Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
25 mars 2013 1 25 /03 /mars /2013 17:07

Sărmanul fluture…

În scurta lui existenţă,

Efemeră şi zbuciumată,

Îi este scris, încă din crisalidă,buterfly

Să provoace catastrofe

Şi cataclisme

La celălat capăt al lumii…

 

Sărmanul fluture…

Ce forţă nimicitoare

Poartă pe aripi !

 

Sărmanul fluture…

 

Lua-l-ar vînturile! 

Bată, să-l bată de fluture 

De la celălalt capăt al lumii!

 

Privesc jurnalul de seară

Şi repet încă o dată :

 

Bată, să-l bată de fluture

De la celălat capăt al lumii!

Partager cet article
23 mars 2013 6 23 /03 /mars /2013 00:17

3

zimbri.jpg

 

 

 

 

 

 

 

 

Trei…
Cu coarne şi răi…
Nu zimbri - zmei…
Of, boii mei…
Of, boii mei…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Origine imagine

Partager cet article
21 mars 2013 4 21 /03 /mars /2013 07:02

„Apropo, ruşii care ne ştiu ne invidiază pentru capacitatea noastră de a ne trata problemele cu atîta uşurătate”, p. 7

 

vasile-ernu-in-dialog-cu-intelighentia-rusa-azi.jpgHazardul (dar şi buna intenţie a unor prieteni care mi-au adus astă iarnă cîteva carţi de la Chişinău) a făcut să citesc două volume cu interviuri unul după altul. Despre primul, colectat şi îngrijit de Mihail Vakulovski, vă scriam acum cîteva săptămîini (vedeţi textul aici).


Cartea care a urmat explorează un alt univers. Şi opoziţia semantică a sintagmei « alt univers » nu este neapărat raportată la Basarabia şi nici barem la România.


Acest « alt univers » este, pur şi simplu un ALTUL. Cosmosul la ruşi nu este doar un presentiment (vezi „Космос как предчувствие”, film de Alexei Uchitel, 2005). Este un fel de a gîndi. Este universul lor...


După mai bine de 25 de ani de deconectare de la « seva » (pentru unii – benefică, pentru alţii – adevărat venin) rusească, Vasile Ernu ne prezintă 20 de « intelectuali » activînd de partea uitată a peretelui. Toţi – adevăraţi monştri (în toate sensurile posibile ale cuvîntului) ai gîndirii.


Dacă la nivel uzual (ceea ce ruşii numesc « popsa » sau « poshleatina » : a se vedea omniprezenţa lui « P.O.H.U.I. » şi a altor referinţe de acest gen) societatea din R. Moldova aşa şi nu s-a putut desprinde de la ţîţa rusească, la alt nivel, cel intelectual, am pierdut, cu mici excepţii, legătura cu un curent întreg de gîndire care ne-ar fi ajutat, eventual, să ne asumăm prezentul şi altfel decît prin prisma argoului şi modelului social carceral rusesc.


Pe bune: Gulagul încă este viu în fiecare din noi… rezonînd în unisonul radioului „Radio shanson” şi zigzagînd prin gropi de asfalt...


Această re-descoperire (diferită de acele cîteva romane pe care am apucat să le citesc în ultimul timp) a „intelighenţiei” ruse este mai mult decît curioasă, iar, citită cap în cap cu interviurile basarabenilor, cartea m-a fascinat prin gradul de « fierbinţeală » pe care-l poate avea gîndirea rusă.

 

Foc care te arde dacă eşti mic şi stai prea aproape…

Partager cet article
20 mars 2013 3 20 /03 /mars /2013 14:39

Nu cred că este neapărat necesar să vin cu o explicaţie a termenului « Skhodniak »... Dar am s-o fac, necătînd la toate, căci sper să fie şi vorbitori de limbă română („neprihăniţi” – vorba unui deputat) printre cititorii acestui blog.

 

Aşa deci : Сходняк (Skhodniak) : întîlnire a liderilor lumii interlope sau neformale (cuvînt din registrul argoului banditesc rus).

malevich_black-red-square.jpgÎn cîteva din textele recente referitoare le actualele negocieri AIE 3 s-au strecurat comparaţii (contextul fiind favorabil) cu conclavul papal. Cardinalii pînă la urmă nu au întins-o cu decizia... Dar lor le-a fost uşor – ei fac parte din aceeaşi gaşcă.

Comparaţia poate fi oprită aici şi limitată la o singură semnificaţie: se adună nişte nenici să decidă cine le este şefu’... Ah da: mai este şi o metaforă uşor de exploatat (ce cadou!) – fumul...

(doar cîteva expresii din acest registru: înfumurat, fumuriu, a scoate fum, a fuma ceva (nu neapărat ţigări), a-i ieşi fum pe urechi, a avea fumuri, nu-i fum fără foc, a afuma pe cineva, a lăsa fum peste, pute a fum de „răzînă” arsă, etc, etc.)

În (ne)cazul nostru, totuşi, avem altceva: se adună exponenţii a cîteva clanuri să negocieze perimetrul de exerciţiu al puterii.  „Skhodniak”-ul rămîne „skhodniak”, oricum nu l-ai învîrti şi oricîte cravate albastre/verzi/roşii nu ţi-ai anina...

Nu ştiu, Stimaţi Cititori, dar eu unul nu înţeleg la ce e nevoie de AIE... Au avut nevoie să se înţeleagă pentru a alege un Preşedinte. Dar aceasta este o înţelegere punctuală, organică... Bine, a fost nevoie de o înţelegere pentru a alege Cabinetul de Miniştri... Discutabil, dar fie.  

În rest: la ce bun?! Cică discuţiile gravitează actualmente în jurul „principiilor şi valorilor”... Ce înseamnă asta nimeni nu mai înţelege...

Dacă poate să-mi explice careva care principiu poate fi mai important pentru un partid politic decît respectarea angajamentelor luate în faţa alegătorilor, vă rog – vă rog...

Dacă poate să-mi explice careva care valori pot fi superioare legii (ne limităm la politică şi executarea puterii de Stat, bineînţeles), nu ezitaţi, încercaţi...

Eu nu înţeleg ce pot discuta partidele politice în afară de repartizarea posturilor.

În schimb, pot lesne înţelege (nu neapărat accepta) următorul lucru: interlopii au întotdeauna ceva de discutat la „skhodniak”. Totuşi este foarte important să ai reguli de joc  (chiar dacă le numeşti „principii şi valori”) atunci cînd eşti în afara legii. Nu de alta, dar altminteri apar victime, iar asta nu-i bine pentru business...

P.S.: Ah da, uitam de popor... El n-are timp. El se (dez)integrează activ cu Europa.

 

 

Imagine: Malevich - Black & Red Square

Partager cet article
15 mars 2013 5 15 /03 /mars /2013 01:36

Timidănature-en-l-arme-De-SyVE.jpg

Ca un copil cioplind

În chipul unui străin,

Primăvara,

Sfidînd cataracta iernii,

Se strecoară, verde,

În retina ochiului

Prins în cristale

Simetrice de gheaţă.

 

Perfidă

Această topire a iernii,

Copilăroasa...

Hai, fii cuminte!

Hai, fii serioasă!

 

Şi iată: văd o trecătoare:

Cumpără pîine lăcrimînd.

„Te doare?”

„Nu am nimic, băiete, nu am nimic.

E doar blestemata de                                                      DE SÿVE, "Nature en l'arme"

Primăvară...”

 

Şi iată: plîng fără vină

Oameni în stradă,

Şi-alerg de la unul: „Te doare?”

La altul: „Te doare?”, „Te doare?”,

„Te doare?”, „Te doare?”, „Te doare?”...

 

„N-avem nimic, băiete,

Simţim doar aşa, un fel de...

Dezgheţ...”

„N’avem nimic, băiete, n-avem nimic;

E doar (ne)simţita

De Primăvară...”

Partager cet article
10 mars 2013 7 10 /03 /mars /2013 22:51

„- Tată, tată, de ce trenul se ridică atît de sus? Tată, tată, trenul zboară ca avionul?
- Nu, dragul tatei. Pur şi simplu îi schimbă roţile.
- Roţile astea nu mai sunt bune?
- Ba da. Dar ca să mergem mai departe trebuie să le schimbăm.
Dormi, dragul tatei, o să stăm aici încă mult timp…
- Tată, mă tem… Să mă trezeşti cînd vom fi pe pămînt.”,

Nicoleta Esinencu, „Fuck You, Eu.ro.pa!”


Toată lumea ştie că pentru a intra în Europa e nevoie să schimbi roţile... Restul ca restul, da roţile, ia, mărogel, de le schimbă! Ecartamentul ăsta sovietic dintre două cercuri de fier nu trece.


tren-ruginit.jpgLocomotiva, oricît de veche, poluantă, ruginită şi lentă nu ar fi, trece. Din moment ce se mişcă şi poate avansa cît de cît regulat (ajustează ei orarele, oricît de lungi, dar respectate să fie), trece. Important e să nu rămînă blocată undeva între două staţii... La uma urmelor, europenii au cîteva (de mîna a doua, dar tot mai bune ca ale noastre) în rezervă şi sînt gata să ni le închirieze (nu, la ei nimic nu se dă „pe gratis”) ori chiar cu împrumut, de ce nu?


Şi vagoanele sînt parcă destul de bune. Desigur, n-avem noi treabă cu TGV-urile, ICE-urile, Euro-Star-urile lor, dar nici nu pretindem (încă), nu? Vă asigur, au şi ei trenurile lor mizeroase... Mai dam cu vopsea pe ici pe colo, mai spălăm perdeluţele şi vom avea vagoane acceptabile!


Maşinistul? Chiar credeţi că mai contează maşinistul? Ceea ce contează pentru ei este ca trenul să ajungă în staţia convenită la timpul convenit. Punct. Ăsta-i rolul maşinistului la ei. Dacă nu aunge la timp, maşinistul dă cheile. El nu poate telefona la staţie să spună: „Auzi, şefu? Eu azi întîrzii cu 2 ore. Vezi, reglează tu traficul acolo, da?” (Dar poate anume din această cauză „maşiniştii” noştri nu prea doresc să lucreze pe rutele internaţionale?)


Pasagerii? Cu pasagerii probleme nu-s. Ei sînt demult acolo, în Europa. Şi aşteaptă să vină trenul...


Uite-aşa trăim noi: vagoane avem, locomotivă avem, maşinistul nu mai contează aşa de mult cum şi-ar dori-o el, pasageri – cît gara... Dar trenul nu aunge şi gata în Europa...


Ecartamentul între circumvulaţiuni nu coincide, asta-i buba!

Partager cet article
6 mars 2013 3 06 /03 /mars /2013 02:09

busuioc-perderea-de-timp.gif „Ca orice basarabean care se respectă, mă trezesc luni ca să mă întreb în ce ţară trăiesc”

 

Există « scriitori » despre care nimeni nu ştie decît că se prezintă în acest fel…

 

Există scriitori care fac o carte bună şi apoi, din păcate, nu se gaseşte nimeni să le spună să se oprească (cum ar fi Houellebecq, spre exemplu).

 

Există scriitori care-şi merită locul în Panteonul literar cu o singură CARTE (cum ar fi Beaudelaire, spre exemplu).

 

Există scriitori cărora trebuie să le citeşti doar opera şi să te fereşti de spusele ori viaţa lor (cum ar fi Dostoievski, spre exemplu).

 

Există însă şi scriitori – carte. Din acei viaţa şi opera cărora se împletesc într-un tot întreg, ei asumăndu-şi întru totul destinul şi invitîndu-ne să ne apreciem continuu propria istorie...

 

Este inutil să căutam o oarecare cheie semantică în dialogismul prustian din titlul cărţii... Ironie busuioceană...

 

Regretatul clasic ne prezintă un jurnal de călătorie de prin anii 70 ai secolului trecut alături de file de publicistică din anii 2000 pentru a ne demonstra parcă cum e să rămîi sincer, autentic şi integru chiar şi în „Cuba”, chiar şi în „Moldova”, chiar şi atunci cînd e mult mai... rentabil... să fii altfel.

 

Se pare că a venit timpul să ne re-găsim timpul pierdut...

Partager cet article
1 mars 2013 5 01 /03 /mars /2013 15:01
Sînge pe zăpadă…singe-pe-zapada.jpg
Oare fără sînge nu vine nicio primăvară?
 
S-a vărsat atîta sînge peste zăpezile noastre
Încît ar trebui să răsară doar iarbă roşie
Şi să înflorească merii în roşu
Şi să se coacă cireşe negre din flori roşii...
 
S-a vărsat atîta sînge peste zăpezile noastre
Dar – iată – ele nici gînd să se topească
Ori nu a fost destul de fierbinte ?
 
S-a vărsat atîta sînge peste zăpezile noastre
Ah, acest proiect de împrimăvărare a siberiilor
Dar – iată – siberiile noastre îngheaţă din nou
Şi bat recorduri de temperaturi sub nivelul zero
 
Am să-ti dau un marţişor astăzi
Şi am să ţi-l înfig cu un ac drept în inimă
Şi am să iau un ac mare, din acele cu care se cos sacii
Din acei saci în care se cos morţii
Din acei morţi despre care nu se ştie nimic
Şi am să-l înfig cu inimă, cît mai adînc, mai adînc
Să ţîşnească sînge peste zăpezile noastre
Să se topească odată mama lor de zăpezi !
 
Oare fără sînge nu vine nicio primăvară ?
Nici una? cît de mică?...
Oare nicio primăvară?
Nicio primăvară?
N..io .rima..ra?
N…o .rima….?
N…. ….a….?
….. ….a….?
….. ………?
………………………………………………………………..
 
Partager cet article
1 mars 2013 5 01 /03 /mars /2013 13:11

gratiiLista respectivă este foarte subiectivă. Multe din aceste (non)evenimente sînt pur simbolice, dar în societatea de astăzi, unde artificialul predomină, unde totul nu este decît discurs (mediatic şi nu numai), simbolurile contează deseori mai mult decît realitatea obiectivă. Aceste acţiuni (sau lipsa lor) ar fi discalifiacat oricare guvernare în alte părţi, dar nu la noi, căci noi avem, desigur, alte obiective (numai viitorul summit de la Vilnius cît face! Şi, vă rog să mă credeţi, nu ironizez...).

Aşa dar (fără a respecta ordinea cronologică), here we go! :

1.       07 Aprilie 2009: Indiscutabil, principala ratare a AIE-ului! Liderii săi au deviat polemica spre identificarea organizatorilor, or acest factor rămîne unul secundar. Faptul că nu au fost pedepsiţi torţionarii a trimis un semnal extrem de negativ societăţii si a creat un fon malefic pentru întreaga perioadă de guvernare. (sciam aici la acest subiect). Din acest moment, nu mai putem vorbi de „stat de drept”. E ca şi cum ai încerca să joci la nuntă pe melodia unui marş funebru.

2.       Voturile pe foi A4 din străinătate:  Avea dreptate Iurie Ciocan în dimineaţa lui 29 noiembrie 2010 cînd spunea că 919 voturi oricum nu modificau repartiţia mandatelor în Parlament... Dar ceea ce uita actualul Preşedinte al CEC (probabil şi-a meritat promovarea pentru viziunile sale) este principiul fundamental al oricărei democraţii: dreptul (! SACRU !) la vot! Este la fel de adevărat că niciunul din acei 101 deputaţi nu şi-a amintit de el, odată aleşi cu mandatul în buzunar. Curtea Cnstituţională aşa şi nu a fost sesizată de niciuna din componentele puterii în drept s-o facă... (scriam aici şi aici, şi aici la acest subiect). Şi acum să mai spui cetăţeanului că votul său contează?...

Am putea pune punct acum, dar niciun top nu se compune din 2 elemente... Cu atît mai mult că aleşii noştri ne-au mai făcut „cadouri” şi în continuare...

3.       Lichidarea şcolilor: Niciun argument nu ţine (oricît de puternică nu ar fi influenţa Băncii Mondiale (care a înscăunat şi actualul Ministru al Învăţămîntului să monitorizeze acest proces) ori a FMI-ului) atunci cînd este subminată însăşi ideea echităţii sociale (echitate, nu egalitarism) şi a egalităţii şanselor. Cu atît mai mult atunci cînd vorbim de viitorul ţării. Cu atît mai mult ţinînd cont de situaţia migraţională, cînd şcoala rămîne deseori unicul reper educaţional pentru copii. (scriam aici la acest subiect) Eu nu pot să am o altă atitudine: este o crimă!

4.       Escaladarea continuă a preţurilor:  Deşi s-a vorbit şi răsvorbit despre monopoluri, preţurile au continuat şi continuă să crească. Şi dacă sînt destul de multe persoane insensibile (pînă la urmă şi din păcate, ei constituie majoritatea apatică) la considerente de ordin ontologic, etic sau principial, cu „spectacole” nu se face sătul nimeni. Mai e nevoie şi de „pîine”. (scriam aici la acest subiect). Iar „pîine” cumpără toţi.

5.       Fişele bancare ale lui Oleg Voronin: Presa publica cheltuielile fantasmagorice ale lui Voronin junior timp de doar cîteva zile... Răspunsul oficialilor a fost perfect simetric şi nu poate primi decît acelaşi calificativ... În condiţiile cînd puterea măreşte presiunea fiscală asupra populaţiei, lipsa de reacţie adecvată a fost şi rămîne strigătoare la cer.

6.       Promisiunea liberii circulaţii în ţările UE: Cică arta politicianului consistă în a explica de ce nu şi-a îndeplinit promisiunile... În acest caz aşteptările cetăţenilor sînt prea mari pentru a-i minţi. Dacă e să adăugăm şi regimul de vize încă existent cu România, această promisiune (deşi din start se bănuia că nu va fi realizată) este percepută ca o adevărată bătaie de joc...

7.       Vinieta şi coletele pentru emigraţi: În raport cu publicarea continuă a scandalurilor corupţionale şi cu pozele ce apar permanent pe Net cu „castelele” demnitarilor de stat, încercarea la fel de continuă a executivului de a sustrage taxe suplimentare de la o populaţie care deja se consideră (justificat sau mai puţin) victimizată (căci ce poate fi perceput mai violent decît dezrădăcinarea sau despărţirea de familie?) este inacceptabilă. Chiar şi atunci cînd se încearcă o acoperire mediatică, pretexînd nişte pseudo-consultări cu un organism artificial creat şi la cheremul executivului. Să mai amintim de unde provin 35% din PIB?

8.       Nunta lui Ilan Shor în incinta Parlamentului:  Nu cred că se poate de găsit un simbol mai puternic al subminării reputaţiei instituţiilor de stat. Valoarea semantică a evenimentului este mult mai vastă şi macabră pentru Republica Moldova.

9.       Atacurile raider asupra instituţiilor bancare: Deşi în marea masă lumea nu prea pricepe schemele aplicate, fiecare înţelege că banca = sume uriaşe de bani. Şi mai înţelege că atunci cînd unii luptă pentru a supravieţui, inclusiv fiind impuşi să emigreze, alţii se joacă „de-a economia”, jonglînd cu pachete de acţiuni ca la circ.

10.   TIR-ul cu ţigări arestat în România: Mă îndoiesc ca volumul total de ţigări transportate în furgonetele cu colete pentru emigraţi să-l atingă pe acel al acestui singur camion. Iar dacă e să presupunem că a fost o schemă rodată... No comment.

Lista poate fi desigur continuată... Putem aduce aici şi castelul faraonic al clanului Stati împreună cu barierele de pe „strada Voronin”, şi arestările continue în Transnistria ale cetăţenilor RM cu discursul lui Rogozin la Tiraspol, şi instrumentalizarea diasporei prin crearea CDD la Congresele de tip comunist cu schisma artificial creată între emigraţi şi cei rămaşi în RM, şi rateul referendumului, şi ploaia de distincţii de stat practicată pe scară largă de Ghimpu apoi perpetuată de Timofti, şi parada militară, şi exemplele numeroase de distrugere a patrimoniului arhitectural, şi majorarea salariilor deputaţilor în chiar zilele următoare după alegerea Preşedintelui... şi multe alte exemple. Le-am ales pe cele mai simbolice din punctul meu de vedere...

Acum ce să mai? În ţările aşa-numite democratice, unele din aceste 10 (non)evenimente ar fi adus la demisia dacă nu a executivului, atunci la cea a 2-3 demnitari, cel puţin... La noi sînt promovaţi şi decoraţi. Toate însă vor influenţa direct alegerile ulterioare (fiindcă simbolurile şi discursul exclud trimiterea la „viziuni de ansamblu” şi crează nişte scurt-circuite cognitive transcrise în „adevăruri absolute” la nivel individual, imposibil de modificat ulterior... ori necesitînd explozii de energie enorme, cum a fost acel 07/04...) şi, din păcate, alternativa este parcă scrisă (impusă?) dinainte...

Iar noi sîntem forţaţi să aşteptăm summitul de la Vilnius şi să ne temem în continuare de comunişti...

Trist destin (pentru noi)...

Bien joué* (pentru ei)!, cum zic francezii.

*”Bine jucat” in traducere directa

Partager cet article
1 mars 2013 5 01 /03 /mars /2013 01:34

Închide ochii… Şi acum repetă după mine : guernica_pablo_picasso-2.jpg

 

Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…

Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…

Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…

Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…

Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…

Nimic din ceea ce văd nu este adevărat…

 

Totul nu este decît un text al unui descreierat…

 

Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul este text Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul Totul TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT TEXT…

 

Acum deschide ochii…

schimbă literele,

schimbă accentele,

schimbă semnele de punctuaţie.

 

Şi fii Dumnezeu !

 

 

Imagine: "Guernica", Pablo Picasso

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher