Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
20 décembre 2021 1 20 /12 /décembre /2021 07:00
Săptămâna în care am luat apă la Veneţia

În câteva zile intensitatea evenimentelor va diminua sensibil căci și demnitarii, și criminalii, și acei care-i pasc din urmă ca să producă știri vor merge cumințel și organizat în vacanță. Care la munte, care la soare, care-n capitale europene, după cum li-e pohta și catârul. Probabilitatea ca mulți din ei să se regăsească în același loc e mare, dar magia sărbătorilor de iarnă există cu siguranță și misterul vacanțelor de Crăciun va rămâne bine ascuns în pardoseala cojocului tipului cela dubios pe care-l așteaptă și cei mici (pentru cadouri) și cei mari (pentru că l-au plătit).

Pentru ceilalți, care-i urmăresc zi la zi cu sufletul la gură, lucrurile sunt mult mai puțin sigure din acest punct de vedere... Cu certitudine însă vor putea răsufla puțin mai... liber(?) cât vor dura interminabilele sărbători de iarnă.

Vom începe și noi această ediție, mimând spiritul sărbătorilor, cu ceva mai îmbucurător ca de obicei:

FILM PREMIAT Filmul „Nanu Tudor”, despre care am mai scris cândva, regizat de Olga Lucovnicova, originară din R. Moldova, a fost ales cel mai bun scurtmetraj european, la cea de-a 34-a ediţie a galei premiilor Academiei Europene de Film (EFA), care a avut loc sâmbăta trecută la Berlin. Să-i urăm Olgăi acelaşi succes şi cu lung metrajele care, să-i urăm şi acest lucru, vor veni!

CHIŞINĂU – BUCUREŞTI După aproape 2 ani de pauză, trenul care unea capitala Republicii Moldova cu cea a României va circula din nou! E o noutate îmbucurătoare, iar dacă până şi Zdob & Zdub au „cântat” la inaugurare (prezenţa ambasadorului României fiind în aceste circumstanţe oarecum banală şi firească), atunci chiar putem suspecta că deschiderea spre România are baze serioase şi solide! Vom trăi şi vom vedea.

CA ŞI NOII ŞEFI Sau noile șefe. În fine, contează mai puțin. Contează că în calitate de președinte al Consiliului Audiovizualului al R. Moldova a fost aleasă Liliana Vițu-Eșanu, iar în calitate de vicepreședinte – Aneta Gonța. Din partea instituției respective mă interesează doar un singur lucru: securizarea spațiului informațional. Iar asta înseamnă, la rândul său, alte două lucruri: combaterea propagandei kremliniste și profesionalizarea continuă (imparțialitatea și independența presei fac parte din această latură) a presei. Nu sunt deloc convins că noua conducere va ști să răspundă cerințelor date. Dar nici nu am elemente pentru a afirma contrariul. Vom trăi, deci, și vom vedea.

30 DE ANI Trei poliţişti, Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut și Valentin Mereniuc, au fost uciși pe loc. Un al patrulea polițist, Gheorghe Cașu, a decedat la scurt timp în spital, din cauza rănilor mortale. Astfel începea, pe 13 decembrie 1991, războiul din Transnistria. Era primul război declanșat de Kremlin în fostele republici ale URSS-ului... Republica Moldova a pierdut peste 300 de combatanți. 1200 de răniți... Ultimul război, în plină desfășurare, acel din Ucraina, a luat peste 15.000 de vieți omenești... Săptămâna trecută Krasnoselski, soția căruia deține cetățenie românească, a fost „reales” președinte la Tiraspol. Dodon l-a felicitat. Mitropolitul Vladimir l-a felicitat. România a declarat că nu recunoaște „legitimitatea” acestor alegeri. OSCE face reuniuni și se întreabă ce se întâmplă. Păcat că le expiră mandatul. Vor veni alții, entuziasmați, cu scoli occidentale în rezolvarea conflictelor, și vor cere Chișinăului să facă concesii în semn de bună credință, pentru a da un suflu nou „negocierilor”... Chișinăul oficial nu prea a făcut declarații. Ei sunt la Bruxelles. Se integrează activ în UE. Drept că UE e cam surdă şi aude doar ce vrea să audă.

BARCA IA APĂ LA VENEŢIA Comisia de la Veneția a emis un raport extrem de critic la adresa Republicii Moldova referitor la legile adoptate despre funcționarea procuraturii. În câteva cuvinte, comisia respectivă nu pare să fi apreciat ca principiul separării puterilor să fie încălcat flagrant într-un stat democratic și ca instituția procuraturii să-și piardă independența. Partea bună în această poveste este însuși faptul că Comisia de la Veneția a examinat cazul și a emis un raport. Înseamnă că nu ne consideră încă un caz dezesperat. Stoianoglo, eliberat din detenție, a declarat că așa și nu a înțeles ce a greșit. Între timp, are un nou dosar: pentru „inviolabilitatea vieții personale”, dar și pentru „divulgarea datelor urmărirei penale de către persoana abilitată cu controlul desfășurării urmărirei penale”. Vă las să judecați de gravitatea șefului de acuzație...

IMUNIZATUL ŞOR Dumitru Robu, acel care i-a luat scaunul lui Stoianoglo, a cerut să-i fie ridicată imunitatea parlamentară lui Şor. De ce anume nu a fost făcută cerința respectivă mai devreme nu se știe. Cu puțin înaintea cererii respective Şor anunța că va demara procedura de impeachment împotriva Maiei Sandu. Tauber a și trâmbițat de la tribună că e o răfuială politică. Ţinând cont de probabilitatea succesului acelui impeachment, eu cred că e mult mai probabil să fi aflat Şor despre iminența cererii de a i se ridica imunitatea și s-a grăbit să apuce prăjina. Adevărul e că devine greu de crezut, în circumstanțele actuale, că procuratura nu-i la cheremul președinției.

MAIA SANDU ŞI POPORUL! Președinția a publicat un scurt video, de doar 2 min 30, în care explică cum s-a răfuit cu „clasa politică” a regimului Plahotniuc. Am auzit că au fost și din acei care au cerut declarații și despre „starea poporului”. Să am iertare, dar Maia Sandu și partidul ei au fost votați anume pentru asta: pentru ca să lupte cu „clasa politică” a regimului Plahotniuc. Asta și face. Așa că, dragii mei, vă invit să urmăriți cum luptă în continuare „oamenii buni” cu „statul capturat”. Nimeni nu a promis altceva.

Ah da, și nu uitați să plătiți facturile de la MoldovaGaz (pentru gazul neconsumat încă)!

Partager cet article
19 décembre 2021 7 19 /12 /décembre /2021 19:45
Ucenicie

Ucenicul (Kiril Serebrennikov, RUS, 2016 (Ученик)) : În mai 2017, la exact un an de la proiectarea filmului la festivalul de la Cannes, au loc percheziții la domiciliul realizatorului Kiril Serebrennikov. În luna august a aceluias an Serebrennikov este arestat de către autoritățile ruse pentru pretinse deturnări de fonduri alocate teatrului pe care îl conducea. Realizatorul a fost plasat în arest la domiciliu, iar în iunie 2020 este condamnat la 3 ani cu suspendare.

S-ar părea că nu există legătură directă între aceste două șiruri de evenimente, dar dacă veți privi filmul lui Serebrennikov și îl veți situa bine în contextul socio-politic rus, o corelație imediată devine mai mult decât evidentă. Reacția bolnăvicioasă a sistemului opresiv nu face, acum, când au trecut deja cinci ani de la apariția filmului, decât să accentueze și să valideze (dacă ar mai fi nevoie de așa ceva) justețea și incisivitatea celor relatate. Așa ceva se poate întâmpla: voluntar sau involuntar, un cuvânt spus, un articol, un cântec, în cazul nostru – un film, nimerește exact în țintă, peste o bubă puroindă, în nervul dezgolit. Și atunci reacția e pe măsură chiar dacă la moment poate să ne pară drept supradimensionată.

Filmul relatează povestea unui elev, Veniamin, care consideră că lumea a luat-o razna, că forțele malefice devin omniprezente și că doar el deține cheia izbăvirii. Fiindcă el citește din cartea sfântă, din Biblie, fiindcă el deține cheile sacrului grație acestor lecturi. Și fiindcă el este „știutor”, iar ceilalți, indiferent de cine ar fi ei – colegi de clasă, învățători, directoare, preot, propria mamă – nu sunt decât niște ignoranți, Veniamin consideră că poate decide de soarta lor.

Dar filmul nu este doar despre fanatism religios și monstruozitățile generate de el. Această tumoare se dezvoltă în văzul tuturor, inclusiv al autorităților (școala, poliția, biserica) și nimeni nu îndrăznește să i se opună. Mai mult decât atât, unica persoană care înțelege ce se întâmplă cu tânărul băiat și care încearcă cumva să se împotrivească este sancționată... Fiindcă „autoritățile” nu îndrăznesc să combată răul evident care poartă hainele ideologiei oficiale.

Dacă nu ați privit încă acest film, se impune! Pentru o mai bună înțelegere a lumii de azi.

(film recomandat în Revista Timpul din România, ediția Republicii Moldova (nr. 7))

Partager cet article
17 décembre 2021 5 17 /12 /décembre /2021 14:36
Imagine: https://euvsdisinfo.eu/ro/moldova-presiuni-politice-gaze/

Imagine: https://euvsdisinfo.eu/ro/moldova-presiuni-politice-gaze/

Aho, aho! Copii şi fraţi,

Stați puțin și nu mânaţi

Și povestea mi-ascultați!

 

Dacă-i cald în casa voastră,

Dați-vă lângă fereastră;

De aveți c-un loc mai mult,

Lângă voi am să mă mut

Să mai stau la cald oleacă

Că se pune promoroacă

Și pe mutră și pe moacă.

 

Să vă spun al meu năcaz

Cu facturile la gaz.

Daca vreți să plec acasă,

Umpleți punga cât mai groasă!

Dolărași și euroi,

Că să plec eu de la voi.

Gălbenași pentru chimir,

Să mă-ntorc cu chilipir!

 

Mănați mӑi: hăi, hăi!

 

Iarna-i grea, omătu-i mare,

Semne stranii anul are:

Morile s-au înfundat,

Caii s-au împiedicat,

Carele s-au înglodat.

Mâine anul se-noiește,

Dară plugul ruginește.

Parcă-i plugul lui Tărâță,

Tras de zece pui de mâță,

Unu-i lung și altu-i scurt,

Dă-mi colacul să mă duc!

Să mă duc în lumea mare

Unde-i ziua mai cu soare,

Unde-i munca mai cu sare.

Sau măcar să trec pârăul

Cât nu mi-o crăpat răbdăul,

Să trec Prutul și frontiera,

Să mai văd ce-i nou pe Terra

 

Puțini vin și multe pleacă,

Multe pleacă c-o desagă

Și revin cu multă pradă.

Și jupâneasa gazdă a plecat

La pomeni de adunat,

La Bruxelles și la New-York

După un colac copt,

La Paris și la Berlin

După un urcior plin,

Și de-acolo s-a întors

C-un colac rar

Și-mpletit frumos,

Împletit în nouă sfori

Pentru dragii verișori,

Împletit în zece ațe

Pentru a partidului state.

Și-a făcut un colac pentru sat

Pentru „oameni buni” măsurat

Care stau cu limba-n gură

Și nu ştiu nici-o urătură.

 

Dară noi, că știm mai multe,

Vom striga ca de la munte:

Mânați măi, hăi, hăi, hăi!

 

Am mai avea de urat,

Dar nu suntem dintr-un sat apropiat,

Ci din loc îndepărtat,

Unde iepurele

Ști-a păzi oile,

Iar vulpea găini nu poftește.

Nici pensionarii – pensie,

Nici funcționarii – funcție.

Unde pita cost-un ban

Da’-i vândută pe-un cârlan.

 

Mai îndemnați, măi flăcăi,

Hăi, hăi, hăi!

 

Cum a dat Dumnezeu an,

Holde mândre lui Traian,

Să dea Domnul să răsară

Ceva minte-n astă țară

Vamele ca să dispară

Grânele ca să răsară.

 

Asfel să dea și la voi

Ca s-avem parte și noi.

Să vă fie casa casă,

Să vă fie masa masă,

Tot cu mesele întinse

Și făcliile aprinse.

Și la anul să trăiți,

Să vă găsim înfloriți,

 

Ca merii,

Ca perii,

În mijlocul verii,

Ca toamna cea bogată

De toate-ndestulată.

Aho, aho!

 

(Vezi aici hăitura de anul trecut!)

Partager cet article
14 décembre 2021 2 14 /12 /décembre /2021 10:59
heavy metal

tata nu a scris poezii

de altfel - nici prozӑ

a avut o viaţӑ „prozaicӑ”

cӑrţile pe care le pӑstra pe raft

erau groase şi grele ca metalul

 

heavy books about heavy metal

 

cӑrţile tatei erau despre metal

despre rezistenţa materiei

tata nu a fӑcut disidenţӑ

tata nu a fost membru de partid

tata era din altfel de materie

solidӑ

rezistentӑ

 

tata nu a ştiut sӑ picteze

desenele lui erau toate liniare

executate pe hârtie milimetricӑ

trase cu rigla

şi cu creionul simplu

nimeni nu a ştiut sӑ tragӑ

drepte de diferite grosimi

cu acelaşi creion mai bine ca tata

tata ştia cӑ dreptele nu sunt toate la fel

tata avea un set de peniţe pentru tuş

şi câteva sticluţe de tuş

negru – verde – albastru – roşu

tata nu a fӑcut caligrafie

decât atunci când l-am rugat

sӑ ne scrie „frumos”

o pancartӑ pentru şcoalӑ

am avut cea mai frumoasӑ pancartӑ

în biroul tehnic pe care-l conducea

am vazut zeci de desene tehnice

executate impecabil

cu tuş negru – verde – albastru – roşu

erau cele mai frumoase

desene tehnice executate vreodatӑ

cu o multitudine de cifre mistice

coborâte direct din

 

heavy books about heavy metal

 

când a murit tata

uzina îi mai datora câteva luni de salariu

uzina i-a fӑcut gard din metal la mormânt

din contul datoriilor la salariu

 

heavy metal. too heavy metal.

too much books for this too heavy metal...

Partager cet article
13 décembre 2021 1 13 /12 /décembre /2021 07:00
Keith Haring, "Untitled #283"

Keith Haring, "Untitled #283"

CULTURA POP ŞI DIALOGUL (IM)POSIBIL Cred că nu voi greși prea mult dacă voi afirma că noutatea săptămânii trecute a fost „întâlnirea” (virtuală) dintre Putin și Biden. Ce au discutat anume nu vom ști degrabă, dar cu certitudine s-a vorbit despre Ucraina și despre amenințarea Rusiei de a ataca vecinul său estic. Așa-numitul plan al operațiunilor militare, care chipurile ar fi stat pe masa lui Putin, nu pare să fie luat în serios de marea majoritate a specialiștilor, dar nici suta de mii de militari cu tancuri și cu rachete care trag chiulul grămădiți la frontiera cu Ucraina nu poate fi lăsată fără reacție. Putin se joacă de-a mâța cu șoarecele și se pare că obține ce-și dorește: să fie băgat în seamă și să i se deschidă, pentru Gazpromul drag, gazoductul NordStream-2. Experții ruși numesc asta „somare la dialog” (принуждение к диалогу). Se pare că Putin a reușit și de această dată. Altfel cum am înțelege comunicarea SUA că NordStream 2 va fi închis dacă Rusia va ataca Ucraina în condițiile în care el încă nu funcționează?...

Pe noi această poveste ne privește în cel mai direct mod, dacă e să privim atent peste „planul militar” prezentat presei săptămâna trecută pe care se văd distinct niște săgetuțe roșii (ori roz aprins) dinspre... R. Moldova (mai exact dinspre partea aia care se cheamă „Transnistria”)! S-ar părea că în asemenea condiții conducerea RîMî ar trebui să facă totul pentru ca, în colaborare cu toți partenerii și aliații posibili, să diminueze sau să anuleze acest pericol... Aham... Oare unde au disparut mesajele atât de des folosite acum ceva timp cu „Republica Moldova – furnizor de securitate regională”?

Săptămâna trecută aflam, nu fără stupoare, că firma fostului ministru al Apărării din Republica Moldova, în care fiul său Artiom Pânzari era folosit ca paravan în acte, transporta motorină pentru tehnica de luptă a rușilor din Transnistria!

Tot săptămâna trecută, din surse proprii pe care le consider bine informate, am aflat că duetul inseparabililor POPescu (finul) & POPov (nașul) au rechemat (se întâmpla cu câteva săptămâni în urmă) delegatul Republicii Moldova (atașatul militar), detașat de către Ministerul Apărării în cadrul Ambasadei RM la Bruxelles, responsabil anume de relația cu NATO! (A se considera rechemarea respectivă în paralel cu vizita de nu demult a duetului POP la Moscova). Nu știu dacă Domnul NATO s-a supărat ori ba, dacă e bântuit ori ba de gelozie, dar poate că e mai bine așa: cine ne poate asigura că informațiile transmise de atașatul militar ministerului nu ajung mai departe?...

Altfel, mi-ar place și mie să știu cam ce ar preconiza să facă Chisinaul în cazul în care trupe militare ar ataca Ucraina de pe teritoriul Transnistriei...

„ALEGERI” LA TIRASPOL Corneliu Furculiţă, Zinaida Greceanîi, Bogdan Ţîrdea, Vasile Bolea, Vlad Batrîncea, Fiodor Gagauz au fost să se întâlnească cu o delegație de oficiali ruși veniți să asiste la „alegerile” ilegale care sunt organizate în Transnistria pe 12 decembrie. Ulterior și Igor Dodon a anunțat că s-a văzut cu „oaspeții înalți”. Reiese că ei participă la o ilegalitate? Bineînțeles, nimeni din aceștia nu vor fi „deranjați” de autoritățile de la Chișinău (e prerogativa SIS-ului), care, dacă nu ați uitat, au alte priorități (inclusiv SIS-ul): lupta cu corupția! Apropo, Dodon a revenit la Chișinău, dar parcă au uitat toți de existența lui. Oare nu trebuia el arestat? Vai, nu-s dovezi... Uitam.

CEL MAI POP-ULAR MINISTER Lilian Darii, noul Ambasador al Republicii Moldova la Moscova este vărul drept al Maiei Sandu. Bine, la drept vorbind, Darii nu este proaspăt angajat. Proaspătă e doar numirea. Dar noi deja cunoaștem explicațiile: ce să-i faci dacă nimeni în afară de verișori nu vrea să vină să lucreze la salariile mici de funcționari publici? Poate doar concubinele tinerilor amatori de Tetris, însă ținând cont de lipsa de experiență și de statut de verișoară, ele încă nu pot aspira la funcții de ambasador... Bineînţeles, toate astea sunt practici bune şi nu au nimic în comun cu „corupţia”.

„ALEGERI” LA BĂLŢI Decizia definitivă despre anularea alegerilor primarului de la Bălți a fost luată în noaptea dinspre sâmbătă spre duminică. Evident că mulți dintre orășeni nu au aflat despre anularea scrutinului decât ajungând la secția de vot și s-au întors, bănuiesc foarte bucuroși că s-a făcut dreptate, pe la casele lor. Marcoci, candidatul PAS, cu al treilea scor electoral, s-a retras din cursă. Nu mult după el și Nesterovschi, candidatul PSRM, cu al patrulea scor electoral, s-a retras. Și astfel, un foarte vechi prieten al orașului Bălți (bălțenii știu de ce!), un oarecare Nicolae Chirilciuc, care în primul tur a acumulat tocmai 416 voturi (asta ar fi cam 3-4 blocuri, dacă nu greșesc) va fi contracandidatul lui Grigorişin pentru funcția de primar! Ce să zic? Încrederea bălțenilor în procesele electorale și în valoarea votului lor a atins cote namaivăzute până acum! Iar cine iese învingător la noi atunci când absenteismul bate recorduri se știe...

RĂZGÂNDIM-AŞ ŞI N-AM CUI Ex-ombudsmanul Moloșag pe ultima sută de metri a încercat o piruetă și și-a retras cererea de demisie. Ori cererea ei a fost un act de răzvrătire individuală și nu a fost coordonată cu "centrul", ori a fost, dar informația nu a coborât destul de repede până la infanterie, însă deputații au votat demisia Ntaliei Moloșag. Să fie acesta punctul final al acestui epizod?...

SALARII DUBLATE Cândva demult, pe când eram la liceu, aveam un curs de economie. Și la primele lecții învățam tema „banii”. Nu mai țin minte cu exactitate care anume erau toate carecteristicile banilor, dar pe una o țin minte foarte bine: „banii nu ajung niciodată”. Mitul că salariile mari pot rezolva ceva în lupta cu corupția e o dovadă a inculturii generalizate în materie de economie. Nivel școlar. Nimic altceva. A mări salariile pentru a scăpa de corupție e inutil. Adevărul e că salariile mari pentru demnitarii publici fac aceste posturi mai atractive. Da, poți atrage talente mai ușor, dar nimic altceva. Cea mai discutată noutate a săptămânii a fost intenția parlamentarilor de a dubla salariile judecătorilor Curții Constituționale. 82.000 de lei brut. Problema nu-i că acești demnitari vor primi 4.000 de euro lunar (3.000 net aproximativ), ci discrepanța dintre aceste sume cu salariile celorlalți. Ar mai fi ceva de menționat: în treacăt, deputații și-au mărit și propriile salarii, dar CCM a servit de fumigenă și de această dată. Iar pentru a salva aparențele, Maia Sandu nu a promulgat legea. Adică povestea va continua. Din păcate pentru tot sistemul decizia respectivă seamănă foarte mult cu o elementară recompensă pentru serviciile acordate. Și oricare nu ar fi justificările invocate, e practic imposibil să crezi altceva...

FREE GUADAGNINI! Violonista Alexandra Conunova a lansat o petiție prin care cere suportul comunității pentru ca vioara confiscată de vameșii moldoveni să-i fie întoarsă. Situația devine de-a dreptul absurdă! Da, e clar că artista a comis iregularități cu actele de însoțire ale instrumentului. Dar e la fel de clar că această vioară nu este parte a patrimoniului național şi că pentru moment nu există informație precum că ar fi furată de undeva. Este exact cazul când excesul de pedantism și zel în respectarea procedurii cauzează mult mai mult rău decât o înțelegere amiabilă. Dar cui să-i explici?... Apropo, Ministrul Culturii într-o emisiune recentă vorbea despre acordarea unor titluri (fiindcă acele care există nu sunt suficiente, mdeh) de „ambasadori ai culturii”. Și acestor „amabasadori” el ar avea intenția să le acorde pașapoarte diplomatice! Ei bine, în cazul Alexandrei Conunova el nu are nimic de spus? Ce-ar fi să înceapă anume cu ea? Căci un mai bun ambasador al Republicii Moldova greu găsești. Chiar și fară titlu oficial acordat.

Partager cet article
6 décembre 2021 1 06 /12 /décembre /2021 13:06
"Sărbătoarea nebunilor", caricatură de Chéri Hérouard (1881 - 1961)

"Sărbătoarea nebunilor", caricatură de Chéri Hérouard (1881 - 1961)

Săptămâna trecută românii și-au sărbătorit Ziua Națională. S-ar cuveni că această ediție să fie consacrată în întregime acestui eveniment. Doar în ultimii 10 ani peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au cerut cetățenia României. Cetățenii Republicii Moldova, tradițional, votează cu picioarele. Cel mai rațional și mai valabil vot!

Din păcate, vom abandona aici mesajele de sărbătoare, căci suntem obligați să consacrăm spațiu altor subiecte.

PROXENETUL POPORULUI Săptămâna a început cu o explozie mediatică de proporţii: Eugen Luchianiuc a publicat pe blogul său un material în care a dezvăluit rolul ambiguu al unui oarecare Dumitru Godorog, om influent care s-a oploșit pe lângă avocatul poporului, Natalia Moloșag. Condamnat pentru proxenetism în trecut și fără a fi angajat oficial, susnumitul se comporta ca un veritabil pașă pe lângă ombudsman. Spațiul mediatic a explodat! Cu toată împotrivirea Nataliei Moloșag, ea a fost nevoită să demisioneze. Nu înainte de a se ridiculiza în cadrul unui briefing. Situația e cu atât mai picantă cu cât Moloșag a fost avocata Maiei Sandu, iar Maia Sandu a încercat să nege că o cunoaște! Se vede că ceva s-a stricat în sistemele de filtrare...

CONSILIERUL LUI GAVRILIŢĂ Același blog, al lui Luchianiuc, mai publică un material, de această dată despre consilierul Prim-Ministrului, Natalia Gavriliţă, un oarecare Segiu Cușnir. Chiar dacă nu are un trecut de proxenet la pasiv, traficul de influență și micmaşurile descrise sunt de toată frumusețea. Din păcate, presa nu a preluat informația și „societatea civilă” nu a mai reacționat cu aceeași vehemență. Cred că Eugen s-a cam grăbit. Evenimentele trebuie lăsate să fie digerate. Cu atât mai mult că între timp a detonat o altă bombă, la Nordul republicii.

PAS – SCOS DIN CURSA ELECTORALĂ Fiți pe pace: ați citit corect. Numai că eu nu mă refer la alegerile primarului municipiului Bălți, ci la cele de mai târziu. La viitoarele parlamentare, spre exemplu. Desigur, ceea ce spun e valabil doar pentru scorul electoral al partidului în municipiul Bălți. Cât privește decizia de a o scoate din cursă pe Tauber, vom menționa doar două lucruri. Primul e că nu sintem la primul eveniment de acest gen. Ne vom aduce aminte de eliminările partidului lui Usatîi și acea a lui Năstase din cursa pentru primăria Chişinăului. Tradiții și niciun mister! Numai că actualii au declarat că rup cu tradițiile seculare?! Și al doilea lucru: de fiecare dată formalitățile legale au fost respectate. Dar, vorba aia, toți înţeleg totul și fără prea multe explicații. Dacă e să ne limităm la cazul Tauber, presa locală de la Bălți a descris cu lux de amănunte campania ei electorală, numai că autoritățile nu au reacționat. Totul trebuie făcut la timp. Și echidistant. Câte s-au scris pe timpuri despre campania lui Dodon, spre exemplu... Degeaba! Putem să-l felicităm de pe acum pe tovarășul Grigorişin. Afacerile familiei vor fi protejate! Și de această dată vom face referință la un material publicat de Eugen Luchianiuc. Dacă crede careva că candidatul PAS poate face faţă la Bălți, greșește amarnic. Încă o dovadă a faptului că „centrul” a pierdut definitiv contactul cu regiunile... Pentru moment însă, acei care câştigă politic sunt ŞOR-iceii. Ei organizează deja proteste...

IMBOGĂŢIRI ILICITE LA PACHET Legea cu tragerea la răspundere pentru îmbogăţiri ilicite e foarte comodă. Nu ai cum reproșa ceva faptului că personaje precum Sîrbu sau Iorgu sunt anchetați, dar toți înţeleg că vor fi „deranjați” doar acei care nu sunt „buni”. Definiția de „om bun” însă devine din ce în ce mai puțin evidentă... Ori dimpotrivă: prea evidentă.

LINII ROŞII Lumea vuiește despre așa numitele „linii roșii”. Vuieşte la un alt nivel, desigur, acel geopolitic despre care se tem guvernanţii să vorbească la noi, dar să știți că există unele limite imposibil de depășit și la un nivel mult mai mărunt. Vă mai aduceți aminte de un personaj destul de exotic, diaconul Ghenadie Valuța? Acel care s-a remarcat prin mesaje extrem de agresive homofobe, care a fost filmat maltratând un câine și multe altele. Și uitasem de el, dar săptămâna aceasta aflam că biserica l-a „concediat”. Poți face ce vrei (ceea ce a și făcut Valuţa pâna acum, de ani buni) biserica va tace molcom. Dar iată „asumarea samavolnică a administrării treburilor parohiale” nu se iartă! Afară cu Valuţa!

VICEGUVERNATORI LA BNM Experții (cel puțin din acei pe care-i cunosc eu) afirmă că inflația la sfârsit de an va atinge 14%. Spre deosebire de ceea ce ni se afirmă de la televizor, doar 4 p.p. din acest scor se atribue prețurilor de pe piața mondială. 10% sunt consecința directă a (in)deciziilor BNM și, în special, a faptului că BNM a ezitat să majoreze ratele dobânzilor, iar atunci când le-a majorat a făcut-o timid, ca o fată mare. Una din consecințe a fost că volumul creditelor de consum a explodat. Ce spune Legea Băncii Naționale? Care este prerogativa BNM?... La ce să ne aşteptăm? O să vedem prețurile galopând și în 2022... O depreciere importantă a leului? Va exploda bula? ... Suspans – suspans...

Dar acest paragraf nu este despre tot binele care ne așteaptă, ci despre importanța instituției și deciziilor care sunt luate de către BNM. Parlamentul a votat numirea a doi viceguvernatori: Tatiana Ivanicichina și Arcadie Albul. Despre Albul nu putem spune mare lucru, dar declarația dumisale promite: „Voi avea bun simț în relația cu băncile din Transnistria. Despre furtul miliardului cunosc doar din ceea ce a scris presa”...

Mult mai interesant este însă parcursul Tatianei! Ivanicichina a fost secretar de stat pe timpul lui Armaşu, cât acela a fost Ministru al Finanțelor, dar când a venit Gavriliţă (primul mandat) a fost „rugată” să plece. Armaşu devine Guvernator BNM în decembrie 2018. Ivanicichina a stat pe tuşă o mică perioadă de timp, cât a durat luna de miere între PAS şi PSRM-ul lui Dodon. Apoi Premier a devenit Chicu. Armaşu o numește pe Ivanicichina în funcție de șef la Direcția de Stabilitate Financiară la BNM și o delegă înapoi la Ministerul Finanțelor. Lucru curios, numirea și delegarea au avut loc practic concomitent, în aceeaşi zi! Printre altele, ea nici legal nu ar putea ocupa funcția respectivă, căci legea BNM spune: 10 ani de experiență în sectorul bancar. Dar opinia publică a trecut pe alături de aceste numiri, orbită fiind de o numire cu adevărat apreciabilă.

ŢURCANU LA TELEVIZIUNE Vlad Ţurcanu a fost numit Director general al companiei Teleradio Moldova! Este, fără îndoială, una din cele mai bune noutăți ale săptămânii, dacă nu ale ultimilor luni! Cel puțin, această numire nu poate fi contestată. Ne mulțumim și cu atât.

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămâna o voi trimite vameșilor. Vă mai aduceți aminte de povestea cu vioara Alexandrei Conunova? Apoi să știți că celebra violonistă așa și nu și-a recuperat instrumentul! Tupeul și prostia autorităților din Republica Moldova nu are limite. Repet ce am mai spus acum câteva saptamâni: există textul legii și există spiritul legii. Când nu-i minte, ai texte. Uneori textele sunt un bun paratrăsnet împotriva prostiei. Textele bine scrise, bineînţeles. Alteori, ca în cazul cu această vioară, ele produc ravagii. Fiindcă minte şi obraz nu-i, de aia!

Ce ziceți, tumultuoasă săptămână, nu-i așa?

Partager cet article
29 novembre 2021 1 29 /11 /novembre /2021 20:26
Săptămâna în care am mai plătit un „meleard”

MELEARDUL. DUBLUL 2 Săptămâna a început năucitor, cu o noutate care ne-a îngheţat literalmente. Gazprom a înaintat Chişinăului un ultimatum: în 48 de ore teritoriul Basarabiei trebuie cedat Armatei Roșii! Ptfu, încurc: ăsta e din alt secol, din 1940.

De această dată ei au cerut ca „datoriile istorice” (ghilimelele sunt de rigoare) pentru gaze să fie achitate în decurs de 48 de ore, altfel Rusia va închide robinetul. Moldova a și plătit de atunci, iar Gazprom (se întrevede de la o poștă regretul din comunicatul lor) a confirmat că a primit banii.

Ceea ce ni s-a explicat pe parcursul săptămânii este că Moldova a achiziționat gaze în octombrie la prețul „avantajos” negociat de Spânu cu Gazprom, iar cetățenii au plătit la tariful cel vechi. Diferența a constituit-o tocmai 74 de milioane de dolari! Activitatea Moldovagaz la general și modalitatea acumulării acestei datorie ține, fără pic de dubii, de competența organelor de anchetă, dar ceea ce este strigător la cer este nivelul cosmic de incompetență și de iresponsabilitate de care a dat dovadă Guvernul la general și Spânu în mod particular. Geaba încearca unii să-i ia apărarea. Citatul respectiv îi aparține: „La moment nu am reușit să fac cunoștință cu textul acestei notificări. Ea a fost expediată către Moldovagaz. Mâine vom face cunoștință cu documentul după care vom lua măsuri.”

În oricare stat sănătos pentru asemenea „uitări”, dar îndeosebi pentru faptul că nu au fost făcute publice imediat (chiar în aceeași seară când au fost semnate!) absolut toate înţelegerile (cu anexe cu tot, pâna la ultima virgulă) Spânu ar fi trebuit să-și dea demisia. Tinând cont de antecedente și de „datoriile istorice” (nu mă refer, vă dați bine seama, la bani și acorduri comerciale) nu se putea proceda altfel!

Iar pentru faptul că scandalul a izbucnit într-atât de tardiv și pentru felul în care a izbucnit putea fi demis guvernul in corpore. Pentru incompetență şi pentru muşamalizarea incompetenţei.

ÎN ROMÂNIA DUPĂ ALINARE Veștile bune au venit săptămâna trecută de acolo de unde vin ele dintotdeauna: din România! După rușinea oecumenica în care ne-au băgat Popescu & Co acum o săptămâna, iată-i ajunși și la București, cu Maia Sandu în frunte! Desigur, ceea ce face România pentru Moldova nici nu poate fi comparat ori pus pe același cântar cu șantajurile și umilirile permanente care ne vin de la Moscova, oricât nu ar insista mediatic autoritățile de la Chișinău să „echilibreze” efectele.

Statul pe două scaune a devenit imposibil. Geaba tragi de ele ca să le apropii. Geaba te lingușești si te ceri la sânul Rusiei: „Am discutat cu această ocazie despre o serie de subiecte de interes comun de pe agenda relațiilor moldo-ruse precum semnarea recentă a contractului de livrare a gazelor naturale rusești către Republica Moldova, eliminarea barierelor și restricțiilor din comerțul reciproc cum ar fi taxele de import aplicate față de unele categorii de produse.” (citat di comunicatul lui Popescu dupa întrevederea cu Kozak la Moscova).

În deosebi ar trebui să ne bucure proiectele de interconecatare energetică cu România: s-a decis construcția liniei de electricitate Suceava – Bălți. La fel sunt de salutat intențiile referitoare la recunoașterea reciprocă a diplomelor. Zeci şi zeci de proiecte anunţate!

Popescu ne promitea că va aduce de la București un acord care va face integrarea europeană a Moldovei ireversibilă. Dar dacă se referea la foaia de parcurs semnată cu România, cred că exagerează. Ea merge la pachet doar cu un alt act fundamental care ar legitima-o: ieșirea definitivă a Moldovei din absolut toate structurile CSI!

Apropo, am ascultat cu mare atenție conferința de presă a ministrului nostru de externe. Bănuiesc că era obosit după câteva zile de muncă intensă, altfel nu pot să-mi explic lipsa de entuziasm și emoție (incomparabil sub nivelul angajamentului emoţional retoric din interviul de la Eho Moskvy) la lectura proiectelor care vor fi lansate în Republica Moldova cu suportul României. Ce-ai să-i faci? Sunt lucruri ireversibile și imposibil de stăvilit, oricât n-ai crede (or eu chiar sunt convins că ei chiar cred asta!) și nu ai încerca să convingi lumea că moldovenii nu-și doresc Unirea. Dar recunosc că aici caut pete pe Lună.

CIREŞICA DE LA BĂLŢI Mai mare stabilitate decât la Bălți nu găsești pe acest glob pamântesc. De 30 de ani – același lucru! Nu știu dacă Tauber din partidul fugarului Şor a fost la Bălți înainte de această campanie. Dar a venit și mai nu a fost aleasă primăriță din primul tur! Dar cered că se va întâmpla peste o săptămână. O destoinică moştenitoare a lui Usatîi. Dragostea bălțenilor pentru personaje de acest soi este de nezdruncinat!

Apropo, nici ei nu-și doresc Unirea.

Partager cet article
28 novembre 2021 7 28 /11 /novembre /2021 20:32
Poveste despre războiul ţiglei

Într-o bună zi s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple: un perete de la casa aia mare din hârtoape s-a dus cu pamântul puțin mai la vale și s-a prăbușit acoperișul.

 

Pe dată s-a adunat multă lume să vadă ce-i de făcut.

 

      - Trebuie să refacem acoperișul cât mai repede, a zis Svetlana, căci vine perioada rece a anului și va fi vai ş-amar! Eu am văzut la Supraten ciripiţă din aia de metal, modernă, cu acoperire și capacitate de izolare conform standardelor internaționale. E tare frumoasă, de culoare roșie.

       - Roșie?! a sărit imediat în sus Gheorghe Poantă, patriot cu vechime în state, participant la Marea Adunare Națională, la Podul de Flori și la Mitingurile de Protest împotriva Furtului Meleardului. În Aprilie 2009 a fost cu sufletul alături de tineri, dar a avut de lucru în gradină și nu a putut să meargă la Chișinău. - Roșie nu se poate! Cum putem noi să ne permitem să punem ţiglă roșie pe casă? Cum vom răspunde în fața generațiilor viitoare? Ce fel de oameni suntem noi, dacă uităm de toate crimele care au fost înfăptuite pe acest pamânt cu drapele roșii? Iată eu am să vă spun: la Kauffland am văzut țiglă foarte bună și e de culoare albastră! Exact așa cum se cuvine să fie, ca drapelul Europei! Ca cerul albastru al libertății!

La spusele lui Poantă Svetlana a izbucnit ca un chibrit aruncat în sobă:

- Numai la geopolitică vă gândiţi! M-am săturat până peste cap de România asta a voastră! Limbă, alfabet ați vrut? Na-vă! Iată, uitaţi-vă cum se dărâmă casa! Cât era colhozul stătea casa pe loc. Iar acum totul se dărâmă. La Supraten e mai ieftin și e compania noastră națională! De ce să le dăm banii noștri capitaliștilor din România?

- Din Germania, e din Germania, Svetuţă, a mârnâit abătut primarul Petru Nătângu căruia nu-i plăcea deloc ce întorsătură o luau lucrurile.

- Tot un drac, i-a tăiat-o scurt Svetlana.

Gheorghe Poantă nu avea de gând să se dea bătut, mai ales în fața uneia de alde Svetlana, o șovină interfrontistă și o venetică. El cu din acestea a luptat toată viața lui, nu putea să dea îndărăt tocmai acum:

- Minciuni! Minciuni și prostii! Toată viața ați umblat cu minciunile și cu prostiile! Voi ați fost la Kauffland? E pentru prima dată când la noi în raion ajunge o companie cu standarde internaționale și noi în loc s-o încurajăm, o îngropăm. Lasă că știm noi al cui e Supratenul vostru! Și nu-i adevărat că la Kauffland e mai scump! Exact același prêţ, și mai fac și reduceri regulat. Iar dacă și au la ei ceva mai scump, atunci fiindcă e mai calitativ. E calitate europeană: așa țiglă nici nu-i la Supratenul vostru!

Și tot așa și tot înainte. Încetul cu încetul în jurul Svetlanei se adunaseră un grup de „susținători”, la fel precum și pe lângă Gheorghe, şi grupul său părea să fie ceva mai mare. Cele două cete de „cetățeni activi” puse launloc ramâneau însă mult mai puțin numeroase față de restul oamenilor care pur și simplu se uitau cum se ceartă Svetlana cu Gheorghe (îi și amuza, căci nu asistau la prima lor confruntare publică), scuipând coji de răsărită și făcând glume pe seama grupurilor beligerante…

- Gata! Ajunge! a trântit din ciubotă primarul Petru Nătângu. Dacă ar fi fost o masă la fața locului ar fi trântit în ea cu pumnul mai devreme, dar așa ramânea fără replică de fiecare dată când ridica pumnul în sus, lăsând publicul dubitativ referitor la tabăra pe care o susținea astfel gestual primarul.

- Cât se poate atâta! continuă el, oarecum împăciuitor, căci tare nu voia ca unii sau alții să-i sară în cap. Se cam temea și de Svetlana, și de Gheorghe. De-a lungul anilor primarul a înregistrat o carieră sinusoidală care a fost consemnată până și la Starea Civilă, pornind de la comsomolistul model, Piotr Natingov, până la cetățeanul român cu acte în regulă, Petru Nătângu. Nu prea-i plăcea să i se aducă aminte de variile etape din propria viață, mai ales în public, mai ales acum, când avea și o vârstă, și o stare...

- Iată cum vom face: obiectivul nostru este să acoperim casa, corect? Cred că atât Svetlana Ivanovna, cât și Domnul Gheorghe Poantă vor fi de acord cu asta. De aceea eu îmi asum, în fața D-stră a tuturor, angajamentul să mă duc mâine la raion, merg și la Supraten și la Kauffland să văd ce țigle au în stoc. Le voi explica de ce avem nevoie și în funcție de ofertele pe care mi le-or face o voi alege pe cea mai convenabilă. Să știți că nici primăria nu e un sac fără fund și trebuie să fim foarte atenți la cheltuieli. Iar ca să nu apară probleme și sfadă în comunitatea noastră mică, voi insista ca țigla să nu fie nici roșie, nici albastră. Verde, galbenă, roz, violetă, orice culoare în afară de astea două! Cred că toată lumea va fi de acord, așa-i?

Liniștea care s-a așternut peste cinstita adunare nu lăsa loc pentru dubii: domnul primar avea dreptate sută la sută!

    - Bun, dacă nu sunt obiecții, vă propun să ne căutăm fiecare de treabă, că se face seară, zise grăbit primarul, nu cumva să mai intervină careva și demonstrativ s-a întors cu spatele spre asistență, toată făptura-i aratând că se pornește spre casă.

Dar tocmai în acel moment, de undeva de la o margine s-a auzit o replică:

- Dom’ primar, stați puțin, că nu-i chiar așa de simplu!

Era Nicuşor Tuchilatu, băiat tânar, care învăţa la Chișinău la universitate și care tocmai s-a nimerit pe acasă.

       - Ce folos de țigla voastră, dacă s-a mutat peretele din loc? Nu vedeți că aici sunt necesare investiții mai serioase? Ar trebui să consolidăm peretele cumva, altfel degeaba punem țigla aia.

În jurul lui Tuchilatu erau deja adunate vre-o 2-3 persoane din tinerii care mai rămăseseră prin sat și care au copilărit împreună.

Primarul s-a întors brusc din călcâi și s-a năpustit asupra lui Nicuşor:

      - Tu te crezi prea deștept, da? Tu crezi că noi aicea nu ne știm lucrul sau cum? Vezi satul ăsta? Tu crezi că cine îl menține în viață? Voi, ăștia care ați plecat, ori noi?, ori Primăria, care de unde are, de unde n-are, dar găsește și mijloace, și oameni ca lucrurile să meargă înainte! Desigur că vom consolida peretele, asta e de la sine înțeles! Chiar mâine dimineața voi trimite pe cineva la lutărie și vom astupa crăpăturile cum se cuvine.

      - Bine, îndrăzni timid Tuchilatu, dar trebuie consolidate fundațiile...

     - Vom face și asta! Vom cere bani de la raion şi vom face! Ceva timp va ţine și așa. Avem nevoie de mijloace, iar mijloace nu-s! Ori poate ne împrumutaţi voi nişte piatră și ciment? Ce zici, ne împrumută tat’-tu materiale? Văd că a adus piatră, vrea să facă ceva, așa-i?

Lumea a început a se uita urât înspre Nicuşor și acela nu a mai insistat. De-ai lui Tuchilatu erau oameni gospodari și se țineau mai deoparte de „obște”. Sătenii și așa se uitau chiorâş la ograda lor, care din invidie, care din simplă răutate, așa că Tuchilatu a tăcut și, urmând mulțimea, a pornit și el spre casă.

În ogradă l-a găsit doar pe bunelul, care nu era departe de 100 de ani, taică-su cu maică-sa fiind duși la deal. Nicu s-a gândit că n-ar fi rău să le facă ceva de mâncare pentru când se vor întoarce, iar cât trebăluia el prin bucătăria de vară, mai pălăvrăgea cu bătrânul. I-a povestit cu amănuntul despre „adunarea” de lângă casa din ponoare, la care Moș Ilie Tuchilatu i-a răspuns:

- Of, măi băieți, măi... Casa ceea demult trebuia dărâmată, că nu va sta ea în picioare cum nu mai trăiesc eu alți o sută de ani! Când a ridicat-o Fănică acolo pe chisc, multă lume i-a spus să nu se chinuie degeaba, că acolo nu-i stabil locul. Că lumea nu era proastă pe vremuri și dacă nu a făcut altcineva casă în ponoare, apoi tot nu degeaba. Dar parcă puteai să-i spui ceva lui Fănică? Era din ăștia noi, căpătuiți de puterea sovietică. Toți proștii și nerozii au devenit năcealnici atunci, iar prostului ce să-i explici? Mai ales dacă e năcealnic și câinos pe de-asupra... Pe câţi i-a nenorocit el atunci!.. Dar Dumnezeu e mare și face parte tuturor... Apoi iată, cu casa ceea nu s-a mai pus nimeni tare îndărăt. Fănică şi-a ridicat casa în vârful dealului. Aşa a vrut rânza lui, aşa a făcut. Casă mare, că avea şi de unde: a cărat cu camioanele din colhoz cât a dovedit. Dar până la urmă cum a zis lumea așa și s-a întâmplat: rar era anul când nu trebuia Fănică să repare ceva. Cât a ținut colhozul a ținut și casa lui Fănică, dar de cum s-a terminat și nu a mai fost Fănică cu mâna pe pâine, s-a terminat şi cu casa: n-a mai avut din ce s-o tot cârpească. A scris Fănică hârtie și a donat casa primăriei, iar el s-a mutat la oraş. Eu casa ceea aș desface-o de tot și aș pune pădure în acel loc, să mai țină pământul închegat cât se poate. Dar, mă rog, cine mai ascultă un om bătrân în ziua de azi?...

Se făcea seară. Petru Nătângu vorbea la telefon cu un cumetru de-al său care era un fel de șef de secție la Kauffland. Cumetrul i-a propus să facă primăriei o donație: din diverse loturi de țiglă ramâneau spre sfârşit unități, care așa și nu mai puteau fi vândute. Adunate launloc se putea aduna și de-un acoperiș. Mă rog, cam pestriț, pe alocuri poate că trebuia cârpit, dar era gratis!

Petru Nătângu nu contenea cu mulțumirile, iar în sinea sa se gândea cum va anunța sătenilor că a achiziționat ţiglă la doar o treime de preț și cât efort a depus el pentru a negocia o asemenea ofertă. Cumetrul va trebui și el mulțumit cumva, să nu sufle cuiva o vorbă din greșeală.

Partager cet article
22 novembre 2021 1 22 /11 /novembre /2021 07:00
Săptămâna în care mâna stângă a distrus ce a făcut mâna dreaptă

 

Meșterii grăbea,

Șfările-ntindea,

Locul măsura,

Șanțuri largi săpa

Și mereu lucra,

Zidul ridica,

Dar orice lucra,

Noaptea se surpa!

A doua zi iar,

A treia zi iar,

A patra zi iar

Lucra în zadar!

 

Recunosc: săptămâna trecută am avut ceva remușcări. Președintele RM, Maia Sandu, era deja pe undeva pe la Paris (mai departe de popor, mai aproape de mine), iar eu nu găsisem de cuviință s-o pomenesc de bine. Și cum stăm cu obiectivitatea, dom-le editorialist? Ai-ai-ai, rușinică, îmi ziceam eu...

Dar a mai trecut o săptămână și îmi vine să mă felicit (că dacă nu m-oi lăuda eu, cine să mă laude?) penru intuiție și fler. Să detaliem deci! (Nu înainte de a-mi cere iertare pentru această digresiune nombrilistă și narcisică)

Нет, ребята, все не так,

Все не так, ребята!...

Degeaba dați voi pe la ușa caselor mari... O să vă deschidă, dacă bateți, nu-i vorbă. Că așa sunt ei în casele celea mari, politicoși. Și pomeni o să vă dea, tocmai ca să nu pară nepoliticoși, și au și de unde, la o adică. Dar nimeni n-o să vă primească în casă: ni-meni!

Hai să vă explic și de ce. Pe degetele de la o mână. Dacă e cu putinţă, vă rog un mic efort de imaginație.

Închipuiți-vă că aveți o gospodărie mănoasă și arătoasă undeva într-un sat. Iar vecinul D-stră este un necăjit din ăia din care sunt în toate satele: om bun, cumsecade, dă binețe de departe când te vede pe ulița satului, te întreabă de sănătate, cumințel și cu ai săi, cel puțin nu vuiește satul din cauza lor, oleacă bețiv, deși nu bea de usucă, oleacă leneș chiar dacă nu se dă în lături de la muncă, oleacă prostuț chiar dacă nici n-ai zice că-i idiot desăvârșit, și... sărac, orici-ar face...

Iar peste o casă trăiește un fel de „enfant terrible” al satului: un tip obraznic, violent, îngâmfat și încăpățânat, un scandalagiu care e și mare hoț pe deasupra. Și nu prea ai ac de cojocul lui, căci e o namilă de om și nu știe șapte. Și mai are și-un frate la primărie și un văr la poliție, așa că nici de „lege” nu prea se teme... Mai pe scurt, e un tip din ăla de care e mai bine să te ții departe, să-l ai mereu în vizor, dar să nu prea ai de afacere cu el. Numai că nici asta nu prea e cu putință, căci iese exact ca în povestea cu ursul: „măi Ioane, am prins un urs!”, „adu-l încoa!”, „dacă nu pot!”, „atunci lasă-l naibii și vino tu”, „dacă nu mă lasă el!”. Un tip care mereu crează probleme și tensiune.

Dar iată că într-o zi vă bate la ușă vecinul ăla necăjit și vă roagă, fâsticit, boțindu-și șapca în mâini, cu privirile-n pamânt, să-l ajutați cumva, că vine iarna și are copii mulți, „Nouă suflete, coane Fănică, nouă, și renumerație... După buget! Mică, sărut mâna, coane Fănică”. Și vi se face milă de el, căci nu-i om rău, precum spuneam, și chiar ați avea mare nevoie de ajutor prin gospodărie și chiar prin casă, așa că îi spuneți, ca să păstrați distanțele de rigoare, că de ce nu?, că s-ar putea, că ar trebui să discutați și cu nevasta, să vă mai gândiţi la ce ar putea face (un fel de „foaie de parcurs”, în limbaj mai modern). Iar pentru moment îi puteți avansa o mică sumă de bani. În contul salariilor viitoare, de la sine înțeles, nu din milostenie.

Mai departe însă iată ce se întâmplă: se duce necăjitul nostru... direct la nătărăul care vă crează permanent probleme și trag amândoi o beție de pomină de răsună mahala de cântecele lor...

A doua zi, precum era și convenit, vecinul căruia mai nu i-aţi dat cheia de la ogradă şi de la casă, iarăși vă bate la ușă, la fel de fâsticit, chinuit și de mahmureală pe deasupra...

Iată să-mi spuneți acum, dragilor? Cum ați proceda?

Uite-așa o poveste. Iar pân’ la ziuă mult mai este...

 

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână însă o voi trimite unei bresle întregi: jurnaliștilor. La Chișinău a fost Samantha Power, administratorul USAID. Ce este USAID nu cred că trebuie să vă explic, e suficient să fiți mai atenți la panourile rutiere din RîMî... După întâlnirea cu Gavriliţă a avut loc și o conferință de presă. Nu am fost de față, dar acei care au fost iată ce au povestit: cică „jurnaliștii” au adresat doar două întrebări, ambele pentru Natalia Gavriliţă: dacă va fi anul acesta târg de Crăciun la Chișinău și cât plătește Gavriliţă pentru gaze... Atât.

Da, pân-la ziuă taaare mult mai este.

Partager cet article
15 novembre 2021 1 15 /11 /novembre /2021 13:05
Săptămâna în care s-au împlinit 100 de zile amiabile

Din păcate (sau din fericire), săptămâna care a trecut nu ne-a adus mari noutăți. Punctul nevralgic generator de știri s-a deplasat la frontiera dintre UE și Belorusia, acolo unde se desfășoară un nou epizod al confruntării lui Putin cu Occidentul. Putin nu a inventat nimic nou: el l-a sfătuit pe Lukashenko să facă exact același lucru pe care (e ferma mea convingere, chit că nu sunt eu anchetator să aduc probe) l-a făcut acum câțiva ani în urmă atunci când UE s-a confruntat cu primul val de refugiați, anormal de masiv și de organizat. Numai că de această dată în fața europenilor nu este Putin, ci un isignifiant Lukashenko și, ca prin minune, atât oficialii cât și mass-media europeană îndrăznesc să mai spună câte ceva.

Printre altele, ca prin ricoșeu, acea poveste ne-a afectat și pe noi: vă mai aduceți aminte de acei 30.000 de sirieni?

Îmi permit această digresiune din simplul motiv că noi încă continuăm să digerăm un alt epizod al confruntării sus-menționate: războiul gazelor din Republica Moldova. O mică confruntare la nivel european, dar un mare pas pentru Rusia! În realitate, Putin a câștigat fără drept de apel confruntarea pentru Moldova. Și, precum ne anunță ANRE, totul a fost o colaborare amiabilă. Nici nu ne îndoiam prea mult.

În principiu, Gazprom ar fi putut, pentru exact aceleași concesii din partea RM (menținerea statutului MoldovaGaz, un status-quo al Transnistriei, etc.), să ofere un preț mult mai mic pentru gaze, dar dacă e să-ți bați joc, atunci trebuie s-o faci până la capăt!

Pe parcursul săptămânii am aflat că moldovenii vor plăti exact același preț ca germanii sau austriecii pentru gaze. Atunci apare o întrebare legitimă: dacă plătim la fel de scump, la ce bun contract cu Gazprom? Și dacă avem contract cu Gazprom, de ce plătim așa de scump? Răspunsurile vă las să le găsiți desinestătător, ca la scoală.

Săptămâna aceasta aflam că, în sfârșit, se va lucra la proiectul de interconectare a liniilor electrice cu România. Un bun șut în fund tot servește la ceva. Dar, pe bune, se putea face și fără contract cu Gazprom.

Iar Nicolai Nicolaevici, alias Nicu Popescu, se pregătește să meargă la Moscova. El probabil nu este „țigan” și „urmaș al lui Budulai” ca toți ceilalți.

BULIGA GATE Scandalul săptămânii a fost numirea fostului ministru, Valentina Buliga, șefă la o subdiviziune a CNAMUP de către Boris Golovin. Ordinul a fost anulat după ce informația a devenit publică. Puterea i-a numit pe Musteață și Plămădeală în funcțiile de judecători ai Curții Supreme de Justiție. Numai că, în pofida protestelor din partea foștilor colegi de coaliție de la DA, puterea nu a dat înapoi în cazul lor. Undeva, în paralel, Gavriliță se plânge de faptul că nimeni nu vrea să lucreze pentru Guvern... Chestiile astea îmi par ridicole și miros urât de tot. În realitate, totul e foarte simplu: dacă Buliga, Musteață sau Plămădeală au încălcat legea – atunci să fie trași la răspundere. Dacă nu – orice „persecutare” pe motiv de colaborare cu alte forțe politice nu-i altceva decât dictatură. Să mă convingeți că nu am dreptate!

STOIANOGLO DEAD END Guvernul reactivează planul iniţial de înlăturare a lui Stoianoglo din funcţie, aparent scurtcircuitat atunci când a fost acesta din urmă arestat. Dar ceva nu funcţionează (şi dacă chiar nu le ajung probe?) şi vor merge pe planul cu „evaluarea”.

CONSILIUL AUDIOVIZUALULUI DEMIS Puterea a demis CA. O decizie populistă și absolut inutilă. Dacă tot au majoritatea, poate că ar trebui să revină asupra pachetului de legi „anti-propagandă”? Asta dacӑ considerente de ordinul securitӑţii informaţionale ar fi la originea interesului şi dacӑ scopul final este asigurarea unui spaţiu informaţional sӑnӑtos. Dar se vede că scopul nu este acesta, ci un banal control politic asupra televiziunii naționale.

100 DE ZILE Cică a existat și un raport. Nu știu cine a inventat chestia asta cu „perioada de grație” de parcă acei care ajung la putere vin de pe Marte și nimeni nu-i cunoaște ori nu le cunoaște promisiunile. Bineînțeles e ridicol să-i ceri unui guvern socoteală pentru chestii care nu țin de competența sau de potența lui, dar noi nici nu am făcut-o pare-se. În rest, Gavriliță ar fi trebuit să angajeze un actor pentru a citi raportul... Asta până a ajunge la conținutul său...

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămâna o voi trimite în Scoția. Și în mod special microbiștilor scoțieni care veneau la Chișinău la meciul de fotbal pierdut vitejește de către echipa Moldovei cu 0 la 2. Microbusul microbiștilor (ce fain sună) a trecut prin punctul de trecere a frontierei Leușeni fără a se opri, exact așa precum și se cuvine de trecut prin acest punct de trecere. Sunt sigur că în cel mai scurt timp actul lor „obraznic” va fi o banalitate, iar acești scoțieni, cel mai probabil involuntar, ne-au dat tuturor o lecție despre cum trebuie tratată frontiera respectivă!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher