Eu nu știu când și unde anume sunt născuți și au crescut cititorii mei. Subsemnatul e născut și a crescut în falnicul oraș Bălți, acolo unde în 1998 se dădea electricitate câte 6 ore din 24. Autoruil acestor rânduri a învățat la Universitatea din Bălți care iarna nu era încălzită. Atunci când afară sunt -20°C e o experiență care nu se uită cu una cu două. În 1999 părăseam RîMî. Definitiv.

De câte ori nu m-au întrebat de atunci din ce cauză am emigrat!... Vorba lui Dodon: De-atâta!

RîMî a intrat cică în stare de urgență energetică. De ce? Vorba lui Dodon: De-atâta!

Sunt foarte supărat. Chit că vă doare pe toți în cot (presupun și eu, căci ați fi votat altfel ori de câte ori vi s-a prezentat ocazia). Și îmi vine să urlu de ciudă și de neputință. Și stiu că îmi veți răspunde, cei mai mulți: „Dacă ai plecat, ce te mai rățoiești atâta? Ne vom descurca și sunguri.” Sau altă chestie, mai soft: „Ce înţelegeţi voi? Noi aici trebuie să jucăm finuţ şi să facem strategii cu mai multe etaje şi mişcări înţelepte”...

Descurcați-vă! Căci eu nu știu ce să mai faci și ce (sau cum) să mai zici ca să fie înțeles o dată și pentru totdeauna: securitatea și independența energetică nu-i moft și nu-i jucărie. De statul „Rusia”, de CSI, de tot ce ține de așa numitul „russkii mir” trebuie de fugit ca de „ucigă-l crucea”, iar orice podeț – tăiat, ars, şi cenușa vânturată pe cea mai năprasnică furtună!

Am 11 ani de când doar despre asta lehăi. Uneori nu prea ai ce face, e drept, alteori conjunctura regională îți deschide bulevarde și îți așterne covoare roșii spre oportunități la care nici nu ai fi visat. Așa a fost în 2014, despre asta am scris și atunci... Degeaba. Am stat ca boii la poartă nouă și nu am mișcat un deget! Nici din coadă nu am dat! Vreți să știți ce mi s-a răspuns atunci? Poftim de cetiți, nu vă fie lene!

În 2021 Prim-Ministrul Republicii Moldova propune Comrat-ul drept candidat la capitală culturală a... CSI-ului!

Adevărul e că suntem astăzi conduși de feciori și fecioare de nomenclaturiști insignifianți de partid, de indivizi crescuți la călduț și deprinși cu bunicelul, nu în apartamente în care iarna se așeza promoroacă de un centimentru, nu în case în care nu era cu ce de aprins focul (ah, gardul din scândură de la ograda buneilor, prin ce sobe să fi ars?). Da, acești fii și fiice de activiști mărunți de partid, perfect acomodați timpurilor, care s-au învrednicit de diplome și programe de formațiune plătite mărinimos de stat, pe care le transformă și pe astea abil în „diplome”, ne toarnă astăzi macaroane pe urechi, cu un accent palatalizat chișinăuean execrabil, pe care-l numesc totuși „limbă română”, despre pace socială, despre strategii de politică externă nonconflictuală și multe alte aberații de acest fel. Acești epigoni ai lingăilor de partid de altădată sunt astăzi la putere! Iar noi îi admirăm și așteptăm minuni! 

Știu că nu vă place ce citiți aici. Nici mie nu-mi place. Dar cred că cineva trebuie s-o spună cumva. Nu se mai poate suporta această batjocoră continuă, minciuni peste minciuni. Ăștia despre care vă scriam vor fi bine. Vor plăti mai scump, ei au de unde, dar vor fi bine. Se vor văicăra puțin pe rețele, în articole de presă și pe video-bloguri, dar vor fi bine... Se vor mai scărmăna în public de dragul show-ului mediatic, dar vor fi bine.

xxx

P.S.: Cândva demult, pe vremea când Putin ne băga un embargo la vinuri, glumeam și ziceam că ar trebui să-i punem dictatorului de la Kremlin un monument în PMAN la Chișinău... Grație acelui embargo industria noastră vinicolă a început a se dezvolta cu adevărat!

Tovarășe Putin, am și eu o rugăminte: dacă tot noi suntem idioți și proști și nu pricepem de bună voie, fie-vă milă: tăieti dreacului gazul de tot! Și nu doar gazul: tăieti ce aveți de tăiat și basta!