După câteva săptămâni, cât să se instaleze noua orânduire mai bine (asta de ochii lumii, căci adevăratul motiv al absenței acestor texte au fost vacanțele subsemnatului), revenim la vechea datorie față de cinstitul popor, reprezentat onorabil de cititorii acestor pagini.

Așa se face că pe 27 august curent (jur: nu a fost niciun calcul la mijloc!) am înfăptuit actul cel mai reprezentativ al celor 30 de ani de așa-numită „Independență” a așa-numitului stat „Republica Moldova”: am urcat în avion, și trecând pe lângă avioanele prezidențiale ale lui Duda și Zelenschi (pe al lui Johannis nu l-am zărit, probabil a venit la Chişinău cu bicicleta, căci aşa-i la modă acum), am părăsit patria-mamă. Am emigrat, cum ar veni, la fel precum o fac în fiecare an de la domnia lui Lucinschi încoace. Nu știu de la cine și-o fi cumpărat el firman de domnie pe timpuri, dar unii zic că paragina din vița lui și astăzi mai crește pe lângă palatele îngrijite de sultanul turc. Iar ca să nu să chiardă de tot semința, de ceva vreme au pus și garduri ca s-o ocrotească. Puterea se mai schimbă, gardurile, inclusiv cele de la paradă, – nu, și asta-i tot! O fi un fel de „acquis social”, de nu se mai revoltă presa liberă ca pe timpuri.

Și bunul Dumnezeu s-a ținut de simboluri, dar el, conform statutului, a fost mai magestuos-așa și a năpustit o ceață peste teritoriu de nu se puteau așeza gâştele pe iaz, dară-mi-te să aterizeze avioane prezidențiale. Mai clară aluzie nu se putea, că doar nu vreți să vină chiar Domnul în carne și oase să v-o spună direct, dar ăstora doar statalitatea le este dumnezeu și s-au ținut mai departe de parade. Istoria nu ne va spune câte Smolenskuri a văzut Duda și BUK-uri Zelenschi în fața ochilor, dar până la urmă au aterizat și au asistat la defilare, la fel ca și cetățenii țării de după gard, care așa și nu au înțeles pe cine au salutat: președinții, armata sau epidemia. Președinții le-au dat din mână, armata a răspuns doar președinților, iar virusul i-a salutat pe toți cu un cod roșu oficial epidemic. Dacă tot a fost zi cu roșu în calendar, apoi chiar așa să fie!

N-am scăpat bine dintr-o belea că am intrat în alta: sărbătoarea cea mai incomodă pentru autorități – „Limba noastră cea română”. Așa se numea ea cândva, căci de ani buni „cea română” a dispărut, iar oficialii fac noduri la limbă și contorsiuni neuronice pentru a găsi o metodă de a nu pronunța „română”. Anul acesta însă scăparea a venit de unde ne-am fi așteptat mai puțin: Irina Vlah, başcanul Găgăuziei, și socialistul Ion Ceban, primarul Chişinăului, au spart gheața și au rostit cu mândrie „limba română”! În așa condiții (cu izbăvire de la șefi, pare-se) a plouat cu omagii pentru limba română de la toate fețele boierești. Guvernul a mai rezistat puțin, dându-i cu „Limba noastră” pe situl oficial, dar după șuturi în fund pe rețelele sociale s-au conformat și ei adevărului științific. Drept că în Constituție așa și stă „limba moldovenească” în articolul 13, iar guvernanții s-au și grăbit să anunțe că nu le ajung voturi în Parlament. Bine, domnilor, dar pentru schimbarea numelui sărbătorii din 31 august în „Ziua Limbii Române” voturi aveți, nu-i așa? Și? Ce așteptați?

Săptămâna aceasta Ziua Națională și-a sărbătorit-o și... Transnistria! Cu paradă cu tot! Republica Moldova le-a făcut un cadou de Ziua Independenței și i-a cerut Ucrainei să amâne aplicarea acordului conform căruia numerele de înmatriculare din Transnistria nu mai sunt recunoscute. Ucrainenii nu vor să audă de așa ceva, căci ei au aflat pe pielea lor ce-i asta separatism și nu-l mai încurajează ca pe timpuri. Dar a uitat Moldova și au reiterat cererea! Este absolut halucinant cât efort depune Kulminschi pentru a amâna aplicarea acestui acord! Și nu doar el, căci a fost organizată o ditamai ședință de guvern pentru a explica „publicului” cererea. Vom menționa, printre altele, că guvernul nostru a încercat să treacă chestia pe ascuns, pe furiș. Mai că nu au negat că au înaintat ucrainenilor o asemenea cerere. Scandalul a erupt absolut întâmplător, datorită serviciului vamal de la Odesa care, elementar, nu știa că trebuie să tacă chitic. Să sperăm că ucrainenii nu vor ceda. În acest context devine mult mai clar ce zicea Zelenschi despre „pericol” și la ce se referea Sandu când spunea „stabilitate” cu referire la Transnistria.

Ferice de Ucraina, că ne mâncau ăştia ca pe bombonele!

Cam atât. Au mai fost noutăţi demne de atenţie precum subordonarea procuraturii (şi cu independenţa justiţiei cum facem? nu că l-aş apăra pe actualul, dar dacă maîne vine un ipotetic „dodon” la putere, ce ne facem?), demisia lui Usatîi (totuşi a plecat. s-a supărat. are şi de ce. de acum înainte politicienii vor şti că geaba bagă ei bani în infrastructură sperând să fie aleşi deputaţi – tot propaganda e mai tare), vizita lui Grosu la Bucureşti (şi contorsionismul său lingvistic în stăruinţa de a nu pomeni cumva Unirea sau ceva de genul ăsta. cred că l-a bătut pe Voronin la acest capitol), vizita ministrului de externe francez la Chişinău, noul reprezentant UE în Moldova (mă bucură îndeosebi că e din Letonia), dar voi pune punct aici.

La doar o sӑptӑmânӑ de la triumfala victorie a PAS-ului la scrutinul parlamentar nou-aleasa președinte al Republicii Moldova, Maia Sandu, a plecat la Batumi, în Georgia, unde a avut loc (pe 19-20 iulie) o întrevedere între președinții Ucarinei, Georgiei și Republicii Moldova. Pe fotografia protocolară cei trei președinți, Salome Zourabichvili, Volodymyr Zelenskyy și Maia Sandu apar flancați de Charles Michel, Președintele Consiliului European.

Această fotografie s-ar potrivi de minune pe simbolicul monument funerar al visului european al Republicii Moldova.

Vom reveni la această poză-simbol, dar nu înainte de a ne lămuri cu ceva primordial: pentru ce anume au votat cetățenii Republicii Moldova la ultimul scrutin?

1. Au votat împotriva „hoților” (acei care au „capturat statul”) care, chipurile, sunt principalii responsabili de toate relele care se abat asupra Republicii Moldova. Să trecem peste faptul că această idee a fost inoculată insistent alegătorului timp de câţiva ani de zile (nu că nu ar fi fost motive, nu vom merge până la a afirma că Republica Moldova e o țară în care nu există corupție, dimpotrivă: corupția în Republica Moldova este o boală cronică, iar rădăcinile ei își trag seva din straturile profunde ale istoriei și nu sunt nici un fenomen nou, nici legat de o persoană anume). Dar a lupta împotriva corupției e precum ai lecui o boală virală cu paracetomol: combați efectele bolii, nu și cauza.
2. Au votat împotriva cuplului Voronin – Dodon, reuniți firesc după separarea de după 2009, și au votat împotriva lor până și acei care nu neapărat împartӑşӑ idealuri occidentale și pro-europene. Fiecare apariție în public a celor doi mirosea fatal a naftalină. Total depășiți de... timp și istorie, în afară de nedumerire și respingere acești doi nu mai sunt capabili să genereze alte sentimente. Vom trece și aici peste faptul că PAS (pe atunci – ACUM) nu au ezitat să coalizeze cu Dodon atunci când oportunismul politic le-a dictat acest... pas. Argumentul „votului util”, un instrument pe care îl voi califica de profund antidemocratic, a funcționat și el din exact același motiv: respingerea totală a dicursului „Voronin – Dodon”.
3. Și nu în ultimul rând, ba poate că e cel mai important motiv!, alegătorul a ales un vector geopolitic! Exact ca și în 2010, doar că de această dată și mai răspicat, alegătorul a spus: „Noi vrem cu Europa!”. Și uite-aici am încheiat bucla... E timpul să fac o trimitere spre textul pe care-l publicam cu exact 10 ani în urmă, atunci când valul de euforie și extaz general era similar cu acel de acum, articol care nu a îmbatrânit deloc, e la fel de actual și doar câteva detalii nesemnificative denotă că ne desparte un deceniu de la publicarea lui. 

Iatӑ deci acel text: Fumisteria europeanӑ

Să revenim acum la evenimentul de la Batumi. Ceea ce s-a produs nu-i altceva decât oficializarea simbolică a creării unui nou pool de țări – Ucraina, Georgia și Republica Moldova – toate prezentând caracteristici similare: guvernări pro-europene, toate luptă aprig cu corupția, toate cu conflicte teritoriale cu Rusia. Prezența lui Charles Michel anume asta vrea să spună: de acum încolo aceste țări vor fi tratate „la pachet”.

Ce include acest „pachet” va depinde foarte mult de cum evoluează lucrurile în UE (și aici greu putem găsi ceva îmbucurător pentru noi), dar și de felul cum vor evolua realațiile UE cu... Rusia!

Dacă se va întâmpla o minune și UE vă recupera rapid din lustrul, atât economic cât și instituțional, de altădată după crizele recente (criza economică, Brexit și celelalte mișcări separatiste, criza epidemiologică, neînțelegerile din ce în ce mai accentuate între țările din Europa centrală și cea occidentală), dacă și se va vorbi în deceniul apropiat de o nouă extindere, cu certitudine nu țările din proaspătul pool vor fi considerate. E suficient să examinați cu atenție harta UE. Următoarele state-candidate la extindere vor fi țările din peninsula balcanică. Și, repet, acest lucru nu se va întâmpla degrabă.

Cât privește relaţia UE – Rusia, doar încăpățânarea paranoică a lui Putin de a se opune Occidentului și visurile sale imperiale (care prind nuanțe de anamneză clinică) ne mai este avantajoasă... Numai că nimic nu e veșnic, mai devreme sau mai târziu Putin va dispare, iar ce va veni după el e încă o mare necunoscută. Dacă puterea post-putinistă va merge spre o destindere în relațiile cu Occidentul, atunci UE o va întâmpina cu brațele deschise, iar noi suntem o monedă de schimb prea puțin valoroasă ca să nu fie amanetată cu ușurință pe altarul noii „prietenii între popoare”. Exemplul ultimului conflict armat ruso-georgian e mai mult decât edificator.

Cam așa se prezintă lucrurile astăzi. Visul european al alegătorului din Republica Moldova a rămas, precum și a fost, doar o himeră electorală.

Desigur, noua guvernare, plenipotențialӑ, cu Președinția și Parlamentul la picioare, mă poate contrazice și înfăptui re-Unificarea cu România. Și atunci fom fi cu toții fericiți. Inclusiv subsemnatul.

Altfel, vă invit să fixăm de pe acum un rendez-vous simbolic peste 10 ani pentru un nou epizod al serialului: „Fumisteria europeană 3”.

Rare sunt săptămânile când nu prea găsesc știri demne de a fi commentate. Într-un fel, e bine. Cândva demult, încă prin 2014, pe atunci când începeam această aventură, obișnuiam să-mi termin editorialele cu o urare pentru cititori: “Va doresc cât mai puține noutăți, căci se știe: No news – good news!”. Oare am ajuns să trăim zile bune?

Aşşş… Să nu ne amăgim. E doar perioadă electorală, mai exact – ultima ei sută de metri, iar cititorii fideli ai acestor rânduri (dacă am presupune că există din aceștia) știu că vânzolelile electorale ale politicienilor nu mă interesează decât dacă doresc să mă amuz.

Iată, spre exemplu, cum poți reacționa serios la ceea ce s-a numit „dezbatere electorala” la Pro TV cu participarea unui individ pre nume Kalinin, care a făcut un caca nervos din cauza că nu i se vorbea rusește? Adevărul e că acest clovn nu este o excepție și are clone destule care bântuie spațiul dintre Prut și Nistru... Iar acest lucru nu e deloc amuzant...

28 IUNIE 1940 Totul a început cu 81 de ani în urmă atunci când URSS invada România în urma înțelegerii frățești dintre Stalin și Hitler. Undeva are dreptate cekistul Putin: URSS a avut un rol determinant în declanșarea celui de-al II-lea război mondial şi acest fapt nu poate fi negat. În următorii zece ani acest teritoriu pierdea a treia parte din populație... Iar armata sovietică așa și nu a mai plecat de aici.

CEDO CONDAMNĂ RUSIA CEDO a condamnat Rusia în cazul Ion Manole și Alexandru Postica, victime ale incidentului de la podul de la Vadul lui Vodă din 2005, atunci când un soldat rus (aşa zisul „pacificator”) i-a agresat pe membrii asociaţiei Promo-LEX. Desigur că pe Rusia oficială o doare-n cot de această condamnare, exact ca acum 81 de ani, pe 28 iunie 1940.

UE NE TRIMITE UN NOU AMBASADOR Îi zice Janis Mazeiks şi e din Letonia. Ceea ce e, incontestabil, bine pentru noi.

MOSCOVA ŞI FIII SĂI Moscova a trimis o echipă de „consilieri” pentru a-i ajuta pe Şor și Dodon. Cel puțin așa afirmă un alt fiu al „neamului” – Renato Usatîi, fapt care poate să pună pe gânduri. Cert însă e altceva: Dodon nu a contenit cu călătoriile la Moscova. SIS însă nu zice nimic. Nici acum, nici săptămâna trecută, atunci când în Germania a apărut o publicaţie despre finanțarea campaniei prezidențiale a lui Dodon de către Moscova... În schimb SIS este foarte vigilent cu unioniştii! (săptămâna trecută ei au avertizat CEC că unul din cele două partide unioniste, AUR, este ajutat „din exterior”). Ziceam eu – adevărați fii ai lui 28 iunie!

CHIRONDA BĂTUT ÎN CHIRON Între timp Chironda a fost dat afară din funcţia de vice-primar al Chişinăului. Dar aici povestea poate fi una foarte lungă. Nu poţi da afară aşa de uşor un vice-primar. Doar dacă va vrea însuşi Chironda să plece, profitând din plin de statutul de „victimă”. Altfel, ne aşteaptă procese de judecată cu rezultat previzibil: Chironda va rămâne în funcţie.

Cam atât.

Aveţi grijă, dragii mei, şi profitaţi de faptul că nu prea avem noutăţi, căci se ştie: „No news – good news!”

RĂZBOIUL PENTRU SECŢII Săptămâna care a trecut a continaut marea bătălie pentru secțiile de vot din străinătate. Câteva detalii vor trebui menționate aici. În primul rând, vom afirma fără mare ezitare că acest caz demonstrează că justiția din RîMî este inexistentă. Să ajungă o chestie evidentă și atât de simplă să fie judecată la CCM și la Curtea de Appel e de râsul găinilor. Îmi veți spune că sunt subiecte de o importanță capitală: în joc sunt cam 10-15 mandate parlamentare, dar vă voi răspunde că acest fapt nu anulează simplitatea și evidența cazului. În al doilea rând, vom constata că chiar și aceste decizii (de a anula deschiderea birourilor de vot în Transnistria și de a deschide birouri suplimentare la recomandarea MAEIE) au fost tărăgănate la maximum cu amânări de ședințe, retrageri de judecători ș.a.m.d. astfel ca până la urmă să se afirme că nu se mai poate schimba nimic până la alegeri. Culmea e că se va invoca... o lege!: termenii legali menționați în codul electoral. Și un ultim aspect: faptul ca un individ delegat într-o funcție să apere interesele celui care l-a delegat e mai mult decât firesc și se întrevedea la fel de bine ca farul din Alexandria marinarilor egipteni de acum 2000 de ani. Întrebarea e alta: oare ce fel de alianțe și înțelegeri s-au făcut cu doar câțiva ani în urmă (nu cu 2000) și de dragul cui?

MOLDOVENII AU ALES VECTORUL Câți moldoveni zicea Dodon că sunt în Rusia? 600.000? 500.000? 400.000? Ei bine, oficialitățile ruse anunță că nu sunt decât 132.875. Cred că un stat polițist poate fi credibil atunci când vorbim despre trasarea indivizilor și nici cu pașaport românesc nu se călătorește în Rusia ca să ne încurcăm în cifre ca în UE. Dar iată ce facem cu birourile de vot deschise acolo și care au rămas pustii în 2020?...

PUTINOBIDINESCUL STATUT De două săptămâni afirm și vă repet și astăzi: cel mai important eveniment pentru Republica Moldova a avut loc la Geneva, acolo unde s-au întâlnit Biden cu Putin. Nu știm și nu vom ști ce și-au spus. Să nu sperăm la „scurgeri” veridice. Nici nu e sigur că s-a vorbit în termeni specifici despre Moldova. Cel mai degrabă – nu. Nici barem în declarația NATO nu ni se acordă atenție decât la pachet cu celelalte zone problematice din fosta URSS. Dar sunt și vești încurajatoare: întrevederea a vut un protocol și se prevedea o durată indefinită. Teoretic Biden și cu Putin puteau pune globul la cale și o noapte întreagă. În realitate întâlnirea a durat chiar mai puțin decât minimul prevăzut inițial. Semn că nu prea au avut ce discuta. Nici conferință de presă comună nu au ținut, încă un semn bun. În principiu, toată lumea știe ce vrea Putin. Vă ziceam și eu de nenumărate ori. Iată un fragment dintr-un text din 2015: „Obiectivul său „camuflat” (în fine, e camuflat în aşa fel, încât să se vadă foarte bine) este o redesenare a hărţii lumii şi Europei în sfere de influenţă. Un fel de reanimare ale acordurilor de la Yalta de după WW-II.” Da, Putin vrea un nou „Berlin wall” şi el vrea să discute cam pe unde va trece. Dar pentru asta noul Stalin ar avea nevoie de un Hitler cu care să pună la cale noul pact. Şi trebuie să ne bucurăm că nu-l găseşte. Caci nu putem şti de care parte a zidului ne vom regăsi... România ştie. Noi – nu. Şi iată de ce:

DE LA SANDU PENTRU PUTIN Președintele Republicii Moldova i-a adresat un mesaj de felicitare lui Putin cu ocazia Sărbătorii Naționale a Federației Ruse. Toate bune până aici. Totul depinde de conținutul mesajului. Poți, spre exemplu, să-i dorești lui Putin ca în Rusia să se dezvolte instituțiile democratice sau drepturile omului, dar poți să zici precum a zis Maia Sandu: „Această zi servește drept bun prilej pentru a confirma disponibilitatea Republicii Moldova de a continua dialogul constructiv și deschis cu Federația Rusă. Sunt convinsă că prin eforturi comune, cooperarea existentă între țările noastre va cunoaște o dezvoltare dinamică continuă, în beneficiul statelor și popoarelor noastre.Dorindu-Vă succese în activitatea Dumneavoastră, Vă rog să acceptați, Stimate Domnule Președinte, asigurările înaltei mele considerații.” Și fiindcă Rusia ne este un aliat de nădejde, Duma ei a plămădit o declarație pe 15 iunie prin care acuză Moldova și Ucraina de blocada Transnistriei (o blocadă năpraznică: Moldova a trimis într-acolo 100.000 de doze de vaccin, spre exemplu). Moldova a reacționat mai mult decât promt: chiar a doua zi, pe 16 iunie, guvernul de la Chișinău amână implementarea celei de a doua etape a controlului comun moldo-ucrainean la punctul de trecere Cuciurgan pană pe 31 decembrie 2021! Totuși, câtă servilitate!... Și de ce s-ar bate cineva (Occidentul, spre exemplu) pentru așa ceva? ...

S-A STRICAT IDILA La primăria Chișinăului e mare jale: cuplului romantic Chironda – Ceban nu-i mai ajunge lubrifiant pentru a luneca în mod smart mai departe. De vină e hotelul Național din centrul Chișinăului sau, mai bine zis, ruinele care au mai rămas din el. Cum n-ai da, dar metrul pătrat în centrul Chișinăului are ceva valoare. Greu de menținut idila progresistă cu asemenea tentații, nu-i așa?

AH, DRAGOSTEA!... SIS a arestat o tânără care se pregătea să le transmită celor de la Tiraspol niște liste. Liste cu ofițeri din poliția RM. Din acei care mai sunt răpiți din când în când de către separatiști. Tânăra era angajată de la IP Criuleni, L.Z., care deținea funcția de ofițer de urmărire penală. Cică ar fi avut relații cu ofițeri de la MGB de la Tiraspol. Relații idilice de dragoste, fără îndoială. Adevărată fiică a neamului!

ACORDURI FRĂŢEŞTI Doar două exemple din săptămâna trecută: Chișinăul a semnat un acord de colaborare cu Județul Buzău. Primarul Chișinăului e membru PSRM, un partid românofob, antieuropean și proputinist. Tot în această săptămână Edineţ a demarat o colaborare cu Alba-Iulia pentru ameliorarea serviciilor publice prestate populației. Știți cum a votat raionul Edineţ la ultimile alegeri? Cam așa: Igor Dodon – 49.48%; Renato Usatii – 20.73%; Maia Sandu – 14.08. Paradoxuri moldoveneşti...

Ceva e putred în Danemarka noastră. Dar ce anume?...

Săptămâna trecută s-au împlinit 80 de ani de la primul val de deportare masivă uneltită de sovietici în iunie 1941. La lansarea filmului „Siberia din oase” un tânăr adolescent de 14 ani povestea că a aflat despre ororile deportărilor pe platoul de filmare... Poate că acesta și este răspunsul?

Nu există perioadă mai stearpă din punctul de vedere al unui editorialist decât campania electorală. Trist, domnii mei... Și foarte complicat, căci e o perioadă propice pentru multe hoții și neghiobii timp ce atenția noastră e îndreptată spre evenimente electorale…

BIDEN & PUTIN Degrabă, foarte degrabă, se vor întâlni Putin cu Biden. Numai ei știu despre ce vor discuta. Dar noi putem deja intui ce vrea Putin. Și teamă mi-e că ce vor discuta ei poate să aibă repercusuini directe asupra viitorului Republicii Moldova. Așa se întâmplă când nu avem suficient curaj pentru a decide noi înșine de propria soartă și așteptăm „marile puteri” să decidă pentru noi...

600 MLN DE LA UE Maia Sandu anunță, în plină campanie electorală, că UE va acorda 600 mln de Euro Republicii Moldova. E bine, dar pe mine mă intrigă mult acest fragment din comunicat: „220 de milioane sunt planificate pentru gestionarea corectă a banilor publici”. Aș fi curios să mi se explice pentru ce anume vor fi cheltuiți 1/3 din această sumă. Pentru ca celelalte 2/3 să fie cheluite corect?! Stranie formulare... În altă ordine de idei, să nu uităm că această sumă, acordată în câțiva ani, reprezintă doar jumătate din banii pe care emigrații îi trimit în țară ANUAL! Uite-așa o matematică.

849 MLN DE LA BEI Atât a investit în Republica Moldova Banca Europeană de Investiții din 2008. Mult? Puțin? Întrebarea corectă însă e alta: Dar a fost careva care a investit mai mult?

POSTURI PENTRU PRIETENI Cât mai durează campania electorală e bine să-ți plasezi prietenii la posturi călduțe. Astfel, socialiștii încearcă să-l plaseze pe Alexandr Usatîi în fruntea companiei « Barza Albă ». Important e să-l numească, căci de a scoate pe cineva din funcție e practic imposibil ținând cont de legislația RM. Electorala rabdă tot.

BĂTĂLIE PENTRU CLIMA Maia Sandu a anunțat anularea decretului fostului președinte, Igor Dodon, prin care Vladislav Clima a fost numit în funcția de președinte al Curții de Apel Chisinău. Schema seamănă mult cu tentativa lui Dodon de a anula numirea Domnicai Manole la CCM. Fără a pretinde la mari cunoștințe în domeniul legislativ, similitudinea situațiilor e de-a dreptul jenantă.

STALIN PENTRU GĂGĂUZIA Cred că cel mai semnificativ (deși aparent minor) eveniment al săptămânii ne-a venit din Găgăuzia. Pe data de 21 mai, a avut loc ceremonia de rezumare a rezultatelor în domeniul politicii de tineret pentru anul trecut în Găgăuzia. Direcția de tineret și sport din regiunea autonomă a invitat la eveniment „reprezentanţi ai organizațiilor de tineret, specialiști în lucru cu tinerii și tineri cu iniţiativă”. Din imaginile publicate pe pagina de Facebook, pot fi observate o serie de cărti, trei dintre care sunt despre personalitatea lui Iosif Stalin. Cărți care-l glorifică pe Vissarionovici. Cu același succes ar distribui exemplare de Mein Kampf.

Asta e cam tot ce trebuie să știm despre Republica Moldova şi despre viitorul ei.