Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
5 mars 2019 2 05 /03 /mars /2019 14:24
Asasinii virtuali

Assassination Nation (2018) de Sam Levinson nu este un film cotat foarte înalt pe siturile specializate. Cursorul este pe undeva pe la jumătate în toate grilele de apreciere pe care le-am văzut. Cu toate acestea, 78% din utilizatorii Google „au apreciat” acest film. Cu toate acestea, filmul îmi pare mult mai bun decât multe altele care au primit note mari și comentarii elogioase, sau chiar au fost premiate! Asta ca să înțelegeți cât de mult înseamnă în această industrie publicitatea și main-stream-ul, filiera corespunzătoare.

Faptul că am privit filmul e o pură întâmplare. Se mai întâmplă să dau click la nimereală într-o listă, cu gândul că nu voi urmări foarte atent ce se întâmplă într-un colț de ecran în timp ce lucrez la altceva. Și dacă prima jumătate a filmului parcă corespundea cu lipsa mea de așteptări, evenimentele au căpătat un tempou și o intensitate cu totul vertiginoase începând de la o împușcătură și o primă moarte... Ah, ce păcat că eroina anunță chiar din start că se preconizează un masacru!... E unul din puținele rateuri ale scenariului. Dar poate că realizatorul, conștient că nu „dă lovitura” din chiar primele clipe, a încercat să țină spectatorul în alertă, care altfel ar fi abandonat după primul sfert de oră?

Da, acel sfert de oră care ne prezintă din ce anume este compusă viața a patru adolescente într-un orășel provincial american, Salem (trimitere deloc întâmplătoare, dacă vă osteniți să căutați, ca mine, informații despre această localitate!). Chat, rețele sociale, mesaje la limita decenței... O lume virtuală fără limite și o realitate care încă se supune anumitor conveniențe. Dar apare un hacker care începe a pirata conturile individuale ale cetățenilor, începând cu primarul, și le face publice. Acea împușcătură despre care vă vorbeam mai sus este glontele pe care și-l trăgea în propria țeastă edilul...

De acum încolo totul devine o nebunie şi un măcel sângeros...

Filmul ridică foarte multe întrebări: de la influența virtualului asupra cotidianului până la relațiile părinți – copii în această nouă realitate. Iar ultima frază din film, chiar dacă e lipsită total de originalitate, îmi pare o găselniță foarte bună. Hackerul este până la urmă prins. E un copil. Iar la întrebarea „De ce?” nu știe ce să răspundă. Zice doar, neîncrezut: „Pentru like-uri?”...

Per ansamblu va fi greu să găsim „noutate” în acest film. Dacă îl descompui în elemente, totul pare a fi deja spus, deja văzut de zeci, sute de ori... Dar asamblate launloc efectul produs este destul de neaşteptat. Filmul trebuie privit. Măcar şi pentru acel arrière-goût ori setul de întrebări pe care ni-l lasă.

Partager cet article
4 mars 2019 1 04 /03 /mars /2019 12:43
Săptămâna în care a câştigat un moldovean

Se cuvine să începem acest text cu celebrarea unei victorii de proporție pentru un moldovean și pentru echipa lui! Nu are legătură cu alegerile. Radu Albot a câștigat un turneu ATP la tenis de câmp! Felicitări, Radu! Măcar unul din noi a ieșit învingător din acest week-end...

De asemenea se cuvine să vă felicit, dragii mei compatrioți cu venirea primăverii! Cu ocazia Mărțișorului. Iar eu iată la ce mă gândesc: suntem unica țară din arealul Mărțișorului care încă mai rămâne în afara civilizației europene.

Și acum despre alegeri: așa dar, alegerile au avut loc ! Nu cred că au existat alte noutăți decât alegerile parlamentare care ar merita comentate. Să vedem ce se poate spune astăzi.

Dar voi începe cu o „ţeapă” pe care o voi trimite renumitului, inclusiv prin lipsa cronică de competență, cel puțin în ceea ce privește Republica Moldova, cotidian francez „Le Monde”. Acest coditian îl numea, în îndepărtatul an 2005, pe Voronin (atenție, aici francezul ar zice: „roulement de tambour!”)... proeuropean! Ei bine, astăzi „Le Monde” anunță impetuos printr-un ditamai titlu următoarele: „Législatives en Moldavie : la victoire des prorusses marque l’échec de la stratégie européenne”! Sunt de acord cu autorul acestui titlu în constatarea eșecului strategiei europene, dar acesta este un alt subiect. Vast subiect, în treacăt fie spus... Însă a considera că partidul care a obținut cel mai mare scor electoral (într-un sistem mixt!), dar care este departe de a deține majoritatea în Parlament, drept învingător la alegeri... Dar poate că Benoît Vitkine, acel care în 2018 ținea o conferință cu titlul „Rusia, de acum încolo – inconturnabilă?” cunoaște ceva ce noi încă nu știm? Are acces la insiduri? Și dacă le are, atunci de la cine?

Iar ca să nu fiu acuzat de „parti-pris” excesiv, am să vă spun că eu am ascultat conferința lui Vitkine (din 2018) în întregime și conținutul ei a fost destul de neutru. Dar iată cum să treci peste textul introductiv al conferinței de pe Youtube: „Malgré des difficultés économiques réelles la Russie est plus que jamais incontournable sur la scène internationale.”?

Tot în această săptămână am fost contactat de o doamnă, jurnalistă franceză, care a început interviul cu următoarea întrebare: „Cum comentați victoria pro-rușilor la alegeri?”. Bineînțeles, conversația a fost mai mult un eșec, căci răspunsul meu se pare că i-a dat peste cap tot planul interviului, ea nemaiștiind ce să întrebe mai departe...

Anticipând, vom recunoaște că există totuși o mare doză de adevăr în titlul din „Le Monde”... Rusia încă nu a învins, dar e foarte aproape și asta nu rezultă din rezultatele scrutinului (la care a pierdut dacă nu lamentabil, cel puțin fără precedent), ci se datorează inteligenței politice peste măsură de clarvăzătoare a politicienilor de la noi. La blocul ACUM mă refer: detalii – mai târziu.

Vom începe de la PREZENŢĂ Doar 49,22% alegătorii trecuți în catastiful CEC-ului au participat la alegeri. Ceea ce reprezintă 1.453.013 persoane. O cifră care este chiar mai mare decât acea din primul tur al alegerilor prezidențiale din 2016 – 1.440.733 (drept că atunci asta însemna 50,95% (?!)). La turul II în 2016 au participat 1.614.023 alegători. În 2014 la alegerile parlamentare se prezentau 1.649.402 alegători ceea ce a constituit 57.28% din numărul lor total.

Cum interpretăm aceste cifre? Nu cred că cetățenii din Moldova sunt într-atât de indiferenți. Această cifră reprezintă mai mult situația demografică din R. Moldova și colapsul emigraţional, plus calitatea registrelor electorale (cred că putem lesne adăuga vreo 10%). Aflați în străinătate, oamenii votează mai puțin... Iar când autoritățile din R. Moldova mai și limitează, intenționat, dreptul la vot...

În străinătate au votat 76.601 persoane. Ceea ce înseamnă 55% din numărul record de 138.720 câți au votat la turul II în 2016. Diferența îmi pare cam mare. Această cifră este doar puțin mai importantă decât în 2014 (atunci au votat 73.311). Cred că povestea cu pașapoartele expirate a însemnat cam 20.000 de voturi, ceea ce ar însemna o pierdere (rezonabilă?) de cam 40.000 față de prezidențiale. Presupuneri... Ce altceva putem face?

Ceea ce rămâne cert este că un mandat pe liste de partid a valorat 29.060 alegători în 2019. În 2014 un mandat valora 16.331 de voturi.

Altfel spus: emigrații în 2019 au însemnat 5,6 deputați (cu acele 20.000 ipotetice ar fi fost 6,3!). În 2014 – 4,5.

Mai departe, calculați și singuri ciferele care vă interesează mai mult. Foarte curioasă matematică, v-aș spune eu...

PREZENŢA TRANSNISTRENILOR Chiar dacă e o ilegalitate strigătoare la cer, și în mod firesc CEC ar trebui să sancționeze dur responsabilii pentru încălcările legislației electorale, voi menționa și un lucru pozitiv. Este doar pentru a doua oară când se întâmplă. Chiar și cu această „mobilizare” partida pro-rusă a luat un scor fără precedent de jos. Putin aruncă în războiul electoral ulmtimile „rezerve strategice”... Dar aici ar trebui să fim foarte atenţi. Știți ce fac copiii când pierd la un joc? Schimbă regulile jocului!

REZULTATE Aici vom fi lapidari şi factuali: PSRM – 35 mandate; PDM – 30; ACUM – 26; Sor – 7, Independenti – 3. Niciun concurent electoral nu obtine majoritatea. Dar alegerile încă nu sunt validate oficial.

CE URMEAZĂ? Dacă am fi noi o țară sănătoasă la cap și la minte lucrurile ar fi fost simple de tot. În pricipiu coalizează forțele politice cu cele mai apropiate platforme ideologice. Program social, economic, politic nu are nimeni în Moldova și nici nu a avut vreo dată, dar e firesc să considerăm că din această listă acei care au un discurs cel mai apropiat sunt PDM și ACUM. La o adică, nici alianță nu e necesară. Important e să-și împartă scaunele din Guvern, Parlament, ori ce ar mai avea ei de împărțit acolo și n-au decât să guverneze mai departe, hârâindu-se precum au făcut-o până acum. Dar asta desigur dacă am fi o țară civilizată și normală...

Teoretic am avea 30+26+3 versus 35+7.

Nu, nu suntem. ACUM a ars toate podurile, construindu-și campania exclusiv prin diabolizarea continuă a PDM-ului (Printre altele, dezlegându-le mâinile, pentru orice fel de mașinării și scheme. Subminând permanent reputația partidului de guvernământ, ei le-au legitimat acțiunile: nu poți ține la ce e ruinat oricum de alții, iar susținătorii PDM-ului îi susțin din cu totul alte motive decât cele reputaţionale, și acest lucru se datorează în mare parte celor de la ACUM). Ultimile zile spațiul virtual vuiește de propuneri pentru a coaliza ACUM cu PSRM... Adică un partid cu un pedigree corupţional mare cât Palatul Poporului de la București (care din câte se știe se vede de pe Lună), care și-a făcut campania exclusiv utilizând argumentul geopolitic, care propune federalizarea RM, ar fi mai acceptabil decât PDM? Hai că Maia Sandu a zis că nu va coaliza cu Dodon, şi Slavă Domnului, dar în capul celor care cheamă la acest fel de coaliție oare ce se face?... Și cine, dacă nu liderii de partid sunt responsabili de această situație?...

Mai pe scurt, ne așteaptă câteva luni vesele înainte. Și nu-i deloc exclus să-i scriu lui Vitkine la un moment dat pentru ca să-l felicit pentru clarviziune...

Partager cet article
1 mars 2019 5 01 /03 /mars /2019 13:06
vine, vine priiimăvaraaa

„vine, vine priiimăvaraaa

se aşterne-n toaaată ţaraaa

 

zbieram în cor

cu vreo 30 de alde mine

iar părinţii induioşaţi

îşi ştrergeau pe ascuns

câte o lacrimă

 

„floricele pe câmpiiiii

hai să ne jucăm, cooopii”

 

jocul a cam luat-o razna de atunci

acei care pierdeau

mai mult

au schimbat regulile jocului

acei care au fost fruntaşi

au devenit codaşi

şi au început a-l iubi pe Eminescu

 

zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!”

 

şi au zdrobit

şi au dat cu zarurile de pământ

 

unul, al meu probabil, 

s-a și pierdut chiar atunci

rostogolindu-se 

într-o crăpătură

fără fund

a pământului secătuit

când va ploua

și peste acest pământ

dar va ploua negreșit

va încolți probabil

și abia atunci se va vedea clar

dacă a fost o combinație

câștigatoare

 

celelalte

au sărit ca mingile de baschet

trântite de asfaltul

fierbinte

al cuștii de oțel

 

unul, al meu probabil,

aşa şi nu a mai căzut înapoi

s-a înălţat tot atunci

ori a fost prins de o pasăre

mai chioară

crezând că-i o nucă

ori i-au crescut aripi

şi a zburat în ţări

mai calde

misterul va rămâne

neelucidat

 

adevărul e că nu a mai căzut

înapoi la fel de jos

 

celelalte s-au împrăştiat

peste tot

şi acum echipe de experţi

numără

şi calculează

cui şi cât îi revine

 

unul zice că patru e mai mare

decât şase

nu există mai multe

direcţii cardinale

altul afirmă

că în sistemul unitar

unu este unitatea de bază

dar sunt şi adepţi ai lui trei

invocând sfânta treime

ici-colo se aude şi

câte doi, câte doi, hai la hora noastră

hai, băieţi, să facem roată,

neamul să trăiască!

adepţii lui cinci dau palme

şi pumni celor care nu acceptă

gimme five!”...

şi steaua care-a răsărit

după o cale-atât de lungă

tot cinci colţuri are...

 

Socoti-m-aş

Şi n-am cui

Socotim-aş

Codrului

 

„Мы наш, мы новый мир построим,

Кто был никем — тот станет всем!”

 

vine, vine primăvara

se aşterne-n toată ţara...

Partager cet article
28 février 2019 4 28 /02 /février /2019 00:38
Le GOULAG n’est pas qu’une affaire de l’URSS

Alexei Marinat a une nouvelle, „Né en R. S. S. Belge” („Moi et le monde”, Ed. Cartier, 2017) où il parle d’un... Belge, Albert Hezenbrouk. 10 ans pour espionnage.

Et Varlam Shalamov, dans ses „Récits de la Kolyma”, d’une manière beaucoup plus anatomique, si je peux m’exprimer ainsi, parle de ces détenus „exotiques”... Il paraît qu’ils mourraient en premier, ils n’étaient pas suffisamment habitués à... Ils étaient plus grands aussi... Une question de mathématique, disait Shalamov: la norme de nourriture était la même pour tous. Et c’est une chose de repartir 600g de pain sur 40kg de masse corporelle et une autre sur 60, par exemple...

xxx

J’ai eu aujourd’hui un échange de messages sur un chat virtuel avec une amie française... Tout est parti d’une blague... Avec son accord, je reproduis ici son message:

„Je me souviens de mon tonton, « malgré-nous » enrôlé de force dans la Wehrmacht en 1939, capturé en Finlande par les Russes 4 mois après le début de la guerre et qui a testé toutes sortes de colonies de vacances soviétiques. Il a en particulier adoré la pédagogie de celle de Tambov, où il a notamment été envoyé, et a pu se refaire une santé. Il en est revenu en 1946, au milieu de quelques centaines (à l'origine ils étaient 15 000) d'autres qui avaient subi le régime amaigrissant, avec 32 kg....

Mon oncle est mort il y a une dizaine d'années, c'était un taiseux... Il ne parlait pas beaucoup mais quand, petite, je m'étonnais de le voir, en Alsace, alors que dehors il gelait à pierre fendre, puiser l'eau au puits en petit marcel alors que Maman m'interdisait de sortir sans le trio „bonnet gants écharpe”, tonton Oscar me disait : oh tu sais, Nikki, quand on a passé plusieurs hivers, nu, à tirer des troncs d'arbres dans la forêt gelée, à creuser des trous toute la journée pour un quignon de pain rassis, on supporte tout dans la vie. J'avais 7 ans et je comprenais, il suffisait de regarder ses yeux bleus noyés de larmes. Il ne parlait pas beaucoup, il n'en parlait que très peu.”

Le reportage suivant résume bien ce dont l'Histoire ne se souvient que trop peu...

https://www.ina.fr/video/I00012440

xxx

Aujourd’hui encore, 48 localités en France ont une rue qui porte le nom de V.I. Lénine.

 

Versiunea în limba Română (RO)

Partager cet article
28 février 2019 4 28 /02 /février /2019 00:28
GULAG nu este doar despre URSS

Are Alexei Marinat o nuvelă, „Născut în R.S.S. Belgiană” („Eu și lumea”, Cartier, 2017), în care este pomenit un... belgian, Albert Hazenbrouk. 10 ani pentru spionaj.

Și la Shalamov, în „Povestiri din Kolâma”, într-o manieră mult mai anatomică, dacă-mi este permis să mă exprim astfel, acești deținuți „exotici” sunt pomeniți... Ei cică mureau primii, nu erau suficient de deprinși cu... Erau și mai mari, mai înalți... O chestie matematică, zicea Shalamov: norma de pâine era aceeași pentru toți. E una să împarți 600g la 40kg de masă corporală și alta la 60, de exemplu...

xxx

Am avut azi un schimb de mesaje pe un chat virtual cu o prietenă franceză... Porneam într-o glumă... Cu permisiunea ei, îi reproduc aici mesajul:

„Îmi aduc aminte de unchiul meu, un „fără voia noastră” înrolat cu de-a sila de Wehrmacht în 1939, capturat în Finlanda de către ruși după patru luni de la începutul războiului, care a avut prilejul de a testa tot felul de colonii de vacanță sovietice. În special a apreciat conținutul pedagogic al acelei de la Tambov, unde a fost trimis să-și mai întremeze sănătatea. S-a întors de acolo în 1946 împreună cu câteva sute de alți camarazi (au fost 15.000 la început) care au fost supuși aceluiași regim de slăbire. Avea 32 de kg.

Unchiul meu a murit cu vreo zece ani în urmă... Era scump la vorbe... Nu vorbea prea mult, dar, când eram mică, mă mira să-l văd, în Alsacia, atunci când afară era un ger de crăpau pietrele, mergând la fântână să scoată apă doar în maiou, pe când Mama îmi interzicea să ies afară fără trioul „cușmă-mănuși-fular”. Unchiul Oscar îmi spunea: „Ştii, Niki, atunci când petreci câteva ierni, gol, târând trunchiuri de copaci prin pădurea înghețată, săpând la gropi toată ziua pentru un călcâi de pâine uscată, suporți orice în viaţă”. Aveam 7 ani și înțelegeam, era suficient să-i privesc ochii albaștri năpădiți de lacrimi. Era scump la vorbe, nu povestea multe despre asta...”

Iată, în acest video, doar una din mărturiile prizonierilor francezi scăpaţi din infernul Siberiei.

https://www.ina.fr/video/I00012440

xxx

Astazi, în Franta, 48 de localităţi au câte o stradă care poartă numele lui V. I. Lenin.

 

La version française (FR)

Partager cet article
26 février 2019 2 26 /02 /février /2019 12:47
Salvaţi cuvintele, salvaţi!

Cred că a venit timpul să batem alarma ! Cu fiecare campanie electorală, cu fiecare nou ciclu al puterii (pur calendaristic, vorba vine, căci altfel de ciclicități se observă mai rar), pierdem irecuperabil din cuvinte. Și dacă tot scrie negru pe alb în textul imnului o-bucățică-național „Limba noastră-i o comoară” ar fi cazul să strigăm alături „Deşteaptă-te, române!”, căci se atentează și ne sărăcește tezaurul, acea piatră rară, care a fost „Pe moșie revărsată” (se pare că așa și a rămas, revărsată) în loc să fie bine băgată în tărtăcuța celor care calcă glia moșiei. Cu așa ritmuri, riscăm să rămânem fără cuvinte și în dicționar, nemaivorbind de vocabular, și așa la fel de scund ca și portmoneul (ca să vezi, există și aici o relație de cauză – efect!...).

Gândiți-vă bine: numai în ultimul timp am fost lipsiți de o serie de cuvinte pe care e practic imposibil să le mai folosești astăzi în discursul public... Fiindcă de fiecare dată când sunt rostite apare și un alt sens, poluant, iar deseori observi un zâmbet malițios pe fața interlocutorului, semn clar că în capul lui cuvintele au mai încolțit și neghină pe lângă grâul semănat de vorbitor. Lista e lungă și se tot îmbogățește, își lărgește arealul și contaminează până și interjecții...

Cine mai poate folosi astăzi cuvinte din șirul următor – principii, valori, soluție, capturat, acum, pas, da, pun – la fel de firesc și dezinvolt ca până la luarea lor la mozolit de către politicienii de la noi? Astăzi (mai nu am zis „acum”), rostind un discurs public, avansezi ca pe un câmp minat, nu cumva să alegi un cuvânt cu un set de seme suplimentare ce-i deformează noţiunea şi care poate fi decodat altfel decât ce a fost prevăzut iniţial.

Din rapturile mai recente: de acum (hic!) încolo nici măcar simpla afirmație „e logic” nu mai poate fi folosită... Deși, numărul ocurenţelor acestei sintagme în contextul Republicii Moldova e și așa destul de mic. Și acestea nu sunt decât exemple relativ noi, căci noțiunile importante, fundamentale chiar, au fost demult schimonosite: democrație, demnitate, libertate, verticalitate, integritate...

Eh, nu degeaba ne avertizau bătrânii că limbajul este material...

 

Din cele mai vechi, dar la subiect: "Topul cuvintelor grețoase" (2013)

Partager cet article
25 février 2019 1 25 /02 /février /2019 12:04
Săptămâna în care s-au întins greblele

Numai mâine nu-i poimâine, dragii mei! E drept că nici azi parcă nu-i ieri și nici alaltăieri, dar… cu învățatul din erorile trecutului e cam greu la noi. Se zice că deșteptul învață din greșelile celorlalți, mediocrul – din cele proprii (apoi numește asta „experienţă de viaţă”), iar prostul nu învață niciodată. Greblele au și fost înșirate pe câmpia Moldovei, rămâne de văzut cu câte cucuie ne vom alege, căci lupul și-a tocit deja glăsciorul și ne cântă la ușă: „Trei iezi, cucuieţi, ușa mamei descuieţi!”. Și-i vom deschide, căci așa sunt regulile jocului, dar de aici și până a te lăsa mâncat e ceva distanță.

Moldovenii vor avea de demonstrat în primul rând dacă prietenesc bine cu propriul cap (că tot de greble pomeneam la începutul acestui text), căci cifrele sunt de o evidență strigătoare la cer și realitatea obiectivă mai limpede ca niciodată:

România este principala piață de desfacere pentru mărfurile din Republica Moldova: exporturile din Moldova pe piața romanească s-au ridicat anul trecut la 792,3 milioane de dolari SUA. Iar exporturile spre UE au constituit 68,79 la sută în 2018! Spre CSI – doar 15,37. (Rusia – doar 8%). Și la capitolul remitențe – aceeași poveste: din CSI în 2018 au venit doar 28,3%, pe când din țările UE – 40,4%!

Cetățenii români cu domiciliul în R. Moldova vor beneficia de la 1 martie 2019 de alocații mărite pentru copii, bani alocaţi de către România!

Tot România ne dă bani şi pentru ecologie: 1,5 milioane de lei (româneşti, nu moldoveneşti) vor fi alocate pentru un proiect de restabilire şi menţinere a ecosistemelor lacustre din lunca Prutului de Jos (Manta, Beleu).

De proiectele mai mici, de nivel local (sunt sigur că va ploua cu noutăți și la acest capitol după adunarea primarilor din Moldova și România care a avut loc la București săptămâna trecută), nici nu aș mai pomeni...

Cifrele sunt cifre și stau acolo aninate în tabele și dări de seamă... De-ar putea să strige... Dar oricât de încăpățânate nu ar fi ele, vor reuși oare să bată „televizorul”? Cum să explici rezultatele în sondaje care spun că tocmai 47% din moldoveni ar fi de acord să se unească cu Uniunea Vamală?!

Fiindcă acei care vă vorbesc de la „televizor” îşi cunosc bine interesul! Candidatul socialist din circumscripția nr.8 Florești, Sergiu Groza zice următoarele: „Având cetățenia Gondurasului, eu nu mă transform în gonduras. Trebuie să țineți cont că, având cetățenie românească, eu nu mă transform în român”. În primul rând, Groza ar trebui s-o lase mai moale cu aluziile insultătoare la adresa altor state (Gondurasul, în treacăt fie spus, are un PIB per capita mai mare ca al Moldovei), în al doilea – nu ar trebui nici măcar să ne intereseze calitățile morale sau intelectuale ale sus-numitului. Ar trebui să ne intereseze propria alegere și... propriul interes (vedeți cifrele de mai sus)!

Eu îl pot lesne înțelege pe socialistul român: e bine să ai pașaport cu care să poți circula prin toată lumea nestingherit, să fii om în rând cu toată lumea bună. Te mai poți curvi atunci când banul direct de la Kremlin îți vine de dragul unei vacanţe pe Coasta de Azur sau la Veneţia... Dar ăștia sunt câțiva, cu Dodon în frunte! Restul – ce aveți din asta? În afară de lenta de colorado și câteva gazete cu mutra lui Dodon, Usatii sau Shor cu ce rămâneți? Pensia minimă socială în România e de 150 Euros. Asta face exact 3.000 de lei moldovenești! Vă dați seama câtă „grecikă cu tushonkă” face asta?...

Apropo, despre interes care, după cum se știe, poartă fesul. Personal, nu al statului independent moldav... Iată, spre exemplu, povestea cu autobuzele despre care vă scriam și săptămâna trecută: aflăm că aceleaşi autobuze au fost cumpărate de către primăria Duşanbe din Tadjikistan cu 85.715 Euros per vehicol, iar Chișinăul a plătit tocmai 130.000 bucată! Bani ai contribuabilului, nu din buzunarul cuiva. Iar compania din România a fost din nou descalificată, chiar dacă avea o ofertă mai avantajoasă!...

Sau alt exemplu: durerosul gazoduct Iaşi - Chişinău, care (din nou!) a fost inaugurat săptămâna trecută... Pariez, că până ajunge gaz pe el până la Chișinău, vor dispare și zăcămintele de gaz natural din subsolurile Terrei. Și că vom mai asista la vreo 4 – 5 inaugurări de acest gen pe viitor...

Bineînțeles, noi putem să ne indignăm de planul de federalizare a Moldovei prezentat de către Dodon la Munchen sau de faptul că a plecat de acolo direct la Moscova și nu a venit la Chişinău, dar acesta e Dodon. Ambasada de la Moscova nu este oare în subordonarea MAEIE? Cum de s-a ajuns să se deschidă reprezentanță propagandistică socialistă în incinta ambasadei?

Sau ce a împiedicat autoritățile să interzică deschiderea la Chișinău a unei filiale a „Comunitătii militar istorice ruse”? Ați citit care sunt prevederile statutare ale acestei organizații? Iată doar o mostră: „Воспитание граждан России, особенно молодежи и юношества, в духе любви, преданности и беззаветного служения Родине, уважения к Защитнику Отечества, Вооруженным Силам Российской Федерации.”... Combaterea instrumentelor de „război hibrid” ziceţi?...

În schimb, știm să luptăm împotriva participării la vot a cetățenilor proprii ! Săptămâna trecută ni se anunța cu pompă că cetățenii Repulicii Moldova vor putea călători în Turcia doar cu buletinul de identitate. Dar iată de votat cu același buletin în străinătate – nu, și gata! Candu mai trântește o enormitate la acest subiect: „Însă noi am fost criticaţi de OSCE, că nu avem voie să creăm condiţii diferite pentru cetăţeni. Dacă cetăţenii care locuiesc în Moldova votează cu acte valabile, aceeaşi regulă trebuie aplicată şi în cazul moldovenilor din Diasporă”. Păi, fă ce zici, omule! Lasă și în străinătate să se voteze cu buletinul sau cu buletin provizoriu (care poate fi eliberat în chiar ziua votului în RM)! Dar mai este aici un detaliu: Candu recunoaște direct că atât instituția „avocatului poporului” în persoana lui Cotorobai, cât și ditamai Curtea Constituțională au executat o simplă comandă electorală.

Reiese că acei care se tem de voturile din occident (pro-europene, prin definiție) sunt chiar acei care se declară „pro-europeni”? Să vedem însă cum vor contracara deplasarea masivă a alegătorilor, vădit anti-europeni, transnistreni (ilegală!) duminică. Cică directorii companiilor care au primit dreptul de a exporta în Rusia (via Dodon) au primit indicații să organizeze o participare cât mai masivă a alegătorilor în ziua alegerilor...

Cam atât. Rămâne să votați duminică. Și să vă gândiți bine care este interesul personal. Al fiecăruia. Căci pentru interesele celor care vă conduc am tot votat până acum... Mie unuia alegerea îmi pare simplă și evidentă.

Iar cireșica de pe tort din această săptămână am s-o trimit Autorităţilor vamale din R. Moldova și România care au anunțat că trei puncte de trecere „Sculeni-Sculeni”, „Leuşeni-Albiţa” și „Giurgiuleşti-Galaţi” for fi „modernizate”. Știți care este cea mai eficientă modernizare a lor? Dispariția! Să fie rase de pă fața pământului! Căci cum poate fi „modernizată” o aberație istorică?

Partager cet article
18 février 2019 1 18 /02 /février /2019 11:53
Săptămâna în care Moscova a luat ostatici

Scandalul major al săptămânii ține de eliberarea celor doi ostatici moldoveni din Afganistan, care după trei ani de captivitate aproape că au fost eliberați. Cuvântul „aproape” este cât se poate de la locul lui, căci ostaticii în loc să ajungă la Chișinău au ajuns la... Moscova! Reprezentanții MAEIE au fost după aviatori, dar rușii nu le-au dat voie să-i aducă. Cică nu ei îi dețin dar un... ONG! Al lui Ceaika (vă aduceți aminte de un celebru reportaj de-al lui Navalnyi?)! Între timp ex-ostaticii dau interviuri pentru... NTV! Proslăvindu-l pe Dodon și mulțumindu-le rușilor pentru eliberare... Dar acasă așa și nu ajung. Cel puțin până la alegeri. Cică au nevoie de „tratament”...

Iar la Chișinău Candu face o declarație-bombă: Guvernul ar fi negociat și pregătit totul, dar Dodon ar fi zădărnicit intenționat eliberarea ostaticilor pentru a profita de această noutate în timpul campaniei electorale! 

Procuratura a pornit o investigație (nu degeaba panichează socialiștii la Chsinau, temându-se să nu fie scoși din cursa electorală), iar guvernul i-a adresat o notă de protest ambasadorului rus la Chișinău. 

Aviatorii o fi avut familii, prieteni la Chișinău... Oare ei ar vota pentru Dodon?...

NEGUŢĂ – OUT Oficial pentru că nu a luat atitudine atunci când Tiraspolul își deschidea reprezentanță „culturală” la Moscova. Dar Neguţă a mai fost rechemat o dată și este omul lui Dodon, în biroul căruia a și ajuns de îndată ce a revenit la Chișinău. Guvernul zice că nu-i legat de aviatori...

AMNISTIA NU FUNCŢIONEAZĂ Încă 19 moldoveni care l-au crezut pe Dodon au primit interdicţie de a intra pe teritoriul Rusiei. Iar Usatîi publică câteva facturi care ar dovedi că Shor i-a finanțat campania electorală între 2013 și 2014... Greu să fii în topul sondajelor electorale: toate tunurile sunt îndreptate asupra ta!...

OMULEŢII VERZI Situl separatiștilor din Donbass (nici nu vreau să vă pun și eu linkul, pentru a nu-l populariza) a publicat un text prin care ar spune că dacă Dodon nu câștigă scrutinul, apoi va trebui ca oameni viteji, vrednici, dar amabili să apere „statalitatea”. Dodon zice că-i fake. Fake ori ba, dar a fost publicat! La fel rpecum și chestia cu 30.000 de sirieni în 2016. N-ar strica procuratura să-i scuture puțin organizația patriotică și apărătoare de „statalitate”. Poate n-ar strica să se intereseze și SIS-ul de acești misterioși „eroi”... Dacă n-o fi și SIS verde.

FBFAKE 168 de conturi, 28 de pagini și 8 profiluri de pe Instagram au fost deconectate de către Facebook. În timpul războiului din Donbass Facebook deconecta regulat voluntari ucraineni care relatau ce se întâmplă la război de la fața locului. Fiindcă așa le lucra algoritmul. Și fiindcă „Armata informaţională” a Rusiei organiza denunțuri masive și concertate ale profilurilor respective. Mai departe mașina își face treaba singurică. În cazul nostru denunțurile au fost făcute de către o oarecare organizație „Trolless”, condusă de susținători ai blocului ACUM. Probabil există diferență. Probabil Facebook are acum un birou de analitică avansată cu specialiști notorii în viața socială și politica din Republica Moldova. Se prea poate ca acești specialiști să adore cifra 8. Probabil. Dar ceva parcă miroase urât aici. Oricum, adevărații difuzori de fake și de mesaje instigatoare la ură sunt de neclintit: KP Moldova, Sputnik, vedeți și știrea de mai sus... Dar Facebook aplica algoritmul!

JOS MÂNA DE PE BRAND! Socialiștii, de frică să nu fie scoși din cursa electorală, s-au apucat de proteste. Dar și-aici nu pot să nu fure. Au început a folosi tagul celor de la Occupy Guguță, „protest permanent”. Ăștia din urmă s-au supărat. Și pe bună dreptate: proprietatea intelectuală trebuie apărată! Chiar și împotriva foștilor camarazi. Vorba veche: „Frate, frate, dar brânza-i pe bani!” Pe viitor poate vor înțelege că nu se poate să te înhăitezi cu orișicare. Apropo, exact același lucru au făcut-o și socialiștii: s-au plâns la CEC pe acei care au o stea cu cinci colțuri în sigla electorală! Brandul e brand, trebuie apărat! Noroc că a murit tătuca Lenin, că-și reclama drepturi de autor!

AUTOBUZE PRIN OFF-SHORE No, pe bune, ăștia nici măcar câteva autobuze nu pot cumpăra fără scheme dubioase! Nici barem în perioadă electorală! Eu înțeleg că ești cleptoman și hoț, dar asta nu înseamnă că trebuie să mai fii și prost! 31 de autobuze au fost procurate de la o firmă offshore de pe undeva de prin Ciprul de Nord. Miroase a „otkat” bunicel de la o poștă! Iar cel mai scandalos este că la concurs a participat și o firmă din România, sănătoasă, cu acte în regulă, specializată în domeniu, care făcuse o ofertă mai avantajoasă, pe de asupra! Apropo, vă mai aduceți aminte? Este firma (BMC Truck & Bus) care câștigase cândva un concurs, dar care a fost anulat de către judecată în favoarea celor de la BELAZ. Acum să vă văd, dragi proeuropeni de prin guvern, poate anulați de această dată „concursul” în favoarea firmei din România?

TARE-I BINE CU FRAŢI! Mai ales atunci când sunt români! Întrebați de acei șase deputați socialiști care nici în ziua de azi nu au renunțat la cetățenia românească.

ROMÂNIA NE FACE GRĂDINIŢELE Din 2014 până în prezent 845 de grădinițe din Basarabia au fost reparate pe bani din România. Şi programul va continua!

ROMÂNIA NE CURĂŢĂ APELE România va cheltui 10 milioane de euro pentru lucrările de curățare a râului Bâc, de la Chișinău până la Strășeni! Nici gunoaiele nu mai ştim să le strângem din urma noastră...

ROMÂNIA AJUTĂ PRIMARII Peste 500 de primari de comune din România și Republica Moldova se vor întruni la Adunărea generală a Asociației Comunelor din România, în perioada 17-20 februarie 2019 la Bucureşti. Primarii ştiu de ce!

Cam atât. Cireşica de pe tort o voi trimite drumarilor. Pentru că nu au curățat drumurile. Iar grație lor un TIR plin cu semințe s-a răsturnat pe undeva pe lângă Hânceşti. Nimic amuzant desigur, dar asta mi-a adus aminte de copilărie și de tătuca Ștefan care ne păcălea că devale la pod s-a răsturnat un camion cu bomboane și că toți băieţeii strâng bomboane cât pot duce. Iar noi îl credeam... De câte ori nu ne-a prins mămuca prin fundul grădinii furișându-ne spre pod!...

Hai, tovarăşi gopnici! Acum e pe bune: naletai la răsărită! Haleava, săr!

Partager cet article
13 février 2019 3 13 /02 /février /2019 17:24
Mihail Sebastian – Jurnalul unei alte lumi

Când din miile de morţi anonimi unul poartă un obraz pe care îl cunoşti, un zâmbet pe care l-ai văzut, moartea redevine ceva înfiorător de concret.”, Mihail Sebastian, „Jurnal: 1935-1944”, (Humanitas, 2016, p.542)

 

Cât de mult m-am temut de această carte! Și cât de demult voiam s-o citesc! În primăvara lui 2018, atunci când vedeam cartea pe standul ICR-ului la Salonul internațional de carte „Livre Paris”, nu am ezitat nicio frântură de secundă și am cumpărat-o. Dar s-o citesc parcă tot nu aveam curajul.

Am încercat să-mi explic acea frică... Jurnalul lui Mihail Sebastian anunță de pe copertă o perioadă sumbră din istoria Europei și a României: 1935-1944.

Iar eu am obosit...

De mulți ani deja, iar ultimii zece – destul de intens, caut și răscolesc prin multiplele cămeruțe ale netului, cărțile care sunt publicate, documentarele care sunt difuzate, informație și mărturisiri despre ceea ce s-a întâmplat în secolul 20. Pentru a înțelege cum a fost posibil. Pentru a înțelege prin ce anume a fost posibil. Pentru a înțelege ce se întâmplă astăzi...

Și am obosit. Nu mai pot duce în cârcă toate aceste morți... Devine de-a dreptul insuportabil. Probabil, dacă am fi mai mulți care să le poarte, ar fi mai ușor. Dar parcă și morți devin din ce în ce mai mulți... Și din acei care i-ar pomeni – din ce în ce mai puțini... Ori poate e doar o chestie de vârstă? Devin insuportabil de sentimental. Devin insuportabil cu acei din jur cu morții mei... De aia și mă temeam de acest jurnal.

Până la urmă, l-am citit. Fiindcă nu se poate de nu citit. Fiindcă cu fiecare lectură a acestui Jurnal povara devine, pentru unii, puțin mai mică... Există o povară pe care o așteptam și care a venit. Dar există și una care lipsește cu desăvârșire din acest Jurnal: raptul Basarabiei! Sunt paginile pe care le așteptam atât de mult... Și ele nu-s! Oare de ce? O omitere deliberată a lui Sebastian, care, precum mulți alții, au văzut în URSS o forță capabilă să se opună ciumei negre, rinoceritei, care învăluia Europa? De dragul acestei „speranţe” i se ierta Moscovei acapararea unui teritoriu al țarii? Dar în Jurnal deseori apar fragmente care critică deciziile României care pot duce la pierderi teritoriale!... Ori poate că respingerea viscerală a hitlerismului și legionarismului oficial, speranțele legate de URSS, nu au reușit să se încadreze în acel eșichier al lumii din mintea lui Sebastian alături de pactul semnat în ’39 și pierderea Basarabiei?... A preferat să tacă? În Jurnal absența acestei perioade este destul de sumar și expeditiv explicată...

Această omitere poate fi înțeleasă. Lipseau elemente importante din puzzle și anume informație credibilă despre regimul stalinist, căci ceea ce venea, venea din partea autorităților pe care Sebastian nu putea să le creadă, prin definiție. Acest puzzle s-a reconstituit abia în 1944, atunci când, după o încercare timidă de a justifica atrocitățile armetei roșii, Sebastian, cu aceeași onestitate intelectuală, devine la fel de nemilos față de noua orânduire.

Ori poate că explicația acestui vid – anul 1940 – e mult mai trivială? Poate că acel caiet pur și simplu „a dispărut”? La fel precum a dispărut și autorul Jurnalului în 1945?... Noul regim putea accepta orice (Securitatea angaja fără mari scrupule legionari reconvertiţi), în afară de onestitate şi refuz de a i se supune. Poate că anume aceste pagini-lipsă şi l-au aruncat sub roţile unui camion?...

Ar fi o mare nedreptate să scrii un text despre Jurnalul lui Sebastian și să vorbești doar despre ceea ce el... nu conține. Căci ceea ce ne-a lăsat autorul este un document absolut edificator! Pentru biografii lui Sebastian care vor descoperi multe despre autor şi despre felul în care-și scria (și publica sau mai degrabă „nu publica”!) cărțile; pentru sociologi care vor fi capabili să remodeleze cum funcționa lumea pe atunci; pentru economiști care vor afla câte ceva despre economie și relațiile economice din acea vreme; pentru istoria literaturii, căci aflăm câte ceva nu doar despre Sebastian, dar și despre Eliade, Petrescu, Ionesco și mulți alții; pentru istoriografi care vor culege date și evenimente...

După ce veți citi acest Jurnal, nu veți mai putea găsi scuze și eschive. Nu veți mai putea ascunde atrocități și reduce tot la statistici manipulatorii. Nu veți mai putea ridica paravane din idei mărețe și opere glorifiante pentru a masca mârșăvia și mizeria umană...

Lumea este cum este și ca lumea suntem noi... Dar unele cărți precum Jurnalul lui Mihail Sebastian au forța să o schimbe. Dacă sunt citite, bineînțeles.

 

Origine imagine

Partager cet article
11 février 2019 1 11 /02 /février /2019 11:23
Zimbrul aruncă o privire spre "casă", Costas Dumitrescu

Zimbrul aruncă o privire spre "casă", Costas Dumitrescu

Pentru mine cea mai importantă noutate a săptămânii a fost anunțul făcut de oficialii clubului de fotbal „Zimbrul”. Trist și... simbolic. Cel mai renumit club de fotbal din Republica Moldova riscă să dispară. Afaceristul care finanța clubul a zis că nu mai are nevoie de el, iar a se descurca fără „patron” clubul nu poate. Probabil nici nu prea știe cum, dar nici areal economic pentru autofinanțare nu prea există în contextul actual... Microbiști și spectatori nu prea sunt, școlile de fotbal au cam dispărut și nici copii nu prea au rămas pentru a-i crește la aceste școli. Unica soluție pentru cluburile de fotbal (și nu doar de fotbal, ci de toate sporturile de echipă) din R. Moldova este să integreze campionatele României. Ori să spere să le hrănească vre-un mahăr cu bani... Dar oare numai la sport se referă? Iată și toată simbolistica...

Îmi vine greu să ierarhizez cumva celelalte evenimente. Suntem în campanie electorală şi tot newsfeed-ul este poluat... Dar voi încerca.

IGOR GAZPROM Despre faptul că Președintele Republicii Moldova șterge podelele în antecamera lui Putin se știe demult (mai nou: și televiziunile rusești propagandistice îl folosesc în calitate de preș) și în campanie electorală chiar ar fi straniu să ne mai mire vizitele lui în Rusia, dar iată faptul că Dodon a fost adus la Chișinău de către un avion al companiei Gazprom ar trebui să intre imediat în vizorul SIS-ului, Guvernului, Parlamentului, presei, societății civile și a fiecărui cetățean cu mintea întreagă. Gazprom încearcă să ne pună în cârcă, nici mai mult, nici mai puțin, vreo 6 mlrd $, cât a datorat Transnistria pentru gazul consumat. Călătoria lui Dodon nu poate fi categorizată altfel decât corupție și trădare de interese naționale. Stataliştii ar trebui să sară-n sus ca fripţii. Nu sar... Ori poate nu sunt chiar statalişti? Apropo, Dodon a fost decorat de către Vlah pentru suport în organizarea unui referendum antistatal. Din aceeași categorie.

Și dacă tot despre Dodon scriem, nu vom uita alte două epizoade în care a fost implicat: unul legat într-un fel de vizita sa la Moscova. Pare-se că așa-zisa „amnistie” este o mare minciună. După „şeful întregii diaspore”, Kalinin, apar și cazuri reale cu moldoveni care s-au lăsat păcăliți și care au primit interdicție de a se întoarce înapoi în Rusia. Îi doare-n cot pe grănicerii ruși de „amnistia” lui Dodon!

Și celălalt: denunțătorul de servici, Ilan Şor a anunțat că l-a finanțat pe Dodon, inclusiv campania electorală a acestuia. Credibil. De ce ne-am mira?

PA & CNA ÎN VIZITĂ LA ANSP Oricât de ilizibil nu ar suna titlul acestui mic alineat, anume asta s-a întâmplat! Mai mulți funcționari de la Agenția Natională pentru Sănătate Publică au fost reținuți joi. Vă mai aduceți aminte de mega scandalul cu mâncarea perimată din cantinele pentru copii? Iată de aici începe!

FRANCEZII PLEACĂ DIN MOLDOVA Iată această veste chiar e de-a dreptul îngrijorătoare! Société Générale a decis să vândă Mobias Banca unui group din... Ungaria, OTP Bank Group. Mari detalii despre această tranzacție nu prea se știu. Mobias Banca genera profit... Cu atât mai alarmantă este această tranzacție. Fug occidentalii din Moldova?... Ori e doar exces de paranoia?

FILAT IS BACK! A reapărut Vlad Filat! E campanie electorală și toate ghiulelele sunt bune. Inclusiv cele vechi. Prima reacție firească a unui cetățean lovit de electorală (și aici mă identific perfect cu acest apelativ) este să mai vadă încă o înscenare, un spectacol electoral, dar... concomitent cu scoaterea de la naftalină a ex-premierului a venit și o veste din Marea Britanie! Cică fiului lui Vlad Filat (E băiatul care închiriază un apartament cu 1.000 de lire pe... zi! E băiatul cu care Vlad Filat a fost la o finală de Liga Campionilor cheltuind cam 100.000 din banii lui... Usatîi! Carele Usatîi a fost re-ales președinte al Partidului Nostru săptămâna trecută. Prin Skype! Iar la Bălți, acolo unde Usatîi e la fel de rege precum Şor la Orhei, cad tavanele în școli. Ce să-i faci? Tavanele și gravitația nu sunt virtuale...) i-au fost arestate conturile și i se reclamă 500.000 de lire sterline în cadrul noilor dispozitive de luptă împotriva spălării de bani. Vrăjmaș de bine mai lucrează Plahotniuk! Taman de electorală! A capturat și Marea Britanie! Oare nu cumva tot el a organizat Brexitul? Hmmm...

LUPU VA REGLA CONTURILE Parlamentul s-a reunit și a decis: Marian Lupu va merge la Curtea de Conturi. Ufff! Mulțumim și cu atât. La Curtea de Conturi se poate. Nu-i primul care aterizează acolo. Nu de alta, dar circulau zvonuri că ar putea fi numit la Academia de Științe! Lupu, în afară de un locușor călduț, a și primit o primă misiune: să verifice conturile Președinției! Cum credeți, va merge și la Erdogan, la Istanbul? Și cum credeți, se vor întoarce tații vânduți sultanului înapoi la copiii lor după controlul lui Lupu?

M. A INTRAT ÎN NATO! Eugen Sturza a plecat la Bruxelles să discute cu acei de la NATO. Şi a discutat. Iar Macedonia între timp a intrat în NATO. Fapte, nu vorbe! Ah, şi încă, la acelaşi capitol: Rada Supremă a Ucrainei a adoptat modificări constituționale privind cursul strategic spre UE și NATO. Iar la moldoveni, vorba lui Alexandru Tanase, „ca de obicei, rânza a fost mai mare decât creierul”...

LOCURI DE MUNCĂ Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă contabiliza la finele anului 2018 circa 10,7 mii locuri de muncă vacante şi circa 18,7 mii şomeri. Oare de ce nu se repăd acei 18 mii la cele 10 mii?...

Cam astea au fost... Cireşica de pe tort  din această săptămână o voi trimite la Bălți. Acolo cică a avut loc o evacuare a gării auto din cauza unei alerte cu bombă. Bineînțeles că nu era nicio bombă... Alertă falsă. Făptașul a fost prins. În primul rând fiindcă el asta vroia: să fie prins. Omul tocmai a ieșit de la pușcărie. În plină iarnă... În orașul Bălți... În Republica Moldova... Și a vrut înapoi la închisoare.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher