Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
4 mai 2015 1 04 /05 /mai /2015 22:29
Săptămâna în care am înotat Kroll

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Nu ştiu, dragii mei cititori, dacă aţi remarcat absenţa sintezei săptămânale din ultimile două vineri. Eu sper (din egoism pur editorialist !) că nu doar aţi remarcat-o, dar chiar că v-a lipsit ! Dacă este aşa, atunci îmi cer scuze pentru această pauză cauzată de vacanţele pascale, dar iată-mă din nou la muncă, tocmai de Ziua internaţională a muncii, cu care şi vă felicit fără amânare! Cândva, de 1 mai, ieşiam cu toţii, în mod benevol, dar obligatoriu, la „paradă”. Eu nu pot spune că am amintiri chiar urâte despre acele demonstraţii (le detestam însă pe acelea din 7 noiembrie din cauza frigului). Îngheţata la 7 copeici în loc de 20 din care cumpăram cu zecile în acea zi îşi făcea efectul! Mai ţineţi minte? Iar dacă nu aţi apucat acele timpuri, citiţi „Iepurii nu mor” de Savatie Baştovoi. Nu cred că am întâlnit o descriere mai exactă a „paradelor” în altă parte.

 

ДЕНЬ ПОБЕДЫ СО СЛЕЗАМИ НА ГЛАЗАХ Să lăsăm însă aceste digresiuni cu iz de scorţişoară şi să revenim la timpurile noastre. Nu de alta, dar, iată, vine peste noi o altă „paradă”, mult mai agresivă şi mai periculoasă: acea a lui 9 mai. Deşi la „shodka” principală de la Moscova Putin va rămâne într-o companie puţin numeroasă şi jenantă (noroc că a scăpat de odiosul Kim Jong Un care cică a „refuzat” şi el să vină), simbolistica lui se exportă bine şi cu tenacitate. Şi dacă multe din ţările europene au înţeles că simbolistica de colorado putinistă nu are nimic în comun cu comemorarea Războiului II mondial şi încearcă să se apere, Republica Moldova se face că plouă. La Vulcăneşti se defilează cu panglică gigantică (o repetiţie pentru ceva mai „mare”?), la Soroca – la fel, Tiraspolul bagă simbolurile respective pe bancnotele sale alături de Suvorov, iar socialiştii provoacă ostentatoriu în plină sesiune a Parlamentului, chiar de ziua tricolorului... Hrenóva у нас обстоят дела, господа... Как вы яхту назовёте, Так она и поплывёт. Apropo, există oare în legislaţia Moldovei prevederi pentru profanarea simbolurilor de stat? Poate se găseşte vreun articolaş pentru tovarăşul Hrenova?

 

BOWLING FOR TRANSNISTRIA Ceea ce se întâmplă în relaţiile Republicii Moldova cu Transnistria este de-a dreptul halucinant. Timp de mai mult de două decenii Republica Moldova nu s-a găsit într-o situaţie mai confortabilă pentru a negocia cu regiunea separatistă. Având mereu suportul militar şi financiar al Rusiei, fără susţinere din partea Ucrainei, Moldova întotdeauna s-a aflat în postură defavorabilă în acest „dialog”. Acum totul s-a schimbat: Rusia nu mai are destule resurse pentru a întreţine Tiraspolul, iar Ucraina se pare că a avut suficiente şi arzătoare argumente pentru a înţelege who is who... Un moment mai potrivit pentru a termina odată cu absurditatea care se cheamă Transnistria era greu de imaginat. Dar Moldova face exact contrariul!!! Se simt la strâmtoare Şevciuk & Co? Nicio problemă! Noi îi ajutăm! Iată Timo(f)ti semnează un ukaz absolut abracadabrant prin care permite înfiinţarea Duty-free-urilor pe teritoriul republicii separatiste! Iar ordinul dat poliţiştilor de a saluta cortegiul lui Şevciuc la rangul cortegiilor de înalţi demnitari e pur şi simplu înjositor. Aş vrea acum să-i văd pe „combatanţi” sărind la bătaie, nu în incinta primăriei...

 

KROLL SOAP OPERA Kroll şi-a făcut treaba, a predat dosarul şi a plecat. Ei şi? Acum ce ne facem? Nimeni nu are acces la raport. Că doar n-o să aşteptăm de la hoţi să se denunţe şi să se bage singuri la puşcărie... Procuratura s-a şi grăbit să anunţe că raportul nu poate fi folosit drept probe într-un dosar eventual. Acum cică ne mai zic că Kroll ar fi interzis publicarea raportului... De râsul găinilor. Poate doar gAburici să-i creadă, acel cu diplomele false.

 

NUMIRI, PROMOŢII 1) Ghenadie Sajin, omul lui Ulinici este numit şef la Inspecţia de Stat în Construcţii. Vulpea – paznic la coteţ ! Teamă mi-e că acele câteva asociaţii care se bat pentru a salva cafeneaua Guguţă au dat-o în bară… Apropo, lupta şi angajamentul lor ar merita o mediatizare mult mai largă ! 2) Ludmila Buzu, sora fostului deputat PD Valeriu Guma, este promovată la postul de vicedirector la Poşta Moldovei. În România ea are un dosar. În Moldova – un post. Mare scofală: cine nu are dosar în ziua de azi? Ulinici are unul pe undeva prin Olanda (cu sechestrări de milioane), Filat are în Romania şi tot aşa după listă. 3) Dar numirea săptămânii este alegerea controversatului Cozma în CCA. Obrăznicie? Încă nu: să vedeţi că va fi ales şi Preşedinte al CCA în scurt timp. Nu ziceau comii că ei vor această funcţie?

 

VORONIN VREA CAPUL LUI TĂNASE Apropo, printre „zvonurile” referitor la constituirea coaliţiei cu PCRM figura şi postul de Preşedinte al CC. Iată că PCRM cere demisia lui Alexandru Tănase. I-a deranjat cică o declaraţie referitor la neutralitatea statului R. Moldova. Păi da, cu un Pulbere pe care Voronin îl cumpăra şi cu un ceas, fie el şi din cele scumpe, le era mai simplu...

 

CATINDAŢII Se profilează lista candidaţilor pentru una din cele mai importante funcţii din Moldova, acea de primar de Chişinău: Chirtoacă va avea de înfruntat un Chirtoca (poezie pură această confruntare!), câţiva analfabeţi şi nişte naftalină... Atacurile asupra actualului edil s-au intensificat în ultimul timp din toate părţile. Unele meritate, altele – aberaţii pure (vedeţi D-stra, lumea crede că până şi culoarea cu care se vopsesc tunurile de la muzeu este aleasă de primar!). Toate bune, hai să găsim unul mai bun! Să răscolim printre bulendrele de la care aduce a naftalină?!

 

TUSK LA CRICOVA Donald Tusk a fost în vizită în Moldova. Şi aici ne-am umplut de ridicol. Dacă şi le lipseşte ceva cu desăvârşire oficialilor noştri aceasta este simţul ridicolului. Nu ştiu dacă aţi văzut şirul de feţi-frumoşi în uniforme de gală ale Gărzii naţionale în faţa... unei crame!!! Fie el şi unic în felul său, dar un beci va ramâne un beci. Chiar nu se poate de înţeles că ceea ce-i plăcea lui Brejnev (sau alte fosile încă vii de teapa lui), nu este neapărat pe placul oficialilor occidentali de astăzi? Sau cel puţin, nu poate fi punctul central al unei vizite? Cum vreţi să ne ia cineva în serios? Reacţia a fost pe măsură şi subtilă: „Găsiţi miliardul şi atunci vom vorbi”...

 

ANIVERSĂRI: Calendarul a consemnat două aniversări importante în săptămâna care a trecut. Prima – un an de la ridicarea regimului de vize pentru cetăţenii Moldovei pentru a călători în UE. O observaţie: şi cum, domnilor europeni, s-a răsturant lumea? Au invadat moldovenii Europa? (dacă şi au invadat-o, apoi acesta era deja un fapt consumat) Ce păcat că s-a întârziat atât de mult cu această decizie... Şi ce păcat că nu se merge mai departe în eforturile integraţioniste... O a doua aniversare, mult mai îngrijorătoare, este acea a catastrofei de la Cernobîl. Au trecut 29 de ani, dar Cernobîlul ne face să tresărim şi astăzi. Ard pădurile din zona interzisă. Oficialii zic că nu există niciun pericol. Oare să-i credem?... Acum 29 de ani, spre exemplu, norul radioactiv se oprea miraculos la frontiera Franţei.

 

Cam atât am vrut să vă spun. Cam acestea mi-au părut cele mai semnificative. Din curiozităţi aş mai menţiona şi o ştire deocheată conform căreia cetăţeni cu paşapoarte false din Moldova ar fi fost la originea crash-ului financiar din 2009!!! Acum înţelegem mai bine povestea cu miliardul. E un sport naţional!

 

Iar ca să închei cu o notă pozitivă am să vă aduc aminte că în curând (12-18 mai) va demara festivalul de film documentar „Cronograf”! Nu-l rataţi! Documentaţi-vă!

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
29 avril 2015 3 29 /04 /avril /2015 16:55
Pentru cine au fost ridicate vizele acum un an?

Împlinim zilele acestea exact un an de când Uniunea Europeană a decis că cetăţenii Republicii Moldova cărora li s-a eliberat paşaport biometric pot circula în Europa fără vize.

 

Înainte de orice, ţin să menţionez că nu pot avea o altă apreciere decât una categoric pozitivă a acestui fapt. Este şi inutil, ţinând cont şi de faptul că s-a scris destul la subiectul respectiv, să mai înşir aici lista argumentelor şi beneficiilor pentru noi ale acestei decizii care, pentru mine, este cel mai semnificativ lucru (pozitiv) care ni s-a întâmplat de la 2009 încoace. (Numărul celor care au călătorit în UE pe parcursul acestui an este impresionant şi constituie practic 50% din numărul total al emigraţilor!) Ceea ce nu mă împiedică însă să vin şi cu câteva reflecţii la acest subiect.

 

Nici nu aş fi scris nimic astăzi dacă nu citeam un text de Leonid Litra pe situl Europei Libere în care autorul se întreabă dacă nu carecumva UE s-a pripit şi a scos „asul din mânecă” (expresie excesiv de des folosită pe meleagurile noastre) prea devreme, lipsindu-se de un element puternic de presiune asupra oficialilor din Republica Moldova, opinie cu care nu pot fi de acord din mai multe considerente.

 

În primul rând, nu ştiu ce-i permite lui Leonid Litra să afirme că pentru populaţia ţării posibilitatea de a călători fără vize nu a însemnat mare lucru... Eu am altă opinie. În absenţa unor studii credibile ne vom opri aici. Opinia lui contra opiniei mele.

 

Apoi, ar trebui să menţionez, şi aici Dl. Litra are perfectă dreptate, că ridicarea regimului de vize a fost una din promisiunile-cheie ale politicienilor pe care, dacă încă nu am uitat, o făceau în 2010, în pofida faptului că această decizie nu le aparţinea şi nu depindea de Republica Moldova, şi anunţau regim liberalizat de vize pentru 2012. Dar UE a zis că nu eram suficient de pregătiţi, la fel precum au toate motivele s-o facă chiar şi astăzi! Drept rezultat, am asistat şi la o mică farsă cu demiterea teatrală a fostului Ministru de Externe, Iurie Leancă, care nu avea altă menire decât să fie respinsă şi să genereze o reacţie inversă: să-l mai rugăm să ramână. Probabil am meritat spectacolul, din momentul în care suntem într-atât de creduli şi ignoranţi încât luăm în serios promisiuni de acest gen. Dar să lăsăm acest epizod nesemnificativ şi să revenim la decizia propriu-zisă.

 

Voi veni cu o afirmaţie contrară cu acea a Domnului Litra: UE a întârziat impardonabil de mult cu această decizie! Mai mult decât atât, decizia respectivă este insuficientă şi trebuia imediat acompaniată de un set de alte înlesniri pentru cetăţenii Republicii Moldova, în special în ceea ce priveşte dreptul de a munci în toată legalitatea în ţările UE.

 

Eroarea principală a birocraţilor Uniunii Europene constă în faptul că ei plasează greşit pârghiile atunci când doresc să apropie Republica Moldova de UE (iar dacă e să fim pedanţi şi cinici, atunci trebuie să recunoaştem că UE este interesată mai mult să îndepărteze Moldova de Rusia, decât s-o apropie de UE. Faptul că îndepărtarea de Rusia înseamnă automat apropierea de UE e doar un noroc al nostru).

 

„Daţi-mi un punct de sprijin şi răstorn Pământul” ar fi spus cândva Arhimede. Am sumbra senzaţie că UE, în privinţa Republicii Moldova, a greşit anume în ceea ce priveşte „punctul de sprijin”. În loc să se concentreze pe crearea unei platforme masive de simpatie în rândurile alegătorilor de rând, iar aici ei nu au neapărat nevoie de Guvernul Republicii Moldova, volatil şi uşor coruptibil, indiferent de culorile anunţate de la ’91 încoace, oficialii europeni s-au înglodat în proceduri diplomatice şi administrative, în dialoguri cu diplomaţi incerţi (ex: Leancă şi suportul electoral acordat lui Ponta) şi politicieni cu convingeri dubioase (ex: Le Monde califica PCRM-ul lui Voronin de pro-european în 2005!!!, fără a mai pomeni de faptul că am auzit înalţi demnitari occidentali calificându-l drept „om de stat” chiar şi post 30/11/2014...).

 

Până şi decizia de acum un an de a anula regimul de vize nu este, aşa cum o înţeleg eu, un sprijin pentru populaţia ţării, ci un „cadou” electoral pentru Leancă şi partidele „pro-europene”, în condiţiile în care UE a înţeles că riscul ca partidele vădit pro-putiniste să câştige alegerile este foarte mare. Şi anume aici a fost principala lor eroare: „cadoul” trebuia făcut cetăţenilor Republicii Moldova şi nu partidului lui Leancă.

 

Nu m-aş încumeta să acuz UE de miopie (geo)politică, dar sunt nevoit să constat că Putin are, fără îndoială, dreptate atunci când afirmă în celebrul său film Крым. Путь на Родину că Rusia are un vădit avantaj faţă de occident: deciziile la ei/el sunt luate de un singur om şi... rapid. Înglodaţi în proceduri birocratice şi preocupaţi de interese naţionale (iar aceste mulţimi de interese sunt 28 la număr!), UE a întârziat cu liberalizarea regimului de vize cu cel puţin 3-4 ani, iar despre acordarea dreptului la muncă nici nu mai are rost să discutăm...

 

Rusia, dimpotrivă, a venit recent cu o iniţiativă deloc ambiguă referitor la statutul imigraţional pentru cetăţenii Găgăuziei...

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
6 avril 2015 1 06 /04 /avril /2015 10:09
Săptămâna multiplicării tragicomediilor

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Săptămâna care s-a scurs a fost una extrem de intensă: melodrame şi tragicomedii în plină desfăşurare. Altele care abia încep. O multitudine de fire epice, epopeice uneori, care se împleticesc într-o singură întindere geografică cu nume „Republica Moldova”. Ar fi pasionant dacă nu ar fi într-atât de absurd. Să le luăm pe rând :

 

ATAC LA PRESĂ Fără îndoilă aceasta este noutatea cea mai importantă a săptămânii! Fiindcă s-a atentat la valori esenţiale democratice! Ei bine, de această dată s-a încercat marea cu degetul. Dar va trebui să ţinem cont pe viitor de acest atac. Fiindcă se va reveni la el. Se pare că politicienii noştri au înţeles de unde vine adevăratul pericol. Şi contra-atacă. Exact la fel a procedat şi Putin cândva. Nu este necesar să ghicim ce va urma. E suficient să observăm cum au evoluat lucrurile în Rusia. Next steps: sugrumarea economică a celor mai "neascultătoare" media; echivalarea celor mai populare bloguri personale cu instituţii mass media pentru a li se aplica aceeaşi legislaţie; câte un omor din când în când; control asupra Internetului şi reţelelor de socializare (mai greu, dar se poate)... Doar câteva exemple...

 

UE CRITICĂ DUR Tapiola a avut comentarii calificate drept foarte dure de către diverşi comentatori referitor la progresele eurointegraţioniste ale Moldovei. Bine, pe asta o ştiam şi noi. Dar iată că mai aflăm ceva (cel puţin eu) de la el: terminalul Giurgiuleşti, acela care ne dădea atâtea speranţe, a fost şi el furat!

 

DNA SE IA DE LUCINSCHI ŞI DE MOLDOVENI Aşa dar, chiar de DNA nu a trecut încă Prutul, de capul mafioţilor moldoveni s-a apucat. Scandalul săptămânii a fost problemele clanului Lucinschi cu justiţia românească. Nu ştiu de ce, dar imediat mi-am adus aminte de o dispariţie scurtă a Preşedintelui Lucinschi pe când era încă în funcţie. Nişte zvonuri. Oficial, plecase la o cură de lecuire. Dar gurile rele ziceau că a plecat în Germania să-l scoată pe fecioraş de la ananghie, prins într-o afacere cu trafic de fiinţe umane... Guri rele, mdeh... Dar nu doar Lucinschi a fost gâdilat în România. „La Plăcinte”, au fost prinşi cu mâinile în aluat şi ei. Galeria Vâlcov cică ar fi aparţinut şi ea unui „bratok” de la noi... Nici nu vreau să mă gândesc cât costă un Pablo Picasso sau Andy Warhol… Asta zic şi eu bandiţi! Iubitori de artă şi frumos, nu manele şi şanson!

 

ŞI ÎN MOLDOVA PERCHEZIŢII Dacă în România sunt „deranjaţi” bandiţii, în Moldova – politicienii. Mai exact, prietenii lui Leancă. PLDM nu l-a pierdut doar pe Leancă, dar şi subtilitatea de altă dată. Ba nume înregistrat, ba ziar, acum bagă forţele de ordine în bătaie… Nu, oamenii ăştia pare că nu prea se tem de ridicol. El, din câte se ştie, nu omoară oameni, dar despre partide politice nu putem spune acelaşi lucru.

 

gABURICI ŞI DIPLOMA : Am înteles: asta-i un fel de joc. De-a v-aţi ascunselea. Iaca este, iaca nu-i. Acum cică şi ancheta poliţienească s-a deschis. Cred că au să-l bage la închisoare. Cu siguranţă! În ţara asta cu legea nu te joci!

 

ÎNTREBAŢI DE PERJU El ştie. A primit tocmai 10 ani! Drept că nimeni nu a specificat ce fel de 10 ani. Trebuia să i se dea nişte indicaţii mai precise ceva. Căci omul a înţeles ce a avut de înţeles. El execută aceeaşi pedeapsă ca şi Papuc. Şi s-a dus. Probabil tot într-acolo. Acum stau şi-şi ispăşesc pedeapsa pe undeva împreună. Ei şi ce dacă noi nu ştim unde anume? Dar ei, sireacii, suferă...

 

SECRETELE CONTINUĂ Între timp jaful continuă. Ca de obicei, totul e SS. La o şedinţă de guvern SS se mai decide să li se dea acelor 3 bănci implicate în jaful secolului (toute proportion gardée) 6 ori 7 miliarde din banii noştri (suma exactă este SS). Fiindcă au nevoie. Ce lux, domnilor! Ne încurcăm în miliarde! Cu unul mai mult – cu unul mai puţin... Şi cine ne vine călare pe cal alb să „ceară dreptate”? Dodon soluţionistul! Dar nu-i grav: tipărim noi alţii. Avionul din Franţa a şi sosit la Chişinău. (Ce-i cu cursul leului? Creşte?). Şi dacă tot vorbim de avioane, a mai venit unul la Chişinău. Din Rusia. Cu cineva la bord, cineva care călătoreşte în avion privat căruia nu i se permite să zboare pe deasupra Ucrainei.

 

DODON & USATÎI – ROT FRONT! Şi cum să nu ceară dacă vin alegeri? Alegeri la care partida putinistă va face front comun. Iar ca să înţelegeţi că ei nu candidează pentru ceva, ci împotrivă (şi anume impotriva statului care se cheamă Republica Moldova), iată-l pe Usatîi care zice că candidează pentru funcţia de primar, dar nu ştie unde anume. Ce contează de la ce începi, când distrugi? Deşi aici greşesc puţin: începutul a fost pus la Comrat.

 

DOSARUL OMULEŢILOR VERZI În Găgăuzia începutul a fost pus mai demult: atunci când apărea în presă informaţia despre recrutarea omuleţilor verzi. Preşedintele raionului Ceadâr-Lunga, Serghei Buzadji a fost arestat zilele trecute. Tot în legătură cu acest dosar este ţinut ostatic în Rusia Şeful Direcţiei Tineret şi Sport a Găgăuziei, Anatolie Kara. Oameni mici... Oameni verzi... Pân-aici totul e bine şi frumos, numai că eu unul sunt sigur că recrutori au existat şi în alte părţi. Dar despre ei nu vom afla. Când vezi aşa ceva în Parlament (vezi poza), înţelegi că pot sta liniştiţi...

 

PCRM VOR DEMISII Comuniştilor nu le ajung posturile „mici”. CCA este puţin. Şi chiar de se prevede câte ceva şi la BNM, ei vor să dea jos miniştri. Ei şi ce dacă Maia Sandu nu vrea să plece? Nici ea, nici chiar Banca Mondială nu decid nimic. Voronin decide!

 

TIMO(F)TI A DECIS! Că greu a mai fost! Chinuitor pe sânte-că... După ce toată lumea bună a refuzat să meargă la Moscova de 9 mai, după ce până şi Israelul (ditamai simbol) refuză, în sfârşit a decis şi babacul. Or, anume el trebuia să decidă primul. Dar nu putea. O lipsă de ceva esenţial îi încurca... Între timp, la Chişinău vine Băsescu. Care şi dacă nu duce lipsă de ceva, apoi aceasta este vorba lungă. Cică visează la cetăţenie moldovenească. Păi, Dom’le, pune cerere la preşedinţie! Mai ştii, poate iscăleşte Timo(f)ti?

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Atunci când nu este sclav, încet, dar sigur, sălbătăceşte! O fi presa de vină... Dar şi statisticile pe criminalitate o iau razna... Am închis şcoli – trebuie să ne apucăm de „investit” în închisori. Există totuşi adevăruri universale. Ori poate dă Banca Mondială bani şi pentru aşa ceva?

Iar acei care au plecat, emigraţii, au rămas fără colet de Paşti. Transportatorii de colete nu sunt lăsaţi de vameşii români să treacă frontiera. Prostie curată... Dacă şi există un lucru de care nu trebuie nici într-un caz să te atingi pentru moment, este acest sistem (cert, la limita normelor legale. dar poate ar trebui să ne întrebăm dacă "normele legale" sunt justificate). Atâta timp cât autorităţile (europene, române) nu vor înţelege că sentimentul de apartenenţă la un spaţiu comun nu se construieşte prin acorduri de asociere, liber schimb etc., etc., şi nici chiar prin marşuri unioniste, ci prin detalii mult mai semnificative pentru cetăţenii de rând, precum acest "trafic" sau, alt exemplu: costul comunicaţiilor telefonice, costul biletelor de avion, ş.a.m.d., va exista întotdeauna loc pentru eurosceptici ori, şi mai rău, pentru propagandă antieuropeană ostilă şi deschisă şi niciun proiect de lege ori măsuri "antipropagandă" nu va ajuta...

 

Cam astea am vrut să vă spun. Au fost prea multe noutăţi pentru ca să fie o săptămână bună... Căci nimeni încă nu a anulat regula No news – good news...

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
1 avril 2015 3 01 /04 /avril /2015 00:37
bul. Ştefan cel Mare, 166

Din crăpătura peretelui

Au început a şerpui

Şoapte

Negre ca zgura

Şi unsuroase ca seul

Din cozile de oi

Lăbărţate

Pe care măcelarul

Le adună în oale

Căci i s-a spus

Că-i de leac

Dar nu i s-a spus

La ce anume

Şi el adună oale cu seu

Neştiind

Cum sa le vândă

Şi şoaptele curg

Şi ne ung cu negru

Pe la urechi

Şi plângeri se acumulează

La primărie

Pentru că zgârâie auzul

Când treci pe acolo

Şi-i stradă centrală

Şi Ariel-ul e scump

Iar detergenţii de producţie

Autohtonă

Sunt ineficienţi…

Şi s-au trimis

De la primari

Zidari şi calfe mari

Şi cu Manole zece

Şi-atunci când zidarii

Au început a desfunda

Peretele fisurat

Au dat

În loc de mortar

De sânge-nchegat

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article
30 mars 2015 1 30 /03 /mars /2015 13:18
Săptămâna secretelor desfundate

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

SOCIALIŞTII AJUNG ÎN GUVERN Duminică, candidatul socialiştilor la funcţia de başcan al Găgăuziei, Irina Vlah, a devenit băşcăneasă. Şi respectiv – membru al Guvernului Republicii Moldova. Irina Vlah, susţinută de Dodon, carele este, şi se mândreşte cu aceasta, omul lui Putin. 20 de ani de indiferenţă a Chişinăului faţă de ceea ce se întâmplă la Comrat s-a materializat pe 22 martie. Dodon jubilează. Eu, însă, i-aş atrage atenţia la ceea ce se întâmplă în alte părţi cu amicii lui Putin.

CLANUL IANUKOVITCH CURĂŢAT Putin nu mai are nevoie de Ianukovitch. Orice nu ar avea el de gând să facă mai departe în raport cu Ucraina, dar Ianukovitch şi ai săi au expirat. Şi, din păcate pentru ei, se pare că ştiau prea multe. Creatori potenţiali de probleme. Şi ce făcea Stalin cu oamenii făcători de probleme? Hет человека — нет проблемы. Şi iată că, rând pe rând, dispar fiul lui Ianukovitch, Ianukovitch însuşi şi o serie întreaga din apropiaţii săi. Pentru acei excesiv de curioşi şi pentru alibi se dă şi un video filmat în 2009!… Sincer, după filmul despre anexarea Crimeii, nu cred că e o eroare. Cu atât mai mult cu cât este de necrezut ca cineva să aştepte un film de la un accident pe gheaţa Baikalului… Pur şi simplu tipului din Kremlin îi este în cot de ce crede lumea despre acţiunile sale… Mai precis, el a intrat în faza când le arată tuturor un fuck demonstrativ. Dar să revenim la Dodon: Tu ai vazut asta, Igoriok? Şi mai adu-ţi aminte cum a panicat Kadyrov cât timp era « dispărut » Putin! Nopţi liniştite îţi doresc!

BEM ŞI SECRETUL DE STAT Raportul comisiei parlamentare despre BEM a fost discutat în Parlament. În şedinţă închisă. Şi raportul a fost secretizat. Am mai vorbit de secretizarea deciziei de a astupa gaura din bănci cu bani publici de către guvernul Leancă. Eu totuşi aş fi curios să văd un articol ceva în presă despre normele legale din Republica Moldova referitor la cine are dreptul să secretizeze decizii ori acte şi în ce condiţii. Numai că în Moldova, ţară mică şi rurală, niciun secret nu durează mult. Deschide.md a publicat raportul parlamentarilor. Raport care a fost imediat criticat extrem de dur de lumea care pricepe ceva în domeniu… Eu sper ca enormitatea afacerii şi tenacitatea şi curajul societăţii civile să nu permită muşamalizarea faptelor şi, mai ales, a făptaşilor. Mai devreme sau mai târziu dreptate se va face. Nu-i aşa, Dom’ Dodon? Şi încă ceva: conform Codului Fiscal, persoanele fizice aveau obligația de a depune declarația cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2014 până la data de 25 martie. De ce informaţiile referitor la banii publici sunt strict secrete, iar veniturile noastre trebuie declarate ? Cum să-i mai spui cetaţeanului că achitarea de impozite este un bun necesar?...

RĂZBOIUL RAPOARTELOR Acel al comisiei parlamentare a fost cum a fost. Nimic nou. Acel al PSRM a fost ceva mai bun, dar scopul său a fost să se strige JOS CU COALIŢIA! Acel al PL-ului a fost considerat (chiar şi de acei care nu-i prea au la inimă) cel mai complet şi mai profesionist. Raport în care justiţiarul nou-promovat, Dodon, împreună cu Zina-Carabina figurează drept actori importanţi în povestea BEM-ului. Cu PL-iştii cam aşa iese de obicei: atunci când fac, dar tac, par acei care vorbesc cel mai pertinent. Raportul lui Leancă nu a fost. Leancă a zis că respectă legislaţia ţării şi nu divulgă secrete de stat. Deşi tocmai el este persoana care ar putea să ne spună cele mai pasionante şi crocante detalii… Să nu uităm că a mai fost şi un Aeroport în desagă… Aşa dar, reiese ca în „războiul rapoartelor” învingator a ieşit PL.

VICTIME COLATERALE Rapoartele au fost făcute publice şi cineva a trebuit să plătească. Pentru moment sunt doi: Artur Gherman şi Emma Tăbârță. De ce este concediat viceguvernatorul BNM şi nu guvernatorul rămâne un mister doar daca nu luăm în calcul şi promisiunile eventuale făcute PCRM-iştilor… Sper să greşesc. Oricum, toată lumea aşteaptă să cadă peşti mai mari.

PPEM NU BEM Ziceam mai sus că Leanca nu a prezentat niciun raport. Dar în schimb şi-a prezentat partidul – PPEM. Poate anume grija de propriul partid şi respectul fidel al legii, ori, şi mai rău, grija nevoilor ţării, a fost cea care i-a ocupat tot timpul zilele acestea? Îl priveşte, desigur. Până la urmă fiecare face ce vrea (în limita legii, bineînţeles), dar ma minunează capacitatea călcatului pe greble a moldovenilor… Eu voi urmări proiectul lui Leancă cu interes, dar… fără pasiune şi speranţe inutile. Sunt întrebări (esenţiale!) la care Leancă aşa şi nu a răspuns. Din respect de lege şi secret de stat, pe semne. O fi vre-o deformare profesională la el…

CCA ŞI SECRETUL Tot în secret s-au atribuit şi acele două posturi disponibile în CCA. Ştiţi ceva? Ei se tem de noi!… Ei înţeleg că există evidenţe care nu pot fi scoase la lumină. Şi vor secretizare. Numai că e prea târziu. Maşinăria a pornit. Spoiala de pe faţade se cojeşte. Degrabă pietrele seculare îşi vor arăta culoarea. Acele care rămân pe loc după trecerea apelor. Ştiţi ce declaraţie mi-a părut cea mai sinceră şi veridică zilele acestea? Fiodor Ghelici, unul dintre cei mai cunoscuți adepți ai curentului moldovenist, zice că ar vota pentru Unirea cu România! De ce? Fiindcă atunci când nu eşti plătit să spui minciuni (fiindcă Rusia a mizat pe Dodon) şi atunci când ştii că nu ai şanse politice (fiindcă Rusia a mizat pe Dodon), spui ce crezi… Pe bune: DNA, treceţi Prutul!

SALONUL LA CARE TREBUIA SĂ FIM Week-end-ul trecut la Paris a avut loc Salonul de carte. Pe standul României scria distinct: La littérature féminine. Le féminin de la littérature. Coincidenţă ori ba, dar din Republica Moldova au venit doar distinse doamne: Aliona Grati, Radmila Popovici, Margareta Curtescu, Nina Corcinschi venite de la Chişinău şi Bălţi. Şi împreună cu ele Lucreţia Bârlădeanu cu Victoria Sicorschi, stabilite în Franţa. Dar nu cred că vom greşi mult asociindu-le la acest şir. În mare parte această prezenţă o datorăm editurii Vinea şi lui Nicolae Ţone care, cu o tenacitate neobosită, publică şi promovează autori din Basarabia… Întrebarea pe care mi-o pun însă se referă la autorităţile „literare” din Republica Moldova: chiar e greu să organizezi o prezenţă instituţională regulată la 3-4 cele mai mari saloane de carte internaţionale? N-o mai fi costând un stand chiar ca acel de la Milano!

SALONUL LA CARE PUTEAM ŞI SĂ NU FIM Moldova a decis încă acum câţiva ani să participe la Expoziția Mondială „Milano 2015”. O prezenţă deloc obligatorie, un fel de nice to have, fără îndoială utilă, doar că foarte costisitoare. Aproximativ 57 mln de lei (conform persoanelor care gestionează proiectul). 22 milioane au fost deja cheltuite. Dar mai trebuie vre-o 30. Căci contracte au fost semnate şi banii trebuie plătiţi… Şeful de proiect zice ca au un acord cu Comitetul organizatoric. Dar din acte nu s-au găsit decât hotărârea de Guvern în care nu scrie nimic de bani şi un document de Strategie Sectorială de Cheltuieli elaborată de Ministerul Economiei al Republicii Moldova în care pentru asigurarea asistenţei în vederea organizării participării Republicii Moldova la Expoziţia Mondială „Milano 2015” au fost prevăzuți doar 15 milioane lei. Scurt pe doi: din video reese un lucru : nimic nu a fost făcut cu cap în gestionarea acestui poiect. Profesionalismul e la ani lumină distanţă de el. Nişte băieti şi fete awsome se joacă de-a promovarea ţării aruncând cu milioane în dreapta şi stânga. Guverne (şi acesta, al lui gAburici, şi acel precedent, al lui Filat/Leancă) – de o incompetenţă (mă refer acum doar la acest proiect) total stratosferică… Acum, intraţi în horă, nu avem de ales: trebuie de participat (a se înţelege de cheltuit încă 30 de mln.)! Căci a nu participa e una. A anula o participare planificată la doar o lună de la începerea salonului – e alta. Fie. Dar după asta, eu vreau o anchetă. Cu procuratură, CNA, etc., etc. Pentru că ţara şi bugetul de stat nu sunt un joc în bumbi. Partea rea este că uite aici, băieţii awsome ar putea s-o dea în bară zdravăn (deşi eu sunt convins că ei nu sunt rău intenţionaţi)... Căci asta nu ţi-i BEM şi Aeroport...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL ? Plăteşte pentru prostiile bandiţilor, hoţilor, băieţilor şmecheri şi ale băieţilor awsome. Cine altul să plateasca? Preţurile cresc, tarifele cresc, gazul se scumpeşte… Şi el trebuie să se descurce cumva. Să-l scoată şi pe dracu’ din iad… Ce-s pe lânga asta de scos cinci tone de cupru dintr-un reactor nuclear?...

În rest... La Chişinău se cântă Bach! Johann Sebastian Bach! Muzică bună! Mergeţi la festival şi ascultaţi. Şi uitaţi de noutăţi, măcar pe durata unui concert. Căci no news – good news.

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
23 mars 2015 1 23 /03 /mars /2015 12:14
Săptămâna în care s-au încâlcit vectorii

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

UN AN DE КРЫМ НАШ Evenimentele ce au marcat săptămâna care a trecut au gravitat în jurul aniversării unui an de la raptul Crimeii de către Rusia. Moscova a celebrat cu pompă. În chiar faţa locului unde a fost împuşcat (conform versiunii oficiale) Nemţov. Petru care deputaţii ruşi ai majorităţii pro-putiniste au refuzat să respecte un minut de reculegere...

ИЗ ВСЕХ ИСКУССТВ ДЛЯ НАС ВАЖНЕЙШИМ ЯВЛЯЕТСЯ КИНО Şi respectiv a fost făcut un film. Despre Crimeea. Un film care poate servi drept şef de acuzaţie. Un film care este făcut pentru a sfida. Un film care nu ne spune nimic nou faţă de ceea ce ştiam deja. Un film de o obrăznicie fără seamă. Acea de a recunoaşte că preşedintele unei ţări a minţit în cel mai cinic mod. Un film care a fost difuzat pe un post de televiziune în Moldova. Dar a fost şi un alt film: unul foarte bun, fără exces de propagandă şi idiotizme, realizat de către „Europa Libera”. Pe acesta din urmă l-au văzut doar acei care l-au căutat... Eu le-am văzut pe ambele. Dar câţi nu l-au văzut decât pe acel al lui Putin? Liliana Barbaroşie a discutat subiectul cu Valeriu Jereghi, Igor Cobâleanschi şi Ludmila Andronic în emisiunea „Moldova în direct”. Dar un alt gând m-a străbătut: după un asemenea film, Putin nu va putea ieşi din Kremlin decât cu picioarele înainte...

KISELIOV ŞI KONDRAŞEV – BANNED! Filmul lui Putin, căci este clar că anume Putin este „regizorul” filmului, trebuia să ajungă şi la Chişinău. Cu prezentări oficiale, cu Kiseliov şi Kondraşev în persoană şi tot balamucul. Ei uite că de data aceasta conducerea noastră s-a speriat. Acelor doi emisari li s-a interzis accesul în R. Moldova. Şi interdicţiile nu s-au limitat la aceşti doi: o altă echipă de „jurnalişti” de la un post putinist care urmau să lucreze în Găgăuzia a fost oprită la hotar! Într-atât de neaşteptate au fost aceste decizii, încât am rămas perplex. Oare nu cumva?... Mă tem să sper.

ATAMBAIEV LA CHIŞINĂU: Reapariţia lui Putin a avut loc la St-Petersburg, odată cu vizita lui Atambaiev în Rusia. Dar înainte de a merge la Moscova, Atambaiev a trecut pe la Chişinău să-l vadă pe Ulinici. Oficial, pentru o vizită de afaceri (privată deci), dar noi, contribuabilii, i-am plătit transportul, paza şi tot restul. Cum poate fi tolerată o asemenea situaţie, eu nu înţeleg... SIS şi CNA nu ar trebui să cerceteze cazul?

PATIMI CU BEM Tot în această săptămână a continuat tragicomedia cu BEM. Comisia parlamentară a început să redacteze raportul, Kroll continuă şi ei investigaţiile, iar Shor a fost ţinut timp de 8 ore la taifas. După care, însă, a plecat liber în Turcia. Din câte va daţi seama nu în „econom class” şi nici măcar în „bussiness”. Iată nişte întrebări pe care fiecare din noi are tot dreptul să şi le pună: De ce un bănuit călătoreşte liber? Are Shor paşaport diplomatic ori ba şi, dacă are, de ce îl are? De ce intenţionează autorităţile să secretizeze unele părţi ale raportului? De ce jurnaliştii sunt acei care par să avanseze mai rapid şi mai eficient în această anchetă? De ce se crează impresia că acţiunile autorităţilor nu sunt decât nişte răspunsuri la dezvăluiri din presă şi presiuni ale societăţii civile, adică trase de păr şi superficiale, menite doar să astupe gura lumii? Lui Shor i s-a pus sechestru pe avere (estimată la 50 de mln.de lei?), şi restul banilor unde sunt?

DODON – EROU? Mai e un lucru cel puţin dubios în această poveste: persoana care se poziţionează drept mare justiţiar nu este altcineva decât... Dodon. Căci de la el tot vin documente „secrete” în presă. De unde le are? Leancă, spre exemplu, ar putea să ne spună şi el câte ceva, dar tace. De ce este promovat în această postură anume Dodon?

APROPO, DESPRE „SECRET”: SIS a contactat redacţia Deschide.md pentru a afla care este sursa ce divulgă „secretele de stat”. V-aţi prins, da? Afacerea respectivă, şi nu doar, este „secret de stat”! Nu-i de nasul nostru! Pe mine m-ar interesa să ştiu cine anume decide în Republica Moldova ce este „strict secret” şi ce nu este. Există prevederi legale care ar defini acest lucru? Şi cea mai importantă întrebare: DE CE AFACEREA CU BEM ESTE CLASATĂ „SS”?

ACUM NE PLACE NATO? Timo(f)ti a zis că trebuie să ne apropiem de NATO. gAburici (exmatriculat de două ori, dar cu diplomă validă) a zis acelaşi lucru la Bruxelles. Poroşenko şi Iohannis (România face parte din NATO) au discutat despre Transnistria şi s-au înţeles să colaboreze (ÎN SFÂRŞIT! am exclama noi) pe acest subiect. No, căci de la Moldova nu ai ce aştepta exces de iniţiativă în acest dosar... Ce se întâmplă, Domnilor? Visăm? Se pare că pe la nasul oficialilor noştri abia acum ajunge mirosul prafului de puşcă. Păi da, pe 22 sunt alegerile pentru băşcănia din Găgăuzia... Să vedem ce băşcălie va ieşi şi acolo... Dacă Putin a dorit să obţină un efect cu filmul său şi cu mega-manevrele lui militare, atunci l-a obţinut. Oare nu ar trebui să-i mulţumim pentru acest lucru? Şi pentru că, din ce în ce mai insistent, se discută posibilitatea de a avea, abia acum!, televiziune românească în Moldova!

CANDU PLEACĂ LA MOSCOVA Poate asta are de gând să facă Candu? Căci ce alta ar putea face reprezentantul unui partid pro-european la Moscova?...

Cam atât. Iată, mă gândesc acum cum să vin şi cu ceva pozitiv pe final...

Ba da, cum de era să uit? Să ne amuzăm: Leancă a găsit nume pentru partidul său – PPE! (similar cu formaţiunea europeană care îi trimitea o scrisoare extrem de supărată pentru că l-a susţinut pe Ponta!). Numai că nici numele nu-i aparţine: Filat & Co au înregistrat deja această „marcă” şi altele care au figurat în presă ca alternative!

Uite pe aceasta notă hazlie voi încheia sinteza de astăzi...

Vă doresc o săptămână fără primejdii şi cât mai puţine noutăţi. Căci pentru noi e mai mult decât oricând valabilă regula No news – good news.

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
19 mars 2015 4 19 /03 /mars /2015 14:12
Crime şi consecinţe. Aspecte mai puţin luate în calcul

Despre afacerea cu BEM ştiţi dacă nu totul (căci totul nu o ştiu decât foarte puţini), apoi destul de multe. Presupun că cititorii acestor pagini sunt oameni informaţi sau cel puţin curioşi (altfel nu aţi fi ajuns aici) şi nu este necesar să revin asupra cronologiei acestei drame. Nici opinia mea nu ar avea mai multă „plus valoare” faţă de diversele comentarii deja apărute în spaţiul informaţional.

 

Un aspect totuşi a fost mai puţin abordat. Voi vorbi despre consecinţe. Şi nu despre consecinţe imediate, care, dacă tot pomenim despre ele, sunt gravisime în sine. Cum n-ai da, dar a deturna (conform unor estimari) 1/5 din PIB! nu poate fi clasificat drept un simplu furt sau act de corupţie... Dacă e să ne amuzăm şi pentru a înţelege proporţia jafului, vă propun un mic exerciţiu: să raportăm această cincime la PIB-ul câtorva ţări-referinţă. Iată ce vom obţine:

 

SUA: 3483,3 miliarde de $

Germania: 764 miliarde de $

Franţa: 580,5 miliarde de $

Marea Britanie: 569,5 miliarde de $

România: 40,5 miliarde de $

 

Orice comentariu este de prisos…

 

Cu toate acestea voi veni cu o afirmaţie care vă poate interloca: nu furtul per se este cel mai grav. Şi, oricât de cinic nu ar suna, nici măcar pauperizarea extremă a unei populaţii şi aşa extenuată de interminabila „tranziţie” (de unde şi încotro nimeni nici nu mai ştie, dar nici nu se întreabă) nu este elementul cel mai greu din rechizitoriul unui acuzator, hélas, imaginar...

 

Oricât de dure nu ar fi aceste acuzaţii, oricât de dureroasă nu ar fi „lovitura sub/la centură” adusă cetăţenilor ţării, structura economiei naţionale (cu o pondere mare a remitenţelor) şi volumul ei (mic) ar face ca efectul acestui hold-up să fie resorbat destul de rapid, în special în condiţiile unei deschideri spre pieţe enorme mult mai performante.

 

Înseamnă oare acest lucru că ar trebui să considerăm „furtul secololui” drept un accident (cert, extrem de grav)? Ba dimpotrivă! Căci principala lovitură a fost dată în altă parte...

 

Ceea ce a fost comprimis a fost însăşi posibilitatea de a spera la o redresare şi restructurare a economiei în viitorul cel puţin previzibil... În orice proces nu contează atât situaţia incipientă, ci dinamica lui, potenţialitatea cu care porneşti la drum. Atunci când ai un Ferrari, nu prea-ţi pasă de avansul pe care-l laşi unei Lade (ţinând cont şi de faptul că circuitul este lung)... Deci succesul cursei rezidă în potenţialitatea acumulată înainte chiar de a te angaja în cursa propriu-zisă... Iar ceea ce a fost pur şi simplu pulverizat prin această „afacere” este anume potenţialitatea...

 

Pentru a vă explica mai bine metafora de mai sus, am să încep de departe şi am să vă aduc un exemplu din propria experienţă. Participam, nu chiar într-atât de demult, la o rundă de discuţii şi consultări, lansată prin intermediul BRD-ului, referitor la un proiect care îmi părea atunci destul de promiţător şi interesant. Nu voi divulga un mare secret (mai ales acum), căci s-a vorbit despre el şi în mass-media. Se studia posibilitatea creării unii mecanism financiar hibrid, care ar combina principiul de crowd financing cu acel al unui organism de creditare a micului busines şi cu acel de fond de investiţii clasic. Principalul obiectiv era atragerea unei părţi din capitalul acumulat al emigraţilor în investiţii directe în economia Moldovei.

 

Pentru prima dată am vorbit (vedeţi aici textul) despre un asemenea sistem încă în aprilie 2013. Cu atât mai entuziast am fost atunci când, câteva luni mai târziu, se lansa conceptul şi primele discuţii. Iată ce scriam eu într-un mesaj adresat echipei proiectului în noiembrie 2013:

 

Social and historic background: We address a population that has no confidence in the government and particularly in any kind of saving or investment plans that appeal to their earnings… Let’s not forget that people in our target group were misled at least twice (if not 3 times) in the very recent history:

- They were stolen by the extraction of the 50 & 100 ruble banknotes out of the circulation

- They lost all their bank savings in the hyperinflation of the early ‘90s

- They were furbished by the state during the vouchers’ privatization plan.

As a consequence all the funds raised should be 100% guaranteed (neither risk nor taxation should be associated to these fund raisings).

2. Bonds vs. saving plan: Even if the objectives remain the same, there is a strong difference in perception while you talk investment or saving. I would rather present the whole program as a saving plan with ethical add-ons (country development linked) than an investment program.

...

4. Value Proposition: In my opinion, people will only buy a product which gives 100% of security, at a slight higher reword than in their countries. There is no need to offer high rewording. (Even 5% may be high, but here I compare with the French saving plans), but the main focus of the offer should be SECURITY. Aspects linked to the development of their own country are an ethical “nice to have” alibi, but would certainly not be the key buying factor.”

 

Aş dori să atrag atenţia cititorului la perioadă. Scriam despre securitate şi lipsă de încredere la sfârşitul lui 2013, atunci când părea (cu toate turbulenţele politice ale anului) că suntem pe o cale bună, când sistemul bancar, cel puţin, începea să fie funcţional şi lumea utiliza din ce în ce mai mult infrastructura băncilor (pentru depozite, pentru transferuri, pentru plăţi şi transfer de salarii, etc., etc.). Şi aici ar trebui să ieşim din paranoia ideologică şi să recunoaştem că această stabilitate a început a fi construită încă în perioada guvernării PCRM-iştilor. Chiar şi subsemnatul avea un cont deschis la Victoriabanc (bine, recunosc că l-am închis chiar în 2013, dar nu din cauza „încrederii” sau noţiunii de „risc”)... Maşinăria, cu scârţ, dar părea să se fi urnit din loc. Existau piedici, în special din partea politicului (cu problemele care nu au dispărut nici astăzi); în pofida corupţiei generalizate, dar exista, era acumulată deja, o „potenţialitate” cu care se putea porni la drum. Aveam impresia (şi sunt convins că am dreptate) că era suficient să reglezi nişte supape, să înlături câteva baraje şi avalanşa va porni la vale şi atunci nimic nu-i va putea sta în cale...

 

Printre altele, ţin să amintesc că în toată lumea este calculat şi monitorizat un indicator, aşa-numitul consumer confidence index (vedeţi aici curbele pentru principalele zone economice: http://data.oecd.org/leadind/consumer-confidence-index-cci.htm ). Este unul din criteriile majore care caracterizează vitalitatea unei economii şi potentialitatea ei de creştere pe un termen scurt şi mediu.

 

Eu nu ştiu dacă acest indicator este calculat pentru Republica Moldova şi nici nu am intenţia să-l caut (cu atât mai mult cu cât nici încrederea mea în statisticile naţionale (hic!) nu este înaltă). Ceea ce ştiu însă este că fără încrederea cetaţeanului în sistem (a nu se confunda cu indicatorul despre care pomeneam mai sus, deşi noţiunile sunt foarte aproapiate), orice iniţiativă, de genul celei descrise mai sus, dar nu numai, este inutilă.

 

Şi anume atentatul la această noţiune de „încredere”, atât de şubredă încă în Moldova în acel 2013, constituie crima majoră a artizanilor jafului fără precedent la care am asistat în statul care se cheamă „Republica Moldova”!

 

Consecinţele? Doar câteva: emigraţia devine astăzi nu o posibilitate de a scăpa de anumite dificultăţi, ci o finalitate, un scop ultim; capital înstrăinat sau menţinut „la colţun”; de investiţii nici nu mai discutăm...; corupţie autoalimentată şi afirmată ca unicul sistem viabil de organizare a totalităţii relaţiilor în societate; activitate economică care trece la „tenebru”, etc., etc.

 

Pe bune, dacă cineva ar fi vrut intenţionat să bată capacul, anume astfel ar fi procedat...

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
17 mars 2015 2 17 /03 /mars /2015 10:44
False Start. Tabula rasa

« Снег. И мы беседуем вдвоем

 Как нам одолеть большую зиму

 Одолеть ее необходимо

 Чтобы вновь весной услышать гром

 Господи! Спасибо, что живем! »

 

 Aceste cinci rânduri mi s-au întipărit în minte încă de când am văzut filmul pentru prima dată… E, de fapt, unicul lucru pe care l-am memorizat atunci. Nici tu regizor, nici tu actori, nici măcar numele filmului… A fost demult, undeva prin 1991, şi eu nu aveam decât 14 ani… Vorba aia : pe-o ureche intră – pe alta iese… De mirare e cum de s-a prins şi acest catren de mine.

 

Pentru foarte mult timp, deci, nu păstrasem în memorie decât aceste 5 rânduri şi, vizual, scena finalului, în care eroii filmului zboară pe o locomotivă cu aburi, undeva… spre alte tărâmuri... Apoi, peste ani, au început să revină nume, secvenţe disparate şi, într-un sfârşit, şi numele lui Riazanov… Reconstituirea a început cu Oleg Basilaşvili, fiindcă i-am mai văzut un film şi fiindcă memoria imediat a făcut conecţiunea cu tipul din faţa pianului… Lia Ahedjakova bineînţeles, care între timp devenise o referinţă, şi nu doar în cinema… Apoi, urmărind bătălia cineaştilor din Rusia cu despotizmul lui Mihalkov & Co în care apărea epizodic şi numele lui Riazanov, am ajuns să caut filmografia acestuia şi m-a fulgerat: păi iată-l, filmul! : “Небеса обетованные”! Şi atunci totul a revenit la loc. Priviţi-l, e un film care nu a “îmbătrânit” deloc… Şi mai e ceva: cred că e cazul să revenim la acei ani. Să înţelegem ce s-a întâmplat. Ce anume am scăpat? Unde anume am greşit? Cum de am ajuns unde am ajuns?...

 

Cheia nenorocirilor de astăzi nu rezidă în perioada comunistă, ci anume în acea scurtă perioadă post-sovietica. O să-mi spuneţi (şi vă voi da dreptate) că dacă nu ar fi existat acei 70 de ani (sau 45 pentru Moldova) de putere sovietică nu ar fi existat nici „tranziţia”. Aşa este, dar chiar şi din acea epocă se putea ieşi în mai multe feluri. Şi noi am „ales-o” pe cea mai rea posibilă...

 

Ce frumos şi promiţător, ameţitor chiar prin infinitul posibilităţilor, a fost acel început! Perestroika, Glasnosti... Cuvinte care ne îmbătau atunci... Emisiunile televizate înregistrate deveniseră la un moment dat o blasfemie şi o atentă împotriva LIBERTĂŢII CUVÂNTULUI şi a DEMOCRAŢIEI... Mai există astăzi „direct” la televiziune?...

 

Generaţia mai tânără nu are de unde şti. Atunci când aud de la un mucos (să n-o luaţi în nume de rău) de mai puţin de 30 ani vorbind înflăcărat şi acuzând cu „mentalitate comunistă” îmi vine a râde. Şi acest lucru este perfect valabil pentru toate taberele, inclusiv pentru tinerii „comsomolişti” care pledează astăzi pentru un retur spre URSS. Ce ştiu ei despre acele timpuri?!

 

Ceva a mers rău la un moment dat... Undeva ceva a fost setat greşit. La nivelul cel mai de bază, esenţial. Acel al valorilor şi codurilor-sursă... Oricât de mult nu am înjura „puterea” ar trebui să recunoaştem o evidenţă: suntem de-o teapă. A fost sădită a seminţă rea. Care astăzi ne-a împărăginit de-a binelea. Şi nu prea se vede (cel puţin eu nu prea văd) cum putem scăpa de iarba rea... Căci asta ar însemna să ne redefinim pe noi înşine... Şi ce poate fi mai greu, dacă nu imposibil, dacât a recunoaşte că alegerile esenţiale din propria-ţi viaţă au fost eronate... O fi prea târziu? Să aşteptăm să crească copiii, care prin rebeliunea lor adolescentină să ne spună (şi vor avea perfectă dreptate!) că suntem nişte boşorogi bătrâni care nu am înţeles nimic în viaţă? Şi dacă nu se răzvrătesc nici ei, ce ne facem? Poate să începem noi cu ceva? Tabula rasa! Să ne aducem aminte...

 

Imagine: Francis Bacon, Etude pour un portrait de George Dyer (1967)

 

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article
16 mars 2015 1 16 /03 /mars /2015 15:13
Săptămâna în care l-am pierdut pe Putin.

Nu cred că voi greşi prea mult dacă voi afirma că noutatea cea mai trăsnită a săptămânii este (căci melodrama e în plină desfăşurare la momentul în care scriu aceste rînduri) “dispariţia” lui Putin. Faptul că o lume întreagă îşi face griji pentru că l-a pierdut din vizor nu ar trebui să ne mire. Pe tipii de alde Putin nu trebuie să-i scapi în zona oarbă... Situaţia dată îmi aduce aminte de renumitul film Predator... Să-l ştii puternic şi fioros e una; dar să şi nu-l vezi e cu totul alta... Şi apoi această dispariţie mai ridică o întrebare nu mai puţin anxiogenă: şi dacă mâine dispare Putin, ce se întâmplă?

Până una-alta însă Putin e dat dispărut. Nu ştiu pe unde-o fi învelişul său de humă, dar cert este faptul că spiritul lui se face din ce în ce mai simţit în Moldova...

DEPUTAŢII AU VENIT DUPĂ GĂGĂUZIA: Trei deputați din Duma de Stat a Federației Ruse, Vladimir Afonskii - membru al partidului „Edinaia Rossia”, Alexandr Cetverikov și Oleg Paholkov - membri ai partidului „Spravedlivaia Rossia”, au venit la Chișinău pentru a se întâlni cu candidații la funcția de bașcan al autonomiei găgăuze. În afară de impertinenţele tradiţionale (dar aici campion absolut va ramâne Rogozin) şi lipsa de răspuns, la fel de tradiţională, a autorităţilor noastre, ar trebui să menţionăm că fiecare din Domniile Voastre, stimaţi cititori (şi contribuabili), aţi plătit pentru buna desfăşurare a vizitei lor „de lucru”, căci ei au fost primblaţi cu maşinile Parlamentului. Iar tuturor celor responsabili de securitatea statului „Republica Moldova” (inclusiv membrilor Consiliului de Securitate din care, din câte se ştie, fac parte Filat cu Lupu) le recomand să citească o mică investigaţie apărută la aniversarea unui an de la raptul Crimeii de către Rusia (accesaţi aici articolul) şi să vadă care a fost atunci rolul emisarilor ruşi...

gABURICI ŞI „POPORUL SOVIETIC” din Republica Moldova vor sărbători de 9 mai cea de-a 70-a aniversare a „Victoriei poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Cel puţin aşa au decis ei în Guvern. Să-i amintim lui gAburici, care se declară „pro-european”, că Merkel şi Cameron au refuzat să meargă la Moscova de 9 mai! Aşa că... „Tovarăşe gAburici, niatale totuşi cu care parteneri îţi sincronizezi deciziile?”!

EXCES DE EUROINTEGRARE: Probabil din exces de dragoste pro-europeană un ex-ambasador la Moscova este promovat pe post de vice-ministru de externe. Tot din prea multă dragoste pentru UE ministerul Economiei din Moldova a elaborat proiectul Hotărârii de Guvern cu privire la iniţierea negocierilor asupra semnării Protocolului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind livrarea mărfurilor în cadrul cooperării de producţie pentru anul 2015...

EUROPENII APRECIEAZĂ: Bineînţeles, acest zel nu a putut fi trecut neobservat de partenerii europeni. Ei au trimis vorbe scrise la Chişinău pline de laude. Din modestie însă, guvernanţii noştri nici nu le-au deschis... fapt apreciat (şi acesta!) de către europeni.

CĂUTAREA COMORII: Între timp, pe fundal de schimburi de amabilităţi, toată lumea caută miliardul. Toţi îl caută însă doar unul Dodon ştie unde-i! Şi comisia Parlamentară ştie, dar ea tace. Că doar n-o să caute prin buzunarul angajatorului?

LEANCĂ ŞI ACORDUL SS: Leancă tot a zis c-a zis că va zice că îşi face partid. A început deja să-i adune unul câte unul în „echipă”. Ceea ce e hilar, este faptul că fiecare din co-echipieri se declară „erou anticomunist”, deşi demisiile lor nu au venit decât atunci când ex-premierul a început a recruta. Deci, ar trebui să recunoaştem o evidenţă: există doar un singur leankist – Carpov! Restul îşi caută de carieră. La fel cum îşi căutau de carieră şi atunci când erau în campanie cu Filat şi se afişau fericiţi în poze alături de acesta. Dar înainte de partid Leancă va trebui să explice (cu siguranţă comisiei parlamentare!) de ce a semnat la 13 noiembrie 2014 Hotărârea de Guvern nr. 938-11ss (strict secretă), în baza căreia BNM a acordat, din Fondul de Rezervă, credite de urgenţă în valoare de aproape 10 miliarde de lei celor trei bănci comerciale de unde a plecat miliardul acolo unde ştie Dodon că a plecat. Nu sunt sigur că Leancă va şti cum. Iar dacă o va face, vom afla, sper, lucruri extrem de curioase.

ÎMPĂRŢEALA A ÎNCEPUT ! Acordul de constituire a alianţei tripartide (în realitate) minoritare (de ochii lumii) trebuie pus în aplicaţie. Împărţeala începe, se pare, cu CCA ! Cum credeţi, cine va câştiga « concursul » ? …

MOLDOVA ÎN RĂZBOI CU RUSIA ?: Ucraina, o ţară aliată a Rusiei, cu care întreţine cele mai calde şi mai prietenoase relaţii va plăti gazul natural 245$. Moldova, aflată în conflict armat direct cu Rusia, plăteşte doar 331,8$. „Este o realizare. Efortul depus în sfârșit a fost realizat cu succes. Securitatea energetică este asigurată. Prețul convenit este de 331,8 dolari pentru mia de metri cubi. Este o realizare. Vom fi categorici în discuțiile cu ANRE ca această recudece de preț să se regăsească și în buzunarele oamenilor”, declara ministrul Economiei Andrian Candu în noiembrie 2014. Găsiţi eroarea !

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Care şi cum. Invăţătorii merg la lucru 10 km cu brişca (pe când poliţiştii cu BMW-ul). Alţii, mai puţin norocoşi, îşi iau lumea-n cap şi pornesc la lucru în Europa. Pe jos. Dar la Prut sunt prinşi şi băgaţi la dubă... Ca la sovietici. Alţii, mai norocoşi, scapă. Şi mor de gripă.

Cam atât am avut să vă spun... Vă doresc tuturor o săptămână cât mai frumoasă. Şi vă mai doresc să-l găsiţi pe Putin. În orice stare nu vi l-aţi dori, dar să-l găsiţi în Rusia. Şi cât mai puţine noutăţi putineşti la noi acasă. Căci no news – good news.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article
11 mars 2015 3 11 /03 /mars /2015 13:01
Taj Mahal

 

A traduce un poem este deja un lucru ingrat. A-l traduce de pe o traducere este practic un sacrilegiu… Cu toate acestea nu m-am putut abţine.

Căutând pe net texte despre Taj Mahal, pe care am avut fericita ocazie să-l vizitez acum câteva săptămâni, am dat de acest superb poem de Sahir Ludhianvi tradus în engleză deja. Fără îndoială, mulţi din cititorii acestor pagini stăpânesc şi limba lui Shakespeare... Cel puţin ei vor putea face abstracţie de al doilea filtru (al meu) şi vor aprecia textul în engleză. Celorlalţi, cu scuzele de rigoare pentru sacrilegiul despre care vorbeam mai sus, le propun o variantă în româna a unui text pe care l-am îndrăgit.

 

 

(Traducere proprie din engleză)

 

Pentru tine, Taj este poate un monument al iubirii;

poate că adori acest minunat loc,

dar, dragă,

hai să ne întâlnim undeva în altă parte !

 

În asemenea locuri regeşti,

noi – săracii?

Opulenţa regală se vede oriunde nu te-ai uita

doi sărmani iubiţi – aici ?

Pe bune, deloc la locul lor !

Scumpo, numai dacă ai vedea, după acest aşa numit simbol al dragostei,

dezmăţul vulgar al opulenţei.

Vrajită fi-vei de mauzolee regale,

numai de te-ai gândi

la casele noastre lugubre !

 

Nenumarate alte milioane sunt îndrăgostiţi;

cine ar spune că sentimentul lor nu este real

doar din cauza că ei, ca şi noi, nu au mijloacele

să pună pe el o publicitate ?

 

Aceste mauzolee, aceste arogante cetăţi,

aceşti piloni ai eminenţei regale, aceste grădini luxuriante :

În chiar aceste flori şi vii

curge sângele strămoşilor noştri, iubito.

 

Au nu crezi tu oare că şi ei erau întrăgostiţi,

oamenii, prin arta şi măiestria cărora

acest monument este într-atât de frumos ?

Ei şi iubiţii lor zac astăzi anonimi

în mormite fără nume, fără o singură lumânare

aprinsă pentru ei.

 

Aceste grădini pe malurile Jamunei,

acest palat, cu uşile, pereţii şi nişele lui dantelate –

sunt doar felul în care un împărat,

folosindu-se de bogăţia şi puterea lui,

îşi bate joc de dragostea noastră, a celor săraci,

N-am putea să ne întâlnim undeva în altă parte, iubito ?

 

-------------------------------------

 

Translated by Riz Rahim

 

For you, the Taj may be a monument of love;

you may adore this lovely spot

but, darling,

let’s meet somewhere else!

 

In such royal places,

we– the poor?

Regal opulence seen every which way,

two poor lovers– here?

Really out-of-place!

Sweetheart, under this so-called symbol of love,

if only you’d seen the vulgar splurge of opulence.

Charmed you may be by royal mausoleums,

if only you’d thought

of our own dismal homes!

 

Countless millions are in love;

who can say their emotions aren’t real

just because they, like us, have no means

to put up an advertisement?

 

These mausoleums, these arrogant forts,

these pillars of royal eminence, these lush gardens:

In these very flowers and vines

runs the blood of our own ancestors, my love.

 

Don’t you think they must also have been in love,

the people whose art and skill

made this monument so beautiful?

They and their loved ones now lie nameless,

in unmarked graves, without a single candle

yet lit for them.

 

These gardens, by the Jamuna,

this palace, the embroidered doors, walls and niches–

that’s just how an emperor,

using his wealth and power,

mocks the love between us poor people,

Could we meet somewhere else, darling ?

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher