Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
2 janvier 2019 3 02 /01 /janvier /2019 22:50
Săptămâna în care a fost dedusă formula R. Moldova

E complicat să scrii despre o săptămână în care a încăput Crăciunul. Este de fapt unicul și singur eveniment marcant al săptămânii trecute. Așa și-mi vine să zic, parafrazând un cunoscut poem de pe la noi: „A fost Crăciun. Ecoul lui și-acum mai este viu..”. Sunt convins că majoritatea celor care-mi citesc textele sunt creștini ortodocși (sau atei care se consideră progresiști) și au sărbătorit și ei Crăciunul pe 25 decembrie. Că doar nu ne considerăm sectanți sau, și mai rău, pupăm mâna KGB-iştilor?... Vom reveni la asta imediat. Dar vom rămâne încă puțin la subiectul „Crăciun”, cât nu ne-am înfundat prea tare în altfel de ape și mai respirăm aer curat.

Vă doresc tuturor, dragii mei cititori, sărbători fericite de sfârșit de an! Sunt momente de neprețuit pe care le petrecem cu oameni apropiați și care ar trebui să le păstrăm intacte, căci aceste rare sărbători ne țin pe linia de plutire. Fiți atenți față de acei care vă înconjoară, ocrotiți aceste clipe de comuniune de răutate, pizmă, ceartă și supărare. Fiindcă dacă nu reușim să protejăm intacte acele câteva momente în an – Crăciun, Paște, Blajinii – momente simbolice, în care religia și credința devin secundare, atunci vom distruge și acei puțini stâlpi de care ne mai putem lega bărcile în derivă totală pe valurile tot mai înalte ale oceanului planetar... Dacă nu reușim să ne stăpânim ura, mânia, pornirile războinice și să re-devenim, măcar pe durata a câteva zile pe an, afectuoși și atenți față de aproapele nostru, suntem pierduți...

Acum să revenim și la sectanții noștri KGB-iști, care ei, sunt pe stil vechi.

DEMASCAŢI! Un eveniment foarte important s-a întâmplat săptămâna trecută în Letonia (după cum vedem, și în această săptămână evenimentele importante pentru noi nu au avut loc la noi). Au fost desecretizate și făcute publice arhivele KGB-ului cu fișele individuale ale agenților! Și, ce surpriză!, am aflat că mitropolitul ortodox de Riga a fost (iar noi știm că „foşti agenţi” nu există) agent KGB-ist. Cred că evenimentele din Ucraina unde, în treacăt fie spus, nu a fost prelungită „starea de război” de 30 de zile, ne duc direct spre o deconspirare similară și acolo. Nu-i exclus să se întâmple și în altă parte, iar acestea vor însemna că se va constitui un fel de legitate sistemică, o înțelegere despre cum funcţionează biserica ortodoxă, iar în aceste condiții nu va mai conta dacă se desecretizează ceva și în Moldova sau nu. Dimpotrivă, orice tergiversare va fi o dovadă că atât biserica cât și alte structuri au fost și sunt împânzite de agenți KGB-işti...

ŞEVCIUK CONDAMNAT Fostul pretins lider de la Tiraspol a fost condamnat de ai săi la 16 ani de închisoare! Pentru furt bineînțeles. Asta nu înseamnă că acei de astăzi sunt mai buni, dar e un semn că e nevoie de „un țap ispăşitor” pentru a justifica mizeria și sărăcia de acolo. Dar să nu credeți cumva că Şevciuk a pățit ceva. După ce a fost văzut pe străzile Chișinăului acum câteva luni, localizarea lui e încă un mister.Şi tradiție, de la sine înțeles.

ROMÂNIA TOT DĂ BANI Încă 3 milioane de euro au fost alocate pentru renovarea și întreţinerea instituțiilor preșcolare de învățământ din Republica Moldova de către România! Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce ar fi cu aceste instituții fără ajutorul României...

JOCUL DE-A SCAUNELE MUZICALE Continuă caruselul demisiilor și numirilor în posturi importante. Săptămâna trecută s-au întâmplat mai multe, dintre care am reținut doar trei: Cincilei numit viceguvernator la BNM, Parfentiev la ANCD, iar Buliga la CNAS. Nu ar trebui să ne mire. Dacă ați cunoaște cât de cât cum funcționează piramidele de clan în Moldova, ar trebui să înțelegeți că piramida convențională „Plahotniuc” are o forță gravitațională foarte mare, mult mai mare decât acea „Filat”, spre exemplu. Elementele care o constitue sunt solide și reputația „vârfului” este ireproșabilă. C-o fi așa sau ba, dar „holdingul” este respectat în mediul „elitelor economice” și are reputația de a nu-și abandona niciodată soldații fideli...

ELECTORALA

Iată-ne ajunşi şi la capitolul care ne va excita până la sfârşitul lui februarie.

ACUM NU-I CU PL Până la urmă PL nu s-a înțeles cu ACUM. Ambele tabere se acuză reciproc. PL desigur a întârziat cu deciziile, ceea ce-i amatorism total din partea lor, dar declarațiile celor de la ACUM nu-s mai de treabă și lasă de înțeles că a fost și un element de tragere în țeapă („kidalovo” în sleng banditesc) atât de caracteristic clanului din care li se trag multora de acolo rădăcinile.

SEMANTICĂELECTORALĂ Când am citit la cineva pe FB ordinea partidelor pe buletinele de vot am crezut că-i o glumă. Dar nu este! Citiți lista în rând, nu în coloniţă: PDM ACUM PCRM PSRM. Fraților, CEC a reușit prin doar câteva acronime să redea toată istoria și esența Republicii Moldova. Iar dacă desfășurăm puțin PDM ACUM DA PAS PCRM PSRM devine chiar premonitoriu... Absolut hilar! Cu această ocazie CIREȘICA DE PE TORT va pleca direct la CEC pentru cea mai genială creație a anului care descrie extrem de fidel realitatea din statul independent Republica Moldova!

LISTE PD, ACUM și PSRM și-au publicat deja listele. Nu voi comenta listele, ci vă voi atrage atenția că doar acestea trei au și apărut. Dar e doar o coincidență și mai mult nimic. Ah da, și PCRM cică are listă, dar ei au făcut-o în ordine alfabetică, asta ca să înțelegeți cât de serios ei speră să treacă pragul electoral.

Punem punct aici. Ne auzim la anul! Sărbători fericite tuturor încă o dată și fiți atenți la excese! Totul e bun, dar numai cu măsură.

Partager cet article
28 décembre 2018 5 28 /12 /décembre /2018 13:57
Hăitură moldovenească. 2018

Bună seara la fereastră

La copii și la nevastă,

 

La copii, să fiu atent:

Să mă uit în doftument

Şi să caut binişor

Dacă este el major,

Cu statut de-alegător.

 

Bună seara tuturor

Ș-acelor de pe cuptor.

Tuturor cu buletinu

Că amuş vine scrutinu!

 

Am venit să vă urăm,

Lucruri bune să vă dăm.

Lucruri bine ambalate,

Cu logo-uri colorate,

Cu logo-uri de partid

Ca să ştiţi care-i avid

De putere şi de voturi,

De mandate şi de loturi.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

– Hăi, Hăi!

 

Oară frumoasă, oară frumoasă,

Boieri mari dumneavoastră,

Nu-i vremea de dormit,

Da-i vremea de sculat,

Da-i vremea de votat!

Să săriţi cu toţi ca fripţii,

Să votaţi în circumscripţii:

Jiumătate pe mandat

Şi jiumate tot pe liste.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

– Hăi, Hăi!

 

Iar ne cheamă-n câmp rotat

Brazdă neagră de răsturnat,

Acelaşi lut de mestecat.

Iarăşi străchini de stricat,

Iarăşi greble de călcat,

Iarăşi vin ca să ne ceară

De semănat grâu în două cu secară,

Până-n seară

Să răsară.

Până-n dimineaţă să dispară,

Iar din roadă să-se-aleagă

Numai neghină cu pleavă.

Iară nouă să ne dea

Numai câte-o acadea.

 

Să ne ia cu dulcişorul,

Să nu răscolim offshorul

Unde stă bine la dos

Roada celui lan mănos.

 

Și de atâta, măi flăcăi,

Ia sunați din zurgălăi,

Să se-audă peste văi,

Să se-audă-n instituţii

Care au şi atribuţii,

Peste tot în lumea mare

De ce suntem noi în stare!

Că nu suntem noi molăi,

Buni numai de „hăi-hăi-hăi!”

Că ne cerem înapoi

Carul plin cu tot cu boi!

 

La lună, la săptămână

L-a apucat lelea pe badea de mână

Și l-a trimis pe lume

Să vadă unde-i de trăit mai bine.

 

Badea a-ncălecat pe un cal bălan

Și s-a dus la lan.

Şi s-a dus la Moscova

Și s-antors numai cu sorcova.

Și sa dus în Europa

Și-a venit cu plină torba.

 

Lelea când a văzut

Mult pe gânduri n-a şezut.

A stricat un ou

Ș-a făcut coș nou;

A stricat două ouă

Ș-a făcut moară nouă.

Când a turnat badea grâul,

Nu curgea făină,

Da curgea aur și argint.

Peste-al lui pământ.

 

Că din moara ceea veche

Numai praful se alege.

Că din al lor kolhoz

Ies doar zoaie si moloz.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

Ca să ştie-n sus şi-n jos

Unde-i de trăit frumos

– Hăi, Hăi!

 

Iar când iarăsi le-au venitu

Pe la poartă cu hăitu

Şi cu daruri colorate

De pe la partid luate

Badea furca a luat

Şi pe toţi i-a alungat,

Şi din urmă le-a strigat:

 

„Mergeţi, hoaite, de aici

Că pun mâna pe un bici

Şi pe şeli când vo-i croi

Pielea-n patru va plesni

Pe la buci când vă vo-i frige

Nici pământu nu-ţi atinge!

 

Las-că vine făurar

Şi-om alege gospodari!

Las-că vine el şi faur

Şi scăpăm noi de balauri!”

 

Pentru asta, mai flăcăi,

Ia sunaţi din zurgălăi

Şi pliosniţi din bici mai tare

Să-nţeleagă fiecare

Ce a înţeles bădiţa

Şi-un colac de la leliţa

Să gustaţi şi Dumniavoastre

Din roadele noastre!

 

La anul şi la mulţi ani!

 

(Vezi aici hăitura din anul trecut!)

Partager cet article
26 décembre 2018 3 26 /12 /décembre /2018 16:04
Baladele pe care nu le-a scris O. Henry

Una din primele cărți „pentru adulţi” despre care îmi aduc aminte cât se poate de conștient și care mi-a plăcut enorm de mult a fost o culegere de nuvele de O. Henry. Unele istorioare le țin minte până și astăzi! Nu știu dacă există vreo legătură directă între acea carte și faptul că-mi plac westernurile. Aștept cu nerăbdare și pândesc fiecare film nou-apărut!

Ceea ce au realizat frații Coen cu „The Ballad of Buster Scruggs” este un mix fantastic între O. Henry și westernul cinematografic. După ce am privit filmul chiar am căutat să văd dacă nu o fi vreo ecranizare într-atât de mare este similitudinea epică. Șase povestioare adunate într-un lung metraj de două ore, complet deconectate una de alta, fiecare explorând un domeniu anume din universul westernului. Sunt acolo și indieni, și dueluri între cowboi, și caravane cu pionieri cucerind Vestul, și căutători de aur, și peisaje mărețe americane, și șerif, și spargeri de bancă, și diligență, și multe alte mărunțișuri care alcătuiesc acel univers al vestului sălbatic, în care nimeni nu mai știe ce e mit și ce e realitate... Frații Coen au rămas fideli stilului din Old Man în care violența este banalizată și dedramatizată, ei reușind prin acest procedeu să obțină efectul invers: asistând la această devaluare a prețului vieții spectatorul se răzvrătește și conferă el însuși dramatism scenelor de pe ecran. Emoțiile sunt generate de absența emoțiilor.

În rest, o realizare hollywoodiană de cea mai înaltă probă. Totul este perfect: imagine, sunet, performanța actorilor. De privit neapărat, chiar dacă nu vă plac westernurile: o mică bijuterie cinematografică!

Partager cet article
24 décembre 2018 1 24 /12 /décembre /2018 11:18
Săptămâna în care ni s-a înfăţisat zmăul
Cum îţi doreşti să fii îngenuncheat, aşa vei fi
îngenuncheat.”,
Claudiu Komartin, „Maeştrii unei arte muribunde”, 
((poemul „Tot ce am înţeles”) Cartier, 2017, p.138)

 

Ne apropiem încetișor de sărbătorile de iarnă, care la noi, după cum bine știți, sunt servite în porție dublă, iar asta înseamnă că intrăm într-o perioadă letargică de vreo lună și ea va începe chiar în week-endul care urmează. Mai devreme de 15-16 ianuarie nu cred că are rost să ne trezim din beție. Oameni suntem cu toții, chit că unii beau Hennessy cu Château Margaux, iar alții – vutkă contrafăcută cu vin din praf. Rezultatul, vorba lui Lucinschi (preşedintele care evalua calitatea vinului după culoarea urinei), e oricum acelaşi…Cu atât mai mult că nici în perioade mai sobre nu suntem chiar cu mintea trează...

Și cu atât mai puțin vor merita atenție evenimentele din R. Moldova cu cât vom avansa în perioada electorală... La ce să ne ostenim să ne încordăm neuronii la tot șirul de minciuni și prostie stratosferică care se tot lățește pe zi ce trece? Iar dacă nu ați decis până acum pentru cine veți vota, n-am ce să vă fac. Porcul în ajun nu se-ngraşă. Înseamnă că-mi calicesc și eu buricele degetelor în dodii, năsădindu-le de taste...

Iată eu, de exemplu, am încercat, cruce-mi fac!, să ascult câteva emisiuni cu invitați politicieni de pe la noi... Apoi m-am întrebat: „Dar cu ce am greșit? Ce-i cu autoflagelarea asta?” Nu rezistă, domnii mei, nici mintea și nici urechile la așa tâmpenii! Totul e caznă și chin: de la formă (accente insuportabile cu palatalizări chişinăuene, regionalisme tocite și false care nici la emisiuni folclorice nu ar avea trecere, melodii ale frazelor și intonații de bădăran pușcăriaș rus (intonații de „gopnik” dacă doriți un slang mai local)), vocabular limitat, oameni care nu găsesc cuvinte nici pentru a închega o frază, și până la conținut despre care nici ar trebui să pomenim, căci îl cauți, nu cu lanterna, ci cu lumina farului, dar tot nu dai de el în hăul care ți se deschide...

Vom reveni la „electorală” mai târziu, dar aş dori să încep cu altceva:

AZI ÎN TIMIŞOARA, MÂINE-N TOATĂ ŢARA! Săptămâna care trece este acea care ar trebui să ne aducă aminte de Revoluția din România din 1989. Ar trebui. Condiționalul e, din păcate, la locul lui. Opiniatimisoarei.ro a publicat un mic reportaj stradal, iar ceea ce am văzut m-a întristat... Tinerii de azi nu mai știu ce a fost cu 29 de ani în urmă, pe 17 decembrie, ziua în care 62 de oameni au murit, iar câteva sute au fost răniți... Trecutul uitat este nemilos. El se răzbună negreșit. Există o legătură directă între această „uitare” și evenimentele din ziua de azi cu acel OUG nenorocit care tot este împins cu atâta insistență...

ROMÂNIA E TOTUŞI ALTFEL! Curtea de Apel a decis: România nu-l extrădează pe jurnalistul turc, Kamil Demirkaya. Așa și-mi sună în urechi: „Cît sîntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit ! / Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierţi; / Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, / Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, / Să ne dai un semn şi nouă din mila măriei-tale...” Iar nouă, celor care i-au extrădat (conform formulei NKVD-iste „bez suda i sledstvia (fără judecată și cercetare)” pe cei șapte profesori turci, cred că ni se potrivește mai degrabă un alt catren: „Vezi colo pe urîciunea fără suflet, fără cuget, / Cu privirea-mproşcată şi la fălci umflat şi buget, / Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri, / La tovaraşii săi spune veninoasele-i nimicuri

UCRAINA SCAPĂ DE BOR! Un alt eveniment care are o semnificație deosebită pentru noi (bizar, nu? tot ce-i mai important se întâmplă fără noi): Ucraina a făcut încă un pas important pentrui a scăpa definitiv de influența KGB-ului, aka BOR. Ei au constituit biserică ucraineană care în cel mai apropiat timp va primi și tomosul de la Constantinopol! O înfrângere colosală pentru Rusia, căreia i se taie astfel accesul la mințile a 40% din „enoriaşi”! Iată ce trebuia să facă R.Moldova acum 26 de ani... Markel de la Bălți a și sărit în apărarea bisericii de la Kremlin. Dar el ar trebui să înțeleagă că nu este decât un sectant la momentul dat. Deși epoleții nu i-a luat nimeni, cu siguranță.

CUC DE FLORI DE CUC Comisia Unificată de Control așa și nu funcționează corect, Tiraspolul nedorind să adopte un regulament clar, mai mult chiar, moldovenii îi acuză de tentative de falsificare a hărților (în favoarea lor, de la sine înțeles). Promo-Lex constată că școlile românești au în continuare probleme, iar acces la pământurile lor fermierii așa și nu au obținut. Altfel spus, exact ce ziceam de la bun început: Tiraspolul a mai zmuls un avantaj, prin intermediul OSCE (acel al plăcuțelor pentru automobile), fără a ceda mare lucru. Dar nu-i nimic: vine un alt negociator în locul lui Bratello la OSCE și vom avea și alte inițiative luminoase de „dezgheţ”.

11.000 DE LOCURI VACANTE Cam atâtea ar fi în baza de date a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Locuri de muncă sunt. N-are cine lucra. Mai rămâne desigur de văzut și care sunt salariile, dar cifra este oarecum îngrijorătoare și lasă de gândit...

ACTION LA BĂLŢI Procuratura Anticorupție ajunge, în sfârșit și în Nord! Mai multe percheziții au avut loc în câteva localități, printre care și în municipiul Bălți, localitate despre care, ca prin minune, nu prea se aude în comunicate oficiale la acest subiect. Sper că acest interes să fie unul de lungă durată și mult mai calitativ decât niște angajați de la birourile de înmatriculare a mijloacelor de transport.

OPEN DIALOGUE – OPEN FILE Dosarul „Open Dialogue” cu rezultatele investigației comisiei parlamentare a fost desecretizat. Gest simbolic și pur formal din moment ce acest raport a fost făcut public cvazi imediat. Și despre reacțiile celor vizați am mai scris și nu vreau să mă repet. Aș fi trecut cu ușurință peste această „noutate”, dar... am citit așa o știre: cică procuratura ar fi primit și ea raportul și investighează. Reiese că dacă nu l-ar fi primit nu ar fi investigat? Nu știu cum D-stră, dragii mei, dar eu simt un mic disconfort dialectic aici. O problemă tipică de logică, de cauzalitate... Trebuie să consult medicul. Sau oracolul.

ELECTORALA

ZMĂUL CU TREI CAPETE Iată-ne ajunși și la campania electorală. Vom rămâne laconici la acest capitol, fiindcă nici nu prea vreau să mă întind aici, din pură lene. Așadar avem grosso modo delimitate forțele electorale. Săptămâna trecută toți actorii politici care nu treceau pragul electoral conform sondajelor au renunțat (să mai zică careva că nu servesc la nimic aceste sondaje!). PL, PLR și PUN au zic că nu se bagă în tărâță și-i sprijină pe cei de la ACUM. Avem, deci cele trei forțe aliniate: PSRM, PD și ACUM. E mai uşor aşa de ales, nu? Câte nu le fac politicienii pentru a ne uşura viaţa!

ÎN RÂND DUPĂ INTEGRITATE Pentru a se înregistra la alegeri candidații vor trebui să prezinte CEC-ului niște certificate de integritate pe care trebuie să le ridice personal de la CNI. Mai multe „vedete” partinice au și fost observate pe acolo, dar ceea ce e total hilar este faptul că a fost observat la CNI și... Ilan Shor! Eu zic că dacă i se eliberează un certificat lui Shor, celorlalți ar trebui să li se dea unul „by default”. Și încă un detaliu: eu nu reușesc să asociez cuvântul „certificat” cu ceva pozitiv. Pe când eram copil „om cu certificat” însemna o persoană care... nu-i cu toate acasă, să-i spunem așa (iată, de exemplu, cum altfel poate fi considerat omul care înființează „colhoz” în 2018?), sau unul într-atât de prost încât nici diplomă de școală medie nu primește ci doar un... certificat. Respectiv, în acest caz nu am nicio problemă de ordin cognitiv. Atâta nu înțeleg, de ce anume CNI ar trebui să elibereaze certificate? Deși... în cazuri evidente nici de specialiști nu e nevoie.

Cam atât. Ne mai rămâne CIREŞICA DE PE TORT pe care o voi trimite astăzi la Soroca, colectivului de „haiduci” anonimi care au vandalizat instalațiile noi-nouțe de pe faleză la doar o săptămână după renovare... ce să zic? Postam și eu cândva o poză cu vandalisme similare de la Cetetea Soroca nu mult după renovare... Se vede că au dreptate acei cu „statul capturat”... E capturat și bine de tot! Până la talpa tălpilor...

Partager cet article
21 décembre 2018 5 21 /12 /décembre /2018 15:05
Răspunsul octombrelului de la capătul drumului

Volumul „Alerta Oranj sau Pe alocuri, viscole” (Editura Prut, 2017), începe cu un text, „Povestea unui octombrel sau Punctul de pornire spre”... Cu scuzele de rigoare pentru trimiterea la un text propriu atunci când, de fapt, dorești să scrii despre o altă carte, această referință îmi este necesară pentru a explica mai bine cheea lecturii pe care am avut-o citind „Capătul drumului”. Tot romanul Lilianei Corobca este parcă un răspuns la acea întrebare a octombrelului: „De ce, tătucă, ȋţi faci cruce?” din nuvela sus-citată...

Se poate desigur polemiza cu acest punct de vedere și veni cu argumentul legitim că prea îngustez grila de lectură, dar scriu aici despre impresii pur subiective și nu intenționez să fac o „analiză” profundă şi exhaustivă a romanului. De altfel, celor care ar veni cu asemenea observații, le-aș spune din start că au perfectă dreptate și că sunt de acord: romanul nu este despre credință sau religie. Este mult mai mult decât atât, chiar dacă o persoană profund religioasă ar putea sări ca fript: „Ce poate fi mai mult decât Dumnezeu?”...

Liliana Corobca ne prezintă povestea unei bătrâne din Bucovina, care a fost deportată împreună cu familia în Kazahstan, în vara lui 1941, de către NKVD-ul sovietic după anexarea teritoriilor românești. O descriere sfâșietoare a acelei călătorii, văzute și trăite de un copil, supraviețuirea în stepa nemiloasă a Kazahstanului, o maturizare într-un mediu postbelic ostil și periculos, în care moartea te pândea la fiecare colț și moment... Ar fi inutil să reluăm aici toate „tablourile” de urgie absolută din această confesiune, chiar dacă multora anume asemenea cărți le lipsesc și lectura lor ar trebui să devină obligatorie, pentru a-i mai trezi din romantismul ideologic de mic burghez sau nostalgia amnezică care-i învăluie atunci când văd culoare roșie...

Dar tocmai aici vine și explicația punctului meu de vedere despre care scriam de la bun început. Nu este, desigur, cartea Lilianei primul roman despre deportări, foamete sau lagăre. Și probabil nu este nici ultimul... Prea mare a fost tragedia și urgia pentru a fi consumată de o literatură care abia a început deshumarea acestui osuar, cel puțin la noi...

Ceea ce-mi pare însă absolut fundamental în această carte, și mă refer aici la experiența mea de cititor strict personală, sunt mecanismele de supraviețuire pe care autoarea a reușit să le aducă în prim plan și să le descrie cu minuțiozitate. Și iată aici, în acest context, locul credinței pure, acele trimiteri constante la Dumnezeu, devin primordiale. Credința, legea creștinească, rugăciunea, devin astfel un ceva care dă nume și sens celui mai mic semn al umanismului, a tot ce se opune distrugerii, morții și abdicării interioare; devine acea forță care în condiții normale este dispersată într-o multitudine de elemente și manifestări firești ale vieții și care, în momente critice de criză totală, necesită o focusare absolută într-un fascicul unic, care trebuie fără îndoială numit pentru a-l materializa, pentru a deveni astfel acea sursă de căldură, speranță și rezistență atât de necesare pentru a supraviețui.

Partager cet article
19 décembre 2018 3 19 /12 /décembre /2018 17:25
Un film despre un război din care ieşi cu degetele frânte

Filmul lui Paweł Pawlikowski, „Razboiul Rece” („Zimna wojna”, Pol.), s-a bucurat de un succes remarcabil în acest an, el fiind chiar recompensat pentru cea mai bună regie la Cannes și selecționat în short-list pentru cel mai bun film străin pentru Oscar. Este exact cazul când parcă îți pare că nu-i suficient, căci pentru autorul acestor rânduri a fost, probabil, revelația anului. Este bineînțeles și o doză mare de subiectivism regional, o sensibilitate mai acută la un subiect dureros pentru est-europeni, dar, repet, pentru mine a fost o revelație în primul rând cinematografică. Filmul descrie o poveste de dragoste care începe în Polonia de după război, în epoca când stalinismul se instala durabil în Europa de Est. O realizare extrem de precisă şi migăloasă, de o acurateţe deosebită pentru fiecare detaliu și imagine, în alb-negru, cu mult negru, de fapt (de parcă utilizarea culorilor ar fi total inapropriată), cu o bandă sonoră absolut excepțională (devine o specialitate poloneză deja!: remarcam exact același lucru și pentru „The Lure” („Córki dancingu”)). Regăsim bineînțeles în film toate ororile și absurditățile sistemului totalitar, dar e mult mai mult decât atât. Există și subtilități pe care nu prea le-am întâlnit, decât poate în texte literare (ex: „Sindromul de panică în orașul Luminilor”, de Matei Vişniec), cu un occident tern, la fel de rece, indiferent într-un fel, în care personajele, maiestuos interpretate apropo, nu-și regăsesc nici pacea, nici alienarea, chiar dacă, în aparență, totul le merge bine... Merită o atenție deosebită și partea pe care o vom numi-o convențional „dramă psihologică” cu o paletă vastă de caractere care evoluează și ele de-a lungul timpului, malaxate de roțile istoriei... Un film despre o dragoste într-o perioadă în care totul i se opune. Un film despre dragostea care învinge istoria!

Partager cet article
18 décembre 2018 2 18 /12 /décembre /2018 16:51
Povestea unei ţări în care curg râuri de ciocolată

Îmi place să zbor cu avionul. Am zburat pentru prima dată acum exact 20 de ani și de atunci acest mod de deplasare în spaţiu a intrat în viața mea și a devenit o rutină. Oarecum stranie această trecere de la o stare la alta : de la un om care nu zburase niciodată, la unul pentru care avionul a devenit un mijloc de transport practic la fel de des utilizat precum trenul. Îmi veți spune că există o „primă dată” pentru tot, dar nu este exact cazul meu: a fost un veritabil „before & after” pentru mine. Adică până la 21 de ani deloc-deloc, iar după 2008 – regulat și foarte des, fără niciun fel de gradualitate.

Dar nu despre asta vreau să vă povestesc aici și nici să vă descriu toate mărunțișurile și chițibușurile care mă fac să-mi placă să zbor cu avionul. Poate doar despre unul. Dar de la el a și pornit acest text.

Îmi place să vorbesc cu pasagerii vecini. Desigur, această plăcere a mea nu-și găsește chiar întotdeauna partener, dar acest lucru se simte imediat. Există întotdeauna un motiv în acel spațiu restrâns care ne este rezervat să ne adresăm vecinului, să schimbăm câteva politețuri de rutină pentru te miri ce anume. Și se înțelege imediat dacă o persoană e disponibilă pentru „mai mult, în funcție de afinități”. De regulă, totuși, gheața se sparge ușor și atunci afli lucruri absolut fabuloase și captivante din viața oamenilor.

Despre un caz din acestea am să vă vorbesc aici. Se întâmpla acum doi-trei ani. Eram pe ruta Paris-Chișinău. Nu mai țin minte dacă eram la dus sau la întoarcere... Adică nu, era cu siguranță la dus, căci interlocutorul meu pe durata zborului îmi vorbea despre ce are de gând să facă la Chișinău. Am intrat lesne în vorbă cu dumnealui căci zburam cu escală și ne-am regăsit şi în al doilea avion. Vizual ne-am recunoscut drept pasageri ai primului avion, motiv suficient de complicitate în asemenea context.

Printr-o magie a întâmplării am ajuns în business class, alături de domnul cela elegant, destul de jovial, cam de vreo 50-60 de ani, care stresa foarte mult din cauza unui costum pe care-l ducea pe cuier în husă și încerca să-i găsească un loc să-l anine ca să nu jeneze pe nimeni. Această căutare a lui mă jena destul de mult, la drept vorbind, el fălălăind cu husa aia peste mine în drapta și în stânga, așa că am participat și eu activ la proces, că era și în interesul meu după cum vă dați bine seama. I-am găsit un locușor potrivit, până la urmă, cu ajutorul însoțitorilor de bord.

Erau prea multe experiențele noastre în comun, raportate la aceeași călătorie, pentru ca să nu intrăm în vorbă mai acătării. Au urmat prezentările de rigoare. Domnul meu era un ciocolatier artizan, dintr-un orășel de pe undeva de la sudul Franței. Mi-a dat și cartea lui de vizită, dacă o caut bine, precis o mai am pe-acasă. M-a intrigat desigur costumul şi grija pe care i-o purta (adică eu bănuiam că e un costum, căci nu știam exact ce este în husă) și l-am întrebat dacă merge la vre-o ceremonie specială în Moldova. Îmi închipuiam c-o fi vre-o nuntă, clișeul îmi desena deja scenariul: un fecior care se căsătorește cu o moldoveancă și fac o nuntă în Moldova...

Dar nu a fost să fie chiar așa: ciocolatierul francez era de fapt în deplasare de serviciu! Gândul meu a sărit repede de pe un clișeu călăre pe altul și îmi închipuiam acum vre-un schimb de experiență pe la vre-o întreprindere ceva, poate chiar la „Bucuria”, ori, de ce nu?, vre-un start-up care se lansează în arta ciocolatei pe la noi. Dacă zice omul că e în deplasare, eu la o afacere cu ciocolată mă gândeam. Firesc, nu? Dar și aici greșeam...

Omul mi-a zis că merge la o ceremonie privată care se va ține într-un local luxuos (mi-a zis și exact care era localul, dar din motive lesne de înțeles, îl voi ține secret), o zi de naștere, la care el va trebui să instaleze și să deservească... un havuz enorm de ciocolată pentru câteva zeci de persoane. Am încercat să-l trag mai mult de limbă și să-mi zică cine era „sărbătoritul”, dar omul mi-a zis că, din motive lesne de înțeles, nu poate să-mi spună cine era barosanul. Costumul din husă era „salopeta” lui de firmă, cu blazoane brodate şi tot balamucul, detaliu semnificativ la acea mise-en-scène.

Apoi am mai discutat despre una, despre alta... Nu era la prima lui deplasare de acest fel, era o piață care îi genera o cifră de afaceri bunicică. Îmi zicea că-i place Moldova, moldovenii, tradițiile și misterele acestui colț de plai, gură de rai, unde, mă gândeam eu, pensiile bătrânilor sunt de 50 de euro, iar unii barosani își comandă ciocolatieri direct din Franța, plătindu-le avion în business class, cazare pentru câteva zile și onorarii frumușele (chiar și pentru Franța!) pentru un havuz de ciocolată de ziua lor...

Partager cet article
17 décembre 2018 1 17 /12 /décembre /2018 12:02
Săptămâna în care KGB-ul ne-a intrat în Curte

Nouatatea săptămânii, fără pic de îndoială, au fost numirile fostului Procuror General (2013-2016), Corneliu Gurin, și a fostului director SIS (2007-2009), Artur Reşetnicov, în fotolii de judecători ai Curții Constituționale.

Gurin a ocupat funcții înalte de stat încă de la începutul anilor 2000 (De exemplu, el a fost în perioada 2001-2005 Director general al Aparatului Parlamentului). Tot Gurin este și acel care l-a arestat pe Filat, el venind în persoană în Parlament și motivând ridicarea-i imunității parlamentare. Iar ca fapt divers, drept că plin de semnificații simbolice, vom menționa că fostul PG a participat la renumita „Vânătoare domnească”, acel huntergate care a „zguduit” societatea în îndepărtatul an 2013 (bănuiesc că astăzi asemenea futilități nu ne-ar face nici să clipim). Dar Gurin, cel puțin, pare să posede ceva competențe pentru a ocupa scaunul... Barem aparenţele mai pot fi salvate. Deşi tot el le-a spulberat chiar de la prima reacţie: „A fost o surpriză pe neașteptate.” Iată cum!

Despre Reşetnicov se cunosc mult mai puține detalii, el este chiar cunoscut pentru faptul că „şterge informaţii”, precum se zvonește că ar fi făcut-o în 2009 şi că este un fan al KGB-ului... Devine director SIS la doar 32 de ani! Fulminant, nu? Intra în ultimul Parlament pe lista PCRM, dar face parte din transfugii către PD. Şi acest individ este judecător la CC?!

Dar iată încă două coincidențe curioase: ambii sunt născuți în 1975 (adică potențial sunt din aceeași promoție, rămâne de văzut la ce şcoală), ambii și-au început ascensiunea strălucitoare în 2001, an în care PCRM-ul era ales promițând că vor reface URSS-ul...

DODON – SUSPENDATUL Dodon este iarăși suspendat pentru că nu a vrut să semneze câteva legi printre care și schimbarea denumirii zilei de 9 mai. Nici nu știu dacă am mai putea comenta ceva aici. Nu-i exclus să fie suspendat în curând definitiv. Dar mai sunt tocmai 2 luni până la alegeri! Mai e ceva timp.

CANDU STRIGĂ „POJAR” Candu amenință americanii că s-ar putea să vină rușii. No, ce să zic? E bine că strigă a foc. Dar n-ar strica să mai ia din când în când câte o găleată în mână (vedeți mai sus). În ţara lui diverşi reşetnicovi ajung judecători la CC! Şi nu ajung din capul lor.

ROMÂNIA APĂRĂ MOLDOVA Consiliul Afaceri Externe al Uniunii Europene era cât pe ce să voteze un raport critic la adresa R. Moldova. Cum și cine anume face lobby prin instituții europene pentru a tot genera „unde negative” e bine știut. Dacă ar fi să înțeleagă lumea că UE nu face rapoarte împotriva lui Plahotniuc, ci împotriva statului, iar cu fiecare raport de acest gen suntem tot mai departe de ei, de UE, şi tot mai aproape de reşetnicovi... Ah, dar uitam: la noi statul e „capturat”, nu-i așa?... Iar România ne apără... Chiar și împotriva noastră... Apropo, un sondaj publicat săptămâna trecută spulberă acea idee preconstruita precum că românii nu și-ar dori Unirea. 74% din ei vor să ne unim!

ROMÂNIA NE HRĂNEŞTE Anul 2000: 44% din exporturile Republicii Moldova mergeau în Rusia. În România - doar 7%.

2018: România – 29%, Rusia – doar 8% (și aceia cred că ajung mai toți în buzunarul lui Dodon). Acum să-mi spuneți: ce căutăm noi în CSI?! Nu, mai bine să-mi spună Dom’ Candu, care strigă „pojar” prin americi.

ÎNFRĂŢIRILE VOR FUNCŢIONA ŞI MAI ABITIR! Iohannis a semnat legea care permite finanțarea proiectelor comune în localitățile înfrățite din bugetele locale. Cred că „talpa” va înțelege foarte repede care le sunt frații și vor simți și ce înseamnă să gestionezi proiecte fără a lăsa „otkat” și fără a linge funduri partinice. Cu Doamne-ajută!

ROMÂNIA ŞI BRAD NE TRIMITE! Bradul de Crăciun care ne-a venit din România este probabil cel mai frumos din istoria noastră. Păcat că au instalat deja unul artificial în centru. Mă rog, la noi cu brazii întotdeauna se întâmplă câte ceva picant, dar anul acesta simbolul e tare de tot! Nu ai decât să compari.

AM SCĂPAT DE BRATELLO Italia și prietenul lui Lavrov, Frattini, care recent a mulțumit Rusiei pentru că au regulat într-atât de bine Transnistria, au plecat de la șefia OSCE-ului. A fost unul din cele mai dezastruoase mandate ever pentru Moldova. Dar eu unul nu m-aș bucura excesiv. Unul pleacă, altul vine. OSCE a devenit în ultimul timp un fel de instituție de reciclare... Un fel de curte de gradiniţă unde se joacă și ei de-a politica, de-a influența, de-a negocierea, ori ce mai au ei acolo înscris în programul pentru învățăcei...

ŞI TU, MUNTEANU? Și Valeriu Munteanu a plecat din PL. Discuții, presupuneri, strategii, învinuiri. Toate curg gârlă. Dar eu cred că totul e foarte simplu. Munteanu se visa, probabil, Președinte al PL-ului. Nu a fost să fie. Omul s-a supărat și a trântit ușa. Iată și toată strategia...

Cam atât. CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână o voi trimite colectivului de meșteri anonimi care au reușit să șterpelească 25 de indicatoare rutiere cu tot cu stâlpii de metal de pe traseul R-30 Anenii Noi-Căuseni-Ștefan Vodă. Iată zice o vorbă din bătrâni că peștele de la cap s-ar strica... Pe dracu! Capul nu se strică aparte. Procesul de putrefacție este întotdeauna identic avansat și repartizat. Indiferent dacă e pește, curcan, iepure, ori altă ciudățenie statală... Fiecare fură ce poate: unii – melearde, alții – stâlpi.

Partager cet article
10 décembre 2018 1 10 /12 /décembre /2018 10:04
Săptămâna în care am văzut cum a trecut Centenarul

Nu ai cum să vorbești despre evenimentele săptămânii trecute fără a pomeni despre 1 decembrie, Ziua Națională a României, punctul culminant al acestui an în care sărbătorim, comemorăm sau… tânjim după Centenar. Greul evenimentelor comemorative a avut loc la Alba Iulia. Dacă am sta și le-am înșira aici pe toate câte le-a făcut România pentru Republica Moldova în acest an care, iată, se scurge, nu ne-ar mai rămâne loc pentru altceva. De la activitatea echipelor SMURD, sutele de grădinițe și școli reparate și până la ajutor macrofinanciar!

Multe ar fi putut face și Republica Moldova, câte ceva a făcut ea, nu zic ba, mai ales acolo unde era doar de acceptat daruri fără a sufleca mult mânecile, dar... Parlamentul a fugit de-a lungul anului de tot ce conține „limba română” în text, chiar dacă 74 din deputați sunt cetățeni ai României, conducta de gaz așa și a înghețat la Ungheni, iar (și acesta era poate cel mai important lucru!) televiziunile românești așa și nu pot fi văzute decât de privilegiații din municipiile mari... Nu voi fi capabil nici să pomenesc toate ceremoniile cu ocazia Centenarului, dar două evenimente m-au marcat în mod deosebit: copiii din România și din Republica Moldova care și-au cântat „Deşteaptă-te, române” peste Prut și pelerinajul lui Ion Mărgineanu (75 de ani) până la Alba Iulia... M-au bucurat sorocenii și bălţenii. Păcat că li se acordă prea puțină atenție în presa centrală, deși pe Deschide.md văd din ce în ce mai des știri de la Bălți, iar asta mă bucură cu adevărat.

ŞI TOTUŞI, CUM STĂM CU UNIREA? Curaj.net de pe FB mi-a adus aminte de un sondaj din martie 2014, realizat cică atunci de Centrul Român de Studii și Strategii. Sondajul afirma că 52% din moldoveni își doreau Unirea. Aveți cumva impresia că numărul lor a diminuat de atunci? Mă rog, putem desigur lesne zice că e o făcătură, dar... majoritatea covârşitoare a persoanelor din anturajul meu, de exemplu, își doresc Unirea. Dar poate că anturajul meu este unul cu totul excepțional. Al Domniilor voastre cum este? Și dacă chiar suntem majoritari?... Visuri, visuri... Dar atunci cu acea mie de cereri de cetățenie pe care le primesc consulatele României zilnic cum rămâne? Astea sunt cât se poate de reale! Tare-i bine-n România! Și în UE! Întrebați de acei 74 de cetățeni ai României, deputați în Parlamentul Republicii Moldova!

SONDAJ BOP Apropo, despre sondaje. Cică 40% din Moldoveni și-ar dori ca Republica Moldova să facă parte din nou din Uniunea Sovietică. Plauzibil. Vorba aia: „Tot mai bine-a fost atunci”. Cu atât mai mult că majoritatea vor totuși în UE nu în UV. Același sondaj îl scoate pe Dodon în frunte la capitolul încredere. Doar cu 15%! În oricare țară sănătoasă acest scor este unul zdrobitor pentru o personalitate politică. 53,6% zic că nu au încredere în nimeni... Și aceasta este cifra care trebuie reținută, nu faptul că dodon e în frunte. La fel precum și faptul că 75% din respondenți nu au numit pe nimeni „erou al timpurilor noastre” și nu faptul că 4% l-au numit pe Putin, iar 1,8% - pe Stalin (procentaje destul de încurajatoare, de altfel)... Dar presa vrea senzațional și bagă portrete cu Ștefan, Putin și Stalin în față...

UE AJUTĂ TRANSNISTRIA UE este mărinimoasă. Îi ajută pe toți. Chiar și pe acei care o ponosesc și fac totul pentru a o dezmembra. Chiar și pe acei care nu-și respectă nici acele mizerabile promisiuni făcute tot lor, negociatorilor europeni. Moldovenii așa și nu au acces la pământurile lor... Cică guvernul le va plăti câte 700 lei pe lună drept despăgubire. Avere, nu foaie verde (chiar dacă nu-i deloc sigur că ar fi câştigat mai mult lucrând pământul)! Iar exporturile Transnistriei către UE au crescut cu 42%... Asta zic și eu forță negociatoare și clarviziune! Strategie geopolitică şi expertiză!

CANDU – ÎN SUA După ce l-a amenințat pe Dodon că poate fi destituit până la sfârșitul anului, ceea ce nu-i deloc exclus, la o adică, Adrian Candu a plecat în SUA. Iar Dodon – la Moscova. Uite-așa o bătălie navală moldovenească...

REFERENDUM LA ALEGERI După cum promitea Plaha, vom avea și referendum în ziua alegerilor. Cu tocmai două întrebări, ceea ce e deja o aberație. În principiu în lumea bună nu se cuvine să amesteci scrutinele... Și nici referendumuri cu mai multe întrebări nu se fac. O întrebare din cele două este extrem de populistă şi va exploata neîncrederea absolută în politicieni a cetățenilor: dacă ei acceptă să se micșoreze numărul de deputați până la 61. Am căutat câteva cifre pentru a vedea ce se întâmplă în alte țări europene comparabile. Iată deci ce avem:

  • Croaţia: 4,17 mln populaţie, 151 deputaţi, 27616 cetăţeni per deputat
  • Moldova: 3,55 mln, 101 deputaţi, 35149 cetăţeni per deputat
  • Albania: 2,88 mln, 140 deputaţi, 20571 cetăţeni per deputat
  • Lituania: 2,87 mln, 141 deputaţi, 20355 cetăţeni per deputat.

(Vom elimina Bosnia și Herzegovina din ecuație căci ei au un Parlament cu două camere, deci e cam greu de comparat. Vom aduce totuși cifrele: 3,52 mln. 42 + 15 deputați, 83810 sau 61754 cetățeni per deputat în funcție dacă calculăm doar camera de jos, aleasă prin vot proporțional sau ambele). Media europeană la capitolul cetățeni reprezentați de un deputat este de 37150. După cum vedem, nu există niciun motiv în afară de populism ieftin și concentrarea puterii pentru a diminua numărul deputaților în Moldova. Dar cine să asculte?...

AVEM BUGET! Înainte de a pleca, Parlamentul a votat bugetul pentru 2019. L-a votat și-i bun votat, ce să mai transpirăm aiurea?... De parcă cineva se mai uită pe cifrele astea... E și acesta cu deficit, ca și toate celelalte de până acum. Ne vom bucura că se adună mai mulți bani la buget. Cu tocmai 14% față de anul trecut!

LA CCA E PE VECHI Vorbeam mai sus de TVR. De nenumărate ori am vorbit despre omniprezența propagandei putiniste în spațiul mediatic moldovenesc... Pentru ca să se schimbe cu adevărat ceva, am avea nevoie măcar pe undeva de oameni curajoși... Măcar la CCA. Ar trebui, dar nu-i de unde. Aceleași persoane. Corneliu Mihalache revine la Consiliul Coordonator al Audiovizualului. El a mai fost membru CCA în perioada 2006-2012, deținând și funcția de președinte. Insubmersibili!.. Iar noi vrem TVR...

CHIRTOACĂ – PREŞEDINTE PL Dorin Chirtoacă, marea speranță a politicii moldovenești în sfârșit a devenit președinte. Nu al țării, doar al PL-ului. Mulți îl vedeau președinte al țării, nu al PL-ului...

DIPLOME FALSE Israelul a demantelat o rețea de medici cu diplome false. Încercați din trei ori să ghiciți din ce țară provin falsurile. Recunoașteți că ați ghicit din prima: din Republica Moldova!

EPILOGUL MERELORNu am aruncat niciun măr. .... Pur și simplu eu le-am cărat în marginea livezii, ca să vină mașina și să îi fie mai comod de încărcat. Au mai întârziat mașinile, pentru că erau doar două mașini de la întreprinderea de la Orhei și ei mi-au spus să aștept”, declară Valentin Secrieru, proprietarul merelor. „După ce am scris despre tonele de mere care putrezeau la marginea satului Găureni din raionul Nisporeni, a comentat această bătaie de joc de săteni și tânărul Ion Secrieru. Ce a făcut BRIGADA criminală? A trimis „cumpărători” la agricultor, care i-au plătit bănuți pentru kilogramul de mere, impunându-l să spună că merele nu erau lăsate la marginea satului, ele așteptau să vină mașina, pentru a fi încărcate.” îi răspunde Maria Ciobanu. Ei, și cum să-i dai de capăt? Nu știu cine are dreptate. Dar eu zic să mai postați poze cu mere, dacă găsiți! Poate îi ajutați astfel pe gospodari să-și vândă roada.

Cam astea au fost... CIREȘICA DE PE TORT până în ultimul moment îi era predestinată fostului viceministru de externe, Valeriu Ostalep, care a depus plângere la poliție precum că cineva arbora drapelul României. Eu zic că poliția ar trebui să-i satisfacă cererea și să creeze un caz de jurisprudență. Apoi în baza acestei hotărâri să scoată toate drapelele rusești din țară! Nu-i bai, noi ne vom mulțumi și cu tricolorul cu găină pe el, căci ne reprezintă... Ziceam „până în ultimul moment” căci a sosit o noutate – trăsnet! Cică Marian Lupu ar putea deveni noul președinte al Academiei de Științe! Să vedeți ce culmi va atinge știința Moldovei! De doi metri! Vom trimite rachete până la soare, dar le vom trimite noaptea – să nu se topească! Așteptăm confirmare. Dacă nu, poftă mare, tovarăș Ostalep!

Partager cet article
3 décembre 2018 1 03 /12 /décembre /2018 12:19
Săptămâna bătăliei navale

Orice-am zice, dar principalul eveniment al săptămânii a avut loc în afara Republicii Moldova, chiar dacă ar trebui să ne privească și pe noi în cel mai direct mod. Nici nu aș pomeni despre el dacă nu ne-ar privi. Înainte de a citi comentariile diverse și variate, analizele și explicațiile unora sau altora care au împânzit spațiul informatic (e o eroare, vă sigur!) neapărat trebuie să priviți videoul cu tamponarea navei ucrainene, un remorcher păcătos produs în 1975, de către o namilă de 56,5 m și să ascultați interceptarea conversaţiei telefonice dintre căpitanul navei ruse şi „centru”. Încă un detaliu: între Ucraina și Rusia e în vigoare un acord (din 2003, dacă am înțeles corect) care prevede folosirea strâmtorii Kerch în egală măsură de ambele state. Apartenența peninsulei Crimea și chestiunea cu „apele teritoriale” nu are nicio importanță în cazul dat. Atât. Cred că dacă priviți aceste două filmulețe (atenție, limbaj licențios!) nu veți mai avea nevoie de prea multe analize sau opinii. Va spun în cunoștință de cauză, căci am ascultat și citit nenumărate comentarii la subiect și nimic nu reușește să-mi modifice opinia inițială.

Ucraina a decretat stare de război în teritoriile imediat învecinate cu Rusia pentru o durată de 30 de zile. Ce și cum va fi mai departe nu știm. Dar eu unul am suficiente motive pentru a fi îngrijorat. S-au tras focuri, sunt răniți, marinarii ucraineni au fost făcuți prizonieri...

Iar noi suntem cu armata rusească în coaste, care în ultimii ani tot face exerciții militare de forțare a râului Nistru. Guvernul a reacționat și a condamnat atacul. Dodon tace...

CE VREA TRANSNISTRIA? Multe. Vor să trăiască și ei ca tot europeanul, cu telefonie, bănci, mașini și restul. Dar vor să fie în posturi și să facă bani. Iar asta nu-i posibil decât atât cât există Transnistria. Altfel, ei sunt criminali potențiali cu dosare penale la Chișinău. Respectiv, ei vor anularea dosarelor penale. Chiar nu se rușinează s-o spună deschis. Bratello, adică pardon, Frattini, comisarul cela de la OSCE e gata să-i ajute... Dar să nu creadă că dacă le anulează dosarele penale, ei vor deveni altceva. Adevărata lor esență este obediența față de Kremlin. Astăzi ei sunt agenți cu dosare. Altfel vor fi agenți fără dosare. Atât.

NUMIRE 1. O veste de la SIS. Cică s-a schimbat vice-directorul. O fi v-o promoție ceva pentru strălucita operație anti-tero contra profilor liceului Orizont. Un oarecare Alexandru Esaulenco a ocupat scaunul în locul lui Ruslan Munteanu. Eu nu știu cine este Esaulenco. Un search rapid pe google mi-a scos un autor cu acelaşi nume care publica propagandă sovietică (gen „Lupta oamenilor muncii pentru instaurarea puterii sovietice în Moldova”, 1968) şi despre Kotovski (gen „G.I. Cotovschi - erou legendar al războiului civil : (Către 100 de ani din ziua naşterii : Material în ajutorul lectorului”, 1981) încă de prin anii 50-60. Într-un fel, e firesc să nu existe multă informație pe net despre un ofițer SIS responsabil până acum de contraspionaj militar. Tare sper să nu existe nicio legătură între acești doi Esaulenco... Mă rog, nu suntem noi staliniști, fiii nu răspund pentru tați (și nici nu știm dacă sunt rude), dar nu și în RM... Și nici despre răspundere nu vorbim aici, ci despre... precauție.

NUMIRE 2. Iată o definiţie din DEX:

armáș [At: (a. 1602) CUV. D. BĂTR.2 I, 155/ Pl: ~i / E: armă + -aș] 1 sm (Îvr) Om înarmat care îndeplinește rolul de soldat (în timp de război) și paznic înarmat (în timp de pace). 2 sm (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Dregător domnesc însărcinat cu paza temnițelor, cu aplicarea pedepselor corporale și executarea pedepselor capitale. 3 sm (Înv) Jandarm. 4 sm (Înv; îs) -mare (sau marele-, vel-) Boier numit de domn în slujba de căpetenie a armașilor (1) din țară. 5 sm (Înv; îs) Al doilea (sau al treilea ~) Boier sau boiernaș subordonat armașului (3). 6 sm (Îvr) Înlocuitor de primar. 7 sm (Fig; înv) Călău. 8 sm (În obiceiurile de Paști ale Junilor; îs) -ul-mare Al doilea conducător după vătaf. 9 sm (În obiceiurile de Paști ale Junilor; îs) -ul-mic Al treilea conducător după vătaf. 10 sm (Înv; la jocul de arșice) Cel care bate din porunca împăratului. 11 (Înv; la jocul de arșice) Poziția arșicului numită „siciu” Cf vizir. 12 sm (La jocuri de cărți; pop) Cel care face cărțile și: (pop) bătăuș. 13 sm (Pop) Joc de cărți. 14 a (Reg; îs) Vin ~ Soi de vin tare de Cotnari. 15 (înv; îcn) De-a -ul Joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată.

Probabil în viitorul apropiat va trebui făcut un update și de adăugat un nume propriu la definiție, căci noul Guvernator al BEM va fi Octavian Armașu. Mie unuia îmi ajunge și definiția actuală. Parcă s-ar potrivi. (Cu scuzele de rigoare pentru o lovitură considerată pe drept sub centură)

CAMPIONI LA URĂ E oficial: Partidul „ȘOR”, PSRM, PN și PCRM sunt campioni la capitolul difuzării mesajelor de ură în mediul online, presă și spațiul public. Promo-LEX a măsurat și identificat 457 de cazuri care au adunat un număr total de 3.3 milioane de vizualizări și 67 328 de distribuiri! La capitolul „personalităţi” lideri sunt Igor Dodon, urmat de Ilan Şor, Marina Tauber, Renato Usatîi și Vladimir Voronin, dar și răspânditorul luminei „creştineşti”, sectantul (e oficializat deja, întreaga armată a lui Cantarean e o sectă) Ghenadie Văluţă. Straniu, dar toți sunt din aceeași tabără. Nu văd niciun unionist printre ei. Oare cum se face? Cifra care îngrozește cu adevărat este 67.328... Exact precum zicea Dovlatov...

MIGRAŢIE NEGATIVĂ Dodon ne anunță o surpriză pentru alegeri. 161 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova ar fi primit „deport” de la autoritățile Rusiei. Dar dacă vor fi acasă, ne anunță Halat Alb, în perioada dintre 1 februarie (nu mai târziu)- 15 martie 2019 (nu mai devreme) deportul va fi anulat. Exact pentru alegeri. Șah și mat, tovarăși deputați! Uscați, fraților, pesmeți de pe acum... Și nu mai contează dacă ceea ce anunță Dodon e din aceeași categorie ca și acei 30.000 de sirieni. Ăia stau și-l ascultă, și chiar s-or porni din ei, sunt aproape sigur...

SALVAREA VINE DIN OCCIDENT Dacă acest comando dodonist ajunge în Moldova, poți arunca de pe acum la gunoi datele precum că din Rusia nu vin decât 25,2% din totalul remitenţelor... 73,3% vin astăzi din țări „occidentale”. Poate UE finanța tot ce vrei la Bălți, iată și acum vor veni 740.000 de euro pentru sistemul de încălzire al municipiului, pe cine să intereseze? Vor vota bălţenii altfel? Cui să povestești astăzi că în depărtatul 1998 România a fost acea care ne-a furnizat energie electrică, atunci când Tiraspolul a sistat livrările? Chiar dacă infrastructura lipsea. Livrările au fost sistate în 2001 (an în care a fost ales Voronin, nota bene), iar Moldova nu a plătit decât 10% din energie. Când citești astfel de materiale cum mai poți reacționa la acele sume astronomice anunțate pentru interconectarea energetică cu România (se vehicula parcă cifra de 270 de milioane de euro)? Cum mai poți înțelege că acea conductă de gaz de la Ungheni la Chișinău așa și nu a avansat?... Cum poți înțelege că în afară de pălăvrăgeală și show pentru a înscrie „Integrarea europeană” în Constituție, R. Moldova nu a făcut mare lucru pentru a face cerere oficială de adeziune la UE? (o afirmă Daniel Ioniță, nu eu)...

VOM FI SALVAŢI ÎN MERCEDES! Cu ceva timp în urmă scriam despre zecile de ambulanțe de tip GAZ pe care Guvernul intenționa să le cumpere (bani aruncați în vânt, în treacăt fie spus...). Și dacă e bine și necesar să scrii când ceva e rău, e corect să scrii și atunci când lucrurile se întâmplă așa cum ar trebui să se întâmple. Guvernul a anunțat că a procurat ambulanțe noi. Merecedesuri. Cu Doamne-ajută! Şi nu pot să vă doresc tuturor ca să aibă aceste ambulanţe cât mai puțin de lucru.

CENTENARUL

Încă puțin și va trece și anul Centenarului. Mai rămâne o ultimă zvâcnitură, Ziua Națională a României și apoi... – tristețe. Multe au fost anunțate, câte ceva făcute... Poate chiar mai multe ca oricând. Respect pentru toți acei care visează și luptă! Dar iată zilele astea tot vin mesaje de la frontiera de pe Prut. Români care se deplasează la diverse manifestații fac câte 4-5-6 ore la frontieră... Grăniceri și vameși zeloși... De ce?!... Nu se putea măcar în aceste zile?... Iată premierul nostru zice: „Nu am ascuns niciodată acest lucru, gândesc româneşte şi consider că am sânge de român, aşa cum au avut-o părinţii mei aşa am şi eu. Relaţia cu România este un foarte importantă pentru mine, mai mult decât pentru alţii, din simplu motiv că eu provin dintr-o familie care a fost divizată de sârma ghimpată.” Păi fă ceva, omule, să fie mai puțină sârmă ghimpată! Să te simți mai puțin umilit când traversezi această blestemată frontieră!

Nu vreau să trimit azi nicio Cireşică de pe tort... Candidați erau mai mulți: de la Dodon cu Rogozin și proiectul lor epic de a verifica dacă americanii au fost pe Lună, în timp ce aceștia din urmă publică poze incredibile de pe Marte, trimise de sonda care tocmai a ajuns pe planeta roșie până la protagoniștii colectivi ai marii tragedii naționale cu grămezile de mere și demistificarea ei, de la fosta judecătoare Domnica Manole și „Jurnal TV” care au încercat să ne convingă că Moldova ar fi votat pentru candidatul Rusiei la președinția INTERPOL-ului și dezmințirea lui Lecari... Chiar și la Siegfried Mureșan m-am gândit la un moment dat care îi dă cu comentariile lui despre demisia lui Cioclea și răspunsul promt al lui Andi Cristea. Și la Abliazov m-am gândit puțin atunci când am aflat că e condamnat la detenție pe viață în Azerbaidjan pentru omor... Dar... Alegeți-vă singuri „eroii”... Sunt prea mulţi. Toată această poveste se cheamă Republica Moldova  - o farsă, o caricatură...

Haideți mai bine să sărbătorim 1 Decembrie demn!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher