Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
21 septembre 2015 1 21 /09 /septembre /2015 12:36
Săptămâna în care am rămas mai singuri

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Ziua în care vă scriu, joi, 17 septembrie, este ziua în care ţara şi-a petrecut în ultimul drum un erou, o legendă, o călăuză. Una din puţinile care îi mai rămâneau... Am rămas mai singuri... Au nu simţiţi cum ne apasă singurătatea?... Am rămas de capul nostru... Şi ferească Sfântul ce-i în capul nostru!

 

Chiar dacă raţiunea înţelege, căci presa a relatat acum ceva timp că Maestrul era grav bolnav... Chiar dacă viaţa şi moartea îşi au rânduiala lor şi noi nu avem mare lucru de jucat în hora lor, noutatea m-a durut... A plecat un actor pe care l-am admirat nu doar la televizor... A plecat un OM căruia oraşul meu îi datorează sufletul - Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri". Pe vremea mea la Mihai Volontir se aduna lume! Nu conta spectacolul, nu conta regia, nu conta nimic. Doar numele său ! Dacă se zvonea în cetate că joacă Volontir, trebuia să mergi să-l vezi... Erau deja rare apariţiile Maestrului în scenă şi erau aşteptate. Odihneşte-l Doamne... Şi iartă-ne... Căci nu ştim ce facem...

 

Cum să scrii despre altceva?... Poate cel mai cuminte ar fi să pun punct aici? Priviţi acest video din 1989... „Vă rog frumos... Fiţi un pic mai înţelepţi. Eu vă rog frumos...” Cuvintele astea sunt de pe o altă planetă... Ce epocă! Ce oameni!

 

Auziţi-i pe ăştia de azi...

 

daDAISM ÎN DESFĂŞURARE Pe ăştia din scena PMAN, de exemplu... La o adică, ei nici nu ar trebui ascultaţi, ţinând cont de CV-uri, dar... lumea-i supărată rău, l-ar urma şi pe ucigă-l Crucea. Şi totuşi pe 13 au venit mai puţini, chiar dacă cerinţele DAdaiştilor par a fi mai raţionale... Dar atunci când nu-i, n-ai de unde. Mai ales când toate leprele acestui petec de pamânt se alătură cauzei: Usatâi, Roşca... Unii ar spune că nu s-a petrecut fără concursul nemijlocit al mass-media concurenţilor (Plahotniuc de exemplu), dar principalii responsabili sunt chiar DAdaiştii. Cum să urmezi asemenea „organizaţie”? (vedeţi aici un video).

 

DA A PĂRĂSIT DA Costiuc şi partidul său (tot un fel de DA) au părăsit PMAN. Tot ei îl părăseau şi pe Leancă nu tare demult. Întrebarea nu este de ce i-a părăsit. Contează mai puţin. Întrebarea este: „La ce s-a băgat?”

 

MOCANU OUT: Îmi aduc aminte cu cât entuziasm la o „Oră de ras” Cheianu şi Durbală ne îndemnau pe toţi să-l votăm pe Mocanu. Astăzi DA îi interzice accesul la microfon. Repede mai cad în disgraţie unii...

 

LEU, LEUŢ, LEUŞOR Pe fundal de proteste şi panică nechibzuită a autorităţilor leul se mărunţeşte. Leul ca leul... Dar noi – ce ne facem?

 

COMBATANŢII Devine o obsesie mediatică. Peste tot numai foşti combatanţi din Transnistria. Acum ceva timp, combatanţii luau cu asalt Primăria din Chişinău, acum cuvântează de la tribună şi asigură „securitatea” DAdaiştilor, tot combatanţi semnează declaraţii împotriva DAdaiştilor, tot combatanţi fac declaraţii şi petiţii alături de Ministrul Apărării... Nu credeţi că sunt prea mulţi la m²? În Rusia putinistă cu cât trec anii cu atât mai mulţi veterani de război apar... La noi – combatanţi. Minuni dumnezeieşti, nu alta.

 

UNA HIRUNDA Totuşi are protestul şi efecte pozitive. De exemplu, primul emisar de la DNA-ul românesc, acel care tocmai a început a-l gâdila serios pe Ponta, a venit la Chişinău. Încă nu a trecut Prutul, să nu ne amăgim cu apă chioară, dar e deja ceva. Mai ştii, poate vin şi alţii? Căci una hirunda non facit vera! Te pomeneşti că ajung şi la noi politicieni de calibrul lui Ponta la dubă! Dacă nu, măcar de calibrul lui Shor de-ar fi...

 

DEZINFORMARE M-a sunat o persoană foarte apropiată în una din zilele care au trecut. Să mă întrebe dacă nu ar trebui să renunţe la cetăţenia românească. Fiindcă a citit pe un site de ştiri că moldovenii cu cetăţenie românească vor trebui să plătească impozite de 4000 de lei statului român. O minciună! Nici nu mai ştii unde e premeditaţie şi unde lipsă elementară de profesionalism... Fabuloase (de la fabulă) vremuri mai trăim!

 

AVEM AMBASADORI! Pe net a apărut lista viitorilor ambasadori. Temerile despre repartizarea funcţiilor conform aceluiaşi algoritm politic nu s-au adeverit. Raţiunea a prevalat. Nu ştiu de o fi bine sau rău, dar corpul diplomatic nu are de ce să fie, şi el, politizat. Acum totul depinde de calitatea şi sănătatea acestui corp. Uneori „rău cu rău, dar mai rău fără rău” e perfect valabil. Un detaliu totuşi ar fi de menţionat: lista încă nu este oficială!

 

UN T-34 DEMONTAT Doar unul şi doar acela care aparţine armatei, dar câtă hărmălaie!!! Eu aş propune ceva: dacă lui Usatâi îi plac într-atât de mult tancurile, să le strângem de peste tot din Republică şi să i le ducem la Bălţi. Să punem câte unul la fiecare intersecţie! Ori să le adunăm pe toate în faţa Primăriei! Vorba rusului: „klin klinom vâşibaiut”. Vor tancuri? Să se sature!

 

Atâta doar: e oraşul lui Mihai Volontir...

 

„Vă rog frumos... Fiţi un pic mai înţelepţi. Eu vă rog frumos...”

 

Partager cet article
21 septembre 2015 1 21 /09 /septembre /2015 10:46
SENZAŢIONAL!: Un breakthrough moldovenesc în ştiinţă!

Lumea ştiinţifică europeană şi chiar mondială mai nu a trecut peste o noutate de o importanţă capitală. Vasile Tarlev, cel mai longeviv Premier din Republica Moldova, acel care a condus guvernul lui Voronin din 2001 şi până în 2008, a fost numit «Academician în probleme economice la Academia Internaţională de Filozofie» din Liechtenstein. Unii internauţi mai răi de gură au luat deja în derâdere şi la zeflemea noutatea, ceea ce demonstrează încă o dată cât de incompetent şi ingrat este publicul din Republică.

 

Astăzi vom spulbera toate dubiile incredulilor şi astupa odată şi pentru totdeauna gura criticanilor de doi bani. «Punctul din .FR» a intrat în posesia dovezilor incontestabile care atestă caracterul revoluţionar al cercetărilor şi descoperirilor proaspăt-Academicianului Tarlev. Surse confidenţiale şi din această cauză absolut credibile ne-au comunicat că domnul Tarlev, în urma a 15 ani de muncă asiduă, a reuşit să sintetizeze o nouă substanţă cu efecte nemaivăzute până acum care se numeşte «Tarlite». De fapt, aşa o numesc acei din Liechtenstein, căci ei au uitat un detaliu primordial din acest nume: căciuliţa de pe «a»! Ignoranţa şi înapoierea liechtensteinienilor nu le permite să vadă decât sensul cel mai evident, mai superficial al denumirii, direct legat de numele Tarlev. Dar în «moldovenească» căciula schimbă tot! Varianta originală a numelui substanţei este «Târlită», fapt care conferă imediat sensuri multiple şi profunde denumirii. În primul rând el aminteşte de dragostea şi stima, până la duioşie, de care se bucură savantul în rândurile populaţiei ţării. Pe timpul premieratului său el era numit cu gingăşie «Târlică» de către popor. Şi de îndată ce spunem acest lucru ni se deschide şi un alt profund înţeles: cuvântul mai are un corespondent în rusă: «тырить», sensul căruia ne re-aduce din nou la substanţă şi la partea ei funcţională.

 

Aşa dar, ce este Târlita şi la ce serveşte această substanţă? După cum spuneam, efectul ei este absolut revoluţionar. O singură picătură de Târlită aplicată corect face să dispară, nici mai mult, nici mai puţin, tocmai 5% din PIB-ul unei ţări! Dar cum legea conservării energiei nu a fost încă anulată de nimeni, ceea ce dispare undeva apare în altă parte! Probabil printre aceste locuri se află şi Liechtensteinul.

 

Unicul neajuns al acestei substanţe este că procesul de sintetizare al ei este unul foarte lung. Doar câteva picături au fost fabricate până acum, dintre care trei au mai fost testate recent cu succes în Republica Moldova de câtre ucenicii marelui savant. Nu cunoaştem încă cu exactitate detaliile experimentului, dar vom urmări cu atenţie comunicatele care vor emana de la Academiile ţărilor precum Elveţia, Luxemburg, Andora, Monaco, Guernsey, Insulele Caïman, Bermudele, Jersey şi alte câteva ţări avansate în sinteza de noi substanţe revoluţionare.

 

Din pacate nu vă putem comunica mai multe pentru moment căci Târlita este esxtrem de rară şi căutată, iar savanţii concurenţi nu pierd nicio ocazie pentru a încerca să intre în posesia formulei mult-râvnite. Chiar în aceste momente în Republica Moldova decurge o campanie de anvergură sub lozinca «Vrem Târlita înapoi!» ceea ce pune în pericol cercetările în domeniul respectiv.

 

Vă vom ţine la curent cu rezultatele experimentărilor, dar fiţi pe pace, de îndată ce noi testări vor avea loc, veţi simţi efectul Târlitei pe pielea voastră nemijlocit!

 

Partager cet article
16 septembre 2015 3 16 /09 /septembre /2015 17:31
Oferta Moscovei şi preţul ei

Daruri să nu primeşti, căci darurile orbesc ochii celor ce văd şi strâmbă pricinile cele drepte.

Exodul, 23:8

 

Acum câteva zile, la o întâlnire cu prietenii, am ajuns să discutăm şi despre politică. Lucru ştiut: o discuţie între bărbati ajunge inevitabil la unul din aceste trei subiecte – bani, femei sau politică. Şi cum educaţia nu-mi permite să discut despre primele două... Discutam, bineînţeles, despre Republica Moldova şi evenimentele de acolo. Îmi permiteam să vin cu o aserţiune relativ categorică şi tendenţioasă, din acelea de care doar în discuţii de acest gen se fac.

 

(Cred că e timpul sa fac şi un mic disclimer înainte de a continua: tot ce va urma sunt doar opiniile mele, fără pretenţii de a avea dreptate, dar total asumate. Poate lucrurile se văd puţin diferit de la distanţă, mai mari... Nu ştiu. Dar e posibil să se vadă şi greşit. Mă las la discreţia Domniilor voastre, dragii mei şi fideli cititori).

 

Un epizod însă mă face să scriu negru pe alb ceea ce o spun de la alegerile parlamentare încoace în cercuri mai restrânse şi mai intime. Iată „evenimentul”: mass-media din Moldova a preluat zilele acestea (vedeţi aici şi aici) o declaraţie a unui din cei mai aprigi propagandişti putinişti, Maxim Shevchenko (originalul interviului este aici), în care acesta, deschis şi fără ambiguităţi, spune că „moldovenii” şi „românii” sunt acelaşi popor şi că este dreptul lor să se unească, dar fără Transnistria, de la sine înţeles, care ar intra în componenţa Rusiei, formând o enclavă similară cu cea a Königsbergului (Kaliningrad). Declaraţie care vine în contradicţie cu practic tot ce s-a spus de Kremlin şi politrucii săi până acum în raport cu Moldova şi care pare surprinzătoare la prima vedere. Iată că ajungem şi la spusele mele, care se cer înşirate azi pe „foaie”...

 

  1. În Republica Moldova politica a murit definitiv imediat după scrutinul din 30 noiembrie pe care forţele proeuropene l-au pierdut. A rămas doar geopolitica. (deşi aici îmi veţi putea reproşa că la noi nu s-a făcut decât geopolitică de la Independenţă încoace, dar nu este chiar aşa şi oricum acesta este un alt vast subiect)
  2. Se duce un război pentru Ucraina, respectiv toate evenimentele din Moldova şi oricare alte acţiuni ale Rusiei (chiar şi în Siria) trebuiesc descifrate anume în acest context. Putin îşi doreşte un nou hotar, o nouă departajare a Europei în zone de influenţă, după modelul postbelic.

 

Noul zid este inevitabil (dacă rezistă regimul putinist, desigur, şi nu intervine o schimbare majoră în chiar Rusia). Întrebarea este următoarea: pe unde va trece noul hotar? După cum decurg lucrurile, există două scenarii plauzibile: el va trece prin Donbass (Este ceea ce încearcă să obţină Ucraina şi aliaţii săi din răsputeri. Aici apar însă alte întrebări, cum ar fi „DNR în componenţa Ucrainei ori ba?”, de exemplu, dar acest lucru nu este subiectul acestui text) sau pe... Prut.

 

Fiecare din aceste două scenarii implică un anumit fel de desfăşurare a evenimentelor, dar în ambele cazuri, şi aici este tragedia noastră, Moldova nu contează, din păcate, deloc. Mai bine zis contează, dar ea merge „la pachet” cu Ucraina. Evenimentele din Moldova, la fel precum războiul din Donbass, sunt doar bătălii, epizoade tragice, ale acestui război. Acest lucru nu ne prevesteşte nimic bun, căci în toată maşinăria asta pauperizarea populaţiei şi generarea unui sentiment de nemulţumire generalizat este doar un instrument...

 

Să revenim la declaraţiile lui Shevchenko. Interviul său se înscrie perfect în logica războiului pentru Ucraina. Kremlinul a apucat de ceva timp să comunice cu occidentul prin intermediul mass-media. Dacă propaganda isterică, de doi bani, care curge din televiziunile centrale şi care e capabilă, printre altele, să se modifice cardinal de la o zi la alta precum a mai fost în istorie, cu anumiţi „guru” de genul lui Dughin, Zadornov, Kiseliov ş.a.m.d., se adresează populaţiei, alţi vehiculatori de mesaje (precum Shevchenko sau Pozner, ori chiar filmul cu participarea lui Putin despre anexarea Crimeii) se adresează direct Occidentului.

 

Ceea ce spune Shevchenko este de fapt o propunere de troc, destul de oficială, cred, făcută Occidentului de a trasa noua frontieră de departajare a sferelor de influenţă pe... Nistru.

 

Iată cum înţeleg eu mesajul Kremlinului: „Vă dăm Moldova (evenimentele recente din ţară demonstrează că Kremlinul controlează perfect situaţia în teren) în schimbul Ucrainei. „Datul” se face prin intermediul „Unirii”. De nu, continuăm confruntarea. Războiul în Ucraina va continua ori va fi îngheţat (acest lucru nu mai este principial acum), iar Moldova va trece cu desăvârşire în vasalitate şi control direct politic faţă de Kremlin.” Fiţi de acord, pentru moment „protestul” din PMAN poate fi lesne îndreptat în oricare din aceste două direcţii.

 

Mai mult decât atât, confruntarea Rusia – Occident care se profilează din ce în ce mai accentuat în Siria poate servi şi el de element de negociere. O coaliţie „antiteroristă” cu participarea Rusiei este un argument foarte şi foarte ademenitor pentru lumea Vestului (a se asculta şi acest interviu al lui Shevchenko. Apropo, o observaţie mai generală: dacă doriţi să înţelegeţi bine ceea ce se face în Moldova, interesaţi-vă de ceea ce se zice în Rusia!)

 

Acest nou „deal” pare să ne avantajeze... Pentru noi ar echivala cu începutul soluţionarii tuturor releleor, cu corupţia şi sărăcia launloc... Îl va accepta oare Occidentul? Hăt departe, în iunie 2011, scriam următoarele:

 

Transnistria? Huiduiţi-mă, Domnii mei, dar eu unul nu văd ce treabă avem noi acolo. Vor independenţă? Poftim, luaţi cu tona! Şi să nu-mi scoateţi argumente cu găgăuzii, căci nu sînt valabile. Din punct de vedere istoric. Numai că aş fi curios să văd reacţia UE, NATO, chiar şi a Rusiei, în acest caz... Deşi, cred că, dacă se dorea, se putea de găsit o soluţie şi cu Transnistria în componenţa statului monolit şi indivizat al Republicii Moldova. Dar asta însemna milioane mai puţin în buzunarul cuiva.”

 

Un Guvern cu adevărat pro-european moldovenesc ar fi putut „şantaja” serios Occidentul pe timpuri cu recunoaşterea Transnistriei şi accelera anumite procese euro-integraţioniste şi chiar de reîntregire a ţării. Numai că acum e târziu. Lumea s-a schimbat mult de atunci. Nu cred că Occidentul va renunţa la Ucraina. Recentele numiri în executivul ucrainean, fără a mai aminti de Saakashvili, omul cel mai vizibil şi emblematic, demonstrează un interes sporit al occidentalilor în Ucraina. Astfel, Natalia Iaresko, Ministrul Finanţelor din Ucraina, va putea beneficia de suportul lui Arthur Laffer, o adevărată somitate, fost consilier al lui Reagan şi Thatcher (asta nu ţi-e Stéphane Bridé de la noi!), care se alătură unei echipe deja destul de impunătoare. Despre ajutoarele financiare acordate Ucrainei nici nu mai pomenim, ele fiind mai puţin revelatoare din acest punct de vedere.

 

Cu tot regretul, dar vom fi nevoiţi să-i dezamăgim pa acei care s-au bucurat prea mult de sus-numita declaraţie a lui Maxim Shevchenko. Pentru moment, nimic nu denotă că oferta Rusiei ar putea fi acceptată. Bătălia noastră va fi mai anevoioasă şi mai lungă... Iar occidentul are tot interesul, ţinând cont de cele relatate mai sus, să ne ajute. Şi nu doar declarativ ori doar cu bani (eroarea lor de până acum). Să sperăm că faimoasa „rândunică DNA” se înscrie anume în acest proces şi să le amintim că una hirunda non facit vera. „Bătălia pentru Moldova” este una din cheile succesului în războiul pentru Ucraina. Pentru moment Rusia e în net avantaj...

 

Iar pentru noi, întrebarea fundamentală e alta: cum de am ajuns să nu mai fim stăpâni pe propria soartă? Şi cum să facem ca această soartă să fie decisă prin procese democratice, cristalizate în decizii luate la Chişinău şi nu în cabinetele obscure de la Kremlin sau de aiurea de prin alte părţi?

 

Partager cet article
14 septembre 2015 1 14 /09 /septembre /2015 15:14

El şi Ea privesc televizorul

Fiecare cu Dumnezeu în suflet

Cineva de pe sticlă spune

« Dumnezeu e unul pentru toţi »

Atunci El îşi scoate Dumnezeul din sân şi i-l dă Ei

Şi Ea îşi scoate Dumnezeul din sân şi i-l dă Lui

Şi doi Dumnezei se uită nedumeriţi unul la altul…

Afară, pe cer, trec berzele

Se duc să ierneze

Unul Dumnezeu ştie unde se duc.

Tomnatică
Partager cet article
14 septembre 2015 1 14 /09 /septembre /2015 12:17
Săptămâna DAdaistă

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Bine v-am regăsit! Săptămâna trecută nu am putut să vă scriu. Din păcate, există în viaţă situaţii care te fac să relativizezi până şi propria… viaţă. Nu vă supăraţi, dar sinteza de vineri a fost ultimul lucru la care m-am gândit acum exact o săptămână. Şi nici astăzi nu am s-o întind prea mult, căci săptămâna care s-a scurs nu a fost deloc bogată în evenimente. Ea a trecut sub egida protestelor din PMAN. Dar despre această scamatorie vă voi scrie ceva mai târziu.

Voi începe cu altceva, cu evenimentul cel mai important al săptămânii:

 

FESTIVALUL „MARIA BIEŞU" În perioada 4-13 septembrie la Chişinău s-a derulat Festivalul Internaţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu". Artiştii, adevărate somităţi internaţionale, printre care şi Valentina Naforniţă, proaspătul laureat al Premiului Naţional, nu au avut de suferit nicio presiune via reţelele de socializare şi Festivalul nu a fost perturbat. Nici protestele. V-aţi prins, da? Bănică Junior, Dan Balan, Filip Kirkorov (să mă ierte acei pe care i-am uitat) – iată cine contează! De ei ne temem! Iată cu cine ne măsurăm noi...

 

CONCERTUL UNITE Şi dacă tot am pornit să povestim despre concertul de la MoldExpo, voi avea de adăugat două lucruri: în primul rând nu există niciun eroism în refuzul artiştilor de a evolua la concert, ci o logică comercială elementară. Suntem noi ridicoli atunci când îi ridicăm în slăvi. Concertele electorale erau pline şi ele vor fi aşa şi în continuare... În al doilea rând, ar trebui totuşi să le mulţumim artiştilor. Pentru faptul că au refuzat să cânte şi nu au scos lume în stradă. Fiindcă atunci când citeşti acest interviu, nu prea-ţi vine a crede că omul vrea proteste paşnice. Şi dacă concertul a avut iniţial o cu totul altă menire? Nu credeam s-o spun vreo dată: mulţumesc, Filip Kirkorov.

 

TRANSNISTRIA 10.000 Aşa dar, aflăm că avem un contingent de 10.000 de persoane amarnic iubitoare de pace sub coaste. Mai ţinem minte că Osipov refuza să închidă spaţiul aerian pentru ruşi şi că ucrainenii sunt tare supăraţi pe noi din cauza aceasta... Mai ţinem minte că Transnistria îşi celebra independenţa cu oaspeţi din toate republicile separatiste alimentate de către Rusia împreună cu reprezentanţii mamei lor. Iată că aflăm de la madame Ştanski că a existat o înţelegere cu acelaşi Osipov ca totul să fie bine. Ministrul nostru al apărării se supără şi zice că nu mai vrea să vorbească cu ataşatul militar al Rusiei, face exerciţii cu armata, iar Ministrul de Externe, cum ai strecura ceva printre dinţi, nevoită să ia atitudine, trimite şi ea note... Timide, dar totuşi trimite... Pe bune, noroc de Saakashvili...

 

PUTIN ŞI OBAMA: PHAI – PHAI? Cea mai rea noutate pentru noi, însă, vine din cu totul altă parte. Dacă o fi adevărat, dacă încep americanii să negocieze cu adevărat cu Putin o eventuala coaliţie antiteroristă, avem destule motive să ne facem griji. Românii au mai aşteptat odată americanii... Tare i-au mai aşteptat. Dar americanii aveau deja un acord cu Stalin şi nu au venit... Eu mai scriam despre acest lucru (în treacăt) în iulie.

 

DESPRE PROTEST Huiduiţi-mă, dar despre protestele de la Chişinău nu am să vă scriu aici. Dacă doriţi să ştiţi ce cred eu despre protest, citiţi aici, pe blog, un text scris alaltăieri. Vă costă un click. În rest, citiţi-l pe Tristan Tzara. Vă asigur, este exact despre ceea ce se petrece în piaţă.

 

Ca să faceţi un poem Dadaist

Pentru a face o poezie dadaistă

Luaţi un ziar.

Luaţi o pereche de foarfeci.

Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.

Decupaţi articolul.

Taiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un

săculeţ.

Agitaţi-l încetişor.

Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage.

Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna.

Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege,

neînţeleasă de oamenii vulgari.

 

ŞI POPORUL? CE FACE POPORUL? Ia mai lăsaţi-l naibii pe popor! Noi avem proteste de organizat, alegeri anticipate de cerut... Apropo, Dodon e la Moscova. El tot vrea anticipate. Şi Usatâi vrea prietenie cu fratele rus şi alegeri... Şi acei 10.000 tot vor prietenie şi democraţie. Numai poporul ăsta nenorocit vrea ceva aiurea şi face mofturi...

 

Photo by Constantin Grigoriţă

 

Partager cet article
9 septembre 2015 3 09 /09 /septembre /2015 17:07
Autodesfiinţare programată

"Suntem noi, basarabenii, COPII AI DEZASTRELOR, şi din încleştarea cu destinul, sau mai ales cu trufaşii, uriaşii vecini, n-am fi putut nicicum să ieşim învingători. Suntem nişte învinşi.”, Aureliu Busuioc, „În căutarea pierderii de timp” (RAO. Prut Internaţional, 2011, p. 234)

 

Mat 7:18 „Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.”

 

Mat 7:19 „Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.”

 

Citesc cu durere noutăţile de acasă... Durere căreia i se aplică un multiplicator de neputinţă.

 

Nu, nu suntem japonezi. Dacă am fi samurai, şi-ar face hara-kiri toată clasa politică de vârf, or la noi e invers: îşi desfac baierele acei care au de suferit de pe urma lor. Acele zeci de mii de persoane care au ieşit în stradă, acele câteva zeci ori sute care stau şi astăzi în piaţă sunt enzimele care precipită digerarea şi descompunerea a ceea ce se numeşte astăzi „Republica Moldova”.

 

Să fiu înţeles corect: eu îmi iubesc oamenii şi ţara. Şi atunci când vor fi duşi la abator, voi muri şi eu împreună cu ei. Încă o dată. Şi nici nu e este o învinuire adusă oamenilor care, disperaţi, au descins în PMAN. Numai că nu există loc pentru frumos acolo. Iar toţi acei care descoperă subit „oameni frumoşi” în piaţă, deşi până acum i-au făcut de ocară în mai toate postările pe reţelele de socializare (oi, boi, bădărani, inculţi, analfabeţi, mămăligă care nu explodează) sunt cel puţin ipocriţi… Ceea ce voi scrie în continuare nu li se adresează, fiindcă inevitabilul trebuia să se întâmple. Într-un fel sau altul. Aceste proteste nu fac decât să accelereze anumite procese.

 

Iată ce scriam eu la începutul lui iulie curent: Tind să cred că tot vodevilul cu BEM & Co face parte dintr-o strategie bine pusă la punct şi se înscrie într-un plan mai amplu de re-aducere definitivă a acestui teritoriu volatil în sfera de influenţă a Kremlinului. Am mai spus-o şi repet şi aici: dacă scopul ultim al „jafului secolului” ar fi fost jaful per se, nu aflam nici astăzi nimic. În primul rând fiindcă un „gospodar” bun nu taie niciodată gâsca ce face ouă de aur. Or, anume asta a fost făcut atunci când s-a dat lovitura. Fiindcă nu banii au fost scopul final, ci crearea unei situaţii de zugzwang în care orice nu ai face, tot în favoarea Kremlinului iese. Proteste şi revoluţii? Ajung la putere oamenii care trebuie. Alegeri? – exact la fel. Încerci să tragi la răspundere pe cineva? Ha! Îi bagi pe toţi la dubă, decapitând toată „elita” politică şi concomitent distrugând partidele de guvernământ care ar rămâne fără finanţatori - din nou: vine el cine trebuie în scaun. Ramâne Unirea, dar e un vis într-atât de utopic astăzi... Nasoală situaţie, nu-i aşa?...

 

Din păcate, vacanţele petrecute în Moldova, departe de Chişinău, în imersiune totală în realitatea şi cotidianul provinciei timp de o lună, mi-au transformat temerile în certitudini. Pro-europenii au pierdut definitiv „lupta pentru Moldova” şi doar o minune Dumnezeiască mai poate salva ceva. Minunea nu se va întâmpla, căci foarte puţini la Chişinău au sentimentul catastrofei care s-a produs. Nici măcar cifrele ultimului scrutin nu le spun nimic… Oare puţini au fost acei care afirmau că „pro-europenii” au câştigat alegerile locale?...

 

Dar să revenim la protest. Ceea ce se întâmplă acum în PMAN este într-adevăr o catastrofă. Nu exagerez şi nu căutaţi patos şi emfază ieftină în ceea ce afirm. Iar mulţimea şi nevoile oamenilor sunt folosite drept carne de tun într-o bătălie pe care nu o înţeleg.

 

Aş putea spune doar un singur lucru şi apoi pune punct: printre acei care au chemat lumea în stradă şi care cuvântează din tribune se află inşi care în timpuri nu prea depărtate luau cu asalt „Antena C” şi "Euro TV", pentru a nu pomeni decât un singur epizod, cel mai marcant şi simbolic, din isprăvile justiţiarilor de astăzi. Ce să-i faci, dacă suferim de amnezie cronică? Prea repede uităm, prea uşor iertăm...

 

Cică jurnaliştii de la Publika TV, (postul lui Plahotniuc/Ulinici) nu au fost lăsaţi să filmeze protestul. Dar în piaţă se priveşte non-stop o altă televiziune, Jurnal TV (postul Ţopilor... ori al lui Filat deja?)... Şi aici la fel am putea pune punct... Asistăm la o bătălie elementară între mafioţi. Unul e la putere, altul încearcă să se răzbune. Pentru noi – tot un drac... Nu-i de azi. Jurnal TV îl promova cu insistenţă pe Mocanu & Co înainte de legislative... Acum gata? Nu mai este bun? Tinerii care au ieşit cu iniţiativa primelor proteste (mult înaintea DA-ului) nu au fost oare huiduiţi de acelaşi Jurnal TV şi taxati de adepţi ai lui Plahotniuc? (E drept că astăzi stau pe scenă alături!)

 

Dar cel mai grav lucru se întâmplă totuşi în altă parte (dacă e să presupunem că protestul în sine ar putea fi văzut şi ca un fenomen pozitiv: îi mai sperie pe guvernanţi): DAdaiştii cer demisii şi nici măcar nu ascund (a se vedea declaraţiile lui Boţan) că-şi doresc alegeri anticipate. Nu în zadar se atacă direct Preşedintele. Aşa-i mai sigur...

 

Ştiţi însă ce mă şifonează aici? Mulţi din acei care astăzi sunt mândri de „oamenii frumoşi” din PMAN făceau apeluri (nu tare demult) la boicotarea alegerilor... Păi cum stăm cu democraţia, fraţilor? Cerem demisia celor aleşi de alţii?

 

Aceste cerinţe de demisie nu pot însemna decât două lucruri: 1) se joacă vădit şi conştient cartea geopolitică (mai pe şleau: se curăţă drumul pentru „putinişti”) 2) incompetenţă şi totală ignoranţă sau negare a realităţii din ţară. Prefer să fie a doua versiune...

 

Căci alternativă pe „frontul pro-european” nu există. PLDM cu PD sunt asimilate cu Filat şi Plahotniuc respectiv, autorii celor mai mari hoţii din scurta istorie a Moldovei... PPEM-ul lui Leancă e tânar, iar liderul lor nu va reuşi niciodată să-şi şteargă semnăturile de pe diversele decizii guvernamentale în legătură cu BEM-ul şi AIC-ul... PL-ul, chiar dacă nu poate fi acuzat direct, chiar dacă a fost scos din Guvern pe timpuri, e tras la fund de celelalte două formaţiuni cu care a făcut coaliţie, deşi şi fără ele piatra pre nume „Ghimpu” e destul de grea... Numai „genialitatea” marelui strateg poate explica cum de PL-ul nu a reuşit să depăşească 12% la alegeri, având cărţile BEM şi AIC la mână. Fără a mai pomeni de imensa „popularitate” a lui Chirtoacă la Chişinău... Ce altceva? Maia Sandu? Dar ea nici partid încă nu şi-a făcut! Ori va merge cu noua formaţiune a lui Cheianu? E doar o declaraţie pentru moment şi-apoi ce căpătăm în persoana lui? O nouă versiune PD-istă (cu Ţopii în locul lui Plahotniuc)? Ori poate PLR? După ce a torpilat PL-ul au fost la rândul lor torpilaţi de Ana Guţu & Co. Ana Guţu? Oamenii ăştia sunt chintesenţa traseismului şi clientelismului politic. În mai puţin de doi ani unii din ei sunt deja la a 4-a (!!!) formaţiune politică (PL > PLR > PLDM > proiectul „Dreapta”). Dupa 3-4 luni se vor „trăda” pe ei înşişi, la unii e în gene...

 

Şi toţi aceştia de mai sus îşi trimit zilnic unii altora ghiulele grele...

 

În schimb, de cealaltă parte, „pro-putinistă”, totul e pus bine pe roate. Fiecare actor îşi are misiunea lui. ANTIFA provoacă, diabolizează puterea şi se victimizează; Dodon – pe post de paratrăsnet: face zarvă cât mai multă şi atrage asupra lui săgeţile tuturor; Usatâi – pe post de combină: culege tot ce mişcă şi e supărat, iar supăraţi acum suntem cu toţii (întrebarea este: în care cabinet îi stă lui Usatâi năcealnicul?)...

 

Aşa că... Dragi „Sânte firi vizionare”, mai lăsaţi-mă în pace cu „frumosul” văzut în PMAN! Lume necăjită de care îşi bate joc oricare nu-i e lene... Monedă de schimb... 

 

Pentru moment însă situaţia seamănă cu insul care a nimerit în mlaştină. Încet, dar sigur, se duce la fund. Orice mişcare a lui nu face decât să accelereze scufundarea. Unica soluţie – să-l scoată cineva din afară.

 

Eu unul am semnat şi ader totalmente la alt apel: îl gasiţi pe Platzforma.md.

 

Photo: Valentina Ursu, Europa Liberă

Partager cet article
8 septembre 2015 2 08 /09 /septembre /2015 16:02
Fraza de la miez de noapte (1000)!

Fraza de la miez de noapte (941): „Cînd răscoleşti printre cărţi e ca şi cum ai căuta o perlă rară într-un maldăr de creiere. V-aţi gîndit că aceasta ar putea fi definiţia unei cărţi? O bucată de creier ambulant, un fragment de creier pus în circulaţie...” Matei Vişniec, „Negustorul de începuturi de roman”, (Polirom, 2014, p.47)

 

Şeherezada a avut nevoie de 1001 de nopţi pentru a-l convinge pe regele Shahryar de fidelitatea sa şi tot de atâtea ori şi-a salvat propria viaţă… Dar ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că, chiar în momentul când începea a povesti, chiar din prima noapte, Şeherezada a oprit un mare măcel, căci Shahryar omora în fiecare dimineaţă câte o fecioară, răzbunându-se astfel pe întreg regnul feminin, regeşte, aş zice eu, pentru infidelitatea soţiei şi aceste nunţi sângeroase au durat tocmai trei ani!

 

Peste trei luni voi împlini exact trei ani de când am început această mică aventură: în fiecare noapte să vă postez câte o frază din cărţile pe care le citesc. Nu pretind la laurii Şeherezadei şi nicio sabie nu-mi fâlfâie deasupra scăfârliei. Capul îmi stă bine pe umeri, iar picioarele suferă, sărmanele, de prostia lui fără a risca să se întâlnească vreodată, cel puţin aşa îmi place să cred.

 

1000 este totuşi o cifră impunătoare, dacă e să considerăm barem faptul că unii se lansau în programe de reformare a unor vaste imperii precum Rusia în exact jumătate din acest termen... Astăzi suntem nevoiţi să constatăm că nu prea le-a reuşit, la fel precum nu am reuşit nici eu să mă apropii prea mult de acel ideal care m-a facut să demar „Fraza”. Vă ziceam, la un an după lansare, că „Ceea ce am încercat eu, prin intermediul „Frazei de la miez de noapte”, e să trezesc curiozitatea pentru nişte cărţi, dezvăluind doar un gând, exploatând misterul unui citat rupt din context, prezentându-vă frumuseţea cuvintelor şi măiestria împletirii lor precum o gleznă dezgolită suscită mai multă ardoare şi excită imaginaţia mai ceva decât ditamai „Originea lumii” de Gustave Courbet.

 

Toate lucrurile care sunt de spus au fost deja spuse/scrise, sau se scriu în chiar acest moment. În cărţile bune. De-am avea noi curajul să mai citim din ele... Dar se pare că a deschide o copertă necesită deseori eforturi mai mari decât a lua un Kalaşnikov sau o grenadă în mâină. Fără a mai pomeni de pălăvrăgeli aiurea – ave Internet! – despre tot şi despre nimic. Din păcate, fără lecturi (ori cu o singură carte la căpătâi) suntem mai vulnerabili decât cu o mitralieră în mână... Istoria şi prezentul ne-o confirmă.

 

Nu sunt eu un stahanovist în ale lecturii... Şi nici nu am ambiţia ori meseria (fericiţi acei de o au!) de a citi toate cărţile. Însă lectura îmi este absolut necesară. Pentru a ma menţine pe linia de plutire. Pentru a nu şavira de partea obscură... Iar frazele... De citit oricum voi citi. De însemnat oricum însemn. Iniţial îmi ziceam să ajung la 100, apoi – la un an. Să ajungem şi la trei şi-apoi avizăm ce fac mai departe. Iată lista cărţilor (135 de titluri de 91 de autori) din care au fost sustrase cele 1000 de „Fraze de la miez de noapte”. Oare câte din ele au fost citite graţie lor? Nu cred că voi şti vreodată...

 

AUTOR

TITLU

Agopian, Ştefan

Tobit

Barbu, Eugen

Groapa

Baricco, Alessandro

Soie

Baştovoi, Savatie

Iepurii nu mor

Berberova, Nina

Les derniers et les premiers

Beşleagă, Vladimir

Hoţii din apartamente

Viaţa şi moartea nefericitului Filimon

Zbor frînt

Bobin, Christian

Geai

Borges, Jorge Luis

Le livre de sable

Le rapport de Brodie

Boyd, William

La vie aux aguets

Buffon

Histoire naturelle. Choix et préface de Jean Varloot

Bukowski, Charles

Contes de la folie ordinaire

Busuioc, Aureliu

Bătrânul poet

D’ale vînătorii. Întîmplări vînătoreşti şi nu numai

Hronicul Găinarilor

În căutarea pierderii de timp

Lătrînd la lună

Pactizând cu diavolul

Şi a fost noapte…

Singur în faţa dragostei

Spune-mi Gioni! sau Învăţăturile veteranului KGB Verdikurov către nepotul său

Unchiul din Paris

Butnaru, Leo

Ruleta românească

Cărăuş, Tamara

Capcanele identităţii

Cărtărescu, Mircea

De ce iubim femeile

Frumoasele străine

Orbitor. Aripa stîngă

Caşu, Igor

Duşmanul de clasă. Represiuni politice, violenţă şi rezistenţă în R(A)SS Moldovenească, 1924-1956

Céline, Louis-Ferdinand

Voyage au bout de la nuit

Chalandon, Sorj

Une promesse

Cheianu, Constantin

Sex & Perestroika

Chomsky, Noam

Failed States

Cioclea, Eugen

Antologic

Coe, Jonathan

La vie très privée de Mr Sim

Crudu, Dumitru

Falsul Dimitrie. Antologie

Oameni ai nimănui

Un american la Chişinău

Danilov, Nichita

Uşi în asfinţit

Desalmand, Paul

Lettres pour ma poubelle. Sur le petit monde de l’édition.

Dorian, Gellu

Cartea singurătăţilor

Dovlatov, Serghei

Заповедник

Филиал

Ecovoiu, Alexandru

Saludos

Ernaux, Annie

Les années

Ernu, Vasile

Intelighenţia rusă azi

Sînt un om de stînga

Ultimii eretici ai Imperiului

Esinencu, Nicolae

Scrisoare Mareşalului

Esinencu, Nicoleta

FUCK YOU, Eu.ro.pa!

Florescu, Cătălin Dorian

Jacob se hotărăşte să iubească

Galaicu-Păun, Emilian

Arme grăitoare

A-Z.best

Gesturi

Ţesut viu. 10 x 10.

Goma, Paul

Din calidor

Huxley, Aldous

Le meilleur des mondes

Kertész, Imre

Le Drapeau anglais / Le Chercheur de traces / Procès-verbal

Klemperer, Victor

LTI, la langue du III-ème Reich

Kozlov, Serghei

Правда, мы будем всегда?

Krauss, Nicole

L’histoire de l’amour

Kundera, Milan

La plaisanterie

La valse aux adieux

Leahu, Nicolae

Erotokritikon. Vol. I. Fat Frumos, fiul pixului

Lebedev, Serghei

Предел забвения

Lee, Harper

Ne tirez pas sur l'oiseau moqueur

Lewis, Roy

Pourquoi j’ai mangé mon père

Lungu, Dan

Sînt o babă comunistă

Makine, Andreï

Le livre des brèves amours éternelles

Mandelştam, Osip

Стихотворения

Manea, Norman

Despre clovni: dictatorul şi artistul

Întoarcerea huliganului

Marinat, Alexei

La doi paşi de fericire

Mazetti, Katarina

Le mec de la tombe d’à côté

Mon doudou divin

Melville

Bartleby / Les îles enchantées / Le Campanile

Mihăescu, Gib I.

Rusoaica: Bordeiul pe Nistru al locotenentului Ragaiac

Modiano, Patrick

Dora Bruder

Moraru, Anatol

Turnătorul de medalii

Müller, Herta

Animal du cœur

Le renard était déjà le chasseur

Odojewski, Włodzimierz

La nudité des femmes suivi de Le Cirque

Oksanen, Sofi

Purge

Olafsdottir, Audur Ava

Rosa Candida

Orsenna, Erik

L'Exposition coloniale

Paasilinna, Arto

Les dix femmes de l’industriel Rauno Rämekorpi

Palahniuk, Chuck

Le Festival de la couille et autres histoires vraies

Pamuk, Orhan

Le livre noir

Partole, Claudia

Ultima amantă

Pelevin, Viktor

Жизнь насекомых

Принц Госплана

Perciun, Mihaela

Printre BĂRBAŢI

Popa, Nicolae

Avionul mirosea a peşte

Cubul de zahăr

Popovici, Radmila

Unicat

Ruskin, John

On Art and Life

Saka, Serafim

Vămile

Saramago, José

Relevé de terre

Schlink, Bernhard

Mensonges d’été

Serebrian, Oleg

Cîntecul mării

Serres, Michel

Petite Poucette

Silvestru, Aurelian

Cel rătăcit

Simonato, Elena

L’édification linguistique en URSS : thèmes et mythes

Singh, Khushwant

Train to Pakistan

Solzhenitsyn, Aleksandr

В круге первом

Рассказы и крохотки

Stanca, Dan

Apocalips amînat

Stănescu, Nichita

Tunelul Oranj

Steinbeck, John

The Grapes of Wrath

Strugatski, Arkadii & Boris.

Stalker

Трудно быть богом

Süskind, Patrick

Le Pigeon

Vakulovski, Alexandru

157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montana

Pizdeţ

Vakulovski, Mihail

Biblidioteca

Zece basarabeni pentru cultura româna

Vasilache, Vasile

Elegie pentru Ana-Maria

Navetista şi pădurea

Povestea cu cocoşul roşu

Verzi suntem, verzi…

Vian, Boris

L’écume des jours

Vianu, Ion

Amor intellectualis: romanul unei educaţii

Vişniec, Matei

Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal

Le spectateur condamné à mort

Les chevaux à la fenêtre

Mais, maman, ils nous racontent au deuxième acte ce qui s’est passé au premier.

Sindromul de panică în Oraşul Luminilor

Théâtre décomposé ou l'homme poubelle

Negustorul de începuturi de roman

Vonnegut, Kurt

Slaughter-House-Five or The Children’s Crusade. A Duty-Dance With Death

Vosganian, Varujan

Cartea şoaptelor

Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri

Zhvanetsky, Mikhail

Женщины

Zweig, Stefan

Le Joueur d’échecs

 

Imagine: Vincent Van Gogh, „Nature morte aux livres”

Partager cet article
4 septembre 2015 5 04 /09 /septembre /2015 17:11
Si j’étais un endroit, je serais un champ de bataille

Aici, de îndată ce intri, se vorbeşte foarte încet. Chiar mai încet. Se zâmbeşte oricui îl întâlneşti din neputinţă de a-l îmbrăţişa. Este unicul loc unde excesul de politeţe nu pare nici făţarnic, nici exagerat...

 

Choses qui ne valent pas la peine d’être faites :

Sauter par la fenêtre

Crier à la bibliothèque

Dire des gros mots

Tuer des gens

(Raouf)

 

Aici culoarele sunt inundate de o lumină albă orbitoare şi niciun bec nu este ars, niciunul nu clipoceşte. Cărţi, jucării, un acvariu cu peşti lucitori, un pian, câteva triciclete. Un Babyfoot. Un punching ball şi mănuşi de box în hol… De-a lungul culoarului, pe pereţi, sunt afişate desenele copiilor. O placă protectoare din lemn ornamentat cu reproducţii fanteziste de animale lungeşte pereţii. Sală de baie « mare »… Sală de duş. O mică ospătărie… Instalaţie cu apă potabilă. Robinete cu produse dezinfectante pentru maîni. Aici totul este curat, totul funcţionează la perfecţie, pâna şi revistele din sala de aşteptare sunt aranjate la milimetru. Aici orice imperfecţiune este un început de înfrângere…

 

Si j’étais une arme, je serais un arc

Si j’étais un endroit, je serais un champ de bataille

Si j’étais une devise, je serai « Lentement mais sûrement »

(Samuel)

 

Apoi urmează saloanele individuale. Fiecare îşi are numele său: Cannelle, Zéphyr, Bohème… Pe fiecare uşă mai stă câte un mic cadru stilizat şi personalizat, cu Mickey, cu Cars, cu Mica Sirenă, pe care scrie câte un nume.

 

Je me souviens de Ronald Mc Donald, le clown du Macdo

Je me souviens du premier livre que j’ai lu

Je me souviens des attentats aux Etats-Unis, sur les tours jumelles

Je me souviens du prénom de ma maîtresse en petite section

Je me souviens de tous les épisodes de Dragon Ball Z

Je me souviens du premier portable que j’ai acheté

Je me souviens de la première que j’ai mangé à la cantine

(Doriane)

 

Aici e altă dimensiune. Aici nu se trăieşte, aici se luptă pentru viaţă. Aici viaţa nu este o noţiune abstractă, ceva care durează de la naştere şi până când a da Domnul, aici viaţa nu-i legată cu aţă ci curge prin tuburi de perfuziuni şi oxigen. Aici ea se măsoară în unităţi precise şi este monitorizată cu stricteţe. Aici viaţa este redusă la probabilităţi. Şi mulţimea de aparate ce stau peste tot nu au decât o singură menire: s-o scoată din grila numărătorii. Aici nu există hazard, nu există destin.

 

Un jour, deux jours, trois jours, il n’y en a jamais assez.

Les jours passent, on les voit passer.

Je m’arrête et je regarde le mercredi

(Céline)

 

Aici îngerii păzitori nu au aripi. Aici ei poartă uniformă. Îi vezi deplasându-se de la un salon la altul cu o precizie de ceasornicar, dar nu-i auzi niciodată. Nu le auzi nici paşii. Nu înţelegi cum se deplasează, ai impresia că planează. Uneori, trec cu o viteză impresionantă pe-alături spre unul din saloane, dar întotdeauna în linişte, zâmbind. Aceste accelaraţii subite şi zâmbetul…

 

Je vais vous présenter la cinquième mousquetaire. Elle s’appelle Marie et elle est têtue, curieuse, maline, intelligente, habile. Son arme est l’éventail. Ses yeux sont marrons, elle a les cheveux blonds et elle est grande. Ses amies s’appellent Lisa, Bella, Cécile, Catherine et leur chef est Mme Bonacieux. Elles sont au service de Sa Majesté mais il y a Mme le Cardinal qui veut convaincre le roi de prendre ses gardes à elle et non pas les mousquetaires de Mme de Bonacieux.

(Audrey)

 

Aici te simţi urmărit în permanenţă. Ea este aici. Ea se uită rânjind la tine din fiecare colţ mai îndepărtat ori mai întunecat… Insezisabilă. Atentă la cea mai mică eroare… Ea apasă de peste tot. Îţi usucă privirile şi gâtlejul. Aici în permanenţă îţi este sete.

 

Choses effrayantes :

Quand les parents meurent

Lorsque je meure

(Raouf)

 

Aici nu este Dumnezeu. Aici este doar speranţă în Dumnezeu.

 

Chose qui tombent du ciel:

La pluie

Le grêle

La neige

L’air

(Raouf)

 

Acel care intră aici nu moare niciodată!

 

J’entends

Les bruits des portes

Les bruits des machines

Les bruits des instruments

Les bruits des pleurs

Les bruits des bavardages

Les bruits de la télévision

Les bruits de la chaise

Les bruits de la descente et de la montée du lit

Les bruits de l’armoire

Les bruits de l’horloge

Les bruits des volets

Les bruits des fenêtres

Les bruits des machines

Les bruits des petits mouvements

Les bruits des chasses d’eau

Les bruits des infirmières

Les bruits de repas

Les bruits des déplacements

Les bruits de toc-toc

Les bruits de préparation de la perfusion

Les bruits des lits

Alors j’imagine que,

Lorsqu’on toque, ça réfère aux bruits de marteau

On va m’opérer lorsque j’entends les infirmières

Je change de salle lorsque j’entends les bruits du lit qui monte ou descend

Des créatures imaginaires sont là lorsque j’entends les bruits des repas

Les machines sont paniquées lorsque des bruits retentissent

Le bébé a très mal lorsque je l’entends pleurer

On me guette lorsque j’entends des petits bruits

(Eugénie)

 

 

(NOTĂ : Textele în italic sunt scrise de copiii internaţi la secţia pediatrie a Institutului Curie de la Paris)

 

Partager cet article
2 septembre 2015 3 02 /09 /septembre /2015 12:29
Dallas Buyers Club

Dallas Buyers Club (2013, Jean-Marc Vallée): Un film meseriaş, marca Hollywood (în sensul bun!, iar Matthew McConaughey şi Jennifer Garner sunt magistrali), care revine asupra unei epoci, nu chiar îndepartate, unde se murea de SIDA. Dar filmul nu este (cel puţin după cum îl înţeleg eu) despre acea epocă, nici despre SIDA, ci despre setea de viaţă, despre toleranţă, despre moarte, în faţa căreia toţi sunt perfect egali. Şi mai este un film despre cum se fac bani pe nenorocirea altora, profitînd anume de setea lor de viaţă…

(Impresii împărtăşite pentru Revista de duminică (nr.8) de la Platzforma.md)

Partager cet article
31 août 2015 1 31 /08 /août /2015 11:53
Săptămâna în care trei poliţişti au testat Independenţa

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

„ne somează: legaţi-i pe toţi snop, maldăr, şi strigaţi-le în faţă: „Groparilor! Ne-aţi înmormântat de vii! Aţi prăbuşit ţara, viitorimea, Moldova, republica noastră scumpă”. Ei bine, o greşeală mai mare nici că se poate. De ce? Răspund: cetăţene, dar cine i-a votat, scumpule? Nu domnia ta, cu buletinul în mână?”, Vasile Vasilache, „Verzi suntem, verzi...” (Litera, 2009, p.190)

 

24 de ani. La anul vom face exact un sfert de secol. E mult. Incredibil de mult. Gândi-ţi-vă că acei care s-au născut în Moldova Independentă sunt deja adulţi, au absolvit o facultate, mulţi au deja copii… Nu vă strânge-n spete? Pe mine mă trec fiori… În special când realizezi că nici nu prea ne-am mişcat din loc… Dar vom reveni şi la Independenţă. Să zicem acum şi ceva de bine:

 

PREMIUL NAŢIONAL Anul acesta nu au fost nici polemici şi nici obiecţii. Şi asta-i bine. Ce să mai spun? Nicolae Botgros, Emilian Galaicu-Păun, Valentina Naforniţă – iată doar cele mai mediatizate nume din listă, dar nimeni nu va putea îndrăzni să spună că au uzurpat locul. Fiecare din ei este mai mult decât o valoare naţională!

 

INDEPENDENŢI? Ieri a fost. Din toată Independenţa ne-am ales cu un singur lucru, dar care se poate adeveri un adevărat colac de salvare în vremurile de răstrişte pe care le traversăm (dar dacă e să stai să socoţi, cam toţi aceşti ani aşa a fost): Declaraţia de Independenţă! Nu în zadar documentul respectiv a fost cu atâta sârguinţă dosit de ochii noştri, iar în momentul când hidra s-a simţit în pericol, în 2009, i s-a dat foc!

 

PONTA LA CHIŞINĂU A venit şi a promis bani. Mai puţini totuşi decât au furat ăştia de pe loc, dar o sumă frumuşică. România, în pofida tuturor, continuă să ne ajute… Atâta doar ma întreb şi eu: Iohannis nu vrea să vină? Şi ce treabă are Ponta să-l vadă pe Plahotniuc? Şi ce căuta Dodon la această întâlnire? Am obosit, fraţilor, am obosit de micmaşurile lor…

 

VIZITĂ DE CURTOAZIE Trei poliţişti transnistreni au fost reţinuţi pe teritoriul Republicii independente şi suverane în timp ce încercau să aresteze un cetăţean al ţării. Mă întreb cum vor proceda până la urmă autorităţile de la Chişinău. Osipov ce are de zis acum? Căci cu ucrainenii se pare că ne-a certat deja integratorul nostru. Ori va cere, precum Usatâi de ziua invaziei sovieticilor, orchestra militară de la Şalaru, şi-i va conduce cu onoruri, cu Gardă Naţională şi un buchet de flori până la Madame Ştanski, cu care se pare că are o agendă comună foarte încărcată. Doamna cu gentuliţe-glamur se mai supără din când în când, mai ameninţă, dar până la urmă reuşesc să se-nţeleagă…

 

SOCIALIŞTII VOR CAPUL LUI ŞALARU Tare s-a mai supărat Dodon pe Şalaru. Adică nu doar el. Natalia Morari, de exemplu, de la Europa Liberă era şi ea indignată de faptul că se încalcă Constituţia! Sacrilegiu curat. Inchipuiţi-vă, dacă acu câţiva ani îndrăzneaţi să spuneţi că vorbiţi limba română, eraţi şi D-stră, „încălcători de Constituţie”… Ce să-i faci, dacă în ţara asta independentă unii sunt nevoiţi să încalce Constituţia (şi asta nu se face!), iar alţii pur şi simplu o încalecă (asta se face fără mari probleme şi fără consecinţe).

 

PROTESTE ANUNŢATE Vom avea parte de o toamnă toridă... DAdaiştii anunţă proteste pe 06 septembrie, Dodon se avântă şi el în luptă… Ce sincronizare! Husarii se aruncă în bătălie cu săbiile în vânt. Dar ei nu contează mult. Ei sunt nişte măscărici şi paiaţe ce fac diversiune. Tancurile şi artileria grea stă şi-aşteaptă în spatele frontului. Acumulează voturi. Multe voturi…

 

MAŞINĂRII ŞI COMBINAŢII Între timp, maşinăriile cu miliarde continuă. Poşta Moldovei va distribui pensiile şi va elibera carduri bancare de la ViktoriaBank. BERD a dorit să investească la această bancă, dar nu au fost lăsaţi. În schimb BNM a acordat autorizaţii la doi milionari (eram să scriu „bandiţi”, dar, mă rog, chestie de etică, etc., etc. La noi doar toţi milionarii s-au îmbogăţit cinstit, nu-i aşa? Nu de alta, dar pe deschide.md e periculos să scrii: te mai listează ăia de la MAI launloc cu teroriştii…). Eh, că tare bun peşte se mai prinde în ape tulburi!

 

COLAPS Leul scade. BNM măreşte rata de bază la credit până la 19,5%. În decembrie 2014, aceasta constituia 3,5%. Mai vrea cineva să facă business în Moldova? Să remarcăm totuşi o ameliorare: schemele devin din ce în ce mai sofisticate… Băieţii devin sofisticaţi. Învaţă… Păcat că noi nu învăţăm nimic.

 

SANDU vs. FUSU S-au apucat doamnele a se scărmăna de mai mare dragul. Totul a început de la o decizie a noului Ministru de anula un regulament. Puţini sunt acei care înţeleg esenţa celor ce se întâmplă. În schimb, fiecare ştie care din ele are dreptate. Eu nu ştiu. Toată chestia asta seamănă mai mult a răfuială politică şi vorbăraie pentru rating… Vom constata doar că fiecare vede ce-i place să vadă. Conform preferinţelor politice. Şi o totală lipsă de inspiraţie… politică, de fler, dacă doriţi, a Doamnei Fusu.

 

TRENURI CARE MERG Iar politica face tot în această ţară. Căci la noi şi trenurile merg conform algoritmului. Bizar, dar de îndată ce PL a revenit la Ministerul Transporturilor, trenurile au început din nou a circula...

xxx

Acum să-mi spuneţi, cum să construieşti ceva în această ţară, independentă, dacă tot ce e ridicat ziua de unii, noaptea e surpat de alţii, care vin din urmă?...

 

Origine imagine

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher