Meșterii grăbea,

Șfările-ntindea,

Locul măsura,

Șanțuri largi săpa

Și mereu lucra,

Zidul ridica,

Dar orice lucra,

Noaptea se surpa!

A doua zi iar,

A treia zi iar,

A patra zi iar

Lucra în zadar!

Recunosc: săptămâna trecută am avut ceva remușcări. Președintele RM, Maia Sandu, era deja pe undeva pe la Paris (mai departe de popor, mai aproape de mine), iar eu nu găsisem de cuviință s-o pomenesc de bine. Și cum stăm cu obiectivitatea, dom-le editorialist? Ai-ai-ai, rușinică, îmi ziceam eu...

Dar a mai trecut o săptămână și îmi vine să mă felicit (că dacă nu m-oi lăuda eu, cine să mă laude?) penru intuiție și fler. Să detaliem deci! (Nu înainte de a-mi cere iertare pentru această digresiune nombrilistă și narcisică)

Нет, ребята, все не так,

Все не так, ребята!...

Degeaba dați voi pe la ușa caselor mari... O să vă deschidă, dacă bateți, nu-i vorbă. Că așa sunt ei în casele celea mari, politicoși. Și pomeni o să vă dea, tocmai ca să nu pară nepoliticoși, și au și de unde, la o adică. Dar nimeni n-o să vă primească în casă: ni-meni!

Hai să vă explic și de ce. Pe degetele de la o mână. Dacă e cu putinţă, vă rog un mic efort de imaginație.

Închipuiți-vă că aveți o gospodărie mănoasă și arătoasă undeva într-un sat. Iar vecinul D-stră este un necăjit din ăia din care sunt în toate satele: om bun, cumsecade, dă binețe de departe când te vede pe ulița satului, te întreabă de sănătate, cumințel și cu ai săi, cel puțin nu vuiește satul din cauza lor, oleacă bețiv, deși nu bea de usucă, oleacă leneș chiar dacă nu se dă în lături de la muncă, oleacă prostuț chiar dacă nici n-ai zice că-i idiot desăvârșit, și... sărac, orici-ar face...

Iar peste o casă trăiește un fel de „enfant terrible” al satului: un tip obraznic, violent, îngâmfat și încăpățânat, un scandalagiu care e și mare hoț pe deasupra. Și nu prea ai ac de cojocul lui, căci e o namilă de om și nu știe șapte. Și mai are și-un frate la primărie și un văr la poliție, așa că nici de „lege” nu prea se teme... Mai pe scurt, e un tip din ăla de care e mai bine să te ții departe, să-l ai mereu în vizor, dar să nu prea ai de afacere cu el. Numai că nici asta nu prea e cu putință, căci iese exact ca în povestea cu ursul: „măi Ioane, am prins un urs!”, „adu-l încoa!”, „dacă nu pot!”, „atunci lasă-l naibii și vino tu”, „dacă nu mă lasă el!”. Un tip care mereu crează probleme și tensiune.

Dar iată că într-o zi vă bate la ușă vecinul ăla necăjit și vă roagă, fâsticit, boțindu-și șapca în mâini, cu privirile-n pamânt, să-l ajutați cumva, că vine iarna și are copii mulți, „Nouă suflete, coane Fănică, nouă, și renumerație... După buget! Mică, sărut mâna, coane Fănică”. Și vi se face milă de el, căci nu-i om rău, precum spuneam, și chiar ați avea mare nevoie de ajutor prin gospodărie și chiar prin casă, așa că îi spuneți, ca să păstrați distanțele de rigoare, că de ce nu?, că s-ar putea, că ar trebui să discutați și cu nevasta, să vă mai gândiţi la ce ar putea face (un fel de „foaie de parcurs”, în limbaj mai modern). Iar pentru moment îi puteți avansa o mică sumă de bani. În contul salariilor viitoare, de la sine înțeles, nu din milostenie.

Mai departe însă iată ce se întâmplă: se duce necăjitul nostru... direct la nătărăul care vă crează permanent probleme și trag amândoi o beție de pomină de răsună mahala de cântecele lor...

A doua zi, precum era și convenit, vecinul căruia mai nu i-aţi dat cheia de la ogradă şi de la casă, iarăși vă bate la ușă, la fel de fâsticit, chinuit și de mahmureală pe deasupra...

Iată să-mi spuneți acum, dragilor? Cum ați proceda?

Uite-așa o poveste. Iar pân’ la ziuă mult mai este...

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână însă o voi trimite unei bresle întregi: jurnaliștilor. La Chișinău a fost Samantha Power, administratorul USAID. Ce este USAID nu cred că trebuie să vă explic, e suficient să fiți mai atenți la panourile rutiere din RîMî... După întâlnirea cu Gavriliţă a avut loc și o conferință de presă. Nu am fost de față, dar acei care au fost iată ce au povestit: cică „jurnaliștii” au adresat doar două întrebări, ambele pentru Natalia Gavriliţă: dacă va fi anul acesta târg de Crăciun la Chișinău și cât plătește Gavriliţă pentru gaze... Atât.

Da, pân-la ziuă taaare mult mai este.