Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
29 mars 2021 1 29 /03 /mars /2021 23:25
1937

1937

Pushkin vs. Dabija?

Pe 12 martie pleca în lumea celor drepți Nicolae Dabija...

Însă cele ce vor urma nu sunt un necrolog, panegiric sau un text comemorativ dedicat unei personalități care a marcat (fără pic de îndoială!) istoria statului care se cheamă astăzi “Republica Moldova”. Au apărut suficiente texte post mortem și e și ridicol „să te trezești din somnul cel de moarte” la mai mult de două săptămâni.

Timingul este însă ideal pentru altceva: la câteva zile după deces a apărut în spațiul public o propunere de a renumi strada „Pushkin” din Chișinău în strada „Nicolae Dabija”, ceea ce a stârnit o hărmălae de nedescris.

Propunerea respectivă a fost nu doar rău inspirată, căci nu a avut alt efect decât să „zădăre câinii”, ci și de-a dreptul nocivă, inclusiv pentru comemorarea și cinstea numelui celui care a fost Nicolae Dabija.

Iată din ce cauză: Nu există nici loc, nici necesitate, nici logică în a pune cap la cap numele lui Pushkin și al lui Dabija. Mi-a fost dat să văd postări voluminoase care comparau „personalitatea, opera și cariera” acestor doi poeți. Ceea ce este absolut impardonabil și fals din punctul de vedere al logicii elementare. Cu același efect putem să-l comparăm pe Sully Prudhomme cu... Marin Sorescu, să zicem.

Or, prin această propunere anume asta s-a făcut. În zilele care au urmat după decesul fostului redactor-șef al „Literaturii și Arta”, au curs zoi și ură cât, bănuiesc, nu a văzut Dabija în ultimii 10 ani de viață! De ce? Fiindcă s-a atentat la ceea ce reprezintă unul din simbolurile stalinismului și neo-colonialismului socialist: cultul lui „Pushkin”! În Republica Moldova suntem confruntați anume cu acest cult și nu cu ceea ce ar trebui să reprezinte memoria despre exilul poetului rus în Basarabia.

De ce anume „Pushkin”?

Pentru a înțelege ce spun se impune o mică incursiune în istorie. În 1937, în cel mai cumplit an al epurărilor staliniste, intrat în manualele din toata lumea drept „Marea Teroare”, pe toată întinderea URSS-ului erau organizate, pentru prima dată în istorie, ceremonii pompoase pentru a comemora 100 de ani de la moartea marelui poet național Alexandr Sergheievici Pushkin.

De ce a fost ales anume Pushkin, un poet, cert valoros, dar până atunci considerat drept „unul din...”? Sunt avansate astăzi mai multe ipoteze: că ar fi fost necesară o campanie națională (oricare, dar anume națională și de anvergură!) pentru a masca cumva ororile executărilor, respectiv alegerea lui Pushkin se potrivea de minune, căci a murit în ’37, cu exact 100 de ani mai devreme (sunt mai degrabă adeptul acestei ipoteze, căci data cade foarte bine, chiar dacă pentru comemorări naționale e mai cuvenită o dată de naștere decât una a morții)...

Alții susțin că Stalin urmărea destul de atent ce se întâmpla în mediul emigraților albi (s-ar și fi temut de ei, din inerție, cel mai probail), iar exact în acea perioadă apăruse o „modă” (astăzi i-am zice „hype”) și un interes în ziarele emigraților pentru Pushkin, un „geniu necunoscut şi nerecunoscut” etc., etc., iar Stalin a dorit astfel să le taie creanga din fașă furându-le un idol imaculat... În fine, nu contează, o simplă căutare pe net la subiect vă va lămuri ce și cum.

Cert e faptul că "cultul Pushkin" a fost creat de Stalin în 1937.

Vom mai menționa doar că în 1949, nu mult după WW II, se împlineau 150 de ani de la nașterea lui Pushkin. Comemorări pompoase au fost organizate nu doar în URSS, ci, mai ales și acestui fapt i-a fost acordată o atenție deosebită!, în țările proaspăt „eliberate” ale Europei de Est... Cortina de fier în Europa cădea odată cu instaurarea „cultului Stalin / Pushkin”.

Apropo, știați că practic în fiecare stat din blocul de Est a existat un oraș care a purtat numele lui Stalin? În România această „onoare” a avut-o Brașovul, care un timp așa și s-a numit: orașul „Stalin”. Din fericire, după moartea tiranului, „cultul lui Stalin” a căzut... Nu și „cultul lui Pushkin”.

„Pushkin”, go home!

„Pushkin”, go home!

Astea fiind spuse și bine înțelese, se cuvine să facem anumite concluzii. Dar vom începe mai de departe.

Dacă ați făcut literatură, sau aveți un nivel de cultură cel puțin medie, știți cine este Lamartine și care este „rolul personalității sale în istoria literaturii”. În 1833 acesta a traversat Bulgaria revenind dintr-o călătorie la Istanbul și a petrecut 3 zile la Plovdiv. Casa în care a stat așa și se cheamă: „casa Lamartine”; liceul francez de la Sofia îi poartă, la fel, numele și... cam atât. Nici barem strada pe care se află casa nu-i poartă numele, nemaivorbind de alte piețe sau parcuri din Plovdiv. Și îmi pare firesc să fie anume așa.

Nu m-ar scandaliza deloc dacă ar exista la Chișinău o „casă Pushkin”. Găsesc firesc ca instituții de cultură sau de învățământ ruse din Republica Moldova să-i poarte numele, chiar dacă unele ar putea da dovadă de o mai bună cunoaştere a iluştrilor reprezentanţi ai culturii ruse originari din Basarabia. Atât.

Fiindcă Parcul „Pushkin” (parcul central al țării, să nu uităm!), bustul lui „Pushkin” în capul „clasicilor” literaturii române, strada „Pushkin” din centrul Chișinăului nu au nimic în comun cu poetul Alexandr Pushkin, ci cu „cultul Pushkin”, un simbol al stalinismului și un semn al vasalității aplicat de colonizator (aidoma cailor înfierați) de care se cuvine să ne debarasăm, dacă, desigur, pretindem că nu ne mai dorim această vasalitate.

Strada „Nicoale Dabija”, deci?

Nicidecum! Mai bine spus, actul de a-l scoate pe „Pushkin” din denumiri de parcuri și străzi, nu are nimic în comun cu memoria lui Dabija! Sunt două povești absolut diferite și nu se pot intersecta.

Cum îl vom cinsti pe Dabija, dar și pe alte personalități din scurta noastră istorie, e un subiect aparte. Ne vom lămuri noi cu ai noștri și fără ajutorul lui „Pushkin”. De-au fost buni, de-au fost răi, e de datoria noastră să ne descurcăm cu propriul trecut. Și sunt sigur că va veni un moment când vom fi suficient de maturi ca să la aranjăm pe toate la locul lor!

Iar propunerea de a renumi strada „Pushkin” în strada „Dabija” exact asta a făcut: a pus pe un cântar două povești absolut diferite și, în treacăt fie spus, i-a oferit un alibi suplimentar „cultului Pushkin”, deplasându-l din domeniul propagandei în câmpul biografiilor individuale, or esența lui e de surginte stalinistă și de natură neo-colonialistă.

Și mai sper că a fost doar prostie la mijloc și nimic altceva.

Partager cet article
29 mars 2021 1 29 /03 /mars /2021 22:04
Săptămâna în care s-a înGROSUat situaţia

Să continuăm telenovela întreruptă săptămâna trecută! Mă refer, vă dați bine seama, la circul pre nume „criză politică”.

Din epizoadele anterioare: Maia Sandu îl propunea pe Igor Grosu la funcția de Premier, iar acest lucru s-a întâmplat practic imediat după ce ultimul reprezentant al fracţiunilor parlamentare a ieșit din biroul președintelui, Durleşteanu retrăgându-și concomitent candidatura. „Majoritatea”, luată din scurt, nu reușise să înainteze alt candidat. Au făcut-o a doua zi, dar decretul era deja semnat. „Majoritatea” a atacat decretul la CCM găsind și un alt „catindat” între timp. Aici rămăsesem vinerea trecută.

Epizodul din săptămâna trecută: CCM decide că decretul de înaintare a lui Grosu a fost constituţional. Igor Grosu nu face chiar ca Gavriliță care a chemat direct deputații să nu o voteze, dar anunță răspicat că anticipatele sunt nu doar o prioritate, ci o „prioritate imediată”! Cu o asemenea atitudine constructivă Igor Grosu a apărut în fața a... 43 de deputați. Din lipsă de cvorum, statul Republica Moldova a rămas fără guvern. Cred că asta defineşte cel mai bine absolut tot ce se întâmplă în RîMî: lipsa de cvorum!

S-ar părea că acei de la PAS, cu Maia Sandu în frunte, au acum bulevardul deschis pentru a înzeci (să fim modești în estimații) numărul celor contaminați de Covid, adică, ptfu, ce zic eu? voiam să zic pentru a declanșa alegeri parlamentare anticipate, dar... ta-daaam! o telenovelă care se respectă ne prezintă întotdeauna răsturnări de situaţie din cele mai improbabile!

Socialiștii atacă din nou decretul președintelui la CCM! Știți care? Ăla primul, care o înainta pe Gavriliță la funcția de Prim-Ministru! Pe motiv că nu ar fi fost respectată procedura (cică Maia Sandu nu consultase fracțiunile parlamentare înainte de a o desemna).

Aici am rămas la moment. Să ne completăm rezervele de „cocoşei” (să știți că așa se cheamă pop-cornul la noi). Telenovela continuă! În pofida bucuriei exprimate, Usatii va trebui să mai aștepte puțin...

CU IMUNITATEA POCNIM MAJORITATEA! Dacă vă aduceți aminte, Stoianoglo era chemat la președinție la o discuție cu Maia Sandu. Ce și-au vorbit nu vom putea ști vreodată, dar nu mult după asta Stoianoglo cere să li se ridice imunitatea parlamentară la doi deputați din noua „majoritate”, Petru Jardan și Denis Ulanov. Departe de mine gândul că dosarele sunt montate. Lesne cred că nimic nu e fabricat și că există suficiente motive pentru a-i gâdila. Dar mă amuză anumite coincidențe temporale. Vom spune că am o fantezie prea bogată și că, inexplicabil de altfel, nu am încredere în justiția Republicii Moldova.

SOLIDITATE ÎN MAJORITATE Apropo, că să înțelegeți care este liantul insolubil al noii majorități (și al acelei mai vechi și, cel mai degrabă, al celei de mâine) e suficient să examinăm doar două exemple: președintele raionului Râşcani și-a repartizat un apartament pe motiv că e „tânăr specialist”. Zic bine: „şi-a repartizat”! Din bani publici! Gratuit! La drept vorbind, nici nu bănuiam că mai există așa ceva! Se vede că există, chiar dacă nu pentru toți...

Al doilea caz: știți care e leafa consilierului municipal din partea PSRM la Bălţi, Serghei Gramma, care ocupă și funcția de director general al Societăţii pe Acțiuni „Furnizarea Energiei Electrice Nord”? 78 de mii de lei pe lună! Iată și explicația majorării tarifelor pentru electricitate cu tocmai 25% anunțată pentru consumatorii finali. Și când te gândești că doar schemele lui Plahotniuc din domeniul energetic erau de vină și ni se priomiteau reduceri considerabile la tarife, dacă cade... 

Nu știu cum vi se pare Domniilor Voastre, dar eu cred că betonul majorității e solid. Și explică mult mai bine toată această vânzoleală pentru a intra în pâine, cu anticipate și tot...

VACCINAŢI DE ROMÂNIA Cât ai noștri Feți-Frumoși și Ilene-Cosânzene se măsoară în lupte cu zmei năzdrăvani, România se ocupă, în măsura posibilităților, de criza epidemiologică. Week-endul care vine România va mai trimite 50400 doze de vaccin din cele 200.000 preconizate.

ROMÂNII ŞTIU CE VOR Un studiu recent arată că 81% din români sunt de părere că România trebuie să aleagă direcția VEST (adică UE & NATO) din punctul de vedere al alianțelor politice și militare (faimosul vector geopolitic). Mare adevăr! De-ar înțelege asta și cetăţenii RM... Pui bazele, te ocupi de fundament, și doar după asta ridici pereți, pui acoperiș, iar spre sfârșit alegi și culoarea țiglei (adică combați corupția, te joci de-a doctrinele de stânga ori dreapta, alegi sisteme de impozitare, optimizezi procese și mecanisme ș.a.m.d.).

Cam astea au fost pentru azi.

Vom termina prin a menționa că în primele două luni ale lui 2021 moldovenii au trimis în țară un volum record de remitențe financiare: 219 milioane de dolari americani! Ce ți-e „meleardul” pe lângă acest fluviu de bani?... Care tot în buzunarul lor ajunge... 

Inspirație la alegerea culorii țiglei vă doresc, dragilor!

Partager cet article
23 mars 2021 2 23 /03 /mars /2021 22:47
Cum am aflat eu de Igor Grosu

Au trecut câțiva ani buni de atunci… Eram în plină “poveste de succes”. Moldova speria planeta întreagӑ avansând spre „Evropa” mai abitir ca hunii lui Attila, hodorogind din toate cele cinci roți ale cӑruţei și lӑsând lumea sӑ creadӑ că se mișcă cu viteza unui TGV. Entuziasmul maselor populare era greu de stăvilit, iar politicienii înfloreau ca niște bujorei pe la toate posturile de televiziuni, jucându-se de-a transparența și accesibilitatea, mai dihai ca Gorbi la Leningrad: „Nu kuda-je blije?”...

Iaca-iaca şi ajungeam! Iniţial, trebuia sӑ ajungem în 2012, apoi în 2014...Apoi... Apoi se pare cӑ am uitat cӑ trebuie sӑ ajungem undeva şi am început a lupta cu zmӑii verzi care ne-au capturat minţile. Prea multӑ poşircӑ pe cap de locuitor, se vede.

Dar să revenim la povestea noastră. Eram, deci, în miezul unei veri toride moldovenești, la țară, acolo unde prinde doar TVM 1 și două alte canale unde erau preponderent difuzate emisiuni rusești, seriale cu bandiți din Rusia, sau telenovele latino-americane (de remarcat faptul că situația nu a evoluat mult de atunci).

Din lipsă de alegere și pentru a ne prezerva sănătatea psihicӑ, televizorul era mai des închis, iar când îl porneam, priveam doar TVM 1. „Priveam” e un fel de a spune, TV-ul era mai degrabă un fon sonor la care mai trăgeai accidental cu urechea.

În una din seri la TVM era difuzată o emisiune pentru tineret. Formatul emisiunii îmi aducea aminte de TEMA lui Listiev din perioada tinereţilor mele: un invitat notoriu, un moderator și un public nu prea numeros care participă și el la discuție. Nu știu cum se chema emisiunea și nici nu știu dacă mai există. Mi-a atras atenția fiindcă am fost plăcut surprins de moderator: un băiat drăguț și dolofan, care degaja simpatie și inteligență. Dicție perfectă, fraze cizelate, dar fără fandoseli exuberante, gânduri și argumente plasate la locul lor și judicios. Mai pe scurt, mai rar așa ceva la noi: să tot stai și să asculți.

La fel, mă încântau și tinerii din public (să fi fost vre-o 10-15?). Majoritatea își exprimau ideile clar, argumentele – perfect valabile și, cum se spune pe la noi, „vorbeau frumos”.

Discutau despre învățământ, iar invitatul lor era un înalt funcționar de la ministerul de resort. Mai târziu îi aflam și numele, dar până una-alta nu prea mă interesa prestația dumisale, net sub nivelul celorlalți.

Apoi iată: la un moment dat, o tânără din public intervine cu o întrebare referindu-se la calitatea învățământului în localitățile rurale. Aduce și exemplul personal: ea e studentă la Chișinău, dar numai datorită faptului că părinții au avut de unde plăti (povestea nu spune dacă erau careva din ei plecați pe „la moscova” sau pe „la etalea”) lecții particulare unui învățător pensionat „conform ordinului”, căci calitatea învățământului din școală nu i-ar fi permis accesul la facultate...

Răspunsul funcționarului m-a făcut să las totul baltă și să mă apropii de ecran pentru a-i afla numele.

Nu știu dacă voi reuși să redau acel sentiment de stupoare care m-a năucit. Bineînțeles, de atunci am fost obișnuiți cu declarații mult mai trăsnite ale politicienilor, bănuiesc că astăzi nu aș mai fi mirat: ne-au mitriditizat ăștia cu doze de obrăznicie și prostie tot mai mari de atunci, dar la acel moment eram încă susceptibil și probabil ceva mai receptiv...

Înaltul oficial a încercat să „glumeascӑ” ceea ce contrasta enorm cu intonația tinerei care, se vedea clar, era sinceră și îngrijorată. Apoi a spus (aici nu prea se înţelegea dacӑ glumea ori ba) că prin faptul că au închis școli și disponibilizat profesori ajunși la vârsta pensionării au creat activitate economică la țară și „locuri de muncӑ”, aducând exemplul pensionarului care a „fӑcut un ban”. Căci dacă școala ar fi funcționat normal, această „oportunitate” nu ar fi existat, corect?

Numele acelui funcționar era Igor Grosu.

Partager cet article
22 mars 2021 1 22 /03 /mars /2021 19:19
Săptămâna în care s-a spânzurat ciobănaşul

Ş-oile s-or strânge,

Pe mine m-or plânge

Cu lacrimi de sânge!

Iar tu de omor

Să nu le spui lor.

Să le spui curat

Că m-am însurat

Cu-o mândră crăiasă,

A lumii mireasă;

Săptămâna trecută ne-am luat rămas bun de la Nicolae Dabija.

A fost declarat doliu național, fapt care, după numeroasele sfidări ale bunului simț și lipsa totală de respect față de tot ce a marcat istoria acestui petec de pământ din perioada dodonistă, nu putem să-l trecem cu vederea.

Indiferent de atitudinea pe care o putem avea față de biografia sau opera lui Dabija, va rămâne ceva care nu va putea fi ocultat sau negat vreodată: în îndepărtaţii ani ai „renaşterii naţionale” (probabil unica perioadă din istoria noastră în care a existat speranță pe aceste meleaguri) „Literatura și Arta” nu era o fițuică de partid sau o banală gazetă de aghitaţie cu care stagieri mucoși umplu cutiele poștale enervând locatarii, ci un ziar respectabil, la care eram cu toții abonați, o veritabilă instituţie! Puține erau casele din care lipsea „Literatura și Arta”. Ziarul condus de Nicolae Dabija a fost un adevărat spărgător de gheață, a fost una din puținele surse de adevăr, un defribilator care a insuflat ritm bătăilor inimilor noastre.

Moarte de-a binelea, după cum s-a adeverit... Ceea ce şi demonstrăm de treizeci de ani...

CANCAN PE MORMINTE Ai noștri au izbutit, voluntar ori ba, să ridiculizeze până și o moarte: începând cu minutul de reculegere din parlament din aceeași zi pentru... Spiridon Vangheli, care e viu, slavă Domnului, și căruia îi dorim sănătate multă și terminând cu acel fals scandal, cu cererea de a renumi strada „Puşkin” în „Dabija”. Chestia cu străzile e chiar tâmpită-rău. A profita de moartea lui Dabija pentru a crea un tămbălău pe loc gol, pentru a pune în „opoziţie” nume şi personalităţi care nu au cum să fie, e cel puțin idiot, și nu am de gând să eufemizez din cele spuse. E ceva de gândit aici şi nu cred că tot acest cancan să fie orchestrat doar din prostie.

SIMION BATE LA UŞĂ George Simion a încercat să treacă frontiera pentru a asista la funerariile lui Dabija, dar nu a fost lăsat să intre. Putem bineînțeles spune că a profitat de ocazie pentru a-și face capital politic și nu vom greși mult. Președinția a venit cu o declarație precum că nu poate face nimic, că se rezolvă doar prin judecată. Au apartut chiar și speculații pe motiv că ar fi „agent rus”, precum acest interviu al lui Cristian Hriţuc... Toate bune, dacă nu am constata următoarele:

  1. Nu știu cum se face că pe acest petec de pământ atunci când ți se ia ceva, se face rapid, peste noapte, o semnătură fiind suficientă, iar pentru a restabili ceea ce a fost furat e nevoie de proceduri administrative anevoioase și consimțământul unanim al întregului univers.
  2. George Simion nu mai este un simplu activist, ci ditamai deputat în Parlamentul României. Deputaților ruși le interzice cineva accesul? Vă mai aduceți aminte de orgiile de la Condriţa cu participarea deputaților ruși?
  3. Hriţuc insinuează că autoritățile din RîMî ar cunoaște ceva (Simion ar fi cică un „agent rus”) și de aia nu l-ar fi lăsat să intre în țară. No, aici m-ați pierdut definitiv: SIS-ul sau oricare altă „autoritate” din Republica Moldova luptă împotriva „agentilor rusi”? E ceva nou! Cum zic partenerii noștri strategici: „Nice try”! Dar, după cum ne spun capacele de la berea „Chişinău”: „Mai încearcă”!

EROII NU MOR Doar dacă nu sunt uitați... A plecat în lumea celor drepți comandantul Anton Gămurari care, împreună cu subalternii săi, intrau primii în luptă în războiul moldo-rus din 1992... Viața eroilor depinde de memoria noastră.

DIN CIRCUL CRIZEI Continuă clounada pe care unii o poreclesc în cel mai serios mod „criză politică”. Mno, să vedem ce s-a mai întâmplat. Din epizoadele anterioare: Maia Sandu a propus-o pe Gavriliță drept candidat pentru o primă tentativă. Aceasta iese la tribuna parlamentului și cere să nu fie votată. Respectiv, nimeni, nici chiar PAS, nu o votează! Maia Sandu o propune și a doua oară, dar între timp socialiștii constituie o majoritate din 53 de deputați și o înaintează pe Durleşteanu. CCM invalidează decretul lui Sandu. Aici eram.

Evident, „soap opera” a continuat: Sandu respectă procedura și inițiază o rundă de consultări cu fracțiunile parlamentare. Imediat după, Durleşteanu se retrage și lasă „majoritatea” fără candidat, anulând-o. Maia Sandu, profitând de faptul că „majoritatea” a fost anulată de facto, îl înaintează pe Igor Grosu drept candidat pentru funcția de Prim Ministru, ceea ce ar conta pentru „a doua tentativă” oficială (toate astea s-au întâmplat practic în aceeaşi zi!).

Socialiștii atacă și această „propunere” la CCM, propunându-l pe Vladimir Golovatiuc, ambasador la Moscova, din partea „majorităţii”. Sfârșitul epizodului. To be continued!

Între timp se recomandă de citit și o voce din off, cea a lui Alexandru Tănase, despre considerentele posibile ale CCM.

4300 – OUT! Între timp, 4300 de copii sunt ca și excluși din sistemul și circuitul educațional căci familiile nu le sunt echipate pentru a urmări lecțiile online. Dar noi am optimizat învățământul încă de prin 2011, așa că asta nu ar trebui să ne preocupe prea mult.

Cam astea au fost. Nu pot trece pe lângă câteva mici detalii sau declarații:

SLUSARI: „N-am văzut un președinte mai corupt decăt Dodon”! Serios? Asta nu v-a încurcat să coalizați cu el în 2019! Dar cum rămâne cu statul capturat? Și Plahotniuc? Vai-vai-vai, cum așa, dom’lor? Reiese că ne-ați păcălit? Mno, bine, nu-i prima dată...

ŢÂCU: „Ce se întâmplă în ultimul timp în Parlamentul RM este o mostră încă nestudiată a războiului hibrid pe care Rusia îl poartă împotriva noastră, a României şi a lumii occidentale”. Cum să nu fii de acord? Doar în Parlamentul Republicii Moldova poți vedea forțe care se declară pro-occidentale și pro-române, dar care coalizează cu cea mai agresivă formațiune antistatală putinistă din istoria RîMî!

URMAŞII LUI DEADEA STIOPA Există în RîMî așa o organizație, „Urmaşii lui Ştefan”. Cică ei consideră că a învăța în școală Istoria românilor e discriminant, căci la recensământ majoritatea s-au declarat moldoveni. Sunt destul de metodici, insistenți și agresivi. Dispun de resurse importante și intrări pe la foruri internaționale, gen OSCE, Consiliul Europei et altri... „Război hibrid” ziceai, Dom’ Ţâcu?...

Cireşica de pe tort din această săptămână o voi trimite primarului Ceban. Cică primăria Chişinăului nu astupă găurile din cauza că nu au standarde pentru asfalt de la Ministerul economiei. Nice try! Dar mai încercați!

P.S.: La Vulcăneşti s-a spânzurat un cioban de 63 de ani... Bănuiesc că e din cauza că aşa şi nu au fost anunţate alegeri anticipate...

Partager cet article
15 mars 2021 1 15 /03 /mars /2021 19:02
Săptămâna cifrelor macabre

La drept vorbind, nu prea știu ce să vă scriu și cum să abordez evenimentele săptămânii trecute. Ştirile au semănat mai mult a cronică de război...

Republica Moldova a înregstrat două zile la rând cel mai mare număr de decedați din cauza Covidului de la începutul pandemiei: 10 martie – 33, 11 martie – 37 de decese.

Din respect pentru toți acei care-și plâng apropiații, din respect pentru toți acei care luptă astăzi pentru o suflare de aer, din respect pentru prietenii mei şi pentru toți acei care caută disperat o soluție, o scăpare, mă voi limită la un simplu mesaj de încurajare. Fiţi tari, dragilor!

Dumnezeu să ne păzească! Și iartă-i, căci nu știu ce fac...

 

P.S.: Această ediţie a fost pregătită... Iată ştirile pe care le selectasem spre a fi comentate. Mărunţişuri...

Urşii româneşti la Berlin

Primarii noştri în România

Ceban la Bucureşti

PSRM – partid pro-european!

Show la Condriţa

Privatizarea clasică a Air Moldova. CFM la rând?

Hogan şi poporul!

Epureanu la Milan?

Partager cet article
8 mars 2021 1 08 /03 /mars /2021 22:30
Covidul Primăriei

În decurs de 10 zile, 20 colaboratori ai Direcției Arhitectură și Urbanism a Primăriei Chișinăului au fost infectați cu Covid-19. Câteva persoane sunt internate la spital, starea lor fiind preocupantă. Unele secții ale primăriei, precum cea „Construcţii particulare”, sunt închise, căci toți colaboratorii sunt actualmente contaminați.

Per total, din 35 de angajați ai direcției, 30 au fost deja contaminați.

De facto, lucrul direcției respective este practic sistat din lipsă de angajați apți. Zic „de facto” căci ar fi fost firesc să spunem „de iure”, și nu după ce a fost molipsită mai mult de jumătate din direcție, ci de la apariția primelor cazuri, din primele zile.

Eu nu știu care este protocolul „oficial” la nivel național în asemenea cazuri, dar Primăria Chișinăului este (iarăși „de facto”) un adevărat stat în stat și nu cred că poate să-l împiedice cineva pe edil să elaboreze, ori să dea indicații ca să fie elaborat, un protocol fiabil care să protejeze la maximum sănătatea colaboratorilor săi.

Din păcate însă, primăria este controlată de indivizi subordonați partinic unui saltimbanc care afirma cu tupeu că acest virus este doar „o răceală” și că-ți intră pe-o ureche și-ți iese pe alta (la ei așa şi o fi: pe semne nu întâlnește virusul niciun obstacol în acel spațiu sideral dintre urechi). A te activa prea mult, a bate alarma, a comunica la subiectul respectiv pare să fie un semn de indisciplină partinică...

Din curiozitate, am vizitat pagina primarului Ivan/Ion Ceban să văd ce a mai publicat zilele astea. Mai știi? Poate a publicat v-o alertă, poate a publicat recomandări, poate face apeluri insistente către chişinăueni sau barem angajații subordonați ca să respecte niște reguli de igienă, iar eu cobesc în dodii?

Și chiar am găsit! Aflat în vizită la București (!), Ivan/Ion Ceban spunea acum trei zile următoarele: „În Bucureşti toţi poartӑ mascӑ, indiferent sunt oamenii pe stradӑ, în parc sau în spaţii închise!” (ortografia şi gramatica edilului e păstrată cu sfinţenie). Apoi altă postare, de la un centru de vaccinare din Bucureşti, acum două zile, o sentinţă profetică: „Vaccinarea este foarte importantӑ!!!”. Iar acum şase zile primarul ne comunica despre participarea sa la o şedinţă cu Greceanîi în cadrul căreia „Președintele Parlamentului a solicitat identificarea de urgență a posibilității de achiziționare a unui lot de 1 milion de doze de vaccin pentru vaccinarea cetățenilor.” Cam atât. Nu am căutat postări mai vechi de o săptămână...

Pe situl primariei nu am găsit nimic semnificativ în afară de câteva clipuri de astă vară şi nişte instrucţiuni sau hotărâri despre... dezinfectarea blocurilor! Ori nu ştiu eu să caut?

În rest, poze cu WC-uri şi trotuare raparate, troleibuze noi, curăţenie de primăvară, felicitări cu ocazia lui 8 martie, depuneri de flori la monumente şi alte chiţibuşuri. Adevărată gazetă „Pravda” (deşi, cred că toate paginile politicienilor sunt la fel...)!

Numai că toate astea contrastează enorm cu acest mesaj publicat pe Facebook de un colaborator al Primăriei:

La ce mă gândesc azi, într-o zi de 8 martie? Mă gândesc ce cadou mi-au oferit șefii instituției Primăriei municipiului Chișinău, fiind azi internată la spital într-o stare, care chiar nu vreau s-o divulg, acasă lăsând și un nepoțel de 10 anișori, cu sănătatea șubredă, infectat și el.

Învinuiesc pe acești demnitari dur, pentru că începând cu 17 februarie am bătut alarma în cadrul Direcției de nenumărate ori pentru a fi luate măsuri urgente, fiind în direcție 18 colaboratori infectați într-un timp atât de scurt. Nu s-a făcut nimic. Mi s-a comunicat că este informată D-na consilieră Cutasevici și așteptăm decizia. Până în ziua de azi - nimic. Nici măcar n-au vrut să ia în calcul scrisoarea Ministerului sănătății parvenită în cadrul primăriei cu solicitarea de a închide Direcția arhirectură, din cauza multiplelor infectări într-un timp atât de scurt. În secții sint rămași câte un colaborator, poate doi. Mă întreb pentru ce ghișeul unic trebuie să funcționeze acum, pentru a primi în lucru diverse petiții? Dar cine să execute? Unii din cei care au mai rămas au scris cereri să lucreze la distanță. Mă întreb: oare aceste acte primite de la diferiți cetățeni, la rândul lor infectați, cum faci ca să le duci la domiciliu pentru a le trata? Cred că se vor infecta familiile, așa cum s-au infectat recent cel puțin 18 familii, iar unii sunt și-n stare grea. Până în ziua de azi nici un demnitar al acestei instituții n-a socotit de cuviință măcar să telefoneze să afle ce-i cu starea acestor funcționari, care își fac datoria la serviciu de-a lungul anilor.

Vreau să le pun o întrebare acestor demnitari, care au și ei soții și copii: Cum ați fi reacționat, dacă la fel s-ar fi procedat cu soțiile voastre, la locul de muncă, analogic, în halul ăsta, cu infectarea celor scumpi copii???

Cel mai tare mă revolt pentru că într-un an de zile de pandemie locuiesc cu familia la casa părintească de la țară, la o distanță de 45 km. Ne deplasam la serviciu, la Cișinău, zi de zi, pentru a fi în siguranță cât de cât. La serviciul îndeplinim toate restricțiile. Tot timpul suntem în măști. Cu părere de rău am observat că numai “scumpii” noștri demnitari nu poartă măști.

Aceasta cred că ceva spune. Să nu vă fie cu supărare, dar cred că adevărul este dureros.

Mă scuzați că așa de lung mi-am redat necazul, dar, credeți-mă, am pentru ce.

Dumnezeu să vă aibă pe toți în pază.

Partager cet article
8 mars 2021 1 08 /03 /mars /2021 18:34
Foto: Facebook / Florin Cîțu

Foto: Facebook / Florin Cîțu

Săptămâna care a trecut a început procesul de vaccinare și în Republica Moldova. Vaccinul este adus în Republica Moldova din România. Va ajunge și la Tiraspol, și în Găgăuzia. Nu degeaba zice Krasnoselski că e de la OMS. Se teme de efecte secundare de la vaccinul românesc, pe semne. Și medicii dn Găgăuzia se tem și nu vor să se vaccineze... Mai știi? Te vaccinezi împotriva la Covid și te pomenești mâine-poimâine unionist în toată legea... Și eu mă tem pentru ei.

Le-am propune să se vaccineze direct cu Sputnik, dar cum, dracu’, să bagi bula aia de metal de 58 cm de diametru și 83,6 kg în vene nu mă duce capul. Iată că nici OMS-ul nu înțelege și nu l-a inclus încă în lista lor de vaccinuri autorizate. Comisia Medicamentului pe langă Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din RîMî însă se pare că știe și a autorizat vaccinul rusesc. A ieșit o cacealma întreagă, anume din cauza listei alea nenorocite de la OMS pe care, oficial, o respectă şi aplică (aici s-ar potrivi mai degrabă un condiţional, nu credeţi?) Moldova, ceea ce e firesc, caci capacitate de omologare la noi nu există. Până la urmă s-a dovedit că vaccinul respectiv a fost propus de înșiși reprezentanții oficiali ai Rusiei. Ca la ei acasă, zău...

CONCERT LA ORHEI Pe fundalul noului val epidemiologic, deosebit de lugubră mi-a părut știrea cu un concert dedicat primăverii organizat la Orhei de către ortacii lui Şor. Păcat că lume a fost puțină...

TURNEU ÎN PROVINCIE Președintele Consiliului European, Charles Michel, a fost pe la Chișinău. Nu știm despre ce anume au discutat cu Maia Sandu. De fapt, el nici nu a venit anume în Moldova, ci a făcut un turneu în Moldova – Ucraina – Georgia. Adică nimic deosebit. Bine că a fost. Ne-am bucurat. De 29 de ani ne bucurăm.

ANIVERSARE Apropo, cu 29 de ani în urmă începea războiul de pe Nistru. Domnul Charles Michel poate nu-l ține minte, dar are o copie conformă în Ucraina. Poate că ar trebui să țină mai puțin cont de opinia „politicienilor” din R. Moldova cărora și astăzi la mai scapă câte un „război civil”, iar alții depun flori la „eroii cazaci”... Cred că are dreptate să nu stea mult prin Moldova: va învăța mult mai multe despre conflictul transnistrean din... Donbass!

A ieşit cam scurt acest text, dar mai mult nici nu prea avem ce spune. E criză politică. Totul a înţepenit. De treizeci de ani totul e ţeapăn!

Partager cet article
1 mars 2021 1 01 /03 /mars /2021 21:42
"Curtea închisorii", 1890, Vincent van Gogh

"Curtea închisorii", 1890, Vincent van Gogh

Fără mari preliminarii și digresiuni, cred că ar fi corect să afirmăm că noutatea săptămânii a fost decizia CCM despre neconstituționalitatea desemnării repetate a candidatului Gavriliță la funcţia de Premier, în condițiile în care o majoritate parlamentarӑ nou-constituită a propus candidatul său.

Cred că fiecare din domniile voastre a avut ocazia să citească varii și diverse comentarii, reacții, „analize” la subiectul respectiv. PAS mizează pe anticipate, chiar dacă aparent ei nu par să dispună de suficient sprijin pentru a obține o majoritate într-un eventual nou parlament. Un sondaj publicat săptămâna trecută (de către BOP) la dă celor de la PAS 48% din intențiile de vot. Este primul publicat cu un scor care se apropie de 50%. Dar nici măcar acest scor nu este important acum, cӑci nu despre asta discutӑm.

Ceea ce contează cu adevărat este soliditatea și seriozitatea proceselor legislative. Din acest punct de vedere decizia Curții Constituţionale este semnificativă și pozitivă, de ce nu?, pentr toți acei care ar putea să mai crediteze formațiunea statală „Republica Moldova” cu un minim de capital de seriozitate (subsemnatul nu face parte din categoria respectivă).

Suntem deja deprinși cu surprize și răsturnări de situații din cele mai neverosimile, de aceea nu vom insista aspura scenariilor posibile. Cert este un lucru: în situația creată Sandu este clar un element blocant din punct de vedere al procesului firesc politic. Teoretic, ea ar putea, foarte legitim, beneficia de același tratament ca și Dodon, atunci când era suspendat pentru a vota anumite legi de către Parlament.

Orice nu am considera, oricare nu ne-ar fi convingerile, anume președintele Maia Sandu este astăzi factorul blocant al unui proces firesc constituțional. E o situație de zugzwang politic clasic în care acțiunile președintelui sunt clar în dezavantajul formațiunii politice pe care ea o reprezintă.

Dacă ar fi să le găsim o caracteristică și doar una, nu vom pomeni nici obrăznicia, nici impertinența, nici lipsa respectului față de instituțiile statului, nici lipsa de inteligență strategică politică, căci din astea au curs ca dintr-un corn al abundenței peste toate partidele și formațiunile (peste altele chiar și mai mult), dar vom spune că acei de la PAS se comportă de parcă ar dispune astӑzi de o majoritate absolută în Parlament.

Cineva ar trebui să le șoptească celor de la PAS că politica nu-i Facebook, comunicarea nu-i blogging, că în viața reală nu poţi da unfriend și bloca partide sau indivizi... Și nici statul nu este o pagină de Facebook cu nume „statul capturat”: Maia Sandu iarăși cere de la SIS să lupte cu corupția (nu carecumva sӑ se apuce de acei care potenţial ar putea fi inculpaţi de „înaltӑ trӑdare”), iar Igor Grosu îi dă cu „Oamenii își doresc să curețe acest Parlament de escroci, de toți cei care fură statul” la întâlnirea cu Michalco de parcă nu tot oamenii i-au ales pe deputații actuali.

Acum, dacă ar fi să urmăm logica ultimilor ani, Maia Sandu riscă să urmeze exemplul lui Dodon cu suspendări regulate și repetate pentru blocaj constituțional... Precedent, cum se spune, există. Bineînțeles, dacă CCM n-o fi și asta o „organizaţie” de gașcă politică, ceea ca nu ar trebui să ne mire prea tare.

ROMÂNIA NE AJUTĂ De-i frig, de-i ploaie, de bate vântul (politic vorbind), România continuă să construiască școli și gradiniţe, să susțină și să trimită ajutoare pentru Republica Moldova, absolut vitale pe aceste vremuri de urgie. Cel puțin, de această dată camioanele cu ajutoare nu au fost ascunse sub poduri și întâlnite cum se cuvine, în PMAN. Și cetățenii știu unde le-ar fi mai bine: cozile la consulatele românești nu se fac mai mici.

Păcat doar că această „ştiinţӑ” o aplică doar la propria cămașă, căci când ajunge vremea de a alege, dau cu oiștea-n gard permanent pentru ca mai apoi să vrea „să curețe acest Parlament de escroci, de toți cei care fură statul”.

Partager cet article
15 février 2021 1 15 /02 /février /2021 19:23
Săptămâna în care am tânjit după firesc

Știți ce anume lipsește teribil de mult în Republica Moldova ? Nu mă refer la anumite idei sau opinii, nu mă refer la %-je de pro-ceva anume sau la un număr de combatanți ai unor cauze particulare. Nici măcar la bani nu mă refer ori la o oarecare cantitate (oare în ce unități ar putea fi măsurată ?) de inteligenţă pe cap de locuitor. Mă refer la… firesc !

Mi-ar place ca acei care militează, să zicem, pentru păstrarea patrimoniului cultural și arhitectural să nu semneze proiecte de construcții faraonice (fiți atenți, eu nu zic că aceste proiecte sunt bune sau rele); mi-ar place ca acei care vor bilingvism să fie purtători ai valorilor respective şi să vorbească două limbi; mi-ar place ca acei care luptă pentru limba „moldovenească” s-o şi vorbească; mi-ar place ca acei care au militat pentru votul uninominal să nu protesteze împotriva sistemului de vot actual (iarăși, eu nu zic că este bun ori rău), mi-ar place ca structura parlamentului la sfârșit de mandat să semene, barem aproximativ, cu rezultatele scrutinului (chiar dacă aceste rezultate nu mi-ar place deloc), mi-ar place ca acei care se declară pro-europeni să nu facă coaliții cu socialiștii putinisti, mi-ar place ca acei care înaintează un candidat la un post de premier să-l și voteze... Exemplele pot continua la nesfârșit.

Acest deficit cronic de firesc generează fenomene absolut devastatoare: nimeni nu mai ia în serios nici instituțiile, nici discursurile, nici legile... nimic. O singură regulă e valabilă: „La raison du plus fort est toujours la meilleure”.

Toată această șandrama instituțională care se cheamă oficial „Republica Moldova” demult nu este altceva decât o farsă de un gust dubios, jucată de saltimbanci de cea mai proastă calitate. Acum câteva zile participam la o emisiune televizată la TVR Moldova în care, poate cu ceva mai multă nuanță, ziceam același lucru. La care remarcă, Vlad Ţurcanu, invitat în studiou, răspundea prin constatarea că în Republica Moldova nu au fost create instituții viabile și funcționale. Nu avem cum să nu fim de acord, dar... a cui e vina? Cine au fost acei care şi-au bătut joc de instituţii de-a lungul anilor? Vă mai aduceţi aminte cum deputaţii ne-au schimbat ditamai sistemul electoral de trei ori pe parcursul a câteva zile?...

Săptămâna care a trecut am asistat la încă un epizod al acestui vodevil. PAS și Maia Sandu înaintează un candidat la funcția de Prim-Ministru, pe Natalia Gavriliță, dar fac tot ce le stă în puteri ca echipa propusă să nu fie votată. Dar asta mai treacă-meargă: cel mai hilar e că nici chiar deputații PAS nu o votează!

Ceea ce a urmat poate avea consecințe destul de urâte pentru planurile deputaţilor de la PAS: o nouă majoritate a fost înjghebată și anunțată, compusă din PSRM, ȘORicei, grupul de transfugi „Pentru Moldova” (a nu se confunda cu „Pro-Moldova”) și încă v-o trei „independenţi”. 54 per total. Grupul respectiv a propus-o candidat pe Mariana Durleşteanu. Teoretic, Maia Sandu poate să o refuze o singură dată, iar pe-al doilea candidat va fi obligată să-l accepte. Căci suntem o țară parlamentară, dacă ați uitat cumva (vedeți aici și explicațiile lui Alexandru Tănase).

Scump ne mai costă (pe noi, nu pe ei) acea coaliție a blocului ACUM cu PSRM, nu credeți!?

ŢI ANI POATE CERE ANI? ANI ar fi început să examineze cazul lui Dodon. Să le urăm succes! Ce altceva putem face?

MOSCOW CALLING! Iar Dodon iar a plecat la Moscova. Îmi veți spune că voiajurile ex-ului demult nu mai sunt o noutate, dar de această dată a mai apărut un detaliu curios: o scrisoare către Air Moldova din partea Ambasadei Rusiei de la Chișinău prin care Iaşenin (șeful interimar al secției consulare din cadrul Ambasadei ruse) îi cere lui Ceban (directorul Air Moldova) să-i ia pe Dodon și Juncu la bordul aeronavei. Din scrisoare nu reiese deloc că rușii ar avea intenția să cumpere şi bilet. Conținutul îmi seamănă mai mult cu un ordin intern, precum ar fi fost firesc în Rusia, spre exemplu.

CEC-UL GĂGĂUZ Povestea cu dotarea separatiștilor găgăuzi cu organul lor electoral e mult mai serioasă și mai gravă decât pare. Din păcate însă, ea nu pare să excite multă lume precum ar fi firesc să fie. Proeiectul de lege avansează în parlamentul din Chișinău, iar la Comrat se duc deja lupte aprige pentru funcția de șef al instituției.

AMABILITĂŢI CU TERORIŞTII Apropo de separatişti. La AIC a fost interceptat un oarecare Gratov, terorist internațional, care a participat mai la toate conflictele sângeroase din fosta URSS: Transnistria, Abhazia, Osetia, Donbass... De această dată se îndrepta spre Tiraspol. Dar nu a ajuns. Merci și pentru-atâta, căci nici arestat nu a fost, cum ar fi firesc să fie, ci pur și simplu rugat politicos să se ducă de unde-a venit: înapoi în Rusia.

CINE FINANŢEAZĂ TIRASPOLUL? Cred că merită de citit atent acest text. Știați că 30% din exporturile Transnistriei merg spre UE? Iar spre Rusia – doar 11,05%? Nu-i bai, dar vă pare firesc ce se întâmplă acolo?

ROMÂNIA NE AJUTĂ Dacă și există ceva firesc în aceast teritoriu, el este adus de peste Prut. România ne oferă 6000 tone de motorină pentru agricultori (sunt curios cu cât va fi vândută pe intern) și un nou lot de ajutoare umanitare pentru a lupta împotriva epidemiei (să sperăm că de această dată nu vor fi ascunse pe sub poduri). Drept recompensă pentru încăpățânarea de a ne tot ajuta Consiliul Audiovizualului din Republica Moldova anunță că TVR (TVR Moldova, nu tot pachetul) nu va fi difuzat decât în format digital.

Precum ziceam: deficit cronic de firesc...

Partager cet article
8 février 2021 1 08 /02 /février /2021 20:46
Săptămâna în care am băut apă

Ah, de-ați ști, dragii mei, cât de mult sper să fi suferit chinuri atroce, fiecare din voi, din cauza că timp de mai bine de o lună nu mi-au apărut comentariile subiective, dar perfect asumate. Sadismul acesta al meu nu poate fi echivalat decât prin unitățile de măsură care ar cântări speranța mea orgolioasă că textele respective mai trebuiesc cuiva. Că sunt citite și așteptate.

Dac-o fi adevărat și așteptarea Domniilor voastre este echivalentă cu speranța mea, țin să-mi cer iertare și să vă asigur că această absență nu a avut nimic cu desfășurarea (ori non-desfășurarea) evenimentelor din Moldova, cu v-o neînțelegere bănuită sau nebănuită, ori cu cele 4 (patru!) sărbători de sfârșit de an tradiționale (această „tradiţionalitate” se aplică doar la „russkii mir”, să fie clar!).

Dar să trecem peste aceste simandreli ceremoniale și să intrăm direct în subiect, cum se zice.

MAYA SANDWICH LA PARIS Probabil cea mai trăsnită noutate legată de vizita noului președinte al Republicii Moldova au fost subtitrele discursului lui Macron pe Facebook sau Youtube. E clar că e lucru de robot automat tâmpit, dar a ieșit hilar: robotul a spus lumii întregi că Macron s-a adresat Mayei „sandwich” apoi Mayei „sans dout”, iar pentru ca s-o laude mai bine președintele Franței a menționat că ea „se bea împotriva corupţiei” („elle se boit contre la corruption” stricto texto). Îmi veți spune că nu e prea „nobil” sau „politic corect” să vorbesc despre acest accident tehnologic și vă voi da dreptate. Dar este cel mai semnificativ lucru care s-a întâmplat. În rest, francezii au zis că vor susține Republica Moldova la fel precum au făcut-o și până acum. „Mulţumim frumos”, aș vrea să zic. Cum a fost – am văzut. Parcă am vrea și altceva... Dar dacă e stabilitate, stabilitate să fie! Trăiască prietenia între popoare!

SOCIALISTUL PRE LIMBA ROMÂNĂ PIERE Nicidecum nu contenește hărmălaia ridicată de socialiști referitoare la „statutul limbii ruse”. Săptămâna trecută au pus chiar și de o manifestație de protest. Unde? La Bălți, evident. Dar să amintim exact ce s-a întâmplat. Pe scurt: socialiștii votează o lege prin care limba rusă devine obligatorie. Adică acel care nu vorbește rusa nu ar fi putut exersa nicio funcție în stat. CCM, absolut firesc, a anulat legea respectivă, revenind la vechiul status quo. Cu alte cuvinte, nimic nu s-a schimbat. Dar acest lucru nu are nici cea mai mică importanță pentru acei care de 30 ani promovează ura și separatismul în RM. Ținând cont de cele expuse mai sus, ce sens au lozincele „Верните русский язык”, „Руки прочь от языков”? Și astea sunt doar cele mai cuminți lozinci. Dar povestea dată are și partea ei pozitivă. Cred că marele mit „geopolitica nu există” a fost spulberat pentru foarte mulți. Revenim la realitate: în Republica Moldova nu există decât geopolitică și nu poate exista nimic altceva decât geopolitică. Este esența însăși a acestei structuri teritoriale.

PENTRU UNIRE 37,5% din cetăţenii care se află pe teritoriul Republicii Moldova își doresc Unirea cu România conform sondajului „i-Data” publicat săptămâna trecută. În același timp 68% își doresc aderarea la UE. Acei mai pricepuți știu că nu există în realitate altă posibilitate de a integra UE decât Unirea. Totul e să mărim numărul celor pricepuți. Alegerea e simplă: ori ne unim cu România și încercăm să ne mișcăm puțin (ceea ce nu va fi simplu chiar și după Unire), ori continuăm mai departe cu „stabilizdeţul” și „susţinerea necondiționată a vectorului pro-european al poporului Republicii Moldova”. Capisci, ragazzi?

SPRE UNIRE Igor Şarov, rectorul USM, a vizitat Universitatea din București. Printre proiectele de colaborare discutate a fost menţionată și posibilitatea delivrării diplomelor duble. Un singur spațiu academic – iată un pas judicios al oamenilor pricepuți!

CEC ÎN GĂGĂUZIA Revenind la scandalul deja menționat, acel cu „limbă, alfabet”, vom aminti o altă epopee, care se derulează în paralel. Este extrem de periculoasă pentru „statalitatea” Republicii Moldova. Mă refer la inițiativa socialiștilor de a dota Găgăuzia cu CEC-ul lor de buzunar, ceea ce îmi pare inadmisibil. Nu exclud nici faptul că povestea cu limba să fie o „fumigenă” pentru a o astupa pe aceasta.

GUVERNUL GAVRILIŢĂ În pofida declarațiilor multiple și a neterminatelor discuții despre alegeri anticipate, nu-i exclus să ne pomenim cu un guvern ales. Sunt suficiente persoane în parlament care nu au niciun interes să-și depună mandatul înainte de termen, pe de o parte, iar pe de alta – noile alegeri, dacă e să credem sondajele, nu vor modifica substanțial numărul mandatelor partidelor parlamentare care vor fi realese. Atunci când e nevoie politicienii noștri știu foarte bine să se înțeleagă. Ca la Criuleni, unde PLDM, PCRM, PSRM, PAS și Partidul „Şor” au coalizat ca să-l dea jos pe președintele raionului de la Platforma DA. Cine-ar putea să-i creadă?...

V-ați săturat? Mai beți apă! Vorba bunicii mele și a robotului translator.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher