Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
9 janvier 2020 4 09 /01 /janvier /2020 12:02
Lunecarea de la identitar spre geopolitic

В море синем, как в аптеке, всё имеет суть и вес.

Кораблю, как человеку, имя нужно позарез.

Имя вы не зря даёте, я скажу вам наперёд,

Как вы яхту назовёте, так она и поплывёт.

(Cântec dintr-un desen animat sovietic)

 

Există în lingvistică o teorie veche de când hăul care afirmӑ, aproape biblic, că limbajul ar fi material. Nu vom reface aici o lume întreagӑ și o știință, dar vom afirma, fără a permite dubiilor să se instaleze în acest exercițiu scriptural, că există o relație mai mult decât directă între realitatea obiectivă și discurs. Dialectică chiar!

Dar pentru a nu ne asemui domnului Toma din superbul roman „Simion Liftnicul” (Petru Cimpoieşu) care bagӑ „dialectic” peste tot ca să pară mai deștept, vom folosi și o altă trimitere, spre scrieri mult mai categorice și lumi care nu suferă îndoieli: „La început a fost cuvantul” scrie în cea mai vândută carte de pe fața pământului de până acum. (Aici sunt nevoit să recunosc că această a două referință nu ne aduce mai multă credibilitate la capitolul „inteligenţӑ”...)

Discursul oficial și cel mediatic nu este niciodată inocent, el este acel care modulează viziuni și care, drept consecință, ne fasonează realitatea. Acel care stăpânește discursul stăpânește astfel și realitatea care ne înconjoară. La prima vedere afirmațiile respective sunt niște banalități, dar tocmai aici și rezidă marea artă: în crearea banalităților discursive, un fel de structură ontologică, un schelet de definiții reprezentative pe care nu le mai chestionează nimeni (deci banalități!) pe care se poate îmbrăca carnea evenimentelor.

E exact ca în paleontologie: pe scheletul unui velociraptor poți îmbrăca un anumit set de mușchi, îl poți imagina roșu, verde ori albastru, îl poți imagina cu solzi sau cu pene, dar nicidecum nu poți imagina că e pasăre phoenix și nici erbivor placid. Astfel, orice nu ai pune pe velociraptor, el va rămâne un predator care rupe carne.

Să revenim însă la discurs. În îndepărtatul 2016 vă explicam cum „statul capturat” îl va aduce pe Dodon la putere. Este exact ceea ce s-a întâmplat, chiar dacă în această ecuație Dodon nu este decât pe post de penaj al velociraptorului din anologia de mai sus. Cred că a venit timpul să chestionăm și alte schelete discursive asemӑnӑtoare, dacă nu dorim să pățim ca în vechiul banc despre uzinele sovietice: „orice nu ai face, la sfârșit iese un kalashnikov”.

Ne vom interesa aici la ceea ce constituie, istoric, pe teritoriul Republicii Moldova, drept fundament discursiv în eternul conflict civilizaţional „Vest vs. Est” și noțiunile discursive care permit perenizarea clivajelor și imposibilitatea soluționării lor, alegerii unui model viabil societal. Devide et impera, nimeni nu a anulat axioma respectivă...

În perioada care a rămas în istorie drept anii „mişcӑrii de eliberare naţionalӑ” clivajul respectiv era unul mai degrabă identitar. Pe atunci, să ne aducem aminte, băștinașii moldoveni nu reprezentau decât 64%, ceea ce permitea, ținând cont de simpatizanții celor 36% din rândul celor 64%, un status quo și o perenizare a conflictului. Lucrurile erau simple: moldovenii erau înzestrați cu un set de atribute naționaliste și naționale, patriotarde și patriotice, pe care nu trebuie neapărat să le considerăm negative, căci totul gravita în jurul ideii de emancipare, de democrație, de sete de libertate și de rupere din lumea colonială a imperiului sovietic. De cealalata parte erau „rusofonii”, o lume relativ pestriță căreia nu i se putea atribui o singură „naţionalitate”, la care se alăturau „mancurţii” din rândul băștinașilor. Cam aşa arӑta scheletul discursiv atunci.

În definitivă, și acesta este un element cheie de înțeles!, ne aflam în situația unei colonii cu o majoritate de băștinași românofoni marginalizați social, și o minoritate importantă imperială care deținea accesul la resurse. Apartenența la elite, ca și în oricare colonie imperială, se cumpăra nu cu „capacitӑţi și talente”, ci cu obediență și loialitate imperiului.

Dar această formă de clivaj nu putea fi exploatată indefinit. Ca și orice stat post-colonial, am fost rapid confruntați cu enorme probleme caracteristice, de ordin economic, dar mai cu seamă de ordin de „justiţie socialӑ”, cu banditism, hiper-corupție, etc., etc., cu atât mai mult că nici vechiul centru colonial nu se împӑca cu pierderea fostelor teritorii (cuplate cu probleme caracteristice oricărui stat post-sovietic, dar acest lucru în cazul nostru e secundar, dovadă e și faptul că aceste probleme au fost soluționate în alte țări post-socialiste europene, dar nu și la noi. Insist asupra acestui fapt, căci grila de lectură a proceselor din RM nu ar trebui să fie una a țărilor post-sovietice, ci una a țărilor post-coloniale)...

Treptat procentajul băștinașilor devenea din ce în ce mai important, odată cu exodul celor care au simțit că pierd avantajul statutului de colon prioritar, fără „rădăcini” și dileme identitare. Ei nu făceau neapărat parte din vârful elitelor, dar beneficiau de tratamente favoritare care au dispărut rapid și la care s-a acumulat și un sentiment de insecuritate pe fundalul evenimentelor din fosta URSS și propagandei agresive. Din prietenii mei de copilărie ruși cu care stăteam la bloc în orașul Bălți, nu a mai rămas practic nimeni. (E drept că și ceilalți au plecat, dar mult mai târziu...)

„Moldoveni” vs. „rusofoni” nu mai poate funcționa din moment ce primii sunt 75%! A reveni la clivajul identitar este astăzi puțin eficient și chiar riscant (dacӑ dorim sӑ menţinem clivajul), fiindcă el imediat duce și la soluționarea dilemei „Est vs. Vest”. Cu atât mai mult că și lumea a evoluat enorm în ultimii 30 de ani (trecând oarecum pe lângă noi, încarcerați în clivaje și indecizie). Pe bune, dacă suntem și noi români, atunci cum să justifici că trăim mai rău decât românii-români care trăiau mult mai rău decât românii-moldovenii în 1989? Și de ce trӑim separat, dacӑ suntem aceiaşi, din moment ce nu existӑ nicio altӑ legitimitate pentru RM?

Acest clivaj discursiv identitar a suferit o primӑ lovitură considerabilă în 2001, atunci când PCRM-ul lui Voronin a luat majoritatea covârșitoare la alegeri exploatând sentimentele nostalgice ale moldovenilor pentru fostul imperiu, cedând lamentabil sub povara libertății.

De atunci clivajul este direcționat și întreținut folosind o altă expresie: „vectorul geopolitic”!

Poți fi pro-european, dar nicidecum român! Cuvântul „român” stârnește o reacție la fel de vehementă ca și în 89 și e cazul să ne întrebăm care este cauza, căci nu suntem în aceeași configurație ca acum 30 de ani. Recunoașterea statutului de român pentru cetățenii din Repubica Moldova înseamnă dispariția statului Republica Moldova, căci această formațiune statală nu și-a găsit o altă legitimitate decât perenizarea şi accentuarea avantajelor celor puțini din elite. A fi pro-european e bine, căci nu alterează în niciun fel pozițiile elitelor actuale și, poate cel mai important, nu scoate teritoriul din tutela Kremlinului.

Poți fi anti-european. Ca și în îndepărtatul 89 aici e o cacealma din orice: de la rasism anti-român, la sovieto-nostalgici, bigotism religios, intoleranţe de tot felul... Mai pe scurt, e suficient să priviți „Pervîi kanal” ca să aveți o paletă completă. Iar propaganda lucreazӑ întotdeauna la îngroşarea caracteristicilor care ar lipsi în mod firesc...

La urma-urmelor, mai există o subtilitate aici: și în Rusia sunt suficienți pro-europeni! Și în Rusia se duce o luptă acerbă pentru o lume mai bună, pentru „civilizaţia europeanӑ”, împotriva dictaturii regimului putinist ș.a.m.d. Dacă mâine devine Rusia pro-europeană atunci, oficial, va deveni pro-europeană și Republica Moldova, nu-i așa? Poți fi un simpatizant al lui Navalnîi la fel precum un simpatizant al lui Putin. Important e să-ți rămână referințele în „lumea rusӑ”!

Astea fiind spuse, schematic și simplist, avem de ales: încercăm să îmbrăcăm carne pe scheletul dinozaurului discursiv care ni se propune, acel cu „vectorul geopolitic”, cu „pro-europeni” vs. „anti-europeni”, sincronizându-ne automat cu „russkii mir” și așteptând „să moară Putin”, conștienți că valorile europene vor ajunge la noi doar tranzitand prin cabinetele Kremlinului, ori...

Ori punem întrebarea tranşant şi direct, într-un mod care apeleazӑ la o eliminare definitivӑ a clivajelor: cu cine suntem: „cu România”, ori „cu Rusia”?

Fiindcӑ atunci când eşti „cu românii” eşti automat cu europenii şi cu NATO şi nu existӑ alternative posibile, cu toate avantajele aferente.

Iar a fi „cu ruşii” îţi lasӑ libertatea de a te considera pro-european sau anti-european. Libertatea în opinii, atât. Cӑci deciziile sunt luate în altӑ parte.

 

P.S.: Notӑ pentru naţionaliştii anti-români: „cu România” nu este un privilegiu exclusiv pentru etnicii români.

Partager cet article

6 janvier 2020 1 06 /01 /janvier /2020 15:52
Săptămâna în care CA a crecit televiziunea

Ăştia-s mai buni pentru popor decît ăia, deh, ăştia mereu au fost mai buni – o pîine bună de mîncat pentru presă, în afară de capacitatea de a mima şi simula intransigenţa faţă de abuzurile puterii, scandalizîndu-se eventual pînă dincolo de limita extremismului”,

Radu Aldulescu, „Cronicile genocidului”, (Polirom, 2015, p.218)

 

Iată-ne ajunși și în 2020! Vă doresc, dragii mei, un an mănos, plin de bucurii! Sănătate, în primul rând, și puțin noroc, căci restul depinde doar de fiecare. Să nu uităm că Dumnezeu dă, da-n traistă nu pune.

Ar fi ridicol să vă doresc ca anul în care am intrat să fie mai bun decât 2019, căci, pe bune, în contextul acestor scrieri săptămânale (suntem în al șaselea lor an!), nu ar fi greu deloc și nu ar constitui o performanță. Anul care s-a scurs a fost de-a dreptul macabru pentru Republica Moldova. Un echivalent ar fi îndepărtatul 2001, dar să nu uităm că atunci PCRM-ul acapara puterea legitim, în urma scrutinului parlamentar...

Din cauza sărbătorilor de sfârșit de an evenimente au fost puține, chiar dacă destul de semnificative, cu precădere unul din ele. Altfel, zilele astea știrile au semănat mult a un fel de cronici de război, sau un fel de film de groază. Nu mai știu cum se cheamă filmul anume, dar există așa un scenariu-șablon cinematografic conform căruia se anunță o noapte în care totul e permis, orice crimă... Nu știu dacă a luat sfârșit, dar sper că ați ieșit teferi din acest revelion.

RĂZBOIUL TELEVIZIUNILOR Așa dar, s-a întâmplat! TVR a revenit în eter! Încă nu am avut confirmare de la cineva de prin satele Moldovei dacă acest lucru chiar s-a întâmplat, dar o decizie a fost luată în acest sens de către CA. Este, fără îndoială, un eveniment de importanță primordială. Concomitent însă, același CA a mai acordat drept de emisie și pentru Pervîi kanal, care de acum încolo este controlat direct de ruși, căci Accent TV și tot holdingul media dodonist a fost vândut mai mult decât controversatului „om de afaceri” Chaika. Dacă ați uitat cine este, vă invit să vă împrospătați memoria privind acest reportaj. Vom mai aminti că acum câteva luni fratele lui Dodon devenea partener de afaceri cu acest individ. Probabil e o parte a procesului de „dezoligarhizare”, dar intrăm deja în alt subiect... Revenind la televiziuni vom remarca următoarele: partea bună e că față de ce aveam în trecut e un pas înainte, căci Pervîi kanal va fi diluat cu TVR. S-a întâmplat exact precum anticipa un prieten acu ceva timp: TVR a revenit doar la pachet cu Pervîi! Partea rea este că Kremlinul se va implica de acum încolo direct, fără intermediari. Iar primul care ar trebui să-și facă griji este Dodon. Dacă nu-i cuminte și se joacă cu focul, Kremlinul oricând poate promova un altul în locul lui.

MELEARD, EPIZODUL 2 Dodon vrea și el un miliard! De ce nu? Dacă ceilalți au putut, de ce să-i fie tocmai lui interzis? Cică el vrea să fie luat din rezerva de stat un miliard (de dolari, nu lei!) pentru „investiţii”! Vom aminti că Dodon a fost cândva ministru (2006-2009). Și nu al sportului, ci al economiei! Perioadă suficientă pentru a se ocupa de investiții, atribuția lui directă de atunci, nu credeți? Dar în acea perioadă actualul președinte s-a făcut cunoscut îndeosebi prin instaurarea monopolului pe importul de carne. „Mafia cărnii” – își mai aduce careva aminte de acest dosar? (vedeți aici o mostră). Iată cu acest individ au făcut unii coaliție pentru a „dezoligarhiza” țara și a o scoate din „captivitate”.

ERDOGAN RECUNOSCĂTOR Erdogan i-a mulțumit lui Dodon pentru că i-a oferit pe tavă disidenții de la liceul Orizont, recunoscând implicit cine i-a executat moftul în Republica Moldova. Știu că nu este corect să faci analogii istorice, dar cred că e necesar pentru a înțelege ce anume s-a întâmplat atunci, cu atât mai mult că analogia respectivă nu-mi iese din minte... Această poveste îmi amintește de comuniștii antifasciști pe care Stalin i-a arestat și trimis lui Hitler la rugămintea acestuia. (căutați cine a fost Margarete Buber-Neumann, dacă doriți detalii, dar au fost sute de persoane, nu doar câteva...). Vom mai aminti aici că România a refuzat extrădări similare cu doar câteva zile în urmă.

SONDAJ DEVASTATOR PENTRU ACUM Încă un sondaj a fost publicat care denotă cifre absolut categorice și devastatoare pentru ACUM. Explic: acest sondaj ne arată că 60% din respondenți ar vota pentru aderarea la UE! Dar precum ziceam și într-un text recent pe care vă invit să-l citiți, orice procentaj e valabil doar în comparație cu altceva. Și iată aici e de-a dreptul impresionant: împotriva aderării la UE ar vota doar 25%! (Așa zice sondajul, nu eu) În afară de ceea ce spun cifrele, iată că se deschide în fața noastră hăul enormității comise de blocul ACUM! Căci antieuropenii PSRM-ului dețin astăzi o putere absolută în țară, ceea ce nici Voronin nu a visat... Și toate astea grație clarviziunii și inteligenței nemărginite politice ale blocului ACUM...

FERICIUN CRECIT CU TUŞONKĂ Iată-ne ajunși și la Cireșica de pe tort! Parada absurdităților ridicole a continuat. Săptămâna trecută în presă a fost mare tămbălau, ridicat de niște borcane cu carne oferite de către Dodon jurnaliștilor invitați la o recepție. Mulți s-au năpustit asupra celor ce au luat pachetul... Poate că și au dreptate, nu știu. Eu zic că acest „pachet” spune mult mai multe despre instituția Președinției decât despre presă. În toate țările au loc recepții de acest gen. În Franța e o tradiție anuală care are loc în ianuarie. Dar am dubii că Macron va oferi calendare cu propriul patret și emblema partidului sau bucate pregătite de Brigitte. E o chestie de demnitate, care la noi lipsește. La fel ca și simțul ridicolului. Tot săptămâna trecută a continuat și povestea cu „fericiun crecit”. Mașinăria propagandistă socialistă încearcă acum să dedramatizeze, să scoată gafa respectivă din zona ridicolului și a rușinii și s-o deplaseze în zona umanului, glumelor inocente, s-o facă cool și s-o îmbrace în tot felul de „hi-hi, ha-ha”. Zdob & Zdub, spre exemplu, a publicat un video de „felicitare” în care folosește de mai multe ori la rând „fericiun crecit”. Cam mârșav arată clipul, tovarăși Zdubi! Cum să nu ne aducem aminte de un clip de-al lor mai vechi, „bună dimineaţa”, plin de culori și simboluri sovietice? Căutați când a fost el lansat și veți descoperi o coincidență curioasă...

Partager cet article

31 décembre 2019 2 31 /12 /décembre /2019 07:00
Marea Adunare a Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918

Marea Adunare a Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918

În spațiul public se discută mult în ultimul timp despre unificarea „unioniştilor” și coagularea lor într-o singură forță, capabilă să dea o expresie politică pe măsura celor 35% (conform ultimului sondaj IMAS) de cetățeni ai Republicii Moldova care ar vota chiar azi la un referendum pentru Unirea cu România. Este cel mai important procentaj înregistrat vreodată de un sondaj, în creștere substanțială față de ultimile 25%, reper care ni s-a întipărit în minte în anul Centenarului. Vom ține cont și de faptul că acest sondaj nu ia în calcul emigrații, iar statisticile referitoare la originea remitenţelor financiare nu ne mai permit să afirmăm că opiniile celor plecați în Occident ar fi statistic anulate de cele ale moldovenilor plecați „la Moscova”.

Am da însă dovadă de o naivitate idioată dacă ne-am bucura prea tare. Orice procentaj nu are valabilitate decât în comparație cu altele, iar același sondaj ne arată că 50% (poate fără câteva, vezi mai sus argumentul despre opiniile emigraților) ar vota pentru aderarea la Uniunea Vamală putinistӑ. Chiar dacă aceste două acte politice nu sunt echivalente (mai sunt și din acei care cred în aiureli fanteziste despre aderări concomitente la UE și la UV), căci aderări la uniuni statale nu presupun dispariția statului Republica Moldova, în cazul dat ne interesează opiniile care într-o formă rudimentară (dar unica adevărată în spațiul nostru) ar suna astfel: „cu românii” vs. „cu ruşii”. Intenționat nu pomenesc de „vector geopolitic”, căci lunecarea de la un clivaj „naţional” spre unul „geopolitic” nu-mi pare arbitrară și are repercusiuni directe pragmatice în politica pruto-nistreanӑ.

Astea fiind spuse, vom reveni la constatarea inițială: 35% din alegători sunt unioniști! Concomitent, nicio formațiune politică unionistă nu este reprezentată în Parlament! Acest decalaj și dezechilibru enorm nu putea să nu genereze mișcări pe eșichierul politic, căci natura, din câte se cunoaște, nu suportă vidul, cu atât mai puțin vacuumul. Astfel, proliferarea mișcărilor politice unioniste e ceva absolut firesc, chiar și fără ipoteza, destul de fondată de altfel, că atomizarea acestui curent ar fi rezultatul unei intervenții conștiente și concertate. La fel, nu cred că e necesar să stăruim asupra faptului că o singură forță politică, indiferent de forma ei, ar avea șanse electorale mult mai mari la un eventual scrutin. Așa se face că, din punct de vedere electoral, un bloc cu 30% din voturi poate obține cu un mandat-două mai mult decât trei partide a câte 10% fiecare în urma repartizării proporționale a voturilor pentru forțele care nu depășesc pragul electoral.

Există totuși un element asupra căruia aș dori să insist: Unirea nu este o doctrină politică! Unirea este un scop! Concret, bine definit, care va avea o dată în calendar și va fi comemorată de generațiile viitoare, la fel precum și acei care vor înfăptui-o! În chiar momentul în care Unirea va fi înfăptuită unioniştii vor deveni inutili și puși la conservat în manuale de istorie. Acei care vor rămâne în circuitele puterii nu vor rămâne pentru calitatea lor de „unionist”, ci din alte motive. Iar dacă acele „alte motive” vor lipsi, vor fi aruncați fără milă din tren. Ceea ce zic e și o „punere în gardӑ” pentru toți acei flibustieri politici care vor să călărească trendul în creștere: povestea tuturor „unioniştilor” va lua sfârșit în ziua Unirii! Dar ceea ce afirm aici este și un avertisment pentru toți acei care-și doresc Unirea cu adevărat: avem nevoie să ne încredem în oameni care nu pretind altceva decât Unirea! Și care-și asumă rolul deplin şi obştescul sfârşit. Există un punct în istorie după care utilitatea lor va dispare.

Zic asta fiindcă tentația de a călări calul Unirii indefinit în timp e mare. Or nu lupta pentru Unire și justificarea „aflӑrii în pâine” în calitate de luptător cu toate beneficiile aferente este scopul, ci Unirea! O dată bine definită în timp!

Există un singur premiu la final de drum: Panteonul istoriei. Oricât de paradoxal și de absurd nu ar suna, dar acest premiu îi va reveni făuritorului Unirii indiferent de orice altă calitate a lui. Dacă Dodon face Unirea, el va fi eroul! Dacă ar fi făcut-o Plahotniuc – el ar fi rămas în istorie. Dacă o va face Maia Sandu – al ei va fi trofeul! Dacă o vor face o mână de oameni, 5, 10 ori 20, ori chiar 101, numele lor va fi consemnat și venerat în egală măsură. Altă recompensă nu va exista!

Eroarea multor unionişti este că ei încurcă două lucruri: Unirea și procesele de sincronizare între două teritorii. Cu riscul de a mă repeta: Unirea este un act politic cu o dată în calendar. Procesele de sincronizare se înscriu în timp. Și ele sunt în plină derulare. Pentru moment sincronizările sunt lente și li se opune o rezistență enormă. Dacă dorim să le accelerăm (mai are rost sӑ spun care sunt beneficiile pentru cetӑţenii de rând?), înfăptuim Unirea și ele se vor accelera în progresie geometrică. Dar sӑ fie clar: „unioniştii” vor dispare și vor rămâne acei care știu cum să sincronizeze, inclusiv din acei care nu sunt astăzi „unionişti”.

Cu cât ne vom uni mai târziu cu atât decalajele vor fi mai mari și Unirea se va înfăptui printr-o rupere a digului subită și momentană. Și acel val îi va mătura pe mulți... din acei care constituie digul, în primul rând, dar nu numai. Să fiu înțeles corect: nu este o amenințare, ci o constatare. „Ruperea digurilor” în istorie poate fi o nenorocire, s-a mai văzut, cu efecte imprevizibile, iar eu personal detest imprevizibilul atunci când vorbim de procese sociale...

Drept concluzie la acest text voi afirma urmӑtoarele:

  1. Unirea se va înfӑptui. Și aici nu mai existӑ alternative.
  2. Unioniştii vor dispare, iar asta înseamnӑ drame individuale. Pregӑtiţi-vӑ la suferinţӑ, dragi unionişti.
  3. Proliferarea partidelor unioniste este un lucru firesc, ele rӑspunzând la o cerinţӑ socialӑ, dar şi ca o strategie pentru a stӑvili unionismul din punct de vedere politic. Nu trebuie sӑ ne temem de asta.
  4. Primul scop al oricӑrui „unionist” este sӑ creascӑ numӑrul celor care astӑzi sunt 35%! Dezinteresat. Vezi punctul 2: majoritatea din noi vor fi uitaţi de istorie. Deprindeţi-vӑ cu aceastӑ „soartӑ vitregӑ”. Politicul este secundar. Importantӑ este acea masӑ criticӑ care apasӑ digul.
  5. Politicienilor „unionişti” le recomand sӑ îngroape toporişca rӑzboiului înde ei. Grӑbiţi-vӑ sӑ faceţi Unirea. Spre binele tuturor. N-o faceţi voi, o vor face alţii. Din pӑcate, în istoria Republicii Moldova a rӑmas doar un singur titlu de nobleţe. Și el încӑ e disponibil. E într-atât de mӑreţ, încât are puterea magicӑ de a absolvi de orice alt pӑcat. Corolarul e la fel de adevӑrat: ceilalţi vor avea un loc în istorie puţin de invidiat...

Partager cet article

30 décembre 2019 1 30 /12 /décembre /2019 10:18

Ce să vă mai zic? Mi-a luat bucata de pâine… După cea mai desăvârșită, succintă, dar atât de amplă prin absolutismul ei, urare, care prin laconismul ei sfidează genialitatea, nu poți să mai spui nimic!

Fericiun crecit, dragii mei!

După 30 de ani de „independenţă” avem o țară fără o treime din cetățenii ei, plecați în străinătate, care, prin definiție, ar trebui sӑ fie forța ei motrică; avem o țară cu un teritoriu care nu mai aparține cetățenilor în sensul cel mai direct (aflam anul acesta că echivalentul a patru raioane a ajuns proprietatea companiilor obscure străine), cu două regiuni subordonate direct Kremlinului; cu punctele nevralgice de infrastructură controlate de același Kremlin; o țară fără de clasă politică alta decât cea poclonindu-se vițelului de aur; fără de elite economice capabile să producă altceva decât crimă și fraudă; fără de repere culturale capabile să apere şi poarte modele care ar rezista kirkorovilor și shansonului banditesc; o țară fără de presă și gânditori, fără intelectuali capabili să înțeleagă ce li se întâmplă, adunați în comitete de complezență, aflați la solda celor cu bursa mare (se mai şi mândresc cu asta!..), ușor de cumpărat dar și de convins; o țară fără de sistem educațional; o țară cu o biserică contralata din exterior…

Am putea continua la nesfârșit, dar nu a rezumat nimeni mai bine nenorocirea în care ne-am pomenit la acest sfârșit de 2019, decât acea paramatie de om, membră a unui clan familial, Pilipeţchii, care deține puterea absolută în raionul Soroca:

Fericiun crecit, stimați „maldavani”!

Partager cet article

23 décembre 2019 1 23 /12 /décembre /2019 13:28
Săptămâna în care pornozaurii au invadat PMAN

Săptămâna care a trecut mari noutăți nu prea am avut în Republica Moldova. E cazul să ne bucurăm, căci de acum încolo și până la următoarele alegeri cu cât mai puține actualități vor veni de acasă – cu atât va fi mai bine, ținând cont de profilul celor care trebuie să le genereze. Vom reveni totuși la actualități, dar nu înainte de a comemora două date importante pentru noi:

13 DECEMBRIE 1991 Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut, Valentin Mereniuc şi Gheorghe Caşu. Sunt numele a patru polițiști căzuți în această zi. Anume data de 13 decembrie 1991 trebuie să fie oficial recunoscută drept dată a începutului războiului din Transnistria și nicidecum 2 martie 1992!

La 13 decembrie 1991, la şase dimineaţa, îşi aminteşte generalul Anton Gamurari, nimeni nu se aştepta la o confruntare armată cu focuri de mitralieră. Atunci, vrând să intrăm în Dubăsari peste pod, nu ne-am gândit că vor împuşca în noi. Eram poliţişti care aveam misiunea de a apăra ordinea publică. Totuşi, dincolo de pod ne aştepta gata de atac un detaşament bine înarmat adus din Râbniţa. Am văzut apoi în documentele lor că erau lepădături adunate din diferite colţuri ale Rusiei. Am înţeles că acţiunile lor erau coordonate. Am trecut podul peste Nistru şi, când am ajuns în apropierea clădirii poliţiei rutiere, gardiştii au deschis foc asupra noastră de la al doilea etaj. Eram în autobuz.”...

E și aici o „şmecherie”... Impusă, cred. Dacă considerăm că războiul a început pe 2 martie, mascăm și diluăm responsabilitatea adevăraților declanșatori ai războiului. Iar evenimentele din 13 decembrie nu lasă posibilități pentru speculații. (Aici puteți descărca un vast document despre acele evenimente)

15 DECEMBRIE 1989 La Timişoara începe revolta, care va duce la căderea regimului Ceauşescu!

Ambele evenimente, sau, mai bine zis, șir de evenimente, trebuie studiate și tălmăcite din nou și din nou. Nu se poate uita niciun epizod, nici din ce le-a precedat, nici cum au fost declanșate, nici derularea lor și nici cum au fost ele digerate de societate. Fiți de acord, mistere încă mai rămân și astăzi. Și aceste „mistere” sunt veritabile breșe, vulnerabilități exploatate de coțcari și, hai să nu ne ascundem după corectitudinea politică, de dușmani care ne vor slabi și supuși. (ce retorică macabră sunt obligat să folosesc!...)

