?! Opacitatea acestei „operaţiuni” e dubioasă şi mă face să cred că „cumpărătorii” sunt deja stabiliţi... Cum ar trebui să funcţioneze? Simplu: ar trebui să funcţioneze Bursa de valori şi să existe o piaţă a valorilor mobiliare cu toate atributele de rigoare. Şi acţiunile acestor întreprinderi să fie vândute pe această piaţă, fără „tendere” inutile, fără nimic. Astfel încât să fie deschis accesul la proprietate şi pentru micii investitori. Numai că, vorba Preşedintelui, ar trebui să fie, dar dacă nu-i... Iată aşa se nasc oligarhii. Pe care după asta îi pândim cu dronele şi facem spume la gură combatându-i...

9 PENTRU BNM. FMI ŞI BM PENTRU 1: 9 candidaţi şi-au depus CV-urile pentru postul de Guvernator al BNM. Dacă printre aceşti 9 au fost şi candidaturi destul de exotice, 2-3 CV-uri sunt detul de impunătoare, formaţi la cele mai bune şcoli şi cu experienţă în instituţii financiare solide. Eu unul sper ca viitorul Guvernator să fie ales din exterior, fără legături suspecte de clan, rubedenie sau de gaşcă cu acei din „sistem”... Cred că exact asta aşteaptă şi reprezentanţii FMI-ului sau ai Băncii Mondiale cu care s-a întâlnit Filip în această săptămână. Acordul cu FMI chiar este o urgenţă absolută, dacă e să ne aducem aminte de ceea ce spunea Ridha Tekaia (vă scriam despre acel interviu vinerea trecută): actualmente R. Moldova emite obligaţiuni de stat la nişte rate de dobândă astronomice (cine, dacă nu noi, le va plăti?)...

PARLAMENTUL LUCREAZĂ În sfârşit au ieşit din hibernare deputaţii! Chiar dacă nu ne-au scutit nici de această dată de câteva prestaţii jalnice şi show de cel mai prost gust, au fost votate legi foarte importante. Mă refer, în mod special, la legea despre Procuratura Generală şi cea referitoare la CNI (deşi au mai fost şi chestiunea cu imunitatea deputaţilor şi cea a numărului limitat de licenţe de televiziune pentru o persoană, deloc neglijabile). Noua abordare a partenerilor de dezvoltare (a se vedea declaraţia Miniştrilor de Externe ai UE şi comunicarea foarte sugestivă din partea Ambasadei SUA) pare să fie eficientă. Imediat a demisionat şi Procurorul General. Numai că legătura între aceste două evenimente e mai greu de stabilit, indiferent de ceea ce afirmă Gurin. În primul rând şi din cauza că demisia sa a fost precedată de un scandal legat de procurarea automobilelor de serviciu extrem de scumpe. Şi din cauza că noua lege intră în vigoare abia în august 2016. Usatâi, iată, afirmă că Gurin ar fi un candidat pentru Preşedinţie la CC...

CNA ŞI PERCHEZIŢIILE Două serii de percheziţii cu reţineri şi tot balamucul au fost efectuate de CNA. Prima – la Primăria de la Chişinău. A doua – la Moldovatransgaz. Să sperăm că sunt un act ordinar (deşi destul de extraordinar pentru Republica Moldova) de justiţie şi nu o reglare de conturi sau un instrument de a înlocui pe unii cu alţii, mai comozi. Vom trăi şi vom vedea. Între timp merită menţionată declaraţia Primarului Chirtoacă care zice că a cerut demult această investigaţie. Nu ne rămâne decât să-l credem pe cuvânt.

AIURELI ÎN SONDAJ A fost publicat un sondaj de opinie (CBS-AXA) care spune că niciunul din partidele actuale care îşi asumă astăzi actul de guvernare nu ar trece pragul electoral dacă alegerile ar avea loc astăzi. E suficient însă să examinezi doar o cifră – 41% din respondenţi fără opţiune de vot! – ca să-l arunci la gunoi fără a încerca să-l înţelegi. Dacă însă doriţi opinia unui profesionist, citiţi ceea ce scrie Doru Petruţi. Eu – pas (în sens de „renunţ”, nu de nume de partid, să fiu înţeles corect!).

DEZVĂLUIREA SĂPTĂMÂNII Rise.md publica săptamâna trecută una din cele mai simbolice dezvăluiri de până acum. Nu exagerez. Proprietăţi publice, unele cu destinaţie culturală precum Palatul de Cultură al Sindicatelor, sunt lăsate să se ruineze, apoi sunt vândute de către Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) pentru ca ulterior să devina business-ul cuiva, care, în mod normal, ar trebui să stea la răcoare... Chintesenţă a 25 de ani de tranziţie...

Partager cet article

22 février 2016 1 22 /02 /février /2016 12:44
Săptămâna când totul s-a văzut de sus

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

 « Не корысти ради, а токмо волею пославшей мя жены. », Отец Фёдор din « 12 scaune » de Ilf & Petrov

Doamne, cum îi mai ţii? Deşi... Ce treabă să aibă ditamai Dumnezeu cu nişte necăjiţi de alde noi? Căci nu El i-a ales, nu El ne scoate la mitinguri, nu El cumpără lumânari... Cu siguranţă că le vede pe toate de acolo, de sus. Că doar n-o fi având nevoie de drone, ca noi, iştilalţi...

VĂZUŢI DE SUS Totuşi au fost bune protestele de la Chişinău la ceva! Lumea şi-a cumpărat drone pentru a evalua numărul protestatarilor, iar acum, vrei - nu vrei, trebuie să faci ceva cu ele. Şi au pornit a filma de sus palatele diriguitorilor noştri. Nu că ar fi fost o mare taină. Despre casele lor luxoase s-a tot scris. Dar cu imaginile era ceva mai greu – ai noştri mahări şi-au ridicat ziduri de peste doi metri şi cele mai savuroase lucruri rămâneau ascunse. Da, şi unghiul de fimare... Acum, cu drona, totul a devenit mult mai... SPECTACULOS! Săptămâna aceasta au defilat trei filmuleţe: Ex- Preşedintele CC, Dumitru Pulbere (acela care primea cândva în dar de la Voronin un ceas scump de mână), ex-deputatul PD, Constantin Botnari, acel care-şi depunea mandadul în chiar această săptămână (şi care, în afară de casă, a mai îngrădit şi vreo 40 de ari din pădurea de alături) şi „colonelul” Vladimir Cantarean, alias Mitropolitul Vladimir... Despre această „cocioabă”, scria ZdG încă prin 2014, dar Cantarean negase atunci. Totuşi tare lucrativ business mai sunt lumânările astea! Avea dreptate Părintele Fiodor... O mică fabrică de lumânări – şi fericirea-i garantată, dar ditamai atunci când ai o Mitropolie la dispoziţie!... Şi încă ceva: tare aş fi curios să ştiu cui aparţin şi căsuţele din vecinătatea celor arătate. Că nu arată deloc rău nici ele. Interesant: proprietarii lor au plătit impozite conform legii? Chiar aş vrea să aflu, din ce salarii au ridicat ei aşa palate?

7.500 Un fapt divers: ştiaţi că în lume există doar 54 de munţi mai înalţi de 7.500m? Nu 101, ci doar 54. Dar să lăsăm munţii. Un deputat de pe la noi, Sergiu Stati, se vaicără că nu-i ajung 7.500 de lei. În ţara în care majoritatea pensionarilor abia depăşesc 1000 de lei pe lună, cu tensiuni sociale, această declaraţie a răsunat ca o explozie... Dar cel mai interesant nu este faptul că deputatul se jeluie, ci acest fragment din monologul lui: „...și încă să mai susții nu știu ce.” Semnificativ... Cum e la noi cu legislaţia? Poate fi considerată această frază autodenunţ? Adică omul s-a spălat preventiv de păcate, gata... La urma-urmelor mi-ar place să fie adevărat ce zice Stati (să ştiu că trăieşte doar din leafă), numai că el şi aici minte: cică în 2014 deputatul ar fi avut un venit lunar (declarat!) de 18.887 lei. Între timp i-aş recomanda un master-class de la Diana Guja cum să te descurci cu 3.000 de lei pe lună, sau i-aş propune să facă ca acest profesor care lucrează nopţile la benzinărie. No, eu zic că lui Stati îi va fi şi mai uşor. La cât de des se adună Parlamentul are avea timp berechet pentru un al doilea job...

FRATE, FRATE, CÂŢI BANI DAI? Preşedintele Timofti a plecat la Bucureşti. După bani. Dar brânza pe gratis s-a terminat. A fost băgată-n şip european. Integrează-te acum, dacă poţi... Fără reforme care ar subţia bine de tot corupţia – nicidecum... Totuşi patru milioane Timofti i-a cerşit. Numai că tot păţitu-i priceput şi banii vor fi distribuiţi direct pentru ajutoare umanitare destinatarilor. Pentru restul nevoilor va trebui de căutat pe la cei filmaţi cu drona...

ŞI UE SUNT SUPĂRAŢI? Miniştrii de externe UE au făcut o declaraţie referitor la Moldova. Nicu Popescu zice că e cea mai dură de la guvernarea comunistă încoace. Pirkka Tapiola zice că UE cere acelaşi lucru ca şi până acum. Adică nu s-ar fi schimbat nimic. În afară de un lucru: s-a terminat creditul. Orice fel de credit.

FORMUZAL SE INSTALEAZĂ ÎN GAYROPA Tare dubios Formuzal-ăsta... Nu demult umbla cu acei de-i fac pe europeni pederaşti, iar acum, hop! - o şterge în Germania. Ori minţea cu neruşinare, ori... Oare nu cumva? Hmmm... Original coming-out-ul... Cine să-i ştie pe Gayropenii ăştia?...

AJUSTĂRI ORI SCUMPIRI? Pe e-sanatate.md a fost publicat un articol despre scumpirea medicamentelor. Funcţionarilor de la Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu le-a plăcut, cică nu-i scumpire, ci „ajustare”. E din cauza cursului valutar. Eu i-aş invita să consulte sensul cuvântului „a scumpi” în DEX. Nu-i bai, dacă vreţi să fie „ajustare” - să fie. Când veţi ajusta şi veniturile populaţiei la cursul valutar (interesant currency board ar ieşi, nu-i aşa?) atunci va fi ajustare. Până atunci e scumpire şi punctum!

BOMBA Ridha Tekaia de la Mobias Banca (Groupe Société Générale) într-un interviu de o claritate rară ne explică ce se întâmplă acum în sistemul bancar. Apoi, fraţilor, dacă e aşa cum zice Dumnealui, atunci stăm călare pe o bombă şi ne jucăm cu detonatorul... Miliardul va fi o glumă inocentă pe lângă ceea ce poate urma... Pe de altă parte, nici nu vreau să-mi imaginez câte obligaţiuni de stat la o rată a dobânzii astronomică au fost deja emise...

CHIŞINĂU IS NOT NEW YORK! CMC a decis că în centrul istoric al Chişinăului clădiri mai nalte de 12 metri nu pot fi înălţate. Mai sus – doar cu drona! O decizie bună! Sper să se refere şi la hotelul planificat în locul Cafenelei Guguţă. Nu de alta, dar judecăţile nu servesc la nimic. Iar în afară de o mână de activişti, soarta acestui ex-spaţiu public nu interesează „protestatarii”, chiar dacă proiectul i-ar fi aparţinut lui Plahotniuc! Bineînţeles, ei sunt interesaţi de anticipate şi nu au timp de fleacuri...

Cam atât. O săptămână frumoasă vă doresc! Şi cât mai puţine noutăţi, căci No news – good news!

Partager cet article

18 février 2016 4 18 /02 /février /2016 15:56
pentru pace, pentru pace...

Înfloresc în jur copacii,

Ceru-i luminos.

Pentru pace, pentru pace

Mulţumim frumos. (Grigore Vieru, Mulţumim pentru pace)

 

Zboară.

«Sunt priiiiimuuuul!»

 

Această pătrundere

Fulgerătoare,

Euforică

A spaţiului!

 

Explozia focului

Uitată undeva în urmă,

În întunericul

Ţevii genitoare.

 

Şi apoi – lumină!

Toată această lumină!

Şi particulele ei

Sărind ca popicele

Din cale-i.

 

În doar câteva secunde,

Poate doar una,

Poate chiar frânturi de secundă,

Va lovi în ceva:

În piatră,

În lemn,

În fier

Sau în carne.

 

Pe cât de adânc

Va pătrunde

E doar o rezultantă

A unor ecuaţii

Cunoscute din timp

Cu variabile de

Viteză

Distanţă

Şi densitate a meteriei.

 

Şi în clipa când acest

Mini Big Bang

Distrugător

Se va produce

Mesajul său de

Pace,

Iubire

Şi speranţă,

Esenţa însăşi

A existenţei sale,

Misiunea supremă

Pe care o poartă

Ca pe o pâine

Caldă

În vârful său ascuţit,

Va fi livrat.

 

Dar chiar atunci

Glontele a văzut

Zeci,

Sute

Poate chiar mii

De proiectile surate

Care au şuerat

Revanşard

În sens opus…

 

Fară a-i fi ascultat

Mesajul…

Partager cet article

16 février 2016 2 16 /02 /février /2016 07:00
Cuvinte cu floare de mucegai

Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,

Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate

(Tudor Arghezi, Flori de mucegai)

 

Acum doi ani şi jumătate publicam pe paginile acestui blog o listă din câteva cuvinte de care mi se făcuse silă. Nebănuite sunt căile conecţiunilor nervoase şi habar nu am de ce mi-am adus aminte tocmai astăzi de acel text. E probabil ceva care ţine de afect, de oboseala generată de acest debit de (dez)informaţie, dar mai cu seamă de faptul că anumite concepte (căci vom vorbi mai degrabă despre concepte aici, decât despre cuvintele propriu-zise) sunt terfelite şi degradate de calitatea vorbitorilor, poluate de către deşeurile discursive şi, ceea ce le afectează cel mai mult, de lipsa de continuitate şi conecţiune între discurs şi realitate…

Să purcedem deci:

 

DEMNITATE: Toată lumea vorbeşte despre ea şi toţi o caută, în primul rând la alţii, ba chiar le-o şi revendică! Unde ţi-e demnitatea, Dom’le?! Ia, te rog, arată-ne-o şi nouă! S-o vedem, s-o cântărim. S-o punem pe-o balanţă aici alături de cea a oponentului tău! Să vedem a cui trage mai mult la cântar. Că altfel de unde să ştim cu cât să ţi-o cumpărăm?! Demnitatea a ajuns marfă cu price-list şi se vinde la kilogram… Pentru prostime se eliberează şi certificate anume, un fel de declaraţii semnate... Poate ajunge? Ce-ar fi dacă ne-am aduce aminte de alte sinonime: ruşine, onoare… Ah… Pe unde să se fi pierdut Cid-ul cornelian, cavalerii fără frică şi reproş, samuraii, muschetarii lui De Tréville?... Dar dacă nu ne plac aceştia, hai să ne aducem aminte măcar de ceea ce ne este mai accesibil, de „poniatiile” interlopilor de ieri: „Za bazar nado otvechiat’!

 

PRINCIPII ŞI VALORI: A rămas doar un singur principiu: acel de a nu-l avea. Şi o singură valoare: acea care poate fi convertită uşor în oricare din valutele de largă circulaţie… „Numai proştii nu-şi schimbă părerile” zice un proverb francez şi noi ni le schimbăm. Prea des, căci proverbul a uitat să aducă precizările de rigoare referitoare la periodicitate. „Dacă eşti într-atât de deştept – arată-mi banii tăi”, zice o altă zicală sovietică şi noi ţinem cu tot dinadinsul ca lumea să vadă cât de deştepţi suntem… Poate le lăsam baltă şi revenem la un concept desuet şi simplu? Nu mai vreau pe nimeni cu principiii şi valori. Vreau măcar unul cu… SOVESTE!

 

DEMOCRAŢIE: Iată un concept pe care noi nu l-am înţeles cu adevărat niciodată… Noi am avut parte doar de o versiune DEMO (de la demonstraţie, nu de la demos) şi am utilizat-o în cel mai rău mod posibil. Ni s-a dat un Ferrari, iar noi i-am bătut cu „chiroane de 10” un proţap în radiator şi am înjugat şi boi la ea. Iar acum suntem gata să aruncăm bolidul la gunoi fiindcă, vedeţi D-stră, pe spidometru scrie 300 km/h, dar noi ne mişcăm mai greu ca un car cu boi… În schimb toţi sunt democraţi! Nu, dragii mei, noi am rămas demo, şi ei – craţi… Încă nu am meritat îmbinarea acestor două jumătăţi…

 

INTEGRARE EUROPEANĂ Cât de rapid s-a vidat de sens această sintagmă!... Şi cât de eficient a fost ea secată de conţinut. Fiindcă nu poţi scăpa de gândul că discreditarea ecestei noţiuni, destul de abstracte şi şubrede per se, este rezultatul unor acţiuni deliberate şi zelos aplicate. Fiecare a înţeles ce a vrut iniţial, marea majoritate, inclusiv din UE, înţelegând prin această mişcare doar componenta materială. Unii, mai puţini, au integrat şi noţiuni elementare securitare, mă refer aici în primul rând la securiatea socială, acea a instituţiilor şi o funcţionare a statului de drept… În realitate spaţiul european occidental înseamnă mult mai multe… Am un cunoscut la Paris care de câţiva ani a devenit un putinist înflăcărat şi nu ezită să beştelească, când i se iveşte ocazia, UE, SUA şi aşa numitele „valori occidentale”… Numai că, vedeţi Dumneavoastră, acest cunoscut al meu continuă să locuiască şi să muncească la Paris. Acolo unde nimeni nu-i dă peste mâini pentru că-şi exprimă liber punctul de vedere. În Rusia, care îi place într-atât de mult, un tânar de 18 ani îşi curma zilele din cauza persecutărilor şi hărţuielii fizice şi morale la care a fost supus, inclusiv şi din partea membrilor propriei famili, fiindcă a îndrăznit să arboreze drapelul Ucrainei în semn de protest împotriva invaziei Crimeii…

 

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară

Neputincioasă să se strângă

Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

(IDEM)

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher