Îţi scriu pentru a-ţi mai spune ce se întâmplă pe aici prin... România? Moldova?

Apropo, îţi mai aduci aminte unde anume ţi-ai construit podul?

Sunt sigur că nu ai cum să uiţi numele unui râu care sună ca o băşină în limba ta, Prut.

Am râs mult la acest subiect atunci, dar...

Ce voiam să întreb, de fapt: mai ştii în ce ţară anume l-ai construit? Căci noi am uitat...

Am plasat chiar şi un anunţ în „Libération”, la matrimoniale:

„Tânără ţară, frumoasă şi săracă, cum le stă bine tinerilor, caută disperat repere”.

Vazutu-l-ai? Cititu-l-ai?

Nu că ar fi cu adevărat important, dar bine, istorii formale...

Sau fome ale istoriei...

Altfel, să ştii ca podul tău o duce bine. Nu mergem prea mult peste el, îl păstrăm.

Suntem oameni de treabă pe aici, nu prea ştim la ce fel de treabă,

Dar suntem oameni de treabă, orice s-ar spune.

Nu ca insuportabilii tăi parizieni!

Care le permit babrbarilor de străini să-ţi calce turnul în picioare

Cu milioanele, cu milioanele!

Câtă obrăznicie! Niciun respect pentru tradiţii sau valori!

Chiar nu vezi? Chiar nu auzi?

Nu, noi totuşi suntem oameni de treabă!:

Am pus sârmă ghimpată în faţa podului tău,

Am pus şi soldaţi în faţa sârmei ghimpate,

Iar soldaţii i-am urcat pe tancuri!

Pe aici nu se trece! Pe aici nu vor trece!

Doar că... ştii, fierul mai rugineşte...

Înţelegi, vopseaua costă scump şi noi, noi suntem o ţară tânără şi ne stă bine să fim săraci...

Dacă ai putea să ne trimiţi ceva bani să cumpărăm vopsea...

Sau şi mai bine: bani şi vopsea.

Sau şi mai bine: bani, vopsea şi câţiva zugravi să vopsească podul.

E pentru binele general,

Noi pentru pod cerem.

Altfel, suntem oameni de treabă pe aici, să ştii.

Cu prietenie,

(Căci suntem buni prieteni acum şi ne eşti dator cu nişte bani, nu-i aşa?)

Admirătorul tău zelos.

Notă: Prima versiune a acestui text, în franceză, a fost publicată pe 16 februarie 2014: Poduri. Nr.5