Acum să revenim la actualitățile care ne au:

UNIREA E APROAPE! IMAS a publicat un sondaj din care reiese că 34% ar vota chiar azi pentru UNIRE! Cifra este enormă dacă luăm în considerație că sondajul, prin definiție, nu ține cont de opiniile emigraților și de omniprezența propagandei putiniste în Republica Moldova. Ceea ce mă face să cred (de fapt, eu demult sunt convins de acest lucru) că e suficient câteva luni ca toată presa (măcar cea așa-zis națională) să vorbească despre Unire în loc de a-și împărți „mere” pe la ceremonii corporatiste și chiar și unioniştii „latenţi”, acei care urmează turma mainstreamului, vor bascula imediat. Dar și așa procesul este ireversibil, căci decalajele sunt enorme și din ce în ce mai evidente. Peste Prut e altă lume şi asta nu mai poate fi ascuns!

PERVÎI KANAL ÎN LOC DE TVR Tocmai din această cauză așa și nu revine TVR în emisie liberă! Săptămâna trecută aflam că s-ar pregăti terenul pentru acordarea licenței televiziunii putiniste Pervîi Kanal, difuzat astăzi de Dodon. Dar acest lucru nu ne mai miră, nu-i așa?

DECALAJ? NU, O ALTĂ LUME! Vă aduceți aminte cum au fost umflați pe sus profesorii turci la Chișinău și trimiși direct în închisoarea lui Erdogan? În cele mai fidele tradiții ale NKVD-ului stalinist! Acum comparați cu ce s-a întâmplat la București: Erdogan cere extrădarea fiicii lui Turgay Șen, directorul liceului „Orizont”. Poliția din România o reține. Procedură, ce să-i faci? După asta urmează o audiență la Parchet, iar în cursul zilei Curtea de Apel decide să anuleze procedura de extrădare. Fiindcă există ceea ce se cheamă „Stat de drept” și există Republica Moldova: două lumi diferite! Și oamenii nu pot sa nu nu vada, sa nu simta asta! Cu înţelesul e mai greu, cu conştiintizarea şi externalizarea, dar la nivel de feeling e fără alternativă. Iar acei care beneficiază de poziții avantajoase în Republica Moldova nu vor accepta niciodată să le piardă de bună voie.

AVANTAJE Şi apropo, la capitolul avantaje: să nu credeţi că doar indivizi de alde Dodon, care-şi trag indemnizaţii de jumate de milion (oare ce mari năpăstuiri să indemnizeze?) la sfârşit de mandat, au de pierdut. Săptămâna trecută am rămas mai mult decât interlocat de alte salarii. Nicolae Spataru ar fi câştigat în 2018 358.000 de lei! Spătaru a câștigat 75 314 lei salariu de la Uniunea Scriitorilor (câte 6,2 mii de lei pe lună!), 17 414 lei salariu de la Direcția Cultură a Bibliotecii municipale B.P. Hasdeu, o indemnizație de 177 456 de lei de la Consiliul de Observatori al Companiei „Teleradio Moldova” (câte 14 450 de lei pe lună), 5 500 de lei din oferirea unui spațiu în arendă, 31 535 de lei din achiziția de carte și un onorariu de 1 500 de lei de la Fondul Culturii Scrise din Moldova. Dar voi ziceți că cultura nu aduce bani! Iar eu, prostul de mine, mi-am jurat că nu voi face parte din nicio uniune de scriitori... Ce naivitate!...

Și aş mai avea o curiozitate: cu câți bani se poate salva o prețioasă colecție de artă a Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” care se află într-o stare critică în subsolurile de la... Casa Scriitorilor din Chisinău?! Nu, totuși nu cred că salariul lui Spătaru ar fi suficient...

SABOTAJE LA NIVEL DE STAT Nu în zadar s-au activat și radicalizat toate mișcările românofobe din Moldova. Controlul asupra instituțiilor de stat, asupra punctelor nevralgice de infrastructură (aflăm că și portul de la Giurgiuleşti ar putea fi dat rușilor), constituţionalizarea suveranităților regiunilor secesioniste (ex.: acordul de la Bratislava încă negociat), launloc cu eliminarea elementelor de suveranitate ale Republicii Moldova (ex: declarația lui Ciocoi despre neutralitate: cică doar astfel armata Rusiei se va retrage)... Toate astea merg la pachet! În plus la asta Dodon cu Gaiciuk încearcă din răsputeri să ne certe cu americanii: primul vrea să anuleze decizia de a la acorda spațiul fostului Stadion Republican pentru ambasadă, iar Gaiciuk participă la o „conferinţă” la ruși despre cum să lupți împotriva... influenței americane! Delir total!

ROMÂNIA SALVEAZĂ Iar echipele SMURD din România continuă să salveze vieți în Republica Moldova! Tot în această direcție, a Unirii, va funcționa și construcția podurilor suplimentare peste Prut. Vă ziceam: e un proces ireversibil!

PORNOZAURII Demult spun că bunul simț a dispărut definitiv din Republica Moldova. Și cu cât mai sus urci pe așa numita „scară socială” cu atât mai puțin se găsește. Iar când ajungi la politicieni, dispare definitiv. Și nu doar bunul simț, ci și rușinea, umorul, simțul ridicolului (de inteligență nici nu a mirosit v-o dată)... Iar dacă apare măcar o mică posibilitate de a rupe un ban nu mai rămâne NI-MIC! În PMAN a fost instalat un carusel cu fete goale, așa o distracție pentru copii. Apoi – un fel de reptilă gigantică gonflabilă. Apoi – a apărut o construcție megalomană din lemn, care cica va fi... tobogan! Ce-i în capul celor care instalează astfel de abominaţii nici nu mă duce mintea. Explicațiile cred că trebuie căutate în buzunare, nu în cutii craniene. Apropo, de când a plecat Chirtoacă (ah, răul!) de la Primăria Chișinăului cheltuielile ei au crescut cu 1 miliard de lei!

LISTA LUI DODON Vă invit să consultați lista publicațiilor la care a abonat Dodon Președinția. O listă echilibrată și care nu denotă v-o preferință geopolitică, după cum și era de așteptat.

Cam astea au fost.

Cireșica de pe tort din această săptămână o voi trimite la Cupcini. Angajații instituțiilor de învățământ au primit mesajul respectiv: „Vă rugăm, drag colectiv, duminică, la ora 17:00, să veniți la inaugurarea bradului, pentru că va veni Președintele Parlamentului, doamna Zinaida Greceanîi. Eu cred că prezența dvs. trebuie să fie obligatorie!” Ce să zic? Există apucături care pe acest pământ rămân neschimbate!

Săptămâna care vine vom sărbători Crăciunul. Vă doresc sărbători luminoase! Să primiţi colindători, să mergeţi cu colinda... Aşa cum vă e frumos pentru suflet. Iar pentru revelion vă recomand să învăţaţi o hăitură. Una puţin mai ţicnită. Cu care să mergeţi pe la casele cu ziduri mari.

Partager cet article

17 décembre 2019 2 17 /12 /décembre /2019 23:42
Pictură: Vasia Lozhkin

Pictură: Vasia Lozhkin

Aho-aho, copii și frați,

Stați puțin și nu mânați,

Și cuvântul mi-ascultați!

 

Stați puțin și ascultați,

Căci prin străchini tot călcați

Și de mergeți înainte

O să stați fără plăcinte,

Fără casă, fără masă,

Într-o iarnă nemiloasă!

Tot cu ger și cu troiene

Făr-nădragi și făr d’izmene...

 

Și de mergeți tot așa,

Veți rămâne făr-de șa,

Făr-de șa și făr-de iapă,

Făr-de glie, fără sapă,

Numa' buni de dus la groapă!

 

Ascultați măcar o dată,

Că o faceți iarăși lată!

Dați-vă lângă fereastră

Și-ascultați urarea noastră,

Dați-vă lângă perdele

Și-ascultați vorbele mele!

 

Mâine anul se-noieşte,

Iar pe noi ne ocolește.

Lumea-ncepe a ara,

Lumea-ncepe-a semăna,

Iară neamul nostru, lele,

Iarăși s-a umplut de jele,

Iară neamul nostru, bade,

Iarăși stă cum nu se cade,

 

Opriți totul, măi voinici,

Și pocniți roata din bici

Și strigați din răsputeri

Să-i trezim pe-acei boieri!

Și strigați odată tare

Să se-audă peste zare,

Să străbată și hotare:

 

Hăăăi! Hăi!

 

Acum, dacă v-ați trezit,

Ascultați ce am de zis:

Am venit la voi călare

Pe-o nuia și pe-o căldare

Să răsune cât mai tare

 

Aș veni pe cal călare,

L-au luat la „devamare”...

Aș veni c-un car cu boi,

I-au mâncat acei ciocoi

De-au ajuns în jilțuri moi

Și ne-acoperă cu zoi,

Cu limbă maldavneaskă

Și pravdă moscălească!

 

În loc de plugul năzdrăvan,

Moștenit de la Traian,

De la Traian Împăratul,

De când o rămas uratu,

Ne-am ales cu o „kalinkă”,

Cu o rublă și-o kapikă.

Mai pe scurt, cu o nimică!

 

Și de scârbă, măi flăcăi,

Mai sunați din zurgălăi și strigați odată

Hăăăi! Hăi!

 

S-a pornit mai an

Igariok și cu Ivan

Ca să lupte tare-avan

Cu un zmău de marțipan.

Zmăul tot ei l-au hălit,

Dar pe noi ne-au păcălit,

Pâinea toată de-o zăpsit

Și cu frații ne-o sfădit.

Tare noi ne-am speriat

Moara toată de le-am dat,

Iară biata cea de moară,

Când văzu atâtea cară,

Pline toate cu ocară,

Încărcate cu povară,

Puse-i coada pe spinare

Și plecă în lunca mare.

Lunca-i mare frunză n-are,

Lunca-i mică frunza-i pică...

Prin străini de-acum încolo

Coace moara pâine nouă:

Colacul cel mai frumos

Să le fie de folos

Celor cu pământ mănos...

 

Pentru oameni harnici, fraţi,

Ia strigaţi şi îndemnaţi

Hăăăi- hăi!

 

Sculați voi, voinici plugari,

Dați-vă lângă brăzdari

Să punem plugul să are

Cu 8 boi și 5 brăzdare!

Să facă brazda lată

Peste sârma cea ghimpată,

Peste hotarul ce ne desparte!

 

Să facem brazda adâncă

Că de nu, ei ne mănâncă,

Igarioci şi vlazi, ivani

Şi-încă câţiva alţi mârlani...

 

Și mai trageți 10 brazde

Pentru noi și pentru gazde!

Pentr-un neam cum nu e altul

Să-nteţim, flăcăi, uratul!

Îndemnați, flăcăi, din bici,

Din camale și tilinci

Că ne prinde noaptea aici

Ș-avem de trecut păduri,

Văile și munții suri

Ș-o dumbravă minunată

De Ștefan Vodă arată!

La urechi cu zurgălăi

Înc-o dată, măi flăcăi

 

Hăăăăăi- hăi!

 

(Vezi aici hăitura de anul trecut!)

Partager cet article

16 décembre 2019 1 16 /12 /décembre /2019 12:22
Săptămâna în care s-au încleştat PG şi PA

Inimioară – sălcioară,

Plîngi, căci jalea te doboară!

Curgă-ţi pleata peste ape,

Peste ape şi hîrtoape,

Peste dealuri, rîpi şi văi,

Pîn-ajungi la cei călăi,

Pîn-ajungi la cei ciocoi

Străjuiţi de cinci copoi

Care stau în jilţuri moi

Cu picioarele-n puhoi...

Un puhoi de lacrimi mute

Care curg de ici la munte,

De la munte pîn-la mare,

De-au umplut apa cu sare...

Sare, sare, săricică,

O durere mărunţică,

Marunţită, măcinată,

În cutii împachetată

Şi la prăvălii livrată… (VV, 2013)

 

Cândva demult, pe vremea cavalerilor cuirasaţi, regii și reginele cu suitele lor organizau turnee de cavaleri. Fiecare nobil (cu drept de a o face) își anunța cavalerul și ei se înfruntau în văzul tuturor. Iar regii stăteau în tribune și se delectau de la priveliștea bătăliei, protagoniștii careia, e drept, aveau, am zice azi, un anume „statut social”.

Ceva și mai demult, „cetăţenii liberi” ai Imperiului roman se excitau de la luptele gladiatorilor, niște robi care se omorau înde ei, glorificând Cezarul. Ave Caezar! Morituri te salutant! Dreptul lor era dreptul la ziua de mâine. În caz de victorie. Slăbuţ la capitolul „statut social”...

De fapt, nici în ziua de azi nu stăm mai breaz: indivizi își dau pumni în cap, iar milioane de spectatori (trăiască tehnologiile moderne!) abia de așteaptă când unul va fi doborât la pământ și numără victoriile prin KO. Iar faptul că discipline din astea violente de luptă (ei zic că e sport!) devin din ce în ce mai populare ne descriu societatea cum nu se poate mai bine. Gladiatorii de azi au și ei un fel de „statut social” care și-a găsit un echivalent universal și a devenit monetizat.

La ce zic toate astea? Iată de ce (că doar nu vom răspunde ca idiotul „de-atâta!”):

BĂTĂLIA PROCURORILOR Proaspătul numit PG Stoianoglo încearcă să-l dea jos pe mai vechiul numit, apoi scos, apoi restabilit, PA Morari. Nu știu dacă siglele PG sau PA pot fi asimilate cu blazoane de cavaleri medievali, ori dacă ar trebui să-i contemplăm ca pe un Mayweather și McGregor. E mai puțin principial la o adică. Pe scurt: Morari anunță că deschide o anchetă pentru a investiga finanțările PSRM. Stoianoglo scoate un decret prin care îl înlătură, dar Morari ripostează atacând decizia în judecată și este „parţial” restabilit. Tribunele oficiale urmăresc bătălia cu interes preţios distanțat. Dar cei mai nostimi sunt suporterii de rând. Știți?, ca la fotbal: ieri ești un paria, o capră cu picioare pătrate și cap triunghiular, dar dai un gol- două și gata! Ești erou! Ieri erai un element important al „statului capturat”, dar azi ești deja un erou care combate răul cela care a obijduit-o pe... știți voi pe cine!

PLATON. URGENT! Judecat de 10 ori în 19 zile! Ceva îmi spune că totul se va clarifica foarte repede, iar rezultatul îl cunoaștem deja. Cum n-ai da, dar e ultimul deținut de calibru care mai stă la pârnaie, iar sfârșitul încununează opera!

LA ORBAN Proaspătul eliberat Filat a plecat să-l vadă pe Orban. Pe cel unguresc, nu pe cel românesc. Și Greceanîi cică tot la Orban pleacă. La același. Oare prin ce-i ademenește? Şi oare de ce la Orban? Ah, câte mistere!..

PLAHA VREA O PRIMĂ Cică Plahotniuc vrea să-şi cumpere o televiziune în România, Prima TV. Per PRIMA ad ASTRA, căci BELOMORCANAL e VATRA! (Acei cu experienţă de viaţă ştiu de ce).

TRANSNISTRIA EUROPEI Trafic cu uraniu în Austria. Captură enormă de cocaină în Belgia. Trafic ilicit de tutun în toată UE. Există un singur lucru care leagă armonios toate aceste fenomene urât mirositoare: Republica Moldova! Felicitări, tovarăși!

CHICOGAZ Primul nostru ministru a plecat în Ucraina și s-a văzut cu Zelenschi. Au discutat despre gaze. Dar săptămâna trecută aflam despre existența unui gazoduct secret, un fel de instalaţie construită în timp record, care cică ne-ar permite să ne alimentăm cu gaz în mod revers! Nu, nu-i gazoductul din România. Ăla e cu ghinion. Nu se face, măcar tu crapi! Iar BERD ne dă, cică, 100 de mln ca să ne conectăm la rețeaua electrică cu... România! Tare i-aș sfătui să controleze pedant cum e cheltuit fiecare cent! Să nu ne pomenim conectați direct cu Magadanul pe banii ăștia...

DATUL DIN DEGET Câte ceva tot parcă au înțeles ei, se pare. MAE din România vine cu o declarație extrem de dură referitoare la asistența financiară acordată Moldovei, iar Bogdan Aurescu i-a chemat și pe europeni să fie mai atenți și mai precauți. E bine. Dar e târziu. Dar e bine.

HOTARUL DE PE PRUT La Paris s-au întâlnit Putin și cu Zelenschi. Va las să căutați și singuri despre ce s-au înțeles ei acolo. Din păcate, lucrurile sunt nasoale pentru noi. Asta e: așteptăm să cadă Putin... Până atunci, citiţi și recitiți ce vă scriam hăt în 2015!

NOUL PARTID AL AXEI Între timp, la Chişinău a fost înfiinţat un nou partid prorus de către Mark Tkaciuk şi Iurie Muntean. Partidele de azi vor îmbătrâni, şi foarte repede, căci sunt construite din material perisabil, de aceea se cere crearea unei forţe noi, mai trendy şi puţin mai „modernă” decât marasmul PSRM-ist sau banditismul prea evident al PN.

MAE NU MAI E Separatistul Leonid Manakov în cadrul unui forum dedicat drepturilor minorităților naționale organizat de ONU la Geneva a rostit un discurs în care a acuzat Chişinăul de nerespectarea drepturilor minorităților naționale. MAE-ul lui Ciocoi tace. Nici un MAE nu a tăcut până la acesta, condus de Ciocoi. IE a căzut definitiv.

Cam atât. Cireşica de pe tort o vom trimite Uniunii Europene. Nu-i de rău, dar prea frumos sună! Uniunea Europeană finanţează Circul de la Chişinău! Fain, nu? De fapt, totul e prozaic în realitate: clădirea Circului va fi renovată pe bani europeni. La fel rpecum cetatea de la Tighina. Le fel precum grădiniţe şi şcoli, teatre şi spitaluri, atâte alte instituţii, clădiri, infrastructură... Adică, cam tot ce mişcă în ţara asta. Adică circul.

Partager cet article

9 décembre 2019 1 09 /12 /décembre /2019 11:50
Sӑptӑmâna în care s-a aruncat cu Filat peste aeroport

Săptămâna care a trecut ne-a mai gratificat cu un eveniment - bombă! Din acele care eclipsează tot și astupă prin deflagrația sa orice altceva. Și, ca de obicei în spațiul nostru, întrebarea care se cuvine să ne-o punem, practic într-un regim de reflex condiționat, este: „Ce alt eveniment, cu adevărat important, trebuie să fie acoperit?”. Cred că v-ați dat deja seama că evenimentul-bombă sau fumigena la care mă refer este eliberarea lui Vlad Filat din detenție. Vom reveni imediat și la el, dar nu înainte de a pomeni despre altceva, căci, pe bune, nu-l pot trece cu vederea:

OVER-ROMÂNITATE Pe 1 Decembrie am sărbătorit Ziua Națională a României. Sărbătoare importantă și simbolică pentru toți românii, căci ea nu este doar despre Ziua Națională, ci comemorează Marea Unire de la 1918. În fine, nu am de gând să mă lansez în exces de patos pueril. Despre altceva voiam să zic: pe 1 decembrie tot newsfeed-ul de pe rețeaua de socializare pe care o folosim noi cel mai des s-a umplut de „tricolor”. Și-au afișat „românitatea” și și-au împodobit pozele de profil cu panglici și inimioare tricolore până și acei pe care-i consider rusofili convinși, antiunionişti, antiromâni chiar, persoane cu care am avut controverse diverse referitor la Unire sau românofilie... Asta cum? Nu vă este jenă, dragii mei? Nu vă stă în gât acea panglică comemorativă? Cum poți 364 de zile din an să aperi cu înverșunare, e doar un exemplu, o coaliție cu o forță politică vădit antiromânească, iar o zi, de circumstanță, să te declari român? Partea bună în toată această ipocrizie este tocmai „circumstanţa”. Dacă începe până şi "glamourul" moldovenesc să-şi anine tricoloare, înseamnă ca e bine. Înseamnă că Unirea este mult mai aproape decât am putea noi crede sau decât încearcă maintream-ul să ne convingă. Dacă toți acești „români de circumstanţă” ar fi mai puțin lași!.. De ce nu vă revendicați românitatea și la nivel politic? La nivel cotidian chiar? Cum de se face că tolerați indivizi care rup harta României în Parlament și ajung chiar vice-președinte al acestui for?...

Dar să vedeți că acei care vor sta în prima linie, alături de înalți oficiali, cu decorații și omagii oficiale, acei care-și vor atribui meritele și vor fi glorificați în ziua marelui eveniment istoric, tot mainstreamul de azi va fi. Vor asista cu toții la defileul gărzii militare cu ocazia Unirii. Căci nomenclatura este nemuritoare! E o lege a istoriei și asta... Nu-i exclus chiar să fie în rând cu Dodon în persoană. La fel precum erau cu toții prezenți la recepția de la Ambasada României ascultând ale sale felicitări pentru „fraţii români”. Ce frumoasă ar fi fost o ieşire din sală colectivă de protest a „românilor” noştri la intrarea principalului românofob de pe glob la ceremonie! Dar cavelerismul romantic a ieşit demult din modă...

Acum să revenim și la acea fumigenă de proporții care ne-a orbit în această săptămâna:

FILATUL A IEŞIT DIN CAPTIVITATE Deci iată ce a însemnat realmente „stat capturat”! Iată, deci, cum se scoate el din „captivitate”! De fapt, totul a căpătat o personificare și o explicație cât se poate de simplă! Glumesc desigur, dar cine poate astăzi veni cu argumente solide împotriva ipotezei că postul de prim-ministru a fost vândut pe eliberarea șefului de clan, din moment ce sunt făcute publice documente care atestă că fostul guvern este direct implicat în această „scoatere din captivitate”? Dacă e să ne aducem aminte de ceea ce ziceau mulți (inclusiv subsemnatul) acum 5-6 ani că asistăm la o bătălie a două clanuri avându-i în primă line pe Plahotniuc și Filat (pesonaje, e deplina mea convingere, secundare), oare nu capătă totul sens și logică? Să nu uităm însă de un adevăr vechi de când hăul: când doi se bat al treilea câștigă! Această „bătălie” epică l-a întronat pe Dodon, o altă marionetă, mult mai periculoasă, căci ea e manipulată direct de Cremlin (și aici eu nu fac nicio descoperire, căci PSRM nu-și ascunde deloc „afilierea”).

Niciodată o forță politică nu a deținut o putere mai absolută în Republica Moldova totodată obţinând un scor atât de mic electoral! Comparația cu regimul lui Voronin ar ține (parțial ar ţine, căci ei nu aveau Primăria Chișinăului) doar până când nu ne aducem aminte că Voronin avea, cum n-ai da, 71 de mandate în Parlament! Iar la capitolul nocivitate nici nu poate exista comparație...

Despre eliberarea propriu-zisă iată ce aș mai dori să spun: argumentul precum că Filat a fost eliberat din cauza condițiilor rele de detenție nu ține. Cert, nimănui nu-i place să stea la pârnaie, însă marea majoritate a deținuților nu cred că beneficiază de condițiile în care era deținut Filat. Şi una e să-l eliberezi, iar alta e să-i întorci oficial „Ordinul Republicii” și... eligibilitatea! Adică, teoretic, Filat poate fi candidat la prezidențialele din 2020!

La drept vorbind, îmi este profund indiferent dacă stă ori nu Filat în închisoare. Și nici barem creștinește nu este să-i dorești cuiva să stea la răcoare. Încă atunci când a fost arestat am afirmat că un avocat profesionist îl scoate când vrea pe viciu de procedură. Eu l-aș condamna altfel: la munci de interes public, remunerat tot atât cât primesc acei 400.000 de pesionari care sunt sub limita sărăciei: 1400 de lei pe lună sau mai puțin. Să știe pe propria-i piele la ce i-a condamnat el și acei de alde dânsul pe cetățenii țării cu care s-a jucat în bumbi!..

La fel precum a stat închis până acum Filat putea să stea și mai departe, ori alte două-trei săptămâni până la acel verdict CEDO care chipurile trebuie să vină. Dar a fost nevoie să iasă anume acum. Și uite aici lucrurile devin cu adevărat grave, căci ajungem și la întrebarea de la început: Ce trebuie să ascundă eliberarea lui Filat? Ceva important de tot, pe măsura bombei mediatice declanșate!

AEROPORTURI PENTRU OAMENI VERZI O mică notă introductivă și factuală se impune (ca să nu fiu acuzat de exces de interpretare): acum câteva luni, în plină criză venezueleană, Rusia trimitea „consultanţi militari” (Numărul lor va rămâne un mister, dar cu certitudine e mai mare de 100. Alte surse vehiculau cifre de până la 400, dar acest lucru este mai puțin esențial pentru noi) pentru a-l apăra pe Maduro. Nu i-a teleportat, după cum vă dați bine seama, ci i-a transportat cu avionul. În Siria, teatrul unei intervenții masive militare rusești pentru a-l apăra pe Assad, rușii au o ditamai bază aeriană la Hmeimim (e drept că în Siria ei pot ajunge și pe mare, având și o bază navală la Tartus, doar că rușii nu au port-avioane funcționale și au nevoie de sol pentru a efectua lovituri aeriene). Mai recent, în Ucraina, cele mai crâncene bătălii au fost duse pentru stăpânirea aeroportului din Doneţk, iar luptele nu au scăzut din intensitate decât atunci când el a devenit impracticabil, totalmente distrus. O altă incursiune în istorie, mai adâncă: în 1968 invazia Cehoslovaciei nu a început cu tancurile. Pe 20 august, pe la 20:30, un comando compus din 30 de parașutiști sovietici, deghizați în civil, aterizau la aeroportul Praha-Ruzyně pentru a prelua controlul asupra lui. Peste cîteva ore, mai multe avioane Antonov 12 aduceau la Praga Divizia 103 Aeroportată, iar alte 6300 de tancuri sovietice invadau Cehoslovacia la sol...

Importanța unui punct de legătură aerian devine și mai evidentă în condițiile Moldovei, care nu are legătură terestră cu Rusia, chiar și luând în calcul armata din Transnistria. Îmi veți spune că și cele existente pot fi ușor invadate, dar fiți de acord: e mai ușor să aperi un aeroport decât trei, or pentru o invazie armată e suficient și unul singur. Vă recomand, pentru acei pe care eu nu-i pot convinge din varii motive, un interviu interesant la REL cu Dumitru Mînzărari.

Aceste discuții au început după ce actualul Prim-Ministru a anunțat că, chipurile, am avea nevoie de alte două aeroporturi, unul la Nord (la Bălți?) și altul la Sud (la Comrat?), ambele în teritorii potențial ostile Chișinăului. Concomitent, Dodon se întâlnește cu ambasadorul Rusiei pentru ca să discute despre împrumuturi pentru „investiţii în infrastructură” (aeroporturi?) și bagă Moldova în așa-numita Bancă Euro-Asiatică (mecanism de finanțare în afară de control occidental?). Cu alte cuvinte, vom împrumuta bani de la ruși pentru care vom plăti și dobândă, pentru a le construi lor, rușilor, piste pentru avioane? Celor care iar vor sări să mă acuze că m-aș fi „ţicnit” le voi aduce aminte de ceea ce scriam cu trei ani în urmă (știu că nu-i bine să fac trimiteri la propriile texte, dar asta e...) că să vedeți că problema „aeroportului” nu-i de azi.

16 ianuarie 2017: RUSIA VREA SĂ CONTROLEZE ŞI AEROPORTUL DE LA BĂLŢI Ani de zile Aeroportul de la Bălți nu a trebuit nimănui. Nici Chișinăului, nici Rusiei, nici Tiraspolului. Nimănui! Până când a apărut o petiție online militând pentru re-deschiderea lui. Nimic deosebit până aici: petiții există cu zecile… Numai că în cazul dat inițiatorul petiției a mers mai departe, a muncit serios și proiectul începea să devină promițător de avansat. Și uite aici s-au activat imediat separatiștii de la Tiraspol! Un oarecare Likiorov cumpără compania care ar gestiona proiectul investițional de la Bălți în cazul în care autoritățile moldovenești l-ar accepta. Vi-l prezint pe Likiorov: vicepreședinte al Congresului Comunităţilor ruse din RM, fost membru al mişcării „Ravnopravie”, adjunctul atamanului suprem al Uniunii trupelor de cazaci din Rusia și din străinătate, etc., etc. Eu sper ca așa-numiții investitori să înțeleagă că în această zonă nu există decizii pur economice! Le voi aduce aminte că tot ce se va face se va face pe banii lor, nu ai lui Likiorov. La urma-urmelor, Tiraspolul nu de Aeroport are nevoie și nici de profituri, ci de control asupra lui. Doar atât. [...]. Îmi voi permite să vă aduc aminte că celor care băteau alarma atunci când a fost vândută BEM rușilor de la VEB li se răspundea cu argumente similare: e doar o logică pur economică, proiect investițional, creare de locuri de muncă și alte prostii de acest gen.

Iar pe final vom mai spune doar atât: la Nord, Aeroportul de la Iaşi e la o distanţă de doar 70 km de Bălţi sau la 120 km de Drochia. Ce-i mai uşor şi mai ieftin? Să construieşti un nou aeroport, sau să facilitezi accesul la cele existente? Asta dacă „grija faţă de popor” este motivaţia principală, desigur.

VEŞTI DIN FRANŢA Două la număr, care tangențial (ori ba) ar trebui să ne intereseze. Franța a adăugat 4 țări în lista neagră a țărilor considerate „paradisuri fiscale”, care nu cooperează pentru combaterea fraudelor financiare. Printre ele se număra și Bahamas, loc foarte drag președintelui nostru Dodon. „Le Monde” ne mai anunță că francezii au identificat 15 agenți diversioniști ruşi și locul lor de transit în Franța. Unii dintre cei 15 agenți ai GRU au efectuat operațiuni în Marea Britanie, Bulgaria, Crimeea, Republica Moldova și Muntenegru. Iată eu sunt foarte curios să aflu detalii despre „operaţiunile” desfășurate la noi! Voi - nu? Ori şi francezii s-au „ţicnit”?

SCUMPUL NOSTRU În 2016 instituția prezidențială ne-a costat exorbitanta sumă de 17,48 mln. de lei. Un lux absolut nejustificat (părerea mea!). Dar iată că socialistul Dodon, mare luptător cu inegalitățile sociale și în strictă linie ideologică a stângii socialiste a venit şi a făcut dreptate! În 2020 instituția pe care o conduce va cheltui doar 35,26 mln. de lei!

Iar Cireşica de pe tort o voi trimite personal cetățeanului român și deputatului în parlamentul Republicii Moldova, Lebedinschi. Dar îi voi trimite doar jumate, căci cealaltă jumate – entității abstracte „statul român”. Cetățeanul român Lebedinschi a votat împotriva limbii române în comisii parlamentare. Eu zic că ar trebui să i se retragă cetățenia pentru acte ostile statului român. Să vedem ce va zice entitatea abstractă „statul român”!

Partager cet article

2 décembre 2019 1 02 /12 /décembre /2019 12:32
Săptămâna în care RevVoienSovietul l-a numit pe Stoianoglo

Duminică, 1 decembrie, toți românii vor sărbători Ziua Națională a României, a 101 aniversare de la Marea Unire. Și în Republica Moldova câteva evenimente importante sunt preconizate. La momentul în care veți citi aceste rânduri multe din ele vor fi deja consumate. Cum ar fi concertul de muzică clasică de miercuri, 27 noiembrie, de la Filarmonica Natională ”Serghei Lunchevici”. Sau cel de pe 28 noiembrie, când TVR a chemat lumea la un concert de muzică folclorică la care au participat artiști de pe ambele maluri ale Prutului. Pe 1 decembrie sperăm să fie inaugurat bustul lui Dumitru Matcovschi pe Aleea Clasicilor din Chișinău. (Sperăm, căci la inaugurarea acestui bust a mai venit lumea o dată, dar atunci au venit degeaba...) Iar Garda Națională din R. Moldova va defila la București (e drept că cu acești guvernanți nu este exclus să-i vedem și la Moscova, de 9 mai...).

Despre acțiunile celor care prin definiție trebuie să le organizeze, organizațiile de unioniști, nici nu ar mai trebui să pomenim, căci nu asupra evenimentelor specifice voiam să focalizez atenția. Și în această săptămână ne vin vești despre banii alocați de România pentru diverse nevoi vitale ale Moldovei. Și liceul Asachi din Chișinău va fi renovat din bani românești! Cu toată rezistența și agresivitatea elitelor (poate în afară de cele culturale care într-adevăr reprezintă valoare) procesele de unificare a spațiilor devine din ce în ce mai evident și... inevitabil.

Săptămâna trecută, mai mult de 52.000 de cetățeni români din R. Moldova au participat la scrutinul prezidențial din România. (Scorul exorbitant obținut de Iohannis în Basarabia e un subiect destul de curios în sine și probabil atestă o lipsă de conectare mediatică cu România, dar acest lucru ne interesează mai puțin aici). E o cifră record. Tendința interesului în creștere pentru alegerile din România și dezinteresului față de cele din Moldova este un fenomen deloc neglijabil. Republică Moldova capătă din ce în ce mai mult o caracteristică de „failed state”, fără niciun fel de legitimitate, nici măcar democratică. Un exemplu similar în acest sens este Găgăuzia, başcanul căreia a fost ales in extremis, cu o evoluție a participării dubioasă în ultimile două ore. Aceste formațiuni statale nu au decât două justificări: o propteală din exterior (ah, geopolitica!) și eforturile de perenizare ale privilegiilor pe care statul respectiv le acordă elitelor nomenclaturiste (pe bune, dispare statul – dispare și funcția!).

In rest, evidenţele sunt strigătoare la cer: până şi Transnistria, acolo unde românofobia este unul din elementele constitutive fondatoare ale pseudo-statalităţii, exportă cel mai mult în... România!

TRANSNISTRIA, APROPO Săptămâna trecută, așa-numitul memorandum de la Bratislava, refuzat inițial de Republica Moldova, a fost cică semnat de autoritățile de la Chişinău. Ce conține acest memorandum asupra căruia a insistat atât Moscova, cât și OSCE, nu se știe. În acest context, declarațiile efemerului ex-Ministru de Externe, Nicu Popescu, despre pericolul unei federalizări de facto a Moldovei (ca să vezi, atunci când a făcut alianță cu socialiștii, ne asigura că nu există niciun pericol!) capătă un cu totul alt sens, căci eu cred că el știe foarte bine ce voia anume Lavrov atunci când îl saluta călduros pe Nikalai Nikalaici la Moscova...

MOLDOVA – TERITORIUL GOTR Un militar rus a fost oprit la frontiera moldo-ucraineană cu echipament radiofonic și de comunicare vădit peste necesitățile ordinare ale unei persoane de rând... A fost oprit de către ucraineni, nu de moldoveni, și trimis înapoi în... Moldova. Moldovenii au zis că din punctul lor de vedere totul a fost ok. V-ați prins, da? Un militar al forțelor armate de ocupație se poate plimbă prin Moldova cu un sac de echipament dubios și totul e ok.

PUNCTE COMUNE DE CONTROL CU UCRAINA Tot în acest context ar trebui să ne bucure faptul că se discută deschiderea a încă două puncte de control vamal comun cu ucrainenii. Mai bine zis, ucrainenii ar trebui să se bucure. Căci pericolul din partea noastră vine în ziua de azi, nu a lor. Iată ce fel de „furnizori de securitate” am devenit pentru regiune!

PATIMI LA FRONTIERĂ La Nordul țării interlopii se iau la bătaie, în cel mai direct mod, cu poliția de frontieră. Se trag focuri, nu foaie verede! Care și cum și ce anume se întâmplă nu știu și nu am cum să știu, dar bănuiesc că e temporar. Nu fiindcă vor fi combătuți bandiții. Pur și simplu ze schimbă șefii, se schimbă și circuitele... Vă recomand un film slovaco-ucrainean, „Čiara” (The Line, 2017), realizat de Peter Bebjak. Cred că nu există o descriere mai bună despre cum funcționează chestia cu frontiera.

UN CHICULEŢ Săptămâna care a trecut am ascultat două interviuri ale noului Prim-Ministru și unul al noului Ministru de Externe. E lucru știut, în orice declarație a unui politician fiecare aude anume ceea ce vrea să audă. Eu am auzit ceea ce nu doream. Dar am auzit o confirmare a faptului că noul guvern a întors oiștea vectorului pe dos. Cred că a venit timpul, mai ales după declarațiile Ministrului de resort, de a scoate „IE” din coada „MAE”. Iar insistența lui Chicu de a repeta la infinit că „nu vom umbla cu mâna întinsă” nu au decât un singur sens: „Vreţi să ne dați bani? Vă privește. Dar noi nu mai acceptăm constrângeri din partea „Occidentului””. Mai ales, geopolitice. Iată că s-a realizat visul celor de la ACUM: finanțările de la UE, colaborarea cu FMI, toate fițele astea occidentale riscă să dispară...

FĂRĂ CHICULEŢ DE RUŞINE A fost semnat bugetul pentru 2020. Cu tocmai 7 miliarde de lei deficit! În realitate acest deficit poate deveni și mai enorm, dacă se întâmplă să ne fie tăiat robinetul din exterior. Desigur, în anul alegerilor prezidențiale scopul suprem este consolidarea electoratului, dar toate aceste deficituri vor fi răsplătite! De către acei care cică beneficiază de ele. Și cu dobândă...

REVVOENSOVET-UL LUI BRÂNZAN Toate aceste cataclisme nu ar fi avut loc dacă acei de la Acum nu depășeau anumite linii roșii și nu transgresau niște tabu-uri elementare: cu socialiștii sau comuniștii nu faci alianță! Dar e o speranță deșartă... Săptămâna trecută am avut și o dovadă că aceste linii roșii și tabu-uri pentru sus-numiţii nici nu au existat vreodată! Efemerul și ex-Ministrul Economiei, Brânzan, a declarat următoarele: „Trebuia de creat un tribunal, ceva de genul la рев воен совет, un tribunal pe care am fi împuternicit câțiva procurori și judecători, oferindu-le protecție de stat, cu anumite responsabilități și drepturi, pentru a începe să curețe sistemul judiciar”. Pricepeţi, da? Nu există în capul lui Brânzan semnal „stop” la astfel de noțiuni. Iată „ghestapo” el nu ar folosi, aici e ok, dar „revvoensovet” se poate! Fără a mai pomeni de absența însăși din imaginarul său a unui sistem de DEMOCRAȚIE! Într-un fel, ar trebui să-i mulțumim: el ne-a explicat cât de aproape conceptual sunt acei de la Acum de socialiștii lui Dodon (să fiu înţeles corect: PDM nu-i exclus din această ecuaţie) și cât de firească apare astfel efemera lor coaliție...

PATIMI LA OLĂNEŞTI Reabilitarea unui monument grănicerilor români a stârnit mânia din partea primarului şi preotului de la Olăneşti. Când aud de România – văd roşu. Deşi în cazul lor cred că e explicabil: ei sunt din categoria celora care au interiorul craniului tencuit cu roşu... Se spală doar din interior.

STOIANOGLO – PROCUROR ACUM l-a vrut pe Ștefan Gligor. A fost ales Alexandr Stoianoglo. Iată și toată ecuația. În rest, nu există diferențe. Unul e dintr-o gașcă. Altul – din alta. Ambii sunt controlați politic și independenți în funcție de cine se pronunță asupra lor. L-am ascultat 2 minute pe Stoianoglo... Atât merităm. Un individ care abia de leagă o propoziție. Iar una fără greșeli gramaticale e greu de găsit în discursul său.

LIMBA MOLDOVENEASCĂ ÎN LEGE PSRM bagă un proiect de lege în Parlament în care figurează „limba moldovenească” şi limba rusă. Asta deja nu mai e doar ridicol. E lamentabil! Demn de casa de nebuni.

UN CHIC DE ASFALT ŞI EVRO-REMONT Chicu a început reabilitarea drumurilor din R. Moldova. A început cu drumul care duce spre propria casă. Firesc, nu? Și Ceban a început să repare Chișinăul! A început cu propriul cabinet. Eu zic că e la fel de firesc. Avea cândva Gheorghe Urschi un sketch în care zicea că pentru a-i face pe moldoveni bogați, trebuie să-i facă pe rând deputați pentru un an-doi. Nici nu ai cum zice că nu a avut dreptate...

ŞI CEBAN LA MOSCOVA Şi Ivan Ceban va pleca în vizită la Moscova. Ceban e primar de Chişinău. Ori această funcţie e doar aşa, un element din alt scenariu? O cuvertură...

APROPO DE PRIMĂRIE Ceban a dat toți pretorii de sectoare afară și și-a recrutat cei patru vice-primari. Primăria Chișinăului nu a avut staful complet de o eternitate! Era comod cu un singur vice-primar „face-tot”. Toţi furau, dar în văzul tuturor doar unul se afla. Acum când totul e sub control total, se poate lucra şi cu staf complet. Iar acea care va monitoriza și va evolua totul va fi... fostul vice-președinte al partidului lui Usatîi, Elena Panuş! Repet: atâta merităm - atâta avem.

FALS DE LA DODON Dodon l-a felicitat pe Iohannis. N-avea cum să nu-l felicite. Numai că între varianta trimisă Președintelui țării și ceea ce a afișat el pe situl instituției sale sunt atestate mici diferențe. Fiindcă Dodon e un macho cu păr pe chept! Și trebuie să se vadă! (Vedeți aici detalii, căci nu am dorință să comentez mai mult)

INTERCEPTĂRI Un alt epizod tragicomic: Moțpan fâlfâie în parlament niște hârtii dubioase (cel mai degrabă un fals) în care afirmă că liderii opoziției și reprezentanți ai presei sau societății civile au fost „ascultați”. Nu e bine, clar. Totul trebuie să fie legal și viața privată - respectată. O, dar ați zis „viaţă privată”? Pardon, atunci când lumea își face selfi chiar și la ușa WC-ului, când știi fiecare ce mănâncă la micul dejun, în real-time totul, ei reclamă „viaţă privată”? Ori e chestie de complot ceva? Ceva ilegal, poate? Personal, mă doare-n cot dacă sunt ascultat ori ba. Ca principiu, na, zic și eu că nu-i bine. Dar dacă află SIS ce cred eu despre ei, ori despre șefii lor și raportează unde trebuie, tot nu strică! Ascultați, tovarăși, sănătoși! Iar dacă vă scapă ceva, nu ezitați, întrebați! Pentru voi, tovarăși dragi, pot și să repet a doua oară, dacă v-a scăpat ceva! Ce ziceți, domnilor, poate încercăm ceva transparență? Poate îi ajutăm și noi pe cei de la SIS să afle ce-i interesează?... Căci dacă interceptează ei ceea ce toţi ştiu deja, reiese că-i facem inutili?

FĂRĂ TV RUSESC Între timp, alte țări știu ce înseamnă să-și apere interesele, suveranitatea și bunăstarea cetățenilor. În Letonia, spre exemplu, nouă posturi de televiziune au fost oficial interzise săptămâna trecută. Printre ele: Pervîi Kanal, NTV, Rossia 24, RTR Planeta și REN TV. Fiindcă ei știu ce vor!

FĂRĂ PROF DE ROMÂNĂ Iar la Chișinău, în liceul teoretic „M.Eminescu”, deja de câteva luni, 3 clase de-a V-a nu fac ore de limba romană din motiv că liceul nu are cadre didactice! Nu-i nimic, încă puțin și vă trimite Vasneţov comisari pentru a-i învăța „limba maldavnească” în loc!

Cam atât a fost. Vă felicit, dragi fraţi români, cu ocazia Zilei Naţionale! Fiţi mândri de destinul care e al vostru!

Iar Cireşica de pe tort din această săptămână o voi trimite direct lui Ivan Ceban : la Chișinău un sărman suferind a urcat pe un pilon de înaltă tensiune amenințând că se aruncă în gol. 11.000 de locuințe au rămas fără electricitate timp de 8 ore, până când salvatorii nu au rezolvat problema. Iar Ivan Ceban nu a venit la fața locului precum a făcut-o Dorin Chirtoaca cu al său nebun… Nu e bine, tovarășe Ceban, nu e bine! Tradiţiile casei trebuie respectate nu doar în privinţa evro-remontului!

Partager cet article

30 novembre 2019 6 30 /11 /novembre /2019 21:16
Casa noastră, România!

Visul despre casă. Nimic mai mult, dar nici mai puțin, decât o casă. Casa noastră. Cu mamă și tată, cu frați și surori. Ei sunt cum sunt. Buni că pâinea caldă, răi la mânie, arțăgoși și zeflemitori…

Unul e cu limba mai lungă, altul sărac la vorbe și cu brânza-n șip. Celălalt dă și cămașa de pe el, iar când a sa se subție, dă și din a ta…

Cu obligații și nedreptăți. Cu unul care mereu încearcă să-ți pună-n cârcă partea lui de corvoadă și de trudă, cu un altul care mereu dă vina pe tine când se răstoarnă oala cu smântână… Dar cu ambii care sar la bătaie atunci când baistrucii de pe ulița vecină te dau jos de pe bicicletă!

Cu ciondăneli și hârâituri, cu gelozii și rivalități. Dar cu un cojocel pe care l-am purtat cu toții pe rând, cu sora mai mare care îi leagănă pe toți acei care vin din urmă. Cu bădia care veghează peste roiul de frați și surori mai dihai că cloșca peste pui. Badea care-ți dă la moacă dacă te uiți strâmb la el. Și căruia îi faci o pacoste la prima ocazie ca să te răzbuni. Îl spui la tătaia, de exemplu, că a umblat la punga cu tiutiun…

O casă din astea plină de nebunie, de gâlceavă și de sfadă. Dar și de o liniște infinită atunci când vuiește furtuna afară, iar tu stai cu badea cu nasul lipit de geam pândind fulgerile și numărând secundele până la tunet, ambii înfricoșați, dar încercând cu toată încăpățânarea să ne demonstrăm unul altuia că nu ne este teamă, iar la fiecare fulger ne infingem și mai tare unul în altul. O casă în care, atunci când e ger afară, se adună toți, care pe cuptor, care la gura focului, ascultând povești și așteptând să răstoarne mama măligă care se coace pe plită… O casă în care în dimineaţa de Paşti îl asteptăm pe tata de la biserică ca să ieşim de sub oghialuri şi să ne spălăm pe mâini în apă cu ouă roşii şi să gustăm din sfinţit înainte de a mânca de dimineaţă, poate unica masă de dimineaţă împreună din an...

Niciodată nu zici că ești fericit în asemenea case. Fiindcă fericirea este casa însăși, nu aflarea ta în casă. Iar atunci când ea dispare, când ești rupt și aruncat din ogradă, fugărit prin stepe și tundră, nu ai nevoie decât de un singur lucru : să fii acasă…

Cât de mult doare atunci când ți se spune că nu ai casă!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher