Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
29 août 2012 3 29 /08 /août /2012 15:26

Introducere şi context:

 

Pe 19 iulie la Chişinău a avut loc o conferinţă care poate influenţa destul de mult politicile migraţionale ale Guvernului Republicii Moldova (RM). Ceva mai înainte Cancelaria de Stat publica Proiectul de Hotărîre de Guvern referitor la crearea unei Agenţii care ar avea menirea să gestioneze aceste politici. Conferinţa respectivă nu a discutat despre oportunitatea sau nu a creării unui astfel de organism ci, considerînd crearea Agenţiei un fapt asumat, îşi punea ca scop să dezbată despre modalităţile de funcţionare ale ei.

 

(Subiectul respectiv este unul aparte şi merită un alt articol. Voi spune doar că crearea acestei Agenţii nu a reeşit dintr-o necesitate stringentă, conştientizată şi cristalizată în urma discuţiilor între/cu  toate părţile interesate, în sens de stakeholders, ci pe urma unei acţiuni de lobby din partea unor asociaţii comunitare (ele fiind doar una din parţile  interesate) şi un şantaj/negociere politic clasic, atunci cînd un deputat disident al PLDM-ului a condiţionat votul său prin crearea acestei Agenţii, totodată încercînd să exploateze un teren relativ virgin pentru a-şi constitui un capital de simpatie politic).

 

În repetate rînduri m-am pronunţat împotriva creării unui astfel de Agenţii şi în continuare sînt categoric împotriva creării unui Minister dedicat, argumentîndu-mi poziţia într-un articol precedent într-un mod cît se poate de explicit şi accesibil.

 

Repere teoretice şi noţiuni de bază:

 

 

Voi încerca acum să revin asupra unor concepte teoretice folosite în Gestiune, dezvoltate şi preluate în teoriile referitoare la organizaţii şi sisteme. Aceste teorii sînt actualmente destul de numeroase, fiecare dintre ele abordînd una sau mai multe dimensiuni a ceea ce numim noi astazi „organizaţie”.

 

Fiind imposibil, ţinînd cont de suport, să trec respectiva decizie prin mulineta fiecărei din aceste teorii, voi alege doar una, dar voi face din cînd în cînd referinţă şi la altele.

costuri_transactionale.jpgTeoria aleasă, printr-un hazard absolut hilar, se cheamă „Teoria agenţiei”. Ea operează cu următoarele noţiuni şi concepte: părţile interesate (stakeholders), obiective individuale şi organizaţionale, mandat, costuri tranzacţionale legate de negocierea obiectivelor, noţiunea de risc şi amenajarea lui, costurile de control şi subordonare ca expresie al unui contract prealabil.

 

Teoria agenţiei (ori teoria mandatelor),  atacă postulatul iniţial conform căruia întreprinderea (firma) este un actor unic (conceptul de cutie neagră - black box) pentru a pune accentul pe divergenţele de interese potenţiale între diferite părţi interesate (ex: relaţiile între management, acţionari şi creancieri). Comportamentul întreprinderii rezultă deci dintr-un proces complex de echilibrare care generează inevitabil un anumit număr de costuri numite costuri de agenţie sau tranzacţionale care sînt necesare pentru ca managerii, spre exemplu, să adopte un comportament conform aşteptărilor acţionarilor care i-au mandatat.

 

Am ales acest cadru teoretic pentru că este unul din rarele care încearcă să pună în paralel teoriile financiare şi cele organizaţionale, interesîndu-mă bineînteles mai mult la organizaţii decît la firme (care sînt şi ele, bineînţeles, una din formele de organizaţii).

 

Părţile interesate: cine sînt ele?

 

Pentru a discuta despre costurile de tranzacţie legate de crearea „Agenţiei pentru relaţia cu diaspora” este necesar, în primul rînd, să înţelegem cine sînt părţile interesate implicate în acest proces. Vom începe de la cele mai evidente:

 

1.       Asociaţiile din diasporă care au făcut lobby pentru crearea unei astfel de instituţii şi cele care nu s-au alăturat apelului

2.       Executivul şi reprezentanţii săi

3.       Parlamentarii care au condiţionat votul pentru alegerea Preşedintelui cu acel al creării Agenţiei.

 

Există însă şi alţi actori care, deliberat ori ba, dar au fost mai puţin consideraţi ori uitaţi cu desăvîrşire:

 

1.       Cetăţenii emigraţi care nu sînt afiliaţi asociaţiilor

2.       Cetăţenii RM care au rămas în ţară şi care plătesc impozite

3.       Agenţii economici din RM care sînt direct afectaţi de exodul masiv al forţei de muncă

4.       Autorităţile ţărilor care sînt destinaţia principală a emigraţilor din RM.

 

În cele ce urmează voi încerca, grupînd anumiţi actori, să trec în revistă fiecare din aceste părţi interesate, încercînd să delimitez obiectivele lor şi să identific costurile de tranzacţie care le sînt caracteristice. 

 

Vezi aici partea 2

 

Vezi aici partea 3

 

Vezi aici partea 4

Partager cet article

17 juillet 2012 2 17 /07 /juillet /2012 13:36

Sprijinită într-un toiag, o fiinţă care doar vag putea fi calificată de umană, stătea la răscrucea a două drumuri de ţară, în soarele pîrjolitor al lui cuptor. Această (di)formă bipedă ţinea în mîină o frînghie la extremitatea căreia se putea desluşi o altă vietate, nu mai puţin apocaliptică: flocoasă, neagră, cu coarne şi barbă, dar cu patru picioare. Această diferenţă a numărului de membre era, de fapt, unicul detaliu care mai permitea resituarea cuplului într-un cadru terestru, ansamblul decorului avînd alure de peizaj marţian - seceta transformase pajiştea într-un vast deşert de o nuanţă gri-ruginie.

Capra, căci fiinţa cu patru extremităţi era o capră, mătăhăia din cînd în cînd din cap, încercînd să scape de muşte şi aceste zvîcnituri erau unicile mişcări care perturbau imobilismul acestui decor sinistru.

2figure.JPGForma bipedă purta un cojoc miţos de o culoare murdară şi nedesluşită, o cuşmă de cîrlan roasă, încît nu-i mai desluşeai cîrlionţii originari, de sub care se vedeau nişte plete încîlcite care treceau într-un început de barbă de vreo două săptămîini şi nişte mustăţi îngălbenite de tutun pe o piele tăbăcită, neagră, cu riduri dese, creionate de praful încrustat în ele. Imposibil să spui ce vîrstă avea  - undeva între 40 şi 100 de ani... Avea o privire lividă, pierdută în spaţiu, figura îi era lipsită de cea mai mica emoţie. 

   Mă apropiam de această compoziţie umano-căprească şi, pe măsură ce avansam, eram cuprins de o nelinişte bizară, inexplicabilă, un soi de frică şi jenă launloc. Incongruitatea tabloului nu-mi dicta niciun scenariu de conduită. Etichetele rurale îmi păreau anacronice şi anaspaţiale. Inevitabil trebuia să trec prin faţa lui. Era prea tîrziu şi parcă nici nu aveam o cauză raţională de a nu-mi continua drumul...

-          Bună ziua la Niavoastre! Am zis odată ajuns în rînd cu el.

A dat abia perceptibil din cap, deşi am avut impresia că nu a mişcat nici un milimetru. Privirea îi rămînea fixată undeva în spatele meu de parcă nu ar fi întîlnit în persoana mea vreun obstacol demn de refocusare... Ar fi trebuit să-mi caut de-ale mele şi să-mi continui calea. Nu ştiu ce m-a făcut să-i adresez încă o întrebare... Faptul că mă ignora? La ce mi-ar servi să-mi impun prezenţa tocmai în faţa acestei arătări?

-          Mare secetă... Nu prea are ce paşte capra asta a matale...

A oftat adînc... Capra a dat din cap, de parcă ar fi încercat să intre şi ea în discuţie, confirmîndu-mi spusele.

-          Capra? Hmmm... Îi suflet ş-aista...

Abia acum, şi-a întors privirea spre mine, dar vorbele i-au precedat gestul, astfel încit am avut impresia că această reorientare a avut ceva asemănător cu mişcarea unei turele cu tunuri: o mişcare lentă, uniformă, şi iată-mă în linia tirului, în faţa a două obuze de calibru greu. Greu, foarte greu. Am simţit cum transpir şi această senzaţie a fost atît de intensă, încît am desluşit clar cum se scurge vlaga de-a lungul corpului.

Penibilă situaţie: nu puteam pleca acum, iar moşul tăcea şi mă scruta în continuare. Am început a mă căuta stîngaci şi disperat prin buzunare, am scos , în sfirşit, pachetul de Marlboro şi i-am întins o ţigară.

-          Nu... eu de-aéstea nu fumez...

Atît? Chiar nu vrea să mă ajute deloc... Ei, ce stă el aici? Ce vrea omul ăsta de la mine? Ce stă el în faţa mea, uite-aşa, de parcă i-aş fi dator cu ceva? Stai, de fapt, el stătea aici şi pînă a veni eu... Ce situaţie prosteasca. De ce m-am oprit?

Mi-am aprins o ţigară... Trebuia să leg cumva vorba, să continui cu un şir logic ceva... Parcă ziceam de secetă, de capră, de păscut... Ţigara a întrerupt continuitatea...

-          Matale eşti din sat, de-aici?

-          De-aici, de dincolo...

-          Lumea merge cu animalele pe sub pădure acum... Se mai găseşte cîte ceva de păscut... Ori la pîrău...

-          Da, merge. Lumea merge. Se tot duc... dacă mai au ce duce...

-          Da, nu prea au mai rămas animale prin sat.

-          Au plecat toţi... nu mai rămîn. Acum noi cu capra avem loc.

Am înghiţit în sec. Moşulică ăsta cu aluziile lui începea să mă irite. Că doar n-o să-mi pună în cîrcă pînă şi ăsta toate problemele naţionale? Încercai să deviez spre alte subiecte:

-          Matale aştepţi pe careva aici? Vezi, că autobuzul de la raion a trecut deja. Pîna mîine nu mai trece nimic.

-          Aştept... Eu demult aştept. Uite, ai venit tu...

-          Că doar nu mă aşteptai pe mine, nu?

-          Nu, nu te aşteptam... Dar ai venit. Ia dă-mi o ţigară din acelea de-ale tale.

-          Păi ziceai că din aéstea nu fumezi? spusei oarecum în bataie de joc, dar, desigur i-am întins un Marlboro, uşurat oarecum de această turnură situaţională.

Dacă s-a ajuns pînă aici, apoi se putea lega şi capăt de vorbă ceva mai lumească şi mai închegată. Moşul a luat ţigara, de pe undeva din interiorul sumanului a scos o cutie de chibrituri şi, printr-un gest de fumător înveterat care poate aprinde o ţigară pe orice vijelie, a aprins ţigara de la chibrit în căuşul palmelor. A tras un fum, apoi... a întins ţigara aprinsă caprei. Capra a luat ţigara cu buzele-i proeminente, a tras şi ea un fum, apoi, continuîng să rumege ceva, s-a aşezat pe cur, plimbînd, prin simpla miscare a buzelor, ţigara de la un colţ al... gurii(?) ... la altul şi scoţind clăbuci de fum cu plăcerea contemplativă a unui fumător privat de viciu de cîteva zile.

-          Chiar mă întrebam dacă ai să te gîndeşti şi la mine, boşorog bătrîn ce eşti.

-          Tu să taci, că sperii lumea.

Insolaţie! La sigur era un început de insolaţie! Trebuia s-o rup din loc imediat! Să caut umbră, să caut o fîntînă...

-          Să mă ierţi, om bun, dar capra asta a mea nu prea-i şcolită...

-          Hai, las-o-ncolo cu şcolile tale, adică nu tot tu mi-ai întins ţigara? Crezi că o capră ce fumează e mai puţin şocant pentru acest distins domn? Ia uite, că l-ai băgat în boale, nu mai ştie ce-i cu el.

Capra a scos un mecheit savuros şi şi-a dat... piciorul (?) peste picior într-un gest obscen cinematografic.

-          Ce te uiţi aşa holbat la mine? N-ai mai văzut o capră? Dumneata să-ti cauţi de-ale tale, lumeşti. Te asigur că, dacă cauţi atent, vei găsi lucruri şi mai trăsnite printre oameni. Hai, mă, de-aici, că nu mai trece ea nici astăzi.

-          Închide-ţi fleanca, dobitocule! Se răsti bătrînul la lighioaie. Mi-ai mîncat zilele... că de tine s-o fi ferit, d-aia şi nu vine.

Pe obrazul bătrînului crispat de durere am întrezărit o lacrimă... dar nu mai eram sigur de ce vedeam. Capra parca s-a dezlănţuit:

-          De mine?! Tu chiar crezi ce spui?! Bă, neghiobule, ea nu trece aşa, cînd vrei tu. Ea este o persoană extrem de ocupată şi solicitată. Ce să caute pe-aici, ai? Tu priveşte în jur! Ce vezi? De dimineaţă stăm aici şi necăjitul ăsta e primul om pe care-l întîlnim. Tu de legea cererei şi ofertei ai auzit? Nu i-au mai rămas clienţi pe-aici! Gata! Tu în sat ai fost? Cu cine să stea ea de vorbă acolo? Cu de-alde tine? Bă, tîmpitule: lumea cu scaun la cap demult a şters-o de pe-aici! Numai tu stai şi-aştepţi. Dacă nu eram eu capră, e-he-he! Cere mai bine de la Domnu’ ăsta vreo 10-20 de lei, că nu mai ai băutură acasă şi urneşte-te odată, că se-nchide magazinul!

M-am auzit rostind:

-          Mă iertaţi, dar nu am bani cu mine...

Forma bipedă, s-a întors brusc, şi a pornit în direcţia diametral opusă satului, direct prin cîmpia vlăguită. Capra a sărit în patru...labe(?), a scuipat chiştocul în colbul drumului şi a pornit alături de el, bombănind ceva în continuu... Cuplul se îndepărta rapid, ridicînd şi lăsînd în urmă la fiecare din paşi cîte un mic nor de praf. 

Soarele era sus, se topise şi curgea peste pămînt.

Partager cet article

12 juillet 2012 4 12 /07 /juillet /2012 17:26
„Din bube, mucegaiuri şi noroi
 Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”
T. Arghezi
Voronin are dreptate : am întîrziat cu 20 de ani… Aş fi tentat să spun: „Mai bine mai tîrziu decît niciodată”, dar revine, aidoma unei pulsaţii nervoase, altă zicală: „Mintea ţăranului cea de pe urmă”...
 
sculpture-de-bois-parc-des-arts-de-moscou-russie-450x300.jpgPe fundalul dezastrului generalizat, decizia de astăzi a Parlamentului, care ar fi fost, la sigur, salutată cu mare entuziasm acum 20 de ani, nu poate să-mi provoace decît un zîmbet trist şi ironic...
 
Acum 20 de ani eram săraci, dar sănătoşi la minte şi la trup. Astăzi sîntem săraci şi... putrezi... Fiinţe mîncate de cari...
 
Timp de 20 de ani, am fost ţinuti pe baricade şi am ratat esenţialul: constituirea unei conştiinţe colective cu valori sigure, unui cerc virtuos pentru o dezvoltare armonioasă şi durabilă a societăţii...
 
Timp de 20 de ani am crescut o generaţie care, în afară de baioneta anti/pro-comunistă, nu a învăţat mai nimic. Ce vor face ei acum? Cu cine vor lupta?...
 
Timp de 20 de ani cei mai bătrîni au fost mult mai preocupaţi de cultivarea propriilor demoni, care le-au mistuit, la propriu şi figurat, fiinţele. Să fi scăpat oare definitiv de paraziţi? Şi chiar de scăpăm, mai avem oare forţe pentru un nou început arghezian?
 

Partager cet article

9 juillet 2012 1 09 /07 /juillet /2012 10:59

„Şi toţi suntem luminați

De-o bucurie neînțeleasă” Gr. Vieru

 

Stau eu aşa, cuminţel,

Savurînd o licoare

Ameţitoare,

 

Şi-mi vine, cam tot aşa cum stau, din senin, poetul.jpg

Să scriu o poezie,

Un poem, cum s-ar zice,

Un fel de erezie

Plină cu spleen

Şi niscaiva venin,

Să ştie lumea

Că şi eu

O-ho-ho!

Ni-ha-ha !

Şi Cucurigu !

 

Boieri mari, daţi punguţa cu doi bani !

(dar nu uitaţi să adăugaţi vreo 7-8 zerouri acolo, căci timpurile s-au schimbat : criză-inflaţie-mondializare... ce-s doi bani in ziua de azi ?)

 

Tocmai cade la ţanc

Dispoziţia asta de poet visător

(In the mood for poetry,

Cum ar ieşi,

A la Wong Kar-wai, vai-vai-vai),

Căci nimic nu am a zice

Şi, respectiv, conform Evangheliei de la Mihai,

Sînt sigur - va fi chiar foarte uşor !

 

Aşa dar şi deci,

Să încep scrierea !

(Vă rog mai răbdaţi, nu mişcaţi,

Eu am treabă în beci.

                Pauză.

                Se aud sunete pe fundal:

Gîl-Gîl-Gîl, Aaaaaaaaa!…

                Cu un “H” aspirat, neapărat

Bun vin mai am ! Veniţi de-l gustaţi !)

Dar staţi puţin de nu mînaţi,

De poezie parcă ziceam !

 

Deci :

1.       Stil :

Trebuie să fie-ncurcat, încîlcit, alambicat.

Metafora, tovarăşi, metafora !

Asta eu de pe la R. Barthes am furat,

Un tip cu un acordeon,

Dacă carecumva aţi uitat.

Deci, luaţi un acordeon cît mai umflat,

Întins cît vă ţine imaginaţia

Şi rupt.

O jumătate – de aruncat !

Uite-acum să-mi cîntaţi!

Puteţi alege, desigur, clapele.

Ori butoanele.

 

2.       Subiect:

Care subiect? Ce interes mai are?

Subiectul sînt eu, poetul:

O-ho-ho!

Ni-ha-ha!

Si Cucurigu!

 

Mai departe ştiţi şi singuri. Numărul de cont să vi-l dau în euro sau în dolari ?

 

Aşa-dar, eu, poetul-profetul,

Suferind martirul.

(Chiar nu vedeţi cîtă durere am eu ?

                Pauză teatrală.

                Zgomot de fon :

Gîl-Gîl-Gîl , Aaaaaaaaa!…

Că eu d-aia şi beu…)

 

Nu stresaţi, vă explic eu,

Căci subiectul

nt eu – poetul :

 

Trebuie neapărat de scris despre neuroni

Şi ţesuturi nervoase.

Să-i înnod acolo cumva...

Cîte-o explozie tot n-ar strica...

(Calm-calm, nervoase exploziile, ner-voa-se.)

Se poate şi despre materia cenuşie ceva:

Despre circumvulaţiuni,

Conecţiuni,

Emisfere...etc.

În fine, e cît se poate de simplu:

Iau o enciclopedie medicală,

Rup un acordeon în metafore

Şi gata cu prima strofă,

Deşi nici asta nu se mai cere :

Prozodia e demodată.

 

Să nu uit să-mi torn conţinut şi prin vene,

Să circule acolo o sevă ceva.

Nu, nu singe si nici vin – e banal.

Că doar nu fac un madrigal,

Ci un POEM!

Ce mai ? Absolut orice materie

Poate să-mi fie turnată în vene.

Nu credeţi ?

Uite : « Îmi curg prin vene autobuze cu gastarbeiteri ».

Tare, nu ? Mai cizelez niţel la acordeon şi mai fac un poem !

 

Dacă ne-am lămurit cu venele,

Să trecem la carne,

La humă cum s-ar zice.

S-o rupem, tovarăşi, s-o rupem!

S-o sfîrtecăm bucăţele!

Muşchi după muşchi,

Organ după organ,

Pină dăm de inimă.

Aici s-ar cuveni să facem un stop.

La inimă, adică.

Să nu ne grăbim, s-o tocăm bine,

Să nu rămînă decît un fel de

Hachis parmentier.

(Ce bine ar merge la vinul ăsta al meu!)

 

Dac am terminat cu hăcuitul viscerelor

Şi cu măcelăritul,

Să trecem la

3.       Epic

La acţiune, cum s-ar înţelege.

Aici poporul alege:

Action, please, action!

Să nu confundăm, însă, genurile!

Dacă nu aţi uitat, noi astăzi

un POEM scriem.

Deci schimbăm action cu

Sex, Drugs and Rock’n Roll!

(Mai puţin cinematografic

Şi mai boemă, nu ştiu cum...)

Cu drugs o duc mai rău:

Şi dacă mă prinde?

Nu-i rentabil, zău...

Rock’n roll nu prea s-aude de pe hîrtie...

Rămîne

SEX- SEX -SEX -SEX -SEX -SEX -SEX -SEX!

Şi nişte cuvinte din astea...

Gen „pi...dă”, „pu...ă”, „mu...e”, etc.

 

Mai amestecăm aici şi nişte procese

Pur fiziologice: transpiraţie, excremente, secreţii hormonale...

 

Asta ca să nu uităm că nici barem

Sexul epic nu contează, ci

Eu, poetul-profetul-martirul!

O-ho-ho!

Ni-ha-ha!

Si Cucurigu!

 

Bă! Cine-i idiotul care mi-a adus doi bani!  

Cîtă lipsă de gust... fiii.

 

Să recapitulăm (şi să bifăm):

Neuroni, vene, carne ruptă bucăţele – Este x

Cuvinte din engleză/franceză în italic – Este x

Dereglări fiziologice – Este x

Înjurături – Este x

SEX² - Este x

 

Lipseşte decorul? Ei, lăsati...

Scrieţi ceva de genul „pe întinderea verde a ieşit o portocală violetă şi basta!

 

Acum merg să-l sun pe prietenul cela al meu

De la editură

Care la sigur o să-mi publice POEM-ul...

Că doar tovarăşi sîntem, nu?

Şi atunci...

CUCURIGUUUU!

Partager cet article

29 juin 2012 5 29 /06 /juin /2012 11:22

Stă acolo-n vîrf cocoţat
sau jos
funcţie dacă sînt eu în stradă castan.jpg
sau dacă îmi consum sus
penitenţa biblică
(acea cu sînge şi sudoare)
atît de mult diluată
şi deviată spre alte
ţesuturi
mult mai enervate astazi
la etajul 6
în biroul pseudo al meu.

 

Deci după cum s(pune/cri)am
stă el acolo în vîrf
crescînd verdele în diametru
şi ghimpii in violenţă

 

Cîndva la început,
50% de viaţă de castan în urmă
era o floare

 

Din acea inflorescență monopodială sau racemoase
(numite și ascendente, centripete sau nedefinite)
au ieşit doar 2 învingători
în concurenţa pentru...

 

Peste 50% de viaţă de castan
buzduganul cochiliei va ceda
şi-şi va lepăda esenţa lucitoare
întru proliferare
întru posteritate...

 

Castanul nu ştie
că asfaltul este steril

 

El creşte diametrul verdelui
şi violenţa ghimpilor

 

Partager cet article

8 juin 2012 5 08 /06 /juin /2012 13:08

Acest obiect sferic şi boştur euro2012.jpg

În esenţa sa

Poate mai multe decît oricare din regii lumii.

 

Gooooool !

Şi 5000 se aruncă din geam,

4000 îşi taie venele,

3000 se spînzură,

2000 înghit pastile,

1000 se-mpuşcă…

 

Goooooo l !

Şi alte 5.000.000

Uită de toate durerile

Şi toate dorurile

În extazul beat

Urlînd pe străzi de… uitare!

 

Obiectul acesta sferic

Irită atît de mult

Prin perfecţiunea sa geometrică,

Incît îţi vine să-i dai cu piciorul !

Dar să-i dai bine,

Nu carecumva să dai în bară,

Sau, şi mai rău, pe alături...

Să-i dai într-atît de bine,

Încît o lume-ntreagă

Să zbiere în unison :

GOOOOOOOOOL !

Partager cet article

6 juin 2012 3 06 /06 /juin /2012 14:00
„Eu vreau două, două mere”…
Gr. Vieru
Baba Săndunia, mai bătrînă decît toate bătrîneţile adunate împreună şi descărcate acum peste scăunelul josuţ făcut de tătuca, alegea merele dintr-o ladă veche, făcută din scîndurele semi-putrede de atîţia ani staţi în beci, şi le punea cu grijă, unul cîte unul, într-o căldare jumălţuită plină cu apă. Era a doua ladă pe care o răscolea măr după măr, alegîndu-le pe cele mai frumoase : şi să fie toate de aceeaşi mărime, şi să nu fie carecumva mîncate de viermi, şi să aibă şi codiţă, şi… of, Doamne, noi, copiii, urmam să mîncăm din merele alea pe care le-au netezit pe rînd aceste mîini chircite de zgripţuroaică, arse de soare, roşii şi puţin umflate acum din cauza apei reci din căldare, din merele care au fost discalificate din competiţia merească de prietena şi vecina bunicii…
 
-          Fa, Anică, mai ai mere ? Că n-au s-ajungă… Îs cam mîncate de viermi… poate să merg la lelea Mărioara să văd dacă mai are ea ?
 
-          Las-că mai scoate Ştefan o ladă din beci amuş, poate s-alege el de-o tava, că mai mult nu-i nevoie. Punem cîte două în farfurie, dacă ceva, împreună cu perjele uscate.
 
-          Vezi, că trebuie să punem mai multe, să avem din ce alege cînd le-om scoate din cuptor.
 
Prin minunea legilor fizice căldarea demult ne crea iluzia, nouă, copiilor, de a fi plină ochi, dar de fiecare dată cînd un nou ales ajungea în apă, un plioscăit ne lăsa de înţeles că undeva acolo, la fund, mai era loc şi pentru alte mere. Deşi sortate pe măsură, nu erau totuşi la fel : unele dispăreau în profunzime, altele îşi făceau mereu loc să iasă la suprafaţă, să mai dea din codiţă cotilinduşi flancurile durdulii în valurile reci. Sărmanele, oricum aveau să ajungă toate în cuptor!
 
XXXX
  
La Monoprix-ul din cartier merele ocupă un raft întreg. Sînt toate unul ca unul. Lumea se face a alege din ele, doar de dragul sentimentului de a fi ales ceva şi cumva: acest sentiment care ne face să credem că încă mai putem alege şi că decizia de a cumpăra mere ne aparţine. Dar înainte de a merge la supermarket, fiecare aude de cîteva ori pe zi : "Mîncaţi cîte cel puţin cinci fructe şi legume pe zi pentru a fi alimentaţi echilibrat !" Respectiv, mergem şi cumpărăm! Kiwi şi citrice pentru vitamina C, morcovi pentru caroten şi vitamina A, banane pentru vitamina B, mere pentru…
Fişa tehnică pentru măr :
Componenţa medie:
Glucide: 12,6%
Protide: 0.3%
Apă: 84,3%
Fibre: 2,5%
Lipide: 0.3%
100 g de măr conţin :
Vitamine :
Vitamina B9 : 0.012 mg
Provitamina A : 0.070 mg
C Antioxidant : 5 mg
B1: 0.03 mg
B2: 0.02 mg
PP: 0.3 mg
B5: 0.1 mg
B6: 0.05 mg
E Antioxidant: 0.6 mg
Minerale:
Sodiu: 1 mg
Calciu: 18 mg
Fosfor: 15 mg
Fier: 0.36 mg
Magneziu: 7 mg
Potasiu: 194 mg
Cupru: 0.067 mg
 
Adevarata alegere e cea a cantităţii sau a soiului de mere pe care le vei minca. Marea întrebare : de cîte ori se schimbă merele pe raft, care este turn-over-ul mediu ? Iarnă-vară, întotdeauna găseşti acelaşi asortiment : Royal Gala, Golden, Granny… roşii, galbene, verzi. Crescute în Franţa, Chile, Argentina, Africa de Sud în funcţie de perioada anului. Cum boala cresc exact aceleaşi mere în patru colţuri ale lumii? Toate cu codiţă, niciun vierme. That’s it. Unse cu un fel de ceară lipicioasă şi lucioasă, pe care o spăl cu înverşunare de fiecare dată cînd vreau să mănînc unul de teamă să nu multiplic prea mult elementele din tabelul lui Mendeleev şi aşa destul de eteroclite şi numeroase în organismul meu…
  
XXXX
  
Merele pe care le-a ales Săndunia au fost spălate cu grijă şi aranjate pe tava. Se puneau încă ude, aşa ca să se prindă zahărul ce urma să fie presurat peste ele. Focul în cuptor era demult stins şi înşirat, căci înghiţise în acea zi multe : oale întregi cu sarmale, cu babă, cu plachie. Urmau merele, desertul pe care-l aşteptam la gura cuptorului. Momentul cînd se scoteau merele coapte nu se putea rata !
       
XXXX
Au francezii un fel de mîncare :  „boudins aux pommes” se cheamă. Un fel de maţ umplut cu sînge şi copt în cuptor sau prăjit pe tigae. Există un echivalent şi pe la noi căruia îi spune „chişcă", deşi nu prea se mai face. Este o mîncare care ne place şi care nu ia mult timp : ai cumpărat boudin-ul , ai tăiat nişte cartofi acolo şi… la cuptor cu ei! În 30 de min. masa e gata. Cică pun şi mere prin ele, de aia şi se cheamă „aux pommes”. Eu, fiind mai credincios ca papa, am început de la o vreme să tai în jumate cîte două mere şi să le pun în tigaie. Asocierea e foarte reuşită. La urma urmelor, dacă scrie „aux pommes”, păi  aux pommes să fie!
XXXX

 

mere-coapte.jpgAşteptam cu soră-mea şi cu alţi verişori de-ai noştri cu nerăbdare momentul cînd se scoteau merele din cuptor. Desigur, eram primiţi la mesele festive ca oricare altul şi puteam mînca oricît de multe mere coapte încăpea în noi (în limita stocurilor disponibile), dar era şi o mică şmecherie la mijloc. Din merele scoase, deşi alese cu mare grijă, neapărat se găseau cîteva mai rebele (probabil din acelea care pluteau mereu de asupra), mai slabe de coajă ce nu rezistau supliciului temperaturii. Crăpau şi nu mai puteau corespunde standardelor nescrise ale merelor coapte bune de pus în farfurie pentru masa de sărbătoare. Uite aceste mere, cu o mică pojghiţă de caramel pe pielea lor desfăcută, înca calde (şi asta era marea diferenţă !) neapărat erau date copiilor ce se-nvîrteau, aşa, din întîmplare, pe acolo.   

 

        - Săndune, hăi, de data asta au crăpat numai două ! se bucura bunica...

 

Ei, şi cum împărţim noi două mere la patru, ai ? Chiar nu înţeleg nimic adulţii ăştia, zău!

 

XXXX

 

Nu mult după ce am început aşa numita „diversificare alimentară” cu bobocul ăsta de fată al nostru, am pregătit într-o seară şi boudins aux pommes... I-am dat să guste şi fetiţei din jumătăţile coapte de mere. Cu cîtă poftă a mai mîncat!

 

De atunci, merele coapte sînt una din mîncările preferate ale ei. Boudins ori ba, dar mere coacem cam o dată la săptămînă, cel puţin. Le aleg şi eu cu mare grijă. Cumpărăm din acele „bio”, necalibrate, de la magazine specializate.

 

Şi de fiecare dată cînd scot vasul de ceramică în care sfîrîe încă două jumătăţi de măr copt, îmi aduc aminte cum devoram noi merele fierbinţi, plioştite, abia scoase din cuptorul buneilor...   

 

Cine ştie unde şi cum vor fi crescute merele peste 30-40 de ani, cine ştie ce fel de cuptoare super-puper-cosmice vor mai fi inventate? Mai ştii, poate că cuptorul va fi singur capabil să programeze cumpărăturile direct la fermier, poate că vor fi alte „materiale” inteligente în loc de tavalele de tablă de pe timpuri sau vasul de ceramică al meu?... Cine ştie unde va locui fiică-mea?... 

 
Dar şi peste mulţi ani, va creşte fata asta a mea, şi, la sigur, chiar sînt absolut convins! va coace mere pentru copiii săi. Şi nepoţii noştri au să-nfulece cu aceeaşi poftă din merele coapte abia scoase din cuptor!

Partager cet article

17 mai 2012 4 17 /05 /mai /2012 00:37

A fost odată ca niciodată un popă. Avea sutană. Neagră. Nu-i deloc roşie (decît puţin –puţin şi doar dosala).


Este angajat într-o luptă pe viaţă şi pe PR pentru… adică nu, împotriva. Puţin contează împotriva cui din moment ce este popă. El luptă. Face zel.


Şi are şi « spodvizhnici » ! Căci nu se mai poate străbate de atîta homosexualitate. În special în occident. Acolo unde fraţii noştri de … (eram să zic de sînge, dar de fapt sînt fraţi întru organul care este umplut de sînge ori de cîte ori… lupţi), acolo unde sărmanii hetero sînt reduşi la clandestinitate.


Iată un apel întru susţinerea acestei lupte, înregistrat la opaiţul buncherului, de teamă să nu dea toţi acei netrebnici peste noi ca să ne discrimineze...


No pasaran, tovarăşi !  

 

 


 

 

Partager cet article

16 mai 2012 3 16 /05 /mai /2012 00:38

Şi dacă în locul sărutului lingura2.jpg

Atît de french,

Premonitoriu

Pentru alte stări de paroxism extatic,

Nu v-aţi alege decît

Cu o imersiune ritmică

În saliva abundentă şi violentă

Prin finalitatea ei pur digestivă?...

 

Cum aţi fi dacă aţi rămîne vidaţi

Sizific

De esenţa scheletului vostru concav?...

 

De cîte ori aţi fost plonjaţi

În fierbinţeli lichide

Fără a atinge

Temperatura exploziei,

Căci de fiecare dată

Se gaseşte o gură

Să vă sufle-n suflet

Înainte de a-l înghite avar?...

 

Cît timp aşteptaţi,

Aliniaţi în obscuritatea

Sertarelor,

Înainte ca o mîină aleatorie

Să vă scoată

Din anonimatul pluralităţii

Doar pentru a-şi satisface

Chemările intestinale

Pentru ca mai apoi,

Odată supţi, linşi, spălaţi, clătiţi, uscaţi,

Să vă pună

La locul vostru cel de toate zilele?...

 

Şi o ultimă întrebare: Aveţi coadă?

Partager cet article

27 avril 2012 5 27 /04 /avril /2012 14:00
"Puterea este afrodiziacul suprem" H. Kissinger
"Satan l-a sedus pe papa oferindu-i putere" V. Rozanov
 
Franţa are o populaţie de 62 de mln. de oameni. Circa 1.5 mln. sînt în afară. Ceea ce reprezintă 2%. Franţa are un PIB per capita de 33.100$ (2010).
Moldova are o populaţie de 3.6 mln de oameni. Circa 0.8 sînt în afară. Ceea ce reprezintă 22%. Moldova are un PIB per capita de 2,500$ (2010).
În Franţa 2% din populaţie au un Secretar de Stat (nu-i ministru) care doar asta şi face : gestionează afacerile cu francezii de pretutindeni. Este un tip pe care nu-l cunoaşte nimeni, dar cu titlu pompos : « Secrétaire d'Etat auprès du ministre d'Etat, ministre des Affaires étrangères et européennes, chargé des Français de l'étranger ». Eduard Courtial îi spune. În Franţa 1.5 mln. nu se încadreaza în sistem. Dar sînt totuşi mulţi, de aceea au nevoie de un cineva care să le poarte de grijă. Cu atît mai mult că au şi drept de vot. 2.3% din alegători. Franţa este o ţară bogată şi poate să-şi permită acest lux. Pîna la urmă e şi uman : nu poţi lăsa în voia soartei şi în afara sistemului 2.3% din alegă… ptfu, vroiam să zic 1.5 mln. de persoane. E nevoie de proceduri, instituţii specifice, gestionate de o administraţie aparte.
În Moldova emigraţia demult nu mai este un epifenomen. În Moldova emigraţia este sistemul! 22% din populaţie! 25-30% din alegători*! 35% din PIB!
*estimări personale:
vedeţi aici mai multe detalii
În aceste condiţii, Moldova nu poate să-şi permită un minister al diasporei. Chiar şi atunci cînd o parte din asociaţiile diasporei lansează apeluri colective în acest sens. Un minister specific ar trebui să se ocupe de lucruri specifice, or numai de specificitate nu putem vorbi în cazul nostru… Spre exemplu, Ministerul Reintegrarii Teritoriale trata o specificitate nesistemică, dar destul de stringentă din p.d.v. al Statului pentru a justifica un minister în afara celor tradiţionale, de ramură. Astăzi funcţia este şi mai importantă: este tratată tocmai de Viceprim-ministru! (dar nu mai există minister).

kafka-praga.jpgMinisterul diasporei, în condiţiile actuale... nu ar avea ce face! Ori ar trebui să facă tot! (Dar la ce avem Prim Ministru atunci?) Am crea, la sărăcia noastră, încă un cabinet de Ministru fără competenţe clare. Pentru care ar trebui să plătim şi vreun Mercedes nou, probabil... Să vedem mai îndeaproape. Voi utiliza două documente: acel al apelului lansat pe 26 aprilie şi lista celor 10 porunci... (ptfuu, că iar mă-ncurc!) pardon, angajamente semnate de cei  patru crai de la răsărit (la propriu si la figurat) Filat, Lupu, Ghimpu şi Godea. La ce ar servi acest Minister conform acestor „hîrtii”?
Argumentul nr. 1:
Apel: „Activitatea acestui Minister va include protecția cetățenilor Republicii Moldova stabiliți peste hotare”. 10 angajamente: „Să aibă în sarcină protejarea cetăţenilor moldoveni de peste hotare”.
Mă iertaţi, Domnilor şi Doamnelor, dar rolul Consulatelor care este? Şi cum un minsitru bazat la Chişinău mă poate proteja pe mine în Franţa? Ori facem ministeriat prin skype? Eu aş prefera consulate dotate cu resurse suficiente (umane inclusiv) pentru gestionarea fluxului de solicitări pe teren şi nu un ministru virtual în jilţurile moi de la Guvern. Şi să nu uităm că fiecare persoană este protejată şi este obligată să respecte legile ţărilor unde se află. 
Argumentul nr. 2:
Apel: „elaborarea și implementarea politicilor orientate la crearea unor condiții favorabile pentru reîntoarcerea emigranților și reintegrarea lor în societatea Republicii Moldova.”
10 angajamente: „integrarea socială a celor reveniţi în ţară”
Clar, nu? Adică un minister ar trebui să înlocuiască întregul Executiv! De la „economie” (crearea locurilor de muncă), „educaţie” (protecţia copiilor, în special cei abandonaţi), „protecţie socială” (soluţionarea problemelor legate de pensiile emigraţilor), „medicină” (asigurarea cu un minim de protecţie medicală a celor fără poliţe de asigurare), „finanţe” (evitarea dublei impozitări) etc. etc.!  Mda... o-ho-ho minister! Vreau şi eu „ministru”! A propos, dacă aş fi eu ministru al oricărui minister din cele sus-citate, m-aş opune vehement...
Şi ce înseamnă „reintegrarea în societatea R. Moldova”? Le facem la toţi cîte o psihoanaliză? Cîte un masaj relaxant pe zi?  Şi cum rămîne cu „antidiscriminarea”? Dacă le facem „programe” unora, de ce nu am face asta pentru alţii?
Argumentul nr. 3
Apel: „Adoptarea unei Strategii Naționale pentru Migrație, care să prevadă, printre altele, o serie de măsuri concrete pentru stoparea exodului masiv al cetățenilor moldoveni.” 
După relecturi insistente aşa şi nu i-am dat de hac acestei propozitii... Iată eu înţeleg Strategie Naţională în Învăţămînt, Strategie în Medicină, în Economie, Agricultură, etc. etc. Migraţie? Nu înţeleg. Aveţi în vedere politicile naţionale pentru imigranţi? (John, hello!) Măsuri concrete pentru stoparea exodului masiv? Vedeţi mai sus în textele la nr. 2. De acest lucru ar trebui să se ocupe TOT EXECUTIVUL, fiecare minister în domeniul său de competenţă! Iată eu propun o măsură concretă: se cheamă „ţăruş”. Îi priponim pe toţi şi ne-am lămurit. Ori facem un perete înaaaaalt – înalt pe Prut şi pe Nistru. Să ştie ei! Nu mai fuge nimeni!
Argumentul nr. 4:
Apel: „Accelerarea implementării procedurii de vot electronic și introducerea, ... a votului prin corespondență.”  Uite aici sînt absolut de acord! Am semnat şi un Apel în acest sens. Cîteva săptămîni în urmă. Staţi puţin şi nu mînaţi, dar nu avem noi oare un CEC în ţărişoara asta mică? Cum poate un minister, subordonat unui Prim-Ministru, care ajunge la putere prin alegeri să gestioneze procese legate de alegeri? Nonsens. Ori facem ministru, apoi el implimentează reforma Codului Electoral şi după asta închidem ministerul? Nonsens².
-------------------------------
În toate domeniile care dor, într-adevăr, şi care fac ca reprezentanţii diasporei să fie supăraţi pe puterea din Republica Moldova, există competenţe de resort locale. În fine, ar fi şi un domeniu care nu este acoperit: menţinerea identităţii culturale, susţinerea eforturilor de continuitate identitară a comunităţilor din diasporă (asigurarea lor cu material didactic pentru predarea limbii, organizarea concertelor şi spectacolelor în ţările respective, costume, presă, broşuri tematice pentru cetăţeni, etc., etc.). Am putea eventual implica Ministerul Culturii, dar e ceva mai nuanţat totuşi. Numai că pentru a asigura această funcţie e nevoie de 3-4 persoane la MAEIE, într-un departament specific, şi nicidecum minister ori agenţie.
Şi încă un detaliu, dar care totuşi poate deveni, în anumite circumstanţe‚ „harmăsar”: imaginea ţării. În momentul în care încercăm prin toate mijloacele posibile şi imposibile o integrare europeană şi, ţinînd cont de procesele interne emigrafobe din interiorul UE, este prejudiciabil pentru noi toţi existenţa însăşi al unui minister sau agenţii de acest tip. Ne punem o etichetă în frunte de „ţară cu pericol emigraţional” pentru UE.
În loc să ceară orbeşte un minister, facînd jocul politic al cuiva (vedeţi paralelismul extraordinar al acestor două acte), reprezentanţii diasporei ar fi trebuit să participe activ la elaborarea strategiilor naţionale pe domeniu. Aţi încercat? Nu? Poftim de poftiţi: http://particip.gov.md se cheamă!
Ar fi trebuit să exercite o presiune reală şi constantă asupra Executivului, nu să reclame o participare la „banchet”. Este o tactică autodistrugătoare pentru asociaţiile diasporei. Acele ONG-uri care au cîrdăşit cu puterea prea mult în trecut, nu mai au ponderea necesară în rîndul emigraţilor „neafiliaţi”. Am cunoscut destui „lideri ai diasporei” care au dispărut în neant de atunci. Iar credibilitatea este unica legitimitate a acestor organisme ad-hoc, care le permite, printre altele, să facă şi apeluri de acest tip.
Toate ministerele, toate strategiile sectoriale trebuie să ţină cont de fenomenul migraţional devenit sistemic. Iar CEC ar trebui să propună modificări la Codul electoral, astfel încît Executivul să reflecte şi opiniile celor din străinătate. De nu, vor cere ministru. Cu jilţ, mercedes, cabinet, aparat, şef(ă) de aparat etc. etc. Dar fără competenţe...
Şi pe final:  Înţeleg foarte bine procesele care fac ca unele asociaţii din diasporă sa susţină un Apel de acest gen. Mai mulţi factori s-au împletit într-o combinaţie situaţională extraordinară:
Insuficienţa sistemului democratic, care face ca simple asociaţii obşteşti, în loc să se ocupe de ceea ce trebuie să facă o ONG, se bagă în domeniul politic şi în jocul de-a puterea, substituind partidele, absente în străinătate prin definiţie. Numai că nu au legitimitate s-o facă. Din nou, prin definiţie. Soluţia (citînd un alt „salvator de ţară”)? Perfecţionarea sistemului electoral şi adaptarea lui la realitatea de azi.
Ignorarea prea îndelungată a fenomenului emigraţional de către Executiv, care nu a adaptat politicile fiecărui minister la „noua” realitate. Din păcate, nici chiar crearea unui minister nu poate soluţiona această deficienţă de viziune strategică. Cum facem? E necesară o modificare urgentă a strategiilor pe ramură. Identificarea şi implicarea directă a persoanelor deţinătoare de expertiză (şi care nu neapărat fac parte din asociaţii) cu experienţă în străinătate la elaborarea programelor respective. Diaspora poate deja participa prin intermediul http://particip.gov.md.
Absenţa unui mecanism eficace şi dedicat de dialog cu diaspora. Totuşi este necesar un punct dedicat de comunicare (acele 3-4 persoane de care pomeneam) cu diaspora. Mulţi au perceput atribuirea acestui rol Biroului de Relaţii Interetnice ca o insultă din partea puterii şi nu au fost departe de adevăr.
Interese pur electorale. AIE ar fi tentată să meargă pe această cale, totuşi 20 % de alegători pot decide soarta oricărui scrutin. Cu atît mai mult cu cît vor găsi întotdeauna un ecou pozitiv şi de cealaltă parte a cortinei (paralelismul îngrijorător al documentelor).  Hmmm....Cît de dulci şi ademenitoare sînt cîntecele sirenelor puterii... Doar că AIE şi semnatarii apelului ar trebui să înţeleagă: ministru poate fi doar unu, iar asociaţii cu „hambîţ” sînt multe şi, inevitabil, ace(a)st(ă) ministru va cădea în disgraţia aceloraşi asociaţii destul de rapid. Este uman. Unicul care ar avea de cîştigat din toată afacerea respectivă ar fi... ministrul!
Unii exponenţi ai diasporei au simţit că se poate. 2009 a adus indiscutabil o deschidere. O deschidere spre tot. Spre dialog, dar şi spre forţarea puterii pînă a o penetra. Cam la fel a fost şi în Moldova cu acei din ONG-uri care au integrat structurile Guvernului. Şi nu este nimic rău aici, în absolut… Dorinţa sinceră de a participa la un proiect politic este salutabilă. Machevialism a existat, însă, întotdeauna. Să recunoaștem deschis: acei din diasporă au un mic avantaj. Intră în buduarul puterii pe uşiţa din spate. Cînd adaogi la nume „de la Paris” – are efect. O ştiu, căci am practicat-o personal. Dar nu miroase bine. Să nu încurcăm genurile. Cine face politică – să facă politică, nu ONG-uri.
P.S.: Am participat şi eu la Conferința Internaționala «Cultura toleranței, valorile comune, dialogul intercultural – 20 de ani de realizări» (Chișinău, 23 – 26 august 2011)… Mi-a fost ruşine. Am plecat după o zi şi jumătate. M-am întors la socrii mei (învăţători de la ţară, pensionaţi, dar care mai lucrează, căci nu are cine altul. Şi în sat copiii au rămas de capul lor... Dar las-că nu-i nimic. Mai au pînă la vară şi şcoala se-nchide. E « optimizată » deja. Caci e nevoie de făcut economii pentru mercedesuri, parade, avioane şi ...noi miniştri). Ei erau pe deal la lucru, iar eu la Palatul Republicii mîncam sarmale, canapeuri, salamuri scumpe şi beam vin scump şi Cognac cu multe stele. O muzicuţă şi o domnişoară tinerică şi voluptoasă ne cînta melodii populare, noi făceam poze şi eram mîndriiii…
Eu nu mi-am ridicat diurnele de cazare şi nu mi-am rambursat biletele de avion. VOI* ?
P.P.S.: Iată şi apelul meu personal, semnat Vitalie Vovc, nu de „asociaţie”:
Stimaţi colegi, să nu greşim ţinta! Noi nu avem nevoie de minister al diasporei, ci de politici care ar ţine cont de fenomenul migraţional la absolut toate nivelurile. Fiţi mai incisivi atunci cînd vi se-nchid şcolile unde merg copiii voştri, sau ai oamenilor pe care ipotetic îi reprezentaţi,  nu atunci cînd cineva (se) vrea ministru. Avem o demnitate de apărat şi o responsabilitate faţă de oamenii din ţările unde ne aflăm şi cei de acasă!
Cu mult drag, din Franţa, de la Paris.
Va urma şi un alt text despre viziunea mea a rolului şi funcţionarea diasporei.
* Cică Conferinţa respectivă nu ar fi fost finanţată din bugetul Republicii Moldova. Dar acest fapt nu schimbă esenţa întrebării.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher