Le-am scris cu unghia pe tencuială

Pe un părete de firidă goală,

Pe întuneric, în singurătate,

Cu puterile neajutate

(Tudor Arghezi, Flori de mucegai)

Acum doi ani şi jumătate publicam pe paginile acestui blog o listă din câteva cuvinte de care mi se făcuse silă. Nebănuite sunt căile conecţiunilor nervoase şi habar nu am de ce mi-am adus aminte tocmai astăzi de acel text. E probabil ceva care ţine de afect, de oboseala generată de acest debit de (dez)informaţie, dar mai cu seamă de faptul că anumite concepte (căci vom vorbi mai degrabă despre concepte aici, decât despre cuvintele propriu-zise) sunt terfelite şi degradate de calitatea vorbitorilor, poluate de către deşeurile discursive şi, ceea ce le afectează cel mai mult, de lipsa de continuitate şi conecţiune între discurs şi realitate…

Să purcedem deci:

DEMNITATE: Toată lumea vorbeşte despre ea şi toţi o caută, în primul rând la alţii, ba chiar le-o şi revendică! Unde ţi-e demnitatea, Dom’le?! Ia, te rog, arată-ne-o şi nouă! S-o vedem, s-o cântărim. S-o punem pe-o balanţă aici alături de cea a oponentului tău! Să vedem a cui trage mai mult la cântar. Că altfel de unde să ştim cu cât să ţi-o cumpărăm?! Demnitatea a ajuns marfă cu price-list şi se vinde la kilogram… Pentru prostime se eliberează şi certificate anume, un fel de declaraţii semnate... Poate ajunge? Ce-ar fi dacă ne-am aduce aminte de alte sinonime: ruşine, onoare… Ah… Pe unde să se fi pierdut Cid-ul cornelian, cavalerii fără frică şi reproş, samuraii, muschetarii lui De Tréville?... Dar dacă nu ne plac aceştia, hai să ne aducem aminte măcar de ceea ce ne este mai accesibil, de „poniatiile” interlopilor de ieri: „Za bazar nado otvechiat’!”

PRINCIPII ŞI VALORI: A rămas doar un singur principiu: acel de a nu-l avea. Şi o singură valoare: acea care poate fi convertită uşor în oricare din valutele de largă circulaţie… „Numai proştii nu-şi schimbă părerile” zice un proverb francez şi noi ni le schimbăm. Prea des, căci proverbul a uitat să aducă precizările de rigoare referitoare la periodicitate. „Dacă eşti într-atât de deştept – arată-mi banii tăi”, zice o altă zicală sovietică şi noi ţinem cu tot dinadinsul ca lumea să vadă cât de deştepţi suntem… Poate le lăsam baltă şi revenem la un concept desuet şi simplu? Nu mai vreau pe nimeni cu principiii şi valori. Vreau măcar unul cu… SOVESTE!

DEMOCRAŢIE: Iată un concept pe care noi nu l-am înţeles cu adevărat niciodată… Noi am avut parte doar de o versiune DEMO (de la demonstraţie, nu de la demos) şi am utilizat-o în cel mai rău mod posibil. Ni s-a dat un Ferrari, iar noi i-am bătut cu „chiroane de 10” un proţap în radiator şi am înjugat şi boi la ea. Iar acum suntem gata să aruncăm bolidul la gunoi fiindcă, vedeţi D-stră, pe spidometru scrie 300 km/h, dar noi ne mişcăm mai greu ca un car cu boi… În schimb toţi sunt democraţi! Nu, dragii mei, noi am rămas demo, şi ei – craţi… Încă nu am meritat îmbinarea acestor două jumătăţi…

INTEGRARE EUROPEANĂ Cât de rapid s-a vidat de sens această sintagmă!... Şi cât de eficient a fost ea secată de conţinut. Fiindcă nu poţi scăpa de gândul că discreditarea ecestei noţiuni, destul de abstracte şi şubrede per se, este rezultatul unor acţiuni deliberate şi zelos aplicate. Fiecare a înţeles ce a vrut iniţial, marea majoritate, inclusiv din UE, înţelegând prin această mişcare doar componenta materială. Unii, mai puţini, au integrat şi noţiuni elementare securitare, mă refer aici în primul rând la securiatea socială, acea a instituţiilor şi o funcţionare a statului de drept… În realitate spaţiul european occidental înseamnă mult mai multe… Am un cunoscut la Paris care de câţiva ani a devenit un putinist înflăcărat şi nu ezită să beştelească, când i se iveşte ocazia, UE, SUA şi aşa numitele „valori occidentale”… Numai că, vedeţi Dumneavoastră, acest cunoscut al meu continuă să locuiască şi să muncească la Paris. Acolo unde nimeni nu-i dă peste mâini pentru că-şi exprimă liber punctul de vedere. În Rusia, care îi place într-atât de mult, un tânar de 18 ani îşi curma zilele din cauza persecutărilor şi hărţuielii fizice şi morale la care a fost supus, inclusiv şi din partea membrilor propriei famili, fiindcă a îndrăznit să arboreze drapelul Ucrainei în semn de protest împotriva invaziei Crimeii…

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară

Neputincioasă să se strângă

Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

(IDEM)

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

A fost o săptămână mai calmă. Deşi nu mai ştiu dacă mai poate ceva fi numit calm în Moldova... Adică, staţi puţin? Am zis „în Moldova”? Eroare! Corect ar fi să spunem „în spaţiul mediatic sau într-un perimetru bine delimitat din jurul instituţiilor guvernamentale”. În restul ţării e calm. Lumea îşi caută de treabă. Încearcă să se descurce într-un fel sau altul. Rândurile de la birourile de stare civilă o demonstrează. Ce bine a greşit acel care a scris pe eticheta pentru mere: „Moldova. Gust de-o-sibit”... Cel mai simplu e să vii cu acuzaţii de genul „mămăliga nu exploadează”, dar şi aici am greşi... Eu cred în înţelepciunea colectivă a poporului. Uite, dacă i-ai lua pe fiecare în parte... mdeh... avem cu ce-am rămas, dar instinctele de supravieţuire încă nu dau greş.

Oamenii noştri au învăţat un lucru: oricare nu ar veni la putere, tot de ei se vor lua... Şi rabdă. Până la un punct. Iar când nu mai pot răbda, ori nu mai vor (Iată deci revolta moldoveanului! Să te cari! Să te rupi! De pământ, din loc, în două...), pleacă... Şi acasă? Ce, acasa? E cum a mai fost... De 25 de ani. Şi asta-i problema. Vin ai noştri, pleacă-ai noştri... Toate bune, dar acei câţiva tâmpiţi din perimetrele enunţate mai sus chiar pot să ne ducă la pierzanie.

LA LIMITA DE JOS A PROSTIEI Instigările la ură şi violenţă care s-au tot intensificat pe parcursul ultimului timp încep a se materializa... În casa lui Drăguţanu s-a aruncat cu o grenadă. FB s-a umplut cu comentarii aiurea de genul "e o înscenare pentru ca Drăguţanu să rămână guvernator"...

Hoooo, trrrrrr!, oameni buni, s-a aruncat o bombă în casa unui om! Nu contează cine şi pentru ce anume a făcut-o. Contează că s-au creat premise ca "aruncatul de grenade" să devină un instrument POSIBIL şi REALIZABIL... Putea să nu fie "grenadă", putea să nu fie nimic, doar un fals media, putea să fie pusă chiar de Drăguţanu în persoană. Nu are nici cea mai mică importanţă! Important este faptul că acest lucru a intrat în instrumentariul (fie el şi doar discursiv) posibilului... Iar acest lucru este deja o schimbare. Faţă de acei 25 de ani de până acum.

Şi aceasta este, cred eu, cea mai importantă noutate a săptămânii. Căci restul sunt dor variaţii ale aceluiaşi scenariu de doi bani. Ne amuzăm şi noi de originalitatea decorului, de mici schimbări de stilistică... Să vedem:

GHINZILE SUNT SCOASE DIN SCORBURĂ Oamenii lui Filat sunt scoşi din funcţii şi alţii, oamenii „majorităţii”, vin în loc. Întotdeauna aşa s-a întâmplat. Nimic nou.

FILAT SE PLÂNGE LA CEDO Avocaţii lui Filat au zis că au trimis plângere. CEDO a confirmat recepţia ei. Nimic nou. Banal. Într-atât de banal încât vă scriam acest lucru imediat dupa arestarea lui Filat. Şi ştiţi ce e hilar? Filat atacă Moldova! Nu pe Plaha. Şi ghiciţi, cine va plăti dacă Filat cere despăgubiri?... Iar el le va cere, cu siguranţă!

BAŞTOVOI Tragedie. Eu nu judec. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Dar mă gândesc la sutele, miile de cazuri similare. În familii care se scriu în buletin diferit de „BAŞTOVOI” şi despre care nu scrie nimeni. De 25 de ani... Şi ce?...

TREI LUNI FĂRĂ CONTROALE Cică pentru ca businessul să meargă mai bine. O fi. Dar explicaţi-mi, vă rog, de ce prima întrebare care mi-a trecut prin cap sună astfel: „Interesant, ce au de gând să fure în aceste trei luni? La ce le încurcă controalele?”

MĂTĂSARU ARESTAT Spectacolul cu arestul lui Mătăsaru e de prost gust. De la şi până la. În absolut toate componentele lui. Într-o ţară în care bunul simţ a dispărut cu desăvârşire nici nu putea să se întâmple altfel.

DORIN BATMAN Demult tot repet şi vă rog să mă iertaţi dacă v-am ros urechile cu această aserţiune: cred că cea mai caracteristică trăsătură a politicienilor de la noi este lipsa totală a simţului ridicolului. După publicarea unui dosar în presă despre familia Chirtoacă şi bâlbâielile edilului în retur, primarul o fi vrut să-şi mai ridice reitingul. Şi s-a căţărat dupa el pe un panou publicitar. Cică l-a salvat. Pe băiat, căci reitingul nu-l ridici cu una cu două... Iată, de exemplu: Wi-Fi în trolee. Lucru bun? Nu ştiu. Cert este că e total inutil. Şi ridicol.

Ce să vă mai zic? Iată undeva în altă parte se întâmplă lucruri din domeniul normalului: Preşedintele Comisiei pentru piaţa financiară şi de capital din Letonia, Kristaps Zakulis, și-a dat demisia, după ce s-a adeverit că trei instituții bancare letone au fost implicate în jaful de miliarde din Republica Moldova. În România demisionează Procurorul General pentru faptul că a folosit nejustificat coloana de maşini oficiala... La noi? Nimic... Ah da, avem „societate civilă”! Numai că în această săptămână cam 2/3 din "activiştii" noştri de frunte au dat o raită pe la Moscova...

Între timp scandalurile şi dezvăluirile schemelor de corupţie cad ca merele lui Newton. Ne cad nouă în cap. Ar trebui să inventăm şi noi niste legi universale ceva, până nu ne-a ameţit de-a binelea...

Imagine: Salvador Dali, "Melting Watch", 1954

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Săptămâna care a trecut a limpezit mult lucrurile. Nu ştiu dacă se întrevede o ieşire careva din acest bâlci fără sens. Dacă astă vară ziceam că nu susţin protestele din cauza liderilor compromişi, dar mă identific cu persoanele ieşite în stradă pentru a reclama dreptate, astăzi, pe bune, nici măcar pe ei nu-i înţeleg. Dacă poţi găsi unele justificări pentru omul care urmează un derbedeu pentru o cauză măreaţă, nu-i poţi găsi nicio scuză atunci când urmează acelaşi derbedeu direct spre prăpastie, iar atunci când sfârşitul mai este şi anunţat dinainte, în direct, la televizor, chiar e schizofrenie adevărată… Stranii oameni mai suntem: intoleranţi până la ură totală faţă de un om de treabă, dar cu viziuni ori opinii diferite, însă acceptăm cu uşurinţă potlogari şi nătărai infami din moment ce se declară a fi dintr-o tabără cu noi… Dac-ar fi să fie invers… Şi de 25 de ani tot strigăm: «Văleleu ! trădare ! înaltă trădare!»…

Nu ştiu ce va urma. Buşonul a fost împins cum nu se mai poate de departe. Unica supapă de siguranţă este… prestaţia însăşi a celor trei crai de la răsărit. În sfârşit, lumea începe a-i auzi, nu doar a-i asculta.

Să le luăm pe rând.

MEGA-SUPER-HIPER-PROTEST Duminica trecută din nou a fost anunţată mobilizare totală. Toată ţara, aliniere –drepţi! Chemaţi sub steaguri la proteste împotriva lui Plahotniuc (rareori o persoană a fost ridicată într-atât în slăvi ca acum), împotriva statului capturat (adică împotriva noastră a tuturor. Dixit Dovlatov : «Stalin a fost desigur un monstru, dar mă întreb: cine oare a scris 4 milioane de denunţuri?») şi cu o singură cerinţă rămasă în agendă: alegeri anticipate! Impresionaţi şi excitaţi am fost cu toţii. Agora.md, de exemplu, avea şi o dronă pregătită pentru a filma acest eveniment de amploare în toată grandoarea lui pentru a-l difuza inconştienţilor care au rămas acasă. Guvernanţii cică s-ar fi speriat şi ei şi ar fi pregătit o contra-mega-super-hiper manifestaţie cu alţi oameni conştienţi, dar conştienţi oleacă invers, însă se pare că au fost preîntâmpinaţi la timp că-i cam dezumflată treaba şi totul a fost anulat în ultimul moment (dar astea din urmă sunt zvonuri, iar noi nu credem decât în zvonurile care ne convin). Drona Agorienilor însă mai nu a păţit-o! Iată deci încă un troll pe listă! Drona – ochiul lui Plahotniuc! A scăpat ca prin minune. Eu cred că ceea ce a salvat-o este faptul că drona nu a delimitat din mulţime armata de reporteri şi regimentele numeroase de poliţişti, căci dacă o făcea, cu siguranţă ar fi fost calificată drept «duşman al poporului».

COMITETUL SALVĂRII NAŢIONALE Tot atunci, la protestul cu «tot poporul» de faţă, a fost anunţată crearea unui CSN. Toate bune, numai că purtătorul de cuvânt al lui Putin, renumitul Peskov, celebru prin pasiunea sa pentru ceasuri mega-super-hiper scumpe, anunţa crearea comitetului cu o ora înainte ca să înceapă meetingul. Chestie de decalaj orar, pe semne. Şi dacă n-ai minte, nu te ajută nici cel mai scump ceas din lume. Cică Usatâi zice că nu e niciun mister: jurnalişti ruşi i-ar fi întrebat ce au de gând să facă. Tras de păr ! Peskov să se informeze din presă? Peskov să facă o revistă a presei?

COMING OUT LA TV Ţambalului i s-a pus un căluş pe strune (din batistă populară, moldovenească get-beget) iar băieţii au scos în loc un gusli de sub poale şi s-au pus pe intonat : “Пойте гусли, гусли звонкие, / Про тоску-печаль мою, / Как головушку я буйную, / Пред бедой грозой склоню.” Se întâmpla la emisiunea Lorenei Bogza. Cu câteva zile înainte bogatârii naţiunii irupeau în studiourile televiziunii naţionale. Mircea Surdu îi desfiinţa literalmente în direct căci nu reuşea să obţina în retur decât nişte bâlbâieli… După aceste prestaţii epice, aş face o paranteză: să presupunem că sunt ca acei care văd „mâna Moscovei” peste tot (deşi eu nu folosesc niciodată acest jargon peiorativ) şi că ar trebui s-o las mai moale cu geopolitica. Bine, mi-am zis. Să admitem. Să uităm de geopolitică. Să ne concentrăm puţin pe actul guvernării propriu-zis şi pe calitatea lui. Pe cine îi aduceţi în prim-plan, domnilor? Pe cine îi susţineţi? Pe Năstase cu trecutul său „glorios”?... Pe Dodon, unul din cei mai iluştri transfugi politici din istoria noastră de un sfert de veac şi acuzat în repetate rânduri de acte de corupţie? Sau pe Usatâi, un interlop notoriu? Dacă ajung ăştia să guverneze, va fi o cădere în abis pe care nici în cele mai negre vise nu ţi le puteai închipui... Ăştia vor pune capacul şi fără geopolitică...

FILIP LA BUCUREŞTI Noul nostru Prim-Ministru de îndată ce a putut a mers la Bucureşti. După bani. Şi nu doar după bani. Bani i s-au promis. A pozat cu cine a trebuit de pozat, lucru poate chiar mai important decât banii în ziua de azi. Acum vorba aia: mingea e-n terenul guvernului de la Chişinău. Eu unul cred că ceva se va mişca din loc. N-aţi văzut ce «războinic» s-a apucat de treabă Ministrul Justiţiei? Fiindcă acum e ori – ori: ori scoţi bani din propriul buzunar pentru a acoperi cheltuieli bugetare, ori faci reforme (măcar ceva – ceva, măcar de ochii lumii) şi primeşti ajutor financiar.

ŞI TOTUŞI GEOPOLITICA Săptămâna trecută un descreierat care se prezintă drept reprezentant al diasporei moldoveneşti, al poporului cum ar veni, a înregistrat un video în care cere ajutorul lui Putin pentru a salva Moldova de… Plahotniuc! Aşa deci, dragi contestatari ai tezei cu «geopoliticul», totul e pregătit: Consiliul national al securitatii din Rusia problema a dezbătut-o, Putin a dispărut într-o transă existenţială (no, trebuie omul să se chinuie în meditaţii înainte de a începe un război ?), strigătul disperat despre ajutor din partea poporului asuprit a fost lansat (iar băieti conştiincioşi civic, buni băieţi, ştiutori de engleză, sinceri, îi doare sufletul pentru ţară!, între timp au bombardat toate agenţiile de presă streine ca să le explice că noi chiar suntem asupriţi şi că combatem corupţia în frunte cu Dodon, Usatâi şi Năstase)… Lipseşte doar un ingredient, un mic detaliu şi maşinăria e lansată... Păziţi televiziunile centrale ale Rusiei. Din moment ce acel video e lansat şi promovat cu insistenţă să ştiţi că începe…

Acum mă rog cu adevărat să fie un fake chestia cu dispariţia lui Putin, iar dacă nu e fake, apoi chiar să fie din cauza unui infarct, Doamne iartă-mă… Şi păzeşte-ne, căci nu ştim ce facem…

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

O dată ce-ai transformat un popor într-o gloată, el se supraveghează, se mutilează, se torturează singur, neîncetat, măcinat de vulnerabilitate, ca un melc scos brutal din cochilia lui.

Mircea Cărtărescu, Orbitor. Corpul, (Humanitas, 2008, p.133)

Există săptămâni în care (nu) devine foarte uşor să scrii sinteze. Fiindcă săptămâna se reduce la un singur eveniment. Un fel de mega-story care le eclipsează pe toate celelalte...Nu ştiu dacă aţi sesizat în textul din vinerea trecută o notă extrem de îngrijorată şi premonitorie. Şi acel apel aproape dezesperat: „Ar fi prea frumos să se întâmple un lucru: să nu mai iasă niciun om în stradă! Niciunul! La niciun meeting! Doar imaginaţi-vă: ies Dodon, Usatâi, Plahotniuc, Nastase, Ghimpu, Sturza, Sandu ori cine altul mai face meetinguri pe-acolo, la tribună, iar în faţă – nimeni! Niciunul! Ţipenie de om!”

Însă chemarea mea venea prea târziu, şi, la o adică, ce valorează ea?... Eu nu sunt televizor. Şi acele câteva zeci de cititori, dacă nu sunt şi aici prea optimist, ce pot face? Cu atât mai mult cu cât bănuiesc (mai degrabă sper) că ei sunt oameni cumsecade, înţelepţi şi chibzuiţi...

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat...

Iată ce scriam eu în iulie 2015!: „Am mai spus-o şi repet şi aici: dacă scopul ultim al „jafului secolului” ar fi fost jaful per se, nu aflam nici astăzi nimic. În primul rând fiindcă un „gospodar” bun nu taie niciodată gâsca ce face ouă de aur. Or, anume asta a fost făcut atunci când s-a dat lovitura. Fiindcă nu banii au fost scopul final, ci crearea unei situaţii de zugzwang în care orice nu ai face, tot în favoarea Kremlinului iese. Proteste şi revoluţii? Ajung la putere oamenii care trebuie. Alegeri? – exact la fel. Încerci să tragi la răspundere pe cineva? Ha! Îi bagi pe toţi la dubă, decapitând toată „elita” politică şi concomitent distrugând partidele de guvernământ care ar rămâne fără finanţatori - din nou: vine el cine trebuie în scaun. Ramâne Unirea, dar e un vis într-atât de utopic astăzi... Nasoală situaţie, nu-i aşa?... În plus, e creată şi o alternativă multi-frontală pentru alegători, cu un paratrasnet şi o marionetă, un adevărat fileu prin care nu trece niciun peştişor pro-putinist sau revoltat împotriva jafului. Rezultatele scrutinului au demonstrat-o cu brio... Viitorul (dacă nu se răspunde pe măsură) va fi şi mai luminos!”

Nu vă supăraţi că vă dau tot cu citate din propria-mi opera omnia... Dar nu ştiu ce mai este de comentat. Vă scriam în septembrie că ne îndreptăm spre o autodesfiinţare programată... Iar în octombrie vă scriam următoarele: „Regula de aur a celui care a nimerit în capcana mlaştinii este să facă cât mai puţine mişcări, inclusiv respiratorii, pentru a diminua din viteza scufundării. Inevitabilă, orice nu ai face, dacă nu trece nimeni pe alături să te scoată. Cu cât te agiţi mai mult – cu atât te scufunzi mai repede. Şi doar nimeni nu are dubii referitor la „buna credinţă” a celui împotmolit! Cu adevărat, drumul spre iad este pavat cu intenţii bune...”

Cred că am exagerat deja prea mult cu auto-citatele... Dar dacă şi există ceva care te aduce la o stare de disperare totala, aceasta este neputinţa...

Despre similitudinile cu aprilie 2009 este inutil să mai scriem: iarăşi nişte indivizi dubioşi iau cu asalt instituţii publice... Puteţi să vă amuzaţi să căutaţi diferenţe. Esenţa rămâne neschimbată.

Nu am să vă scriu nici despre (in)acţiunile deputaţilor, preşedinţiei... La cât au fost înjuraţi (pe dreptate şi nu prea) zilele astea, ce să mai zic şi eu? Numai că aceşti deputaţi au fost aleşi. Nu cu 5 şi nici nu cu 10 ani în urmă, ci doar cu unul. Şi atunci când Năstase zice că reprezintă „trei milioane şi ceva” de persoane, poporul adicătelea, eu l-aş invita să mai privească înapoi la rezultatele scrutinului. Ce anume nu ştiaţi acum un an, Domnii mei, despre Plahotniuc? Sau ce anume nu ştiaţi despre Filat? Şi cu toate acestea, mult-huiduiţii noştri „carleoni” şi „escobari” au fost aleşi... De către extratereştri, pe semne, căci poporul e cu Năstase!

În schimb, am să vă scriu despre noi, despre reacţiile noastre... Iată, de exemplu, mă uit la un video în care un ins ţipă disperat în piaţă: „Unde-s oamenii de cultură? De ştiinţă? Să vină să ne conducă!”. Dar tipului nu i-a trecut prin cap că dacă nu sunt oamenii de cultură şi de ştiinţă cu el alături ceva nu-i în regulă?... Şi celor care rămân extaziaţi în faţa acestei isterii nu le trece asta prin minte?

O altă idee tot de prin spaţiile publice: cică dreapta şi stânga s-ar fi unit graţie unui mesaj social comun... Care dreaptă? Năstase & Co? Care lua cu asalt AntenaC? Ăsta-i european?... De ce i s-a trezit a protest social tocmai acum? Sau Dodon cu Usatâi sunt interesaţi de probleme sociale? Nu mai spuneţi! Atunci ce caută şi unul şi altul regulat la Moscova? Ah da, uitam: aici nu-i geopolitică. Nici în panourile electorale cu Putin nu-i geopolitică. Putin în genere e o invenţie. Un iepuraş de pluş... Ruşii nu vin. Ei în genere nu există. E o invenţie a capitalismului în putrefacţie avansată, un complot împotriva mişcărilor sociale internaţionaliste care duc o luptă aprigă (începută brusc, hodoronc-tronc) împotriva oligarhiei mondiale!

Mai departe: cică toată presa internaţională minte. Iată noi, în Moldova, care suntem cu toţii inteligenţi şi destepţi, într-atât de deştepţi încât i-am ales pe Plahotniuc şi pe Filat în Parlament, nu greşim, dar instituţii precum DW, BBC şi celelalte de teapa lor greşesc. Faptul că informaţiile au apărut cu o oarecare întârziere, nu trezeşte bănuieli nimănui... Faptul că „greşesc” toţi, nu unul-doi, ci toţi! iarăşi nu trezeşte bănuieli... Iată acum şi în Guvernul României au rămas doar incompetenţi... Cică nu-i empatie cu protestatarii... I-o fi cumpărat Plahotniuc pe toţi. I-o fi tumănit pe toţi şi doar noi, moldovenii, îl considerăm hoţ, pe când restul umanităţii progresiste îl consideră om integru şi onest... Nu credeţi că e ceva defectuos în acest raţionament?

Dar erorile de percepţie (poate şi ale mele în acest text) ramân erori de percepţie, chiar dacă costă foarte scump uneori... Ceea ce este inacceptabil şi într-un fel este diagnoza cea mai fidelă a societăţii Republicii Moldova sunt reacţiile la agresiunea asupra lui Mihai Ghimpu. Nicio şansă... Noi ni-l merităm deplin pe Plahotniuc! Iar dacă nu aţi sesizat legătura care există între bucuria unora când un om, oricare ar fi el şi oricare ar fi atitudinea noastră faţă de el, este agresat de mulţime, iar mai precis, primesc plăcere de la vizionarea unui video cu această barbarie, atunci vă asigur că ni-l merităm pe Plahotniuk dublu! Iar dacă găsiţi justificări acestor barbarii de genul „eu sunt împotriva violenţii, dar el şi-a meritat-o...” atunci vă asigur că nu vom scăpa de Plahotniuci încă mult timp. Va pleca ăsta şi va veni un altul. După chipul şi înfăţişarea noastră!

Pe final am să vin şi cu o noutate bună pentru noi toţi: dacă trecem de 2016, deşi nu va fi uşor, lucrurile se vor îmbunătăţi în 2017. Brusc şi oarecum neaşteptat, o multitudine de probleme vor dispare. Aşa am citit într-o bulă de cristal, iar eu cred ce văd în ea şi doar în ea!

De-am ajunge noi teferi pâna atunci...

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Nu ştiu dacă v-a lipsit ori ba, dar timp de două vineri consecutive tradiţională sinteză săptămânală nu a apărut. Cauza e simplă, dar, pentru mine, deloc banală. Pentru prima dată din iarna 1998-99, ne-am strâns curajul de pe unde mai era, am împachetat valize, copii, purcel şi restul balamucului şi am făcut o raită prin Moldova.

Şi, la fel precum vă scriam şi astă vară, am revenit răvăşit…

Iată stau în faţa acestei pagini şi nu ştiu ce să vă scriu. Ferice de voi, cei pasionaţi şi creduli, cei care aveţi ferma convingere că înţelegeţi ceva din ceea ce se întâmplă acum în Republica Moldova. Ferice de voi, cei care ştiţi cu exactitate care este cea mai bună soluţie acum, care este acel sau acei care trebuie susţinuţi! Iată eu unul nu ştiu şi nu mi-e teamă s-o recunosc.

Plahotniuc Premier? Cu siguranţă nu mi-aş dori-o. Dar dacă e numit în loc Candu, ori altă marionetă, schimbă asta ceva? Şi dacă Timofti continuă să se opună cu îndârjire, ce avem? Anticipate? Vă ziceam: eu din Moldova vin, din provincie… Dacă v-aţi ridica fundurile din jilţuri, canapele, din maşini călduţe, dacă v-aţi desprinde de la ecranele complice şi complezente ale Facebook-ului (recunoaşteţi: fiecare dintre D-stră aţi facut „curat” măcar odată în „friendzi” şi nu i-aţi păstrat decât pe acei care vă împartăşă cât de cât punctul de vedere), dacă aţi ieşi putin „în lume”, aţi trage cu urechea la ce se vorbeşte prin piaţă, (şi nu doar la cea centrală din Chişinău), atunci când afară e -15°C, poate aţi fi mai puţin determinaţi…

Un lucru este cert: ceea ce nu se face prin proces democratic, ceea ce nu este o cristalizare a rezultatelor unui scrutin legitim nu are sorţi de izbândă. Protestele nu reprezintă totalitatea electoratului şi la orice protest se poate răspunde cu un anti-protest (nu la asta asistăm din 2014 incoace?). Pe bani ori nu, ce mai contează? Vreţi oameni în stradă? Nimic mai simplu: câteva sute de lei nu strică nimănui. Şi dacă mai foloseşti şi resursa administrativă, scoţi oameni câţi doreşti în stradă. De marele meeting pro-european vă mai aduceţi aminte? De ce se vinde lumea pe 200 de lei? Dar cine vă zice că „se vinde”? Şi de ce unul poate să se vândă cu 200.000 de euro, iar un om simplu nu poate face o călătorie până la Chişinău pentru 200 de lei? E cu totul altceva la mijloc, mult mai grav pentru noi, ca şi societate, de fapt…

Fiecare şi-a tras câte un site informaţional, şi-a angajat câte o armată de scribi şi trolli, cei mai abili şi-au pus pe eter şi televiziuni, acum fiecare şi-a mai organizat şi câte un protest… Schimbă asta ceva?

Ce folos că-l propune Timofti pe Sturza? Cu acelaşi succes îl propunea pe Obama ori pe Merkel…

Îmi mai aduc aminte de diferitele opinii care ziceau că proeuropenii au câştigat alegerile din 2014 şi cele locale din 2015. Cu cifre la îndemână, „expertii” ne demonstrau că opţiunea pro-europeană s-a erodat un piculeţ, dar tot a învins… Vedem astăzi ce înseamnă această „victorie”…

Ceea ce-mi lasă un gust amar este însă faptul că spiritele se încing din nou gravitând în jurul unor personalităţi şi mişcări politice, iar de elementare procese democratice nu-şi mai bate capul nimeni. Totul e ok deci cu listele noastre electorale, cu sistemul electoral? Totul e ok cu democraţia în partide şi finanţarea lor? Arătaţi-mi un singur partid în care au loc adevărate alegeri cu candidaţi diferiţi şi dezbateri veritabile! Şi e ok în continuare ca un deputat să intre în Parlament pe listele unui partid, iar apoi, cu mandatul la mână, să facă ce vrea? Să vă amintesc cine au fost aleşii poporului în 2014?: PSRM:25, PLDM: 23, PCRM: 21, PDM: 19, PL: 13. Oare nu visam atunci ca PL, PLDM şi PDM să facă coaliţie? Astăzi ce avem în Parlament? Am mai zis-o şi repet: cine vrea să iasă din partid, s-o facă!, dar să-şi depună mandatul de deputat şi să vină în locul lui în Parlament următorul de pe listă! Ce-s cu transfugii ăştia eterni?... Dacă tot avem un sistem electoral bazat pe liste de partid, atunci să fie unul pe liste de partid! Dacă nu ne place, să schimbăm sitemul şi să trecem la altul: pe circumscripţii sau mixt (optiunea mea), dar trebuie să existe o logică de delegare a puterii undeva, nu debandada actuală!… Cât timp nu funcţionează instituţiile democratice în ţară, cu mecanisme clare de delagare a puterii şi de responsabilizare în faţa alegătorului, nu se va schimba nimic substanţial!

Of, că multe aş mai spune din câte le-am spus de-a lungul anilor, dar se lungeşte vorba. Ar fi prea frumos să se întâmple un lucru: să nu mai iasă niciun om în stradă! Niciunul! La niciun meeting! Doar imaginaţi-vă: ies Dodon, Usatâi, Plahotniuc, Nastase, Ghimpu, Sturza, Sandu ori cine altul mai face meetinguri pe-acolo, la tribună, iar în faţă – nimeni! Niciunul! Ţipenie de om! Doar crivăţul… Să ştiţi că doar atunci li se va face cu adevărat frică de noi!

Uite-atunci aş râde cu gust. Ce-aş mai râde!...

„Черный ворон сквозь белое облако глянет -

значит, скоро кровавая музыка грянет.

В генеральском мундире стоит дирижер,

перед ним - под машинку остриженный хор.

У него - руки в белых перчатках.

Песнопенье, знакомое с давешних пор,

возникает из слов непечатных.

Постепенно вступают штыки и мортиры -

значит, скоро по швам расползутся мундиры,

значит, скоро сподобимся есть за двоих,

забывать мертвецов и бояться живых,

прикрываться истлевшею рванью...

Лишь бы только не спутать своих и чужих,

то проклятья, то гимны горланя.

Разыгрался на славу оркестр допотопный.

Все наелись от пуза музыки окопной.

Дирижер дирижера спешит заменить.

Те, что в поле вповалку (прошу извинить),

с того ворона взоров не сводят,

и кого хоронить, и кому хоронить -

непонятно... А годы уходят.

Все кончается в срок. Лишней крови хватает.

Род людской ведь не сахар: авось не растает.

Двое живы (покуда их вексель продлен),

третий (лишний, наверно) в раю погребен,

и земля словно пух под лопатой...

А над ними с прадедовых самых времен -

черный ворон, во всем виноватый.”

(Bulat Okudzhava)