Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
4 novembre 2014 2 04 /11 /novembre /2014 11:13

Nu mai reuşesc să scriu vre-un gând închegat ca lumeaarabesque.jpg
(De parcă lumea ar fi creat ceva înghegat pînă-acum !)
Mă războiesc cu metafora: să scap de ea...
Dă-mi, Doamne, un gând fără arabescuri,
Curat ca lacrima!...
Anume aşa : de-o platitudine stearpă
Precum rândul de mai sus,
Străveziu ca apa de izvor,
Răcoritor,
În care să-mi sting…

Partager cet article

3 novembre 2014 1 03 /11 /novembre /2014 15:46

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Constantin-Tanase.jpg

 

CONSTANTIN TĂNASE. A plecat în lumea celor drepţi… Acolo, la ei, unde există dreptate. Şi dacă cei drepţi pleacă cu toţii, cu cine (ne) alegem noi?... A fost din categoria oamenilor-etalon. Nu în sensul că tot ce făcea el era bine. Dar era un reper. Cu asemenea oameni-repere poţi să nu fii de acord, poţi fi şi în dezacord total, dar vei fi mereu mai jos ori mai sus, mai la dreapta ori mai la stânga, adică în raport cu el. Şi unul din aceste repere nu mai este…

A fost din categoria „moşnegilor”… nu în sens de vârstă, dar în sens de… părinte. Aşa cum le spuneam noi taţilor: „Ştii, băi, ce-a mai spus „moşneagul” meu?”… A fost din categoria celor care te „enervează” (aşa cum orice tată este enervant pentru copilul său); care „nu înţelege nimic” (aşa cum orice părinte „nu înţelege nimic”), deşi înţelesurile anume de alde el sunt făcute; care este un „has been” (en.) sau un „ringard” (fr.) (aşa cum orice părinte este un „has been” şi un „ringard”).

A fost, însă, din categoria celor care ştiu tot, aşa cum şi tata ştia tot. Pe bune, el ştia şi ceea ce nu ştia. Am verificat. Cu el găseam întotdeauna răspunsul.

Acum, în chiar clipa când scriu aceste rânduri, doresc să pun punct aici. Să nu mai continui textul. Îmi pare oribil să continui, căci v-am obișnuit cu un anume stil: zeflemitor şi obraznic… dar azi nu-mi vine a ironie… Obişnuiesc să-mi termin sintezele săptămânale cu „no news – good news”… această veste chiar nu trebuia să vină! Dar a venit. Şi noi va trebui să…

 

SCRIEM MAI DEPARTE! SĂ CITIM! SĂ ALEGEM!

 

UCRAINA A ALES! În fine, a ales doar ceea ce a rămas din ea. Dar a ales Europa. Rusofilii au acumulat doar 7%. De-ar fi şi la noi aşa peste 4 săptămâni… Un recent sondaj dă pro-europenilor doar 41% … O fi sondajul rău.

 

A VENIT IARNA. Ca de obicei, mişeleşte. Pe la spate. Toată luna lui septembrie lumea a tot postat pe reţelele de socializare poze cu pomi în floare ce preziceau o toamnă lungă. Iată că nici semnele vechi nu mai funcţionează… Acum va fi greu… Căci frigul ucide. Frigul e ca foamea: dă pe de-a dreptul.

 

INDEPENDENŢĂ ENERGICĂ. Ni se promite pentru noiembrie gaz pe ţeava aia dată în exploatare cu pompă hăt în august. Între timp, noi achităm gaz la preţ „frăţesc”, cu 100 de $ mai scump decât occidentul… Ce să zic? Independenţă fără energie nu există. Ori una foarte apatică… ca a noastră. Statele baltice au înţeles acest lucru. Am fi putut şi noi… Avem chiar şi un terminal făcut la Giurgiuleşti. Dar ceva ne încurcă să fim independenţi…

 

SCANDAL DE PUŞCĂRIE. Usatîi zice că a fost consilierul lui Filat şi prezintă pozele unei legitimaţii şi un talon special… La fel fac (şi bine fac) câteva zeci de persoane, publicând legitimaţii trase la photoshop. Eu zic aşa: ori Usatîi minte şi atunci trebuie să facă puşcărie pentru fals şi uz de fals, ori el nu minte şi atunci ar trebui să facă puşcărie (ori cel puțin să aducă explicaţii) Filat… Pe mine altceva m-a scos de-a binelea din ţâţâni în această poveste: ce fel de porcărie mai este şi acest „Talon special”?!!! Oare câte sisteme din astea preferenţiale există în această ţară? Magazine speciale? Spitale dedicate? Case de odihnă? Aprovizionare specială?... Tare m-ar interesa un reportaj exhaustiv la subiectul respectiv…

 

SISTEMUL SE APĂRĂ IMPOTRIVA LUI BREGA. Cică lui Brega s-ar putea să-i fie refuzată înregistrarea de către CEC… Când te cheamă „Patria” se poate, când te cheamă Brega – nu prea… Argumentele care se aduc nu-şi au altă pereche decât întoarcerea cu 360° a lui Moţpan…

 

SISTEMUL SE APĂRĂ ÎMPOTRIVA LUI MĂTĂSARU. A fost chemat la judecată. Şi a fost arestat. Aşa-i când spui că judecata nu-i judecată. Ceea ce şi trebuia de demonstrat…

 

SISTEMUL SE AUTOFINANŢEAZĂ. O curiozitate: o persoană donează pentru campania partidului său o sumă cam de două ori mai mare decât suma venitului anual. Este oare posibil? Teoretic da. Vedeţi D-stră, venit şi patrimoniu nu-i chiar acelaşi lucru: să zicem, dacă aş fi eu milionar, mi-aş încălzi-o la soare fără să muncesc pentru leafă, respectiv salariul meu anual ar fi nul, dar s-ar putea să donez tocmai 300.000 pentru un „drugan” ca să-şi facă campanie… Teoretic e posibil. Dar practic nu-ş’ de ce nu crede nimeni.

 

DODON UNIONISTUL. Leancă aduce dovezi precum că Dodon ar fi fost cândva pro-european. Dodon este chemat de urgenţă la Moscova. Să i se ceară explicaţii sau pentru instrucţiuni?

 

RUSIA E APROAPE. Gluma-i glumă, dar se îngroaşă… Iată că omuleţii verzi vin în Moldova din Donbass. Acolo nu mai este nevoie de ei. Intră în acţiune armata regulată. Se pare că Rusia pregăteşte o ofensivă de amploare pentru a face un coridor terestru spre Crimeea. Între timp, moldoveanul de rând aude mai rapid şi mai uşor ce zice Putin la nu ştiu care Valdai decât ceea ce zice propriul prim-ministru. Ziceam mai sus de Ţările Baltice. Ei au înţeles-o şi pe asta: „Моя обязанность, как президента и командующего армией в Литве, защищать страну от любого рода войны. Литва сегодня находится в состоянии пропагандистской войны. Поэтому мы обязаны защищаться, демократия не может быть слабой, она должна суметь защититься. Поэтому поскольку существуют всевозможные формы войны, которые применяют против нас — как политики, так и я — должны принимать такие решения, которые могли бы защитить Литву от этих форм.”, semnat Dalia Grybauskaitė, Preşedintele Lituaniei.

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Ce să facă? Tot pe jos… C-aşa s-a vrut de la divan… Şi se-mbată de scârbă… Cu ce au, cu ce fac. Şi mor. Mor lucrând, mor învăţând, mor bătuţi de cahlă… E bine. Contabilul ăla de sus ar trebui să fie satisfăcut: ăştia mor înainte de a se pensiona. Căci bani nu-s. 24 de mln. în două săptămâni pentru campania electorală se găsesc, dar pentru altceva nu-s.

 

Cam atât. Citiţi, dragii mei, scrieţi, alegeţi cu mintea trează. E ceea ce făcea el. Iar eu vă doresc tuturor o săptămână cât mai bună. Şi cât mai puţine noutăţi, căci „no news – good news”

Partager cet article

29 octobre 2014 3 29 /10 /octobre /2014 14:54
Şi-a făcut o scară
pe care, urcând,
îi vezi pe acei
de coboară,
dar nu-i întâlneşti ...
niciodată.
Deştept om a mai fost,
acest Leonardo!

 

 

scara-lui-Leonardo-copie-1.jpg

Partager cet article

28 octobre 2014 2 28 /10 /octobre /2014 17:48

L-am văzut cum fărâmiţa pâineahranind-porumbei.jpg

şi arunca fărâmiturile direct pe caldarâm

 

un stol de porumbei hămesiţi

se năpusteau asupra lor

 

apoi copilul îşi făcea vânt

înspre insula forfotindă

de spinări păsăriceşti

cu gândul de a prinde unul, doar unul

 

dar ceea ce părea o masă haotică

şi complet preocupată

de lupta pentru bucata de pâine

se despica neapărat în faţa lui

la un pas

întotdeuna la un pas

înainte de a putea el pune mâna pe ei

şi se închidea din nou în urma-i

continuînd gâlceava

până când nu rămânea nicio fărâmă

pe caldarâm

 

şi copilul, obosit, rupea din nou din pâine

şi o fărâmiţa şi o arunca direct pe pământ...

 

la celalalt colţ al pieţii

a apărut târându-şi cu greu picioarele

spijinindu-se în bastonul jerpelit de vreme

în care se mai înţelegea o eleganţă fără lustru

 

a scos din buzunar o singură felie

doar una

şi a întins mâna

şi a venit pasărea

şi i s-a aşezat în palmă

 

 

 Origine imagine

Partager cet article

27 octobre 2014 1 27 /10 /octobre /2014 10:00

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

saptamana-2014-10-23.jpg

 

95 DE SECŢII DE VOTARE PESTE HOTARE. Iniţial Guvernul a zis că deciziile se vor lua în funcţie de numărul de înregistraţi online pe alegator.md. Rateu: s-au înregistrat doar 1700 de persoane. Ori s-a comunicat rău, ori s-a comunicat bine, dar aiurea, ceea ce-i tot acolo. Este un semn îngrijorător: Guvernul aşa şi nu a reuşit să stabilească conexiuni de încredere cu emigraţii. Ceea ce numesc ei „diasporă” nu are nimic în comun cu fenomenul. Adică nu, are: 1700 de persoane. Emigraţi şi ei. E nevoie de altceva. A fost nevoie, căci acum e cam târzior. Sa speram că la acele 95 de secţii de votare emigraţii se vor prezenta masiv... Să salveze ţara, după cum le este obiceiul...

 

CA LA "BAZARI". Ia să-mi spuneţi, dragii mei cititori, când mergeţi la piaţă vă întreabă careva cine sunteţi şi de unde veniţi? Nu prea. Întinzi paraua, ţi se dă marfa şi „Pa-pa, la revedere!” La urma urmelor, e normal să fie aşa, doar e piaţă, talcioc, bazari... Tind să cred totuşi că lucrurile ar trebui să se prezinte puţin altfel atunci când se vând active de care depinde sănătatea economică a unui stat, cum ar fi băncile, de exemplu. Nu mai revenim la BEM, căci a făcut deja bătături la ochi şi la urechi subiectul respectiv (degeaba a făcut, ţin să menţionez), dar uite că aflăm că statul a vândut un pachet de acţiuni al unei bănci unui oarecare Mahmoud Mohamed Shakir Mahmoud din Irak... o oarecare Mariana Zisis ar deţine deja importante cote la aceeaşi bancă... No, de parcă am fi la bazar, zău...

 

SUPĂRA-M-AŞ ŞI N-AM CUI. Curtea Constituţională se supără pe Omega şi zice: „Curtea Constituţională dezminte cu fermitate orice informaţie care induce ideea că CCM ar fi declarat neconstituţional „vectorul euroasiatic”. Curtea Constituţională, ca unică autoritate de jurisdicţie constituţională, nu a examinat şi, implicit, nu a declarat neconstituţional „vectorul euroasiatic”„. Să zicem că noi cu toţii suntem supăraţi cronic pe Omega. Inclusiv subsemnatul. Dar, iată, acest citat este chiar de pe situl oficial al CC: „Curtea a constatat că orientarea spre spaţiul valoric democratic european este un element definitoriu al identităţii constituţionale a Republicii Moldova. Astfel, procesul de integrare europeană a Republicii Moldova nu numai corespunde identităţii constituţionale a Republicii Moldova, ci orice altă orientare contrară este a priori neconstituţională”. Chestii de nuanţe, ce să mai... Ne mai amuzăm şi noi cu constituţionalitatea şi să nu uităm: Jos cu Omega!

 

WE ALL LIVE WITH A RUSSIAN SUBMARINE... Ruşii au mai făcut o trăsnaie. Bine-bine, ei neagă, ca de obicei. Şi nici suedezii nu confirmă nimic oficial... Un submarin rusesc ar fi naufragiat la 50 de km de Stockholm... Suedezii l-ar fi localizat. Totul e foarte vag deocamdată, în special rămâne nedeterminat tipul submersibilului, dar dacă lucrurile stau aşa precum afirmă presa suedeză, se pare că pentru sărmanii marinari totul e bătut deja în cuie. Cu cuie din alea de 10, de coşciug, din care însă nu vor avea parte. Căci aşa e la ruşi: „Vragu ne zdaiotsa nash gordyi variag”...

 

ARMAMENT NE-LETAL AMERICAN. Au circulat nişte poze cu câteva Hummer-uri americane care cică ar fi intrat pe teritoriul R. Moldova. Nu chiar singure-singurele, ci pe nişte TIR-uri de toată frumuseţea. Nici nu prea s-au ascuns, la o adică. Şi nici nu au numit asta „ajutor umanitar” trimis în camioane albe şi imaculate. Nu sunt eu expert, dar am impresia că sunt nişte vechituri (sper că sunt în stare bună)... E bun şi-aşa, când nu-i mai bun, la o adică, dar eu aş opri şi TIR-urile la noi, care par să aibă o valoare mai mare decât acele Hummer-uri: dacă tot vorbesc ei de ajutor, apoi ajutor să fie!

 

INDEMNIZAŢII PENTRU SINISTRAŢI. Săptămâna care a trecut au continuat să apară în presă materiale despre averile (declarate şi nu prea) demnitarilor în cursa pentru fotolii moi. Au fost mai multe publicate, nu contează aici care şi ce anume are sau (nu) declară. Altceva m-a deranjat: în declaraţiile respectivilor demnitari figurează deseori sume intitulate INDEMNIZAŢII şi destul de cochete deseori... Staţi puţin, domnilor! Indemnizaţii pentru ce?!! Probabil pentru grija nesăbuită pentru nărod, grijania mamei lor... Că tare se mai oropsesc...

 

CUM SE MAI OROPSESC!... Iată o poză pe care am luat-o de pe Facebook, postată de Irina Harea:

 cmc-chisinau.jpg

E ora 10:28, reuniunea CMC trebuia să înceapă la 10:00. Orice comentariu este inutil. Eu vreau indemnizaţii!!! Pentru că am astfel de guvernanţi...

 

BLINDATE ÎN CHIŞINĂU! Da-da, săptămâna care a trecut chișinăuienii (unii) au putut admira câteva blindate (BTR-uri) ruseşti. De fabricaţie rusească, sovietică, mai bine zis, nu aparţinând armatei ruse, fiţi pe pace. Aşa cum sunt ele vopsite în negru, arată impunător. Cică „Fulger” a hotărât să-şi mai dezmorţească muşchii. Bine fac. Şi noi ar trebui să fim mai îngăduitori, ştiţi, ca în bancul cu bolnavul de SIDA căruia medicul i-a prescris băi de noroi: „Doctore, chiar ajută?” „Nu, dar cel puţin vă veţi obişnui cu pământul”... Nu de alta, dar Lavrov ne ameninţă fără nicio sinchiseală deja...

 

CINE-I PROSTUL? Cică o tipă umbla pe la casele oamenilor ca să-i scape de vrăji. Contra cost, bineînţeles. Ar fi sustras tocmai 91.000 de lei! Păi dacă pune botu’ lumea la aşa ceva, cum de doriţi să nu se lase vrăjiți de un dodon-voronin-usatîi păcătos?... Sau şi mai uşor: de acei care fac vrăji şi în plus mai plătesc o rublă-două pe de-asupra... Ah da: tipa a primit 8 ani de închisoare. Pentru că a sustras 5000 de euro. Şi acei care au sustras milioane oare cum o duc?...

 

RUŞII NU MĂNÂNCĂ CARNE. Cel puţin nu mai vor din aia moldovenească, începând cu 27 octombrie. Fie. Ei au experienţă: au nu scria în ospătăria lui Ilf & Petrov „Myaso vredno”? Pe mine altceva mă interesează: cine naiba i-a lăsat să facă inspecţii pe la întreprinderi? De ce ne milogim într-atât? Când merge un ţăran la piaţă cu carne de vândut, nu poate trece de „sanitari” şi veterinari, şi inspectori de tot felul... Iar ăştia vin şi na!: „nu se efectuează niciun control”... Adevărate X-Files... The truth is out there...

 

PI*DEŢ TOTAL. Şeful uneia din cele mai importante companii petroliere din lume moare într-un accident la Moscova. Prosteşte. Din cauza unui beat adormit pe pista de decolare. Au mai murit tot aşa, prosteşte (eram să spun ruseşte): o echipă întreagă de hochei, 14 top manageri indonezieni ai companiei Sky Aviation, înalţi demnitari polonezi... lista poate fi continuată. Make business in Russia!

 

SUNTEM PE LOCUL 141! Din 10000? Nu, din 144... La capitolul „independența justiției”, într-un raport al World Economic Forum. Nu prea demult citeam că s-au acordat câteva zeci de milioane de euro pentru Justiţie. Cred că am fost pe locul 155 şi acum am trecut pe 141. Altfel nu s-ar putea...

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Păi ce să facă? Pleacă... Vinde tot şi pleacă. Apoi trimite bani ca să cumpere casele celor care pleacă şi vând tot... Aşa, un fel de circuit al banilor în natură. Se bucură când se măresc lefurile. Se întristează când cresc preţurile. Şi cum preţurile cresc mereu, el e mereu trist... Majorări – Scumpiri = 0. Se bucură pentru Halep. De ce nu s-ar bucura? Dacă-i româncă... De parcă Halep ar juca pentru gloria naţiunii şi nu pentru premii. Decât să-şi piardă vremea cu „prăjitul de tenisuri şi futboluri”, ar face bine să nu rateze compensaţiile (aici sensul cuvântului este respectat) de la primărie pentru căldură... Că daca nu cer, nu li se dă. Ca în Biblie.

 

Cam acestea am vrut să vă scriu... Am evitat deliberat subiectul Ucrainei şi al campaniei electorale, care rămân centrale şi, oricât aţi fi dorit, cu siguranţă nu aţi scăpat de ele... Ş-apoi ce să fie nou acolo? Nimic. În Ucraina e război. Se duc lupte. În Moldova e campanie electorală. Se duc lupte. De departe prefer luptele din Republica Moldova. Şi e datoria fiecăruia dintre noi ca luptele în Moldova să rămână... moldoveneşti...

 

Vă doresc o săptămână nouă cât mai frumoasă. Şi cât mai puţine noutăţi... căci „No news – good news”.

Partager cet article

23 octobre 2014 4 23 /10 /octobre /2014 13:17
1977

Cu puţin înainte de a mă naşte,
în şapte-ş-şapte,
pământul a icnit din străfunduri şi s-a cutremurat… ...

Nătângul : a găsit de cine să se sperie !…

Ori poate ?…

Ia să mă duc eu pe la biserică :
să mai aprind o lumânare,
să mai bat nişte mătănii,
să mă mai iert cu lumea…

Aşa, pentru orice eventualitate…

Partager cet article

20 octobre 2014 1 20 /10 /octobre /2014 12:54

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

deschide.jpg

 

NORMAN MANEA LA CHIŞINĂU! Probabil unul din cei mai importanţi autori români. În sfârşit şi la Chişinău… «Sunt dezavantajat. Cărțile mele nu au ajuns până acum aici. Eu am ajuns foarte târziu». Păi cam aşa şi este… Prea târziu… Răul în mare parte este făcut…

 

INVAZIA ROMÂNILOR! Şi de-ar fi fost doar Manea! Vine şi Ponta la Chişinău şi aduce ajutoare în valoare de vreo 40 de mln.! De exemplu, ne aduce 100 de microbuze pentru şcoli. Eu zic că ar trebui să le restituim înapoi, căci programul nostru de «optimizări» al şcolilor a fost gândit de-a fir a păr şi acestea sunt de prisos, cum ar reieşi… Ori n-a fost gândit bine şi le păstrăm? Dacă e să-l credem pe Leancă, noi (citez!) «am fost nevoiţi să optimizăm»… A optimiza fiind o noţiune pozitivă, mă întreb ce fel de nărod nătâng suntem noi dacă trebuie cineva să ne bage până şi binele cu de-a sila?… Am fost nevoiţi să facem bine? Hmmm… Ori nu a fost chiar bine acel bine? Ponta mai promite să facă un teatru la Cahul şi sala cu orgă la Chişinău. În sfârşit şi la obiect! Căci de sensul figurat al expresiei suntem cam sătui. Ponta zice că suntem fraţi. De când a venit el la Chişinău (deci până acum nu am fost?). De când a fost la Kiev, ucrainenii îi sunt prieteni (să înţelegem că până acum nu erau?). Nesimţiţii de români, uite cum ne asupresc ei cu ajutoarele lor, nu ca fraţii cei adevăraţi, ruşii, care ne învaţă cum să fim competitivi pe pieţele internaţionale, să facem produse de calitate, educându-ne prin embargouri de tot felul şi învăţându-ne, frăţeşte bineînţeles, cum să negociem acordurile internaţionale! În special cu UE…

 

PARLAMENT DIN BANDIŢI: Ştiţi câte persoane din candidaţii de pe listele partidelor înscrise în cursa electorală au avut de furcă cu justiţia? 171! Încă 31 şi faci nu unul, ci două Parlamente! VEK VOLI NE VIDAT’, BLEA… (învăţaţi, fraţilor, degrabă vom trebui să posedăm la perfecţie şi acest limbaj. PO FENE BOTAIEŞI, BRATUKHA?). Dar dacă e să stai puţin mai strâmb şi să priveşti un picuţ mai drept, situaţia nu ar fi prea diferită de ce avem momentan... Rise.md publică un material cu afacerile înalţilor demnitari… Captivantă lectură…

 

A GRĂIT BĂBACUL. Acela care ne-a uimit cu adevărat săptămâna trecută a fost Timo(f)ti. Curajos! Să te pui în poară cu Botoxutin mult înseamnă. Eu ma aşteptam să-i ducă vreun ordin ceva, din reflex, dar el uite cum l-a luat din strâns… Hmmm... Interesant, Gherman a coordonat şi această ieşire a lui cu Lavrov în prealabil ori nu? Şi încă ceva, în loc s-o facă pe curcanul (frumos, dar inutil), poate mai simplu e să se retragă din CSI? Aşa cum au de gând s-o facă ucrainenii, de exemplu. De-ar ieşi ei odată, să ne scoată şi pe noi de acolo, de facto. Cam tot aşa cum a fost cu Independenţa în ’91.

 

FUGA-FUGA LA KREMLIN, DOUĂ PĂSĂRI FĂRĂ DE GRIJI. Bizar lucru, dar toţi au treabă la Moscova zilele astea. Şi daca pentru unii acest voiaj este un prilej pentru nişte acte de eroism (mă refer la naţionala Moldovei la fotbal, nu la Timo(f)ti), pentru alţii nu este decât un fel de voiaj până la ştab cu o dare de seamă. Formuzal & Şelin, Petrenco… cunoscută companie.

 

AVEM SECURITATE NAŢIONALĂ: După ce săptămâna trecută SIS anunţa că circa 30 de indivizi dubioşi ar fi fost întorşi înapoi la Moscova, SIS continuă să ne surprindă (de altfel, eu prefer să mă surprindă, nu să mă prindă, deşi după 30/11 se poate să fie şi invers, fără sur). Un oarecare Kaşirin, apoi doi alţi tipi, Andrei Medvedev și Dmitrii Galkin au fost trimişi acasă. Merci şi pentru atâta… Da’ cu Iurivanych în uniformă verde cum facem? Pe ăsta un’ să-l trimitem?

 

C-AŞA AU CHEF! În săptămâna care a trecut, presa a vorbit de două chefuri grandioase. Nuveau-riche-ii noştri îi dau cu serbatul la greu. Ilan Shor face o imenină la Moscova… Mă tem că nu va ieşi BEM-ul din datorii degrabă… La Chişinău toată judecătorimea se adună la o nuntă: Oleg Sternioală s-a însurat. La nuntă totul a fost modest, conform declaraţiilor de venit… Şi nici nu putea fi altfel, căci era şi Oleg Efrim pe acolo, iar de faţă cu ministrul ni-ni…

 

CC ŞI EU: I-o fi pălit fulgerul, deşi n-are cum, forţele speciale nu se iau de instanţele supreme... CC într-un acces de lirism patetic zice: «Curtea a constatat că orientarea spre spaţiul valoric democratic european este un element definitoriu al identităţii constituţionale a Republicii Moldova. Astfel, procesul de integrare europeană a Republicii Moldova nu numai corespunde identităţii constituţionale a Republicii Moldova, ci orice altă orientare contrară este a priori neconstituţională». No, sunt şi eu pro-european, până şi glodul de sub unghiile de la picioare vrea în Europa, adică ce să mai, e european deja!, dar asta nu mă impiedică să-mi păstrez puţinul din raţiunea ce mi-a mai rămas… De tâmpit e tâmpit… De-ar servi la ceva măcar…

 

FOTBALISTICE. Ziceam eu: înainte de a te declara naţionalist, asigură-te că ai o naţională care ştie fotbal. România a remizat cu Ungaria… Rău. Mai ales cu Ungaria. Un ungur imediat s-a arătat disponibil să preia echipa s-o antreneze… Ladislau, dragă, puţin respect pentru ura noastră! Nu poţi aştepta şi tu puţin? Dacă aţi remarcat, pentru România a marcat unul pre nume RUSescu… Dubios. Mâna Moscovei se citeşte până şi pe tricourile fotbaliştilor. Iată moldovenii nu au nimic înscris pe tricouri, de aceea şi au facut… tot un meci nul! Dar la Moscova. Cu cinci jucători care evoluează în campionatul Rusiei şi cu paşaport rusesc în buzunar. Patrioţi adevăraţi! Îmi veţi spune că au făcut-o din interes, să poată juca nestingheriţi şi să primească bani mulţi, dar eu voi pune punct aici pentru a nu deschide subiectul paşapoartelor obţinute «din interes», căci ustură. Ziceam eu: sunt toţi patrioţi şi punctum! În afară de cei cumpăraţi de Moscova. Şi în afară de unguri. Şi în afară de albanezi. Şi în afară de cei care au emigrat (trădătorii!). Şi în afară de… Câţi rămân? Destui pentru un marş? Bun.

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Păi ce să facă? Lucrează şi trimite bani. Cică Moldova ar fi în top 5 al ţărilor cu ponderea cea mai mare a remitenţelor în PIB… Pesimistă estimare, căci ei zic 25%... BALIVERNE! E cel puţin de 35%! Şi-aici ne fură locul 1, dom’lor! Cum se poate? De trimis bine că trimit, căci preţurile cresc… 4.8% inflaţie în septembrie… Noroc că se mai face din când în când câte-un hram ori ziuă a oraşului… se mai distrează lumea… de fotbal am spus mai sus. Spectacol, puţină pâine… ce mai trebuie?

 

Cam asta am avut a vă spune despre o săptămână care s-a scurs oarecum fotbalistic… Vă doresc una nouă cât mai frumoasă. Şi cât mai puţine noutăţi..., căci „No news - good news”.

Partager cet article

16 octobre 2014 4 16 /10 /octobre /2014 17:32

Filimon_Besleaga.jpgNervul… s-a rupt nervul… eh, frate Filimoane, de la cine ai cerut tu acele trei zile ? cui te-ai rugat ? măcar de-am şti şi noi, căci înţelegerea pe care ai avut-o cu el nu ne-ar servi la mare lucru... la ce bun să ai nerv fără zile pe lumea asta ? căci pe cealaltă toţi suntem de-un nerv şi de-o humă… dar poate reuşim noi să iscălim un alt contract ?… de-am şti cu cine se poate negocia, cui să ne închinăm, căci până acum tot ne-am închinat, dar aiurea… deşi... ce-am mai putea să-i dăm ? ce ne-a mai rămas ? cămaşa de pe noi ? cine ar avea nevoie de ea ? doar tot cineva de alde noi, nebuni după cristale Swarovski şi bling-blinguri pe patru roate pe nimicuri din astea nu cumperi nimic… nici măcar o clipă, nici măcar o zi în plus… da’ voi ziceţi „nerv”...

xxx

Totuşi cât de subversiv poate fi un text literar! Nu ştiu cine o fi fost cenzorul lui Beşleagă pe acele vremuri (1970) şi care i-ar fi fost adevăratele motive pentru care a interzis romanul. E foarte posibil să nu fi fost conţinutul lui cauza, ci forma... Acea algebră încâlcită a textului despre care scrie Andrei Ţurcanu pe foaia 4 a copertei... Acel impresionism (dacă e să admitem o comparaţie cu pictura) scriptural unde adevăratul sens se vede doar contemplând opera în întregime, de la distanţă, şi care vine în disonanţă absolută cu stilul realismului socialist de atunci... Cum să dai la tipar un roman în care doar titlurile capitolelor (sau episoadelor) mai păstrează o formă cât de cât lineară şi inteligibilă? La ce să le-ncurci minţile celor care „gândesc cu mâinile”? La ce să le pui meningele în mişcare? Şi dacă nu-i mai poţi opri după? Dacă se apucă să caute şi ei... nervul?

Dar poate a fost un cenzor mai terre-à-terre şi l-o fi supărat aluziile din text la campania de colectivizare şi rezistenţa codrenilor? Nu i-o fi venit pe plac cum sunt descrişi „fruntaşii întrecerilor socialiste”? I-au părut prea dezgustători Nichifor Fătu sau Ghior? Ce contează acum? Cert este că a avut perfectă dreptate (din punctul lor de vedere): dacă aş fi fost eu în locul lui, nici nu citeam ce-i scris în text. Autorul „Zborului frânt” nu putea să mai publice ceva din principiu! Dar sunt totuşi curios care i-a fost logica... Interes sportiv, nimic mai mult.

Căci a urmat 1988 – anul în care se lega nervul!

xxx

Nervul... s-a rupt nervul... să-i prinzi capetele, să le aduni launloc înapoi, să le legi cumva, tei de curmei... puţini au mai rămas, bade Filimoane, din acei care vor să lege... la unul cu legatul se găsesc zece cu secatorul... prin ce subpământuri să-i căutăm rădăcinile? mai sunt oare încă rădăcini? după atâţia ani, cu plivitori zeloşi, s-a făcut rară sămânţa... nervul... s-a subţiat rău de tot... cât un fir de păr, cât o muchie de cuţit... tot construim ceva nedesluşit, nici nu ştim bine ce anume, dar piatra e din vână rea, tu ştii bine din care anume, bade Filimoane, şi nu ţine, se năruieşte... nervul... de i-am găsi măcar capetele... să ne apucăm de unul cu o mână şi de altul cu alta şi să stăm aşa răstigniţi, întru mântuirea celor care vin în urma noastră, căci alta ce mai putem face? ce mai putem, bade Filimoane, ce mai putem?

 

Partager cet article

14 octobre 2014 2 14 /10 /octobre /2014 01:13

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

WHAT THE HELL !!! : E-he-he, fraţilor! A intrat Nobel-ul în români şi îi coseşte cu nemiluita! Ştefan W. Hella luat premiul inventatorului dinamitei şi a explodat newsfeed-ul săptămânii ! In short-list la literatură a fost şi Cărtărescu, dar nu l-a luat el, ci tot un băiat de-al nostru (de-al nostru, de-al nostru, vă zic eu, care trăiesc în Franţa), Patrick Modiano, francez despre care, chiar de nu aţi auzit, să ştiţi că făcea parte – deja ! – din crestomaţiile de literatură franceză din care invăţau bulgarii acum 20 de ani la capitolul „autori contemporani”. Mi-a arătat o colegă bulgăroaică direct în manual. Nobelul cu doza lui de dinamită, dar a mai fost o distincţie care m-a bucurat: Matei Vişniec a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa. Pe Matei Vişniec am avut fericirea să-l cunosc, să-l ascult, am fost şi la el la Radio, mi-a semnat o carte, chiar am băut şi o ţuica împreună! Aşa că orice veste bună despre Dumnealui mă bucură!

 

Visniec---Vovc.png


 

Toate bune, dar m-am prins la un gând: toate aceste persoane s-au realizat în străinătate... Şi încă ceva: e bine ca cei mai recenţi nobeliaţi români să aibă nume... ne-româneşti. Aşa, să nu li se urce ceva la cap unora mai mult decât se cuvine.


IN MONEY VERITAS!: şi IN VINO oleacă. În Moldova s-a sărbătorit vinul. A fost mai frumos ca de obicei şi s-a băut mai ... nu, s-a băut ca de obicei, cu suflet şi înflăcărare. Patriotic şi apăsat. În toată această inviorare mai nu s-a uitat de ziua profesorului. Adică Leancă nu i-a uitat pe cîţiva din ei, iar pentru bobor şi vinul e destul. Şi la acest capitol, la vin, cei mai ingenioşi, cu un pas înaintea tuturor, rămin a fi vinificatorii de la Purcari. Au lansat un vin nou din trei soiuri de vie: Rară Neagră din Moldova, Bastardo din Crimeea și Saperavi din Georgia. L-au numit „Freedom Blend” (deşi prietenul meu american, când i-am povestit, practic automat a corectat în „Liberty Blend”). În fine, o idee soră cu genialitatea în materie de marketing. Un vin numai bun pentru piaţa Rusiei!


SUNTEM O ŢARĂ IT!: Programul guvernamental de dezvoltare a domeniului IT dă rezultate! Avem hackeri talentaţi care au furat tocmai 13 (cifra dracului) milioane din băncile Moldovei. Primele succese sunt încurăjătoare pentru guvernanţi: în viitorul apropiat, continuând investiţiile în domeniu, hackerii vor putea fi invinuiţi de grindină, secetă, atacuri raider, dilapidare de fonduri publice, deteriorare de drumuri, tăiere de copaci şi dispariţie de spaţii verzi... În fine, proiectul are un potenţial de dezvoltare enorm!


LISTELE CU CLENCI: După ce fiecare partid şi-a făcut şi publicat listele, jurnaliştii (unii) au început să la caute clenciurile. Şi le găsesc. De la fetiţe în bikini şi cu pilotcă (sorry, pentru acei care înţeleg jargonul ăsta vechi) cu note bune la economie până la bandiţi cu dosare penale şi lupte trucate. Hoţi, transfugi, trădători... Şi oameni de treabă... Şi l-a făcut poporul pe politician după chipul şi asemănarea lui... Şi e hilar... Iar alegerile vin... Partidele au acum şi numere de ordine pe liste. Primul pe listă va fi PD. Tu-le-ar mama lor de hackeri! Ei sunt răul pământului, vă ziceam eu!


250 DE TRANSFUGI: Ei cum să faci în ţara asta altfel? Încercaţi să vă imaginaţi: sunteţi un primar de sat şi încercaţi să faceţi bine. Cât mai bine pentru oamenii din sat. Iar de la Guvern se dau „milostenii” doar fidelilor de partid... Eşti în partid – poţi spera ceva de la Dumnezeii locului şi face ceva şi în sat. Nu eşti – te descurci singur. Pentru acei care nu ştiu ce înseamnă integritate dilema respectivă nici nu apare.


KGB ŞI SIS AICi: Aflăm detalii despre identităţile bandiţilor transnistreni care se plimbă vioi prin ţară ca la ei acasă. SIS însă spune că stă de veghe la hotar şi că tocmai 30 de militari nu au trecut graniţa. Te simţi imediat mai protejat nu ştiu cum... Граница на замке !!! враг не пройдет!


 

STATUL ŞI LUKOIL: Adică o companie poate ameninţa un Stat şi pune condiţii? Fiindcă-aşa li-i cheful? Băsescu are dreptate: naţionalizaţi şi punctum! (Dar de ce-o fi tăcând Băsescu şi alţii de genul lui când alte companii în acelaşi stat sau în alte state puneau condiţii?... Atunci am naţionalizat... pierderile acelor companii care azi o duc bine-merci...)


A DA DULCEAŢÂ LA PORCI: Există aşa o expresie în franceză. Eu nu zic că D&C sau Armani sau altceva este „dulceaţă”. Mă doare-n cot. Pentru mine este doar kitch lipsit de gust. La noi un judecător publică poze înconjurat de obiecte din astea. Rămâne-i-ar cu lipsa lui de gust, dar să fii tâmpit chiar într-atât încât să nu înţelegi şi să te expui astfel? Ori pur şi simplu e tupeu şi lipsă totală de bun simţ? Omul ăsta ori e prost de rage, ori îşi bate joc de noi...


PROROCIREA LUI URSCHI: Vă mai aduceţi aminte de vechiul sketch al lui Urschi? Atunci când zicea că are o soluţie sigură cum să-i facă pe toţi moldovenii bogaţi. Pentru el era evident: trebuia doar să-i faci pe toţi, pe rând, deputaţi pe un an-doi... ZdG îi dă dreptate lui Urschi. Tare rău o mai duc sireacii... Şi n-are nimeni cum să le facă ceva. CNI? Nişte vulpoi perfizi puşi să păzească coştereaţa...


BREGAVOTUL: Iată stă Oleg Brega şi încearcă să adune cinstit şi onest 2000 de semnături pentru a candida şi el în Parlament. E bine. Chiar foarte bine. Un adevărat test democratic. Dar ce se întâmplă dacă pentru el votează să zicem vreo 15 – 20 % din alegători? Brega încă nu-i Mr. Smith şi matricea noastră nu-i prevede decât un mandat, oricât de multe voturi nu ar aduna peste pragul de trecere... Interesantă ecuaţie democratică, nu-i aşa?


ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL?: Se găteşte de concerte. Gratuite. Aşa crede el, dar în realitate fiecare artist îşi are price-list-ul său. Să zicem ăla care cânta cu atâta patos „veniţi acasă, măi copii” e de acord să cânte şi pentru dracul, arginţi să dea! Apoi cum, măi copii? Veniţi acasă? Eu unul mai stau unde stau. Nu de alta, dar nu prea am chef să plătesc (fie şi à posteriori) concertele lui Mârzenco sau Covali. Poporul mai priveşte fotbal. Moldova a pierdut ieri 1-2. Duminică joacă cu Rusia. De aceea astăzi despre Putin şi „denirojdenia” lui nu voi scrie... Nici despre Ucraina. Care a jucat cu naţionala Belorusiei la Kiev. În timpul meciului suporterii au scandat practic non-stop „Slava Ucrainy! Gheroiam slava!”. Toţi. Inclusiv beloruşii. Următorul campionat e în Franţa. În 2018 e în Rusia. În 1936 JO au avut loc la Berlin. Vom merge? Suedezii nu vor.


Vă doresc o săptămână frumoasă. Şi cât mai puţine noutăţi... căci „No news - good news”. 

 

Partager cet article

14 octobre 2014 2 14 /10 /octobre /2014 01:02

„Eu nu mă pricep în teoria literaturii. Eu ştiu un criteriu... îmi place sau nu-mi place. Ăsta e criteriul cu care mă apropii. E bun sau rău este timpul care hotărăşte, nu eu. Şi nu e întotdeauna corect. Cîţi ani au trebuit pînă l-am descoperit pe Kafka! Este un singur critic mai mult sau mai puţin obiectiv, care este Timpul. Dar pînă şi acesta poate greşi.”,

Aureliu Busuioc (din interviul acordat lui Petru Negura*)

 

Vasilache-Cartier.jpgDe fiecare data când citesc ceva de Vasilache, involutar îmi vine în gând o discuţie ce mocneşte undeva în surdină şi apare regulat pe ici-cole, în special de când cu vânzoleala aceasta cu premiile Nobel şi alte semne asemănătoare de recunoştinţă a importanţei noastre. Mă refer la toată zarva despre cât de „provincială” este literatura de la noi. Cică ar exista un mainstream european şi ar trebui să fim sincronizaţi cu el. Cică ar trebui să abandonăm chemările noastre telurice rurale şi să ne mondializăm. Şi dacă aceste discuţii sunt valabile pentru literatura românească, ce să mai vorbim de literatura basarabenilor care sunt supuşi unui dublu test „sincronizator”: acel cu scrierile din România într-un prim timp şi acel cu o altă literatură, naiba ştie care anume, dar care ne-ar plasa în competiţia pentru ... acelaşi Nobel să zicem.

 

În această ecuaţie, dacă e să fim atenţi, valoarea operei literare este un lucru secundar. Ceea ce contează cu adevărat este paradigma. Câtă sterilitate în această „dezbatere”!... Vasilache este provincial, regional şi teluric. La fel precum au fost să zicem Maupassant ori Saramago (al doilea este premiat Nobel, printre altele).

 

Cele trei nuvele alese de editor (Cartier) pentru volumul respectiv au în comun nici mai mult nici mai puţin decât... moartea. Moartea şi naşterea... Ce poate fi mai universal?

 

Vasilache este „al nostru” doar în aparenţă, prin artificiul unui limbaj simplu şi autentic care se împleteşte în forme complexe de o suavitate şi profunzime pe care rar o întâlneşti. Simbolurile, conflictele, chestionarea permanentă a realităţii care se schimbă din perspectiva eternei bătălii a binelui şi răului sunt, în pofida acestui înveliş verbal local, cu adevărat oecumenice. Mai ceva ca la Maupassant, ca la Saramago, mai ceva ca la un Llosa, să zicem...

 

Şi apoi... ia staţi, fraţilor! Da’ de ce adicătelea să mă justific? Îmi place Vasilache şi gata! Iar „Povestea cu cocoşul roşu” împreună cu „Surâsul lui Vişnu” (din volumul din poză) sunt pur şi simplu două scrieri în care m-am topit.

 

*http://petrunegura.blogspot.fr/2013/10/este-un-singur-critic-mai-mult-sau-mai.html

 

 

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher