Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
2 décembre 2020 3 02 /12 /décembre /2020 14:00
La mulţi ani, România!

Dacă aș fi fost născut în România, nu cred că aș fi participat activ la Revoluție (cred că elementar mama nu m-ar fi lăsat să ies afară, în 1989 aveam doar 12 ani), la fel precum nu am participat activ la “mişcarea de renaștere naţionalӑ” din Republica Moldova, chiar dacă ambele le-am trăit intens emoțional.

Dacă aș fi fost născut în România, aș fi fost oripilat și mi-ar fi fost probabil frică de “minerii” lui Iliescu în ‘90, dar mi-a fost frică de cazaci și de armata a 14-a rusӑ în ’92 de fiecare dată când treceam pe lângă block-postul instalat la intrarea în orașul meu, la doar câteva zeci de metri de blocul în care locuiam.

Dacă aș fi fost născut în România aș fi votat fără mare ezitare pentru Emil Constantinescu în 96, la primul meu scrutin prezidenţial din viață. Dar, din păcate, a trebuit să votez pentru Mircea Snegur și Mircea Snegur a pierdut…

Dacă aș fi fost născut în România aș fi deplorat victoria lui Iliescu în 2000, dar mi-a fost dat să trăiesc victoria lui Voronin în 2001.

Dacă aș fi fost născut în România aș fi votat și eu cu Băsescu în 2004, dar mi-a fost dat să re-trăiesc un nou mandat al lui Voronin în 2005.

Dacă aș fi fost născut în România aș fi fost nebun de bucurie atunci când țara mea a intrat în NATO în 2004 și în UE în 2007, dar în tot acest răstimp noi trăiam sub Voronin și manifestam împotriva „Memorandumului Kozak”...

Dacă aș fi fost născut în România aș fi manifestat și eu pentru a salva Roșia Montana în 2013, aș fi votat pentru Klaus Johannis, aș fi manifestat împotriva corupției în 2017. Dar am asistat la un vodevil cât o 1/4 din PIB-ul țării în care m-am născut, numit „furtul miliardului” și la venirea lui Dodon la putere în 2016...

Dacă aș fi fost născut în România, probabil că aș fi fost exact acolo unde sunt eu acum, la Paris adică, nu-i exclus să fi vorbit despre România cu condescendență, nu-i exclus să-i fi beștelit pe Iliescu, Băsescu și Iohannis, pe toți launloc, s-o adulez pe Laura Codruța Kövesi, să afirm că nu există „proiect de ţarӑ”, că e tristețe mare în România, că e sărăcie și corupție în continuare, cӑ nu mai avem fotbal, la urma urmelor... Poate că și nu aș face-o, dar nu-i deloc exclus...

Dar eu sunt un român născut în URSS, în Republica sovietică socialistă moldovenească (RSSM), care astăzi este Republica Moldova... Și de aceea nu pot decât să admir încântat ce se întâmplӑ peste Prut şi toate câte s-au întâmplat cu România în ultimii 30 de ani.

La mulți ani, România!

Și iartă-ne, dacă credem prea puțin în tine, dacă credem prea puțin în noi... Dacă în loc să ne batem pentru a-ți fi fii și fiice destoinici, nu te vedem decât ca pe un vis abstract și inaccesibil...

Partager cet article

30 novembre 2020 1 30 /11 /novembre /2020 11:56
Vlad Ciobanu în rolul lui Hamlet (http://flacaratv.md/)

Vlad Ciobanu în rolul lui Hamlet (http://flacaratv.md/)

 

În locul lui menit din cer

Hyperion se-ntoarse

Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,

Lumina şi-o revarsă.

Mihai Eminescu

 

Cândva demult, pe la mijlocul anilor ’90, teatrul „Luceafărul” venise cu un spectacol la Bălți. S-a jucat Hamlet. Iar acel Hamlet era jucat de Vlad Ciobanu. Acel Hamlet îmi stă și astăzi în memorie. Am fost fulgerat, copleșit, năucit. În afară de spectacolul propriu-zis, țin minte bine cea mai mare nedumerire care nu m-a lăsat nici acum: „Cum oare e posibil?” Acea performanță actoricească îmi părea imposibilă, cosmică, stelară. Din toate punctele de vedere. Ce am văzut eu, acel Hamlet, îmi părea peste puterea unui corp și a unei minți omenești!

O teribilă veste ne-a venit săptămâna aceasta: Vlad Ciobanu, actorul care l-a jucat atunci pe Hamlet, dar și pe Eminescu în „Luceafarul” lui Loteanu, a plecat spre ceruri...

Toate celelalte păr într-atât de mărunte și dezgustătoare alături...

 

DODON CHEFUIEŞTE În timp ce se călătorește, Dodon călătorește. S-a pornit cu alai și cu bancheturi prin țară. Mai dă de băut și de mâncat la electorat. În plină pandemie. Se pregătește de parlamentare... Se pare că nu are încotro și va trebui să recunoască victoria Maiei Sandu, din moment ce însuși șeful de la Kremlin a felicitat-o. Kremlinovici trebuie să se supună Kremlinului.

PLATON SE APUCĂ DE ŞMECHERII N-a trecut mult de când a fost eliberat de la pârnaie și Platon se apucă de cele vechi, adică de ceea ce știe mai bine: să pună laba pe companii financiare. Toată săptămâna au bubuit știri despre bătălia dintre Platon și Comisia Naţională a Pieții Financiare (CNPF) care încearcă disperat să-l împiedice să înghită piața de asigurări din Republica Moldova. Procuratura tace... Este halucinant ca o ditamai instituţie de stat să se simtă neputincioasă în fața unui escroc, fie el și notoriu, iar toate astea să se desfășoare în văzul tuturor.

LIMBĂ, ALFABET? Mult timp apărătorii înverșunați ai statalității, toți acei care au combătut zelos orice putea eventual purta cuvântul „românesc”, au răspândit ca papagalii o mantră: „Limbă, alfabet ați vrut? Iată cu ce ne-am ales!”. Mai țineți minte? A funcționat o bună perioadă de timp, trebuie s-o recunoaștem. Dar de când diferențele cu România, la toate nivelele, s-au accentuat și nu mai pot fi mascate, de când ajutoarele românești nu mai pot fi astupate cu lente de colorado acest discurs a devenit ridicol. Respectiv, a fost treptat înlocuit cu o altfel de mantră, la alt nivel, ceva mai subtil: se reclamă „pacea socială”. „Nu divizați societatea”, ni se zice de la toate trâmbițele stataliste. Ce frumoasă este această „pace socială”, nu-i așa? Iată însă că săptămâna trecută înflăcăraţii „luptători pentru pace” bagă în Parlament un proiect de lege care i-ar conferi limbii ruse „statut special” (de parcă până acum nu l-ar fi avut). Printre altele, acest proiect ar obliga funcționării de stat să vorbească rusa la solicitarea „cetăţenilor”. Altfel spus: nu vorbești rusește, nu poți fi funcționar! Apoi cum stăm cu „pacea sociala”, dragii mei? Mai „divizăm societatea”, ori ne limităm la rupere de hărți în parlament? Apropo, tot aceștia vor să anuleze așa numita „lege antipropagandă” (și așa excesiv de laxistă) pentru ca putinismul să fie și mai la el acasă în Republica Moldova! Luptăm în continuare pentru pace, dragi tovarăși!

EMINESCU DESFIGURAT: Am râs atunci când a apărut pe rețele strada aia cu marcaj parcă trasat de un bețiv. Cică era „creativitate europeană”. Mă rog, sunt doar niște linii pe asfalt, putem râde. Dar iată acum chiar nu-i de râs deloc. Creativii ăștia neobosiți au sluțit scuarul Mihai Eminescu! Problema e că nu se găsește nimeni să-i oprească, căci toți sunt din gașca aia de neofiți fără coloană vertebrală. Bine zicea cine zicea: problema proștilor nu-i că sunt proști, ci că au prea multă inițiativă. Ori ceea ce zicea răposata-mea bunică: „Păzește-te, nepoate, de prostul școlit”. Există sute de locuri în Chișinău care ar fi putut fi măcar cât de cât îngrijite cu aceiași bani, dar nu, ăstora anume scuarul Mihai Eminescu le-a trebuit „modernizat”!...

BANII CURG GÂRLĂ „Electoratul paralel” a trimis cu tocmai 20% mai mulți bani în țară anul acesta față de anul trecut. O bună parte din acești bani, țin să amintesc, vor ajunge inevitabil în buzunarele celor care apără cu atâta înverșunare „statalitatea” și „pacea socială” din Republica Moldova.

Uite-aşa un paradox.

Partager cet article

23 novembre 2020 1 23 /11 /novembre /2020 10:30
"Pompei's syndrom", Fonderie d'Art R. Bocquel S.A., Bréauté (France) / editor: Arman, New York (USA)

"Pompei's syndrom", Fonderie d'Art R. Bocquel S.A., Bréauté (France) / editor: Arman, New York (USA)

La drept vorbind, nu credeam. Nu vedeam cum poate fi posibil. Ținând cont de rezultatele primului tur, Maia Sandu nu avea cum să câștige. Cărțile trebuiau redistribuite, iar această redistribuție însemna cel puțin 10 puncte la rata de participare în plus. Ceea ce-mi părea puțin probabil.

Nu am crezut vreodată (calcule și presupuneri se pot face, desigur, dar acum nu am nici timp, nici mare dorință s-o fac) că electoratul lui Usatîi îl va urma și că toți votanții acestuia îi vor asculta chemarea. De altfel, nici nu l-au ascultat : dacă e să privim harta cu rezultatele scrutinului vom constată că Nordul Moldovei, fieful lui Usatîi, a votat majoritar cu Dodon. Să fie clar!

Desigur, putem presupune că dacă ar fi făcut Usatîi campanie pentru Dodon, Maia Sandu poate că ar fi pierdut. Dar nici barem asta nu-i sigur! Anume acele 10 % de participare la vot suplimentare au fost determinante! Maia Sandu și anturajul ei ar trebui să fie conștienți de acest lucru și să nu cadă din nou în capcane cu alianțe dubioase. Nu de alta, dar bănuiesc că Usatîi e capabil să-i ceară recompense, iar Maia Sandu, din câte știm, e cam slabă de înger: alianța ei cu Dodon nu trebuie să fie uitată nici ea.

Și, fără nicio îndoială, acele 262.739 de voturi venite din străinătate (16% din total!), cu o majoritate covârșitoare pentru Maia Sandu, au contat enorm în balanţă. Președintele nou-ales nu trebuie să uite asta. Măcar și pentru faptul că acești alegători i-au asigurat o diferenţă confortabilă de tocmai 14%! (43% vs. 57%)

Toate indică că Dodon era gata să arunce țara în foc și pară, dar doi factori au făcut acest lucru imposibil. În primul rând diferența enormă despre care tocmai am vorbit. Nu cred că au existat falsificări murdare la propriu, în birourile de vot, dar dacă și a încălcat careva regulile electorale, acela a fost Dodon. Nu vom stărui asupra lor, s-a tot vorbit despre asta. Cu atât mai flagrantă și mai imposibil de contestat a fost diferența!

Și în al doilea rând, dar din păcate despre acest lucru se vorbește mai puțin, chiar dacă nu-i deloc neglijabil: Maia Sandu a câștigat și în Moldova! Diferența a fost mică, dar 25.284 e totuși ceva!

Anume faptul că s-au combinat aceste două rezultate - o diferență finală cu scor mare și victoria pe interiorul țării - nu i-au permis lui Dodon să-și asmută zbirîi. Dacă ar fi fost diferența mică, ar fi invocat falsificări. Dacă ar fi fost o victorie datorită doar voturilor din străinătate (ca în primul tur), ar fi fost invocat „transport masiv de alegători” și ar fi fost, cel mai probabil, încercată o anulare a rezultatelor din străinătate.

(Propaganda a și lucrat pentru acest scenariu. O poză cu o coadă impresionantă de alegători, pe care chiar eu am făcut-o la 6h50 dimineața în fața biroului de vot de la Paris, a fost furată de Ernest Vardanyan și folosită într-un text manipulator pe KP. Textul e minciună crasă! Știu ce zic, căci am fost de față. Pentru moment, nu am primit reaspuns la plângerea depusă luni, 16/11, pe situl Consiliului de presă referitor la acest furt.)

Veți găsi aici mai multe gânduri despre aceste alegeri, într-un text mai amplu pe care-l scriam între două tururi. Un singru lucru mai rămâne de spus: 16 % reprezentau 16 deputați cândva. Acum, cu sistemul de vot actual, 16% reprezintă doar 11, dintre care unul va fi cu certitudine pro-rus.  

Desigur, dacă povestea din 2016-2019 nu se va repeta și la parlamentare emigrații nu vor uita din nou să iasă la vot...

P.S.: În 2010 eram în comisia biroului electoral de la Paris, acolo unde se terminau buletinele de vot și unde s-a votat pe foi A4. Vă mai aduceți aminte? A doua zi șeful CEC-ului, Iurie Cecan, spunea că nu va contabiliza aceste voturi. Oricum, zicea el, nu ar fi contat căci numărul lor „nu ar fi modificat distributia mandatelor în Parlament”. În 2020, vicepreședintele CEC, Vladimir Șarban, susține urmatoarele: „Chiar dacă ar fi fost un singur alegător, această situație trebuie să ne determine să întreprindem măsurile necesare ca pentru viitor să nu se mai repete asemenea situații.”

Și totuși câte ceva s-a schimbat în 10 ani.

 

Origine Imagine: https://www.arman-studio.com/RawFiles/120138.html

Partager cet article

18 novembre 2020 3 18 /11 /novembre /2020 07:00
Imagine: Viktor Safonkin, "GMP Euphoria"

Imagine: Viktor Safonkin, "GMP Euphoria"

Acest text este scris pe 11 noiembrie, cu doar câteva zile înainte de turul 2 al alegerilor Președintelui Republicii Moldova. Textul va fi publicat în săptămâna care va urma după scrutin, atnci când vom cunoaște cu toții cine va fi persoana care mare bine nu poate face, căci nu are împuterniciri, dar care poate dăuna unei țări și populații (că doar nu-i vom zice „popor”?...) mai rău ca viermele unui măr. Din acești ultimi patru ani, sper barem asta să fi învățat (deși eu demult am abandonat orice speranță la acest capitol). Țin să precizez acest lucru și cred că veți înțelege cauza din toate câte vor urma.

Înainte de toate voi menționa următoarele: subsemnatul va merge (a mers) la al doilea tur și va vota (a votat) pentru Maia Sandu. Nu din mare dragoste pentru acest candidat, ci fiind conștient de prejudiciile pe care le-a adus țării Dodon și, mai cu seamă, de hăul în care ne poate scufunda acesta în următorii patru ani. La urma urmelor, subsemnatul își dorește să poată să mai meargă la baștină din când în când.

Dacă am consumat notele preliminare, să trecem la corpul propriu-zis al „analizei”. Începem de la elemantar:

Absenteismul: Mai puțin de 43% de alegători au participat la primul tur al acestui scrutin prezidențial. Este o cifră îngrijorătoare din mai multe puncte de vedere. Această cifră, indiferent de explicația ei (dezinteresul alegătorului, liste elctorale supradimensionate, imposibilitatea organizării unui scrutin în condițiile exodului generalizat al cetățenilor, etc., etc.), ridică câteva semne de întrebare.

În primul rând, absenteismul din ce în ce mai important ne vorbește despre legitimitatea statului Republica Moldova, mai exact – despre absența legitimității lui. Acei care-mi vor aduce exemple din alte țări cu procentaje foarte mici la alegeri ar trebui să-și aducă aminte că existența unui contract social și exersarea lui prin intermediul unui scrutin democratic nu este singura sursă de legitimitate posibilă a unui stat (vedeți aici un alt text la subiect). Existența unei națiuni fondatoare, exercitarea unui contract social avantajos și echitabil, tradiții profunde istorice și inerția legată de această tradiție (de obicei funcționează doar împreună cu exercitarea unui contract social minim), dictatura, la urma urmelor, iată un set de justificări valabile pentru existența unui stat oarecare. Nimic din toate astea nu se regăsește în cazul care ne interesează: Republica Moldova.

În al doilea rând, este extrem de îngrijorător un trend mai nou (autorul acestor rânduri îl consideră de-a dreptul iresponsabil): unii din așa numiții „formatori de opinie” nu ezită să declare deschis și să cheme lumea la absenteism, afișându-și cu un fel de mândrie ostentatorie (ne)alegerea. Acest abandon deliberat al celui mai esențial mecanism democratic este naiv și denotă o ignoranță și un iletrism rudimentar în domeniul funcționării unei societăți democratice (asta dacă e să rămânem în domeniul bunei credințe și să presupunem că nu există alte cauze, despre care nu vom stărui aici inutil). Ce să aștepți atunci de la un arbitrar Moș Ion Roată, dacă indivizi „cu carte” dezertează unicul câmp valabil de bătălie în democrație – scrutinul?...

Și în al treilea rând, absenteismul important mai înseamnă ceva: agenda propusă și câmpul dezbaterilor nu interesează alegătorul. Toate posturile de televiziune, radio, ziarele și celelalte mass-media puse launloc, toți politicienii, politrucii lor și toți acei care i-au crezut vâslesc de câțiva ani din răsputeri să scoată discursul politic din golfstreamul geopoliticului. Absenteismul este și rezultatul acestui efort titanic. Discursul politic a fost astfel deplasat spre zone ale absurdului, deloc credibile, în ape pline de grotesc și ridicol. Și alegătorul, chiar dacă nu poate explica ce i se întâmplă, o simte și reacționează în consecință. Or, în Republica Moldova doar geopoliticul este un adevărat subiect: valabil, credibil și plin de conținut.

Și recordul absolut al voturilor înregistrate în străinătate poate fi interpretat utilizând această dublă cheie: incultura politică (la ultimile parlamentare au votat mult mai puțini decât la precedentele prezidențiale) și conştiintizarea pericolului geopolitic (alegătorul din Occident a înțeles că se poate pomeni izolat de baștină).

Din păcate pentru Republica Moldova, absenteismul nu poate să ne ducă decât la două lucruri: dispariția de pe hartă a statului (și nu în sensul de Unire cu cineva, ci destrămării în unități teritoriale în căutare de alte forme de legitimitate) sau dictatură, iar dictatura în cazul nostru e o variantă cu o probabilitate mai mare...

Rezultatele scrutinului: Oricare nu ar fi rezultatul turului II, putem afirma, fără pic de tăgadă, că acest scrutin, miza căruia a fost, mai mult ca oricând, geopolitică, a avut un singur mare câștigător: Kremlinul! Pentru a înțelege de ce zic asta, cred că e important să amintim ce anume își dorește „mâna Moscovei” în Moldova. Răspunsul este dezarmant de simplu: ca să nu-și dorească Moldova nimic, anume din punct de vedere geopolitic!

Moscova va fi pe deplin satisfăcută dacă Moldova nu se va apropia de NATO, în primul rând, și de UE în al doilea. În rest nu o interesează absolut nimic din câte pot eventual să se întâmple în RM. Poate fi ciumă neagră și foamete ori pot curge râuri de lapte printre maluri de cozonac, pentru Kremlin tot una e. Și este exact ce au obținut în urma acestui scrutin!

Chiar dacă devine președinte Maia Sandu, pozițiile Kremlinului rămân nestrămutate, ba chiar se vor găsi reconfortate într-un fel. Dodon e, cert, un vasal loial și nu va plânge nimeni la Moscova dacă câștigă al doilea mandat, dimpotrivă: pariez că unii vor primi și ordine sau avansări în grad pentru acest „succes”, la fel precum au fost, sunt sigur, decorați și promovați acei care au derulat operațiunea „statul capturat” cu „furtul meleardului” drept punct culminant.

Dar obediența lui Dodon e prea evidentă, cauză din care nimeni nu dorește să discute cu acesta din urmă. Pentru Rusia e mai degrabă o povară, căci regimul lui Dodon mai trebuie și susținut financiar, pe lângă toate.

Și poate cel mai important: pentru marele mahăr al Kremlinului nu există nicio satisfacție personală în a-l domina pe un „dodon”, iar în Rusia actuală stările sufletești ale lui Putin contează poate mai mult decât oricare alt argument posibil. Alta e să domini situația având-o pe Maia Sandu președinte! „Aveti președinte pro-european? Ha-ha! Dar de decis tot eu decid!” – e o cu totul altă satisfacție morală pentru un interlop precum Putin („interlop” nu este o metaforă).

Îndrăznesc să afirm astea fiindcă din partea Maiei nu a adiat niciodată a pericol pentru interesele Moscovei, ea s-a arătat mai cuminte chiar și decât un Voronin în varianta mandatului său II, fiind una din campionii „abandonării geopoliticului”. Or anume eludarea argumentului geopolitic în discursul public și politic a fost și este unica șansă a Moscovei să continue să fie un jucător important în Republica Moldova, căci modelele societale și politice propuse de Rusia țărilor învecinate sunt falimentare și miros a sărăcie și sânge, ceea ce a devenit o evidență pentru întreaga lume. A avansa în câmp deschis nu mai este posibil, în schimb sub cuvertura „luptei cu corupţia” se pot plasa oamenii potriviţi la locurile potrivite şi utiliza marota „armoniei sociale” ori de câte ori va ridica careva capul cu geopolitica lui demodată şi primitivă.

Mai departe Maia Sandu va fi finanțată din greu de occidentali, ceea ce în contextul actual al Rusiei nu-i puțin lucru. A fi la manete pe bani străini e o performanță impresionantă, cum n-ai da, cu atât mai mult că președintele chiar nu are multe atribuții în Republica Moldova (primii ani ai președinției lui Dodon-suspendatul au demonstrat-o), iar cu majoritatea în Parlament și cu atribuția posturilor-chee din stat Maia Sandu s-a lămurit „strălucit” după ultimile alegeri parlamentare, înghițind momeala cu „Prim Ministrul”.

Din păcate pentru populația dintre Prut și Nistru această situație nu-i anunță nimic bun. Cum a fost până acum, așa va fi și înainte.

Cu Dodon președinte va continua marasmul din ultimii 2 ani, iar lucrurile pot lua o întorsătură destul de urâtă: nu uitați de așa numita „federalizare”, nu uitați de faptul că noi așa și nu știm ce înțelegeri are Dodon cu clanul Ceaika, nu uitați că stăpânul de la Kremlin este un tip cu apucături din ce în ce mai draconice (în sensul lui Evgheni Șvarț) și din ce în ce mai bătrân, adică mai puțin teafăr la minte. Cine știe ce chestii poate să-i ceară mâine lui Dodon? Şi ce reacții de răspuns pot avea occidentalii la eventualele apucături ale lui Dodon?

Cu Maia Sandu aleasă preşedinte lucrurile se vor mai ameliora câte puțin, deși ea nu pare să poată beneficia de susținerea unei majorități în Parlament, iar dacă va putea, atunci chiar şi acest lucru nu o avansează cu mult. Europenii vor continua să dea bani, ceea ce înseamnă ameliorări marginale. Din păcate, ținând cont de structura demografică a statului Republica Moldova, ameliorări sistemice și durabile nu pot fi realizate prin definiție, fii tu și de zece ori Maia Sandu... Dacă careva-și imaginează un „miracol moldovenesc” în configurația actuală geopolitică, i-aș recomanda să meargă la o școală ceva și să învețe economie.

Mai putem să vedem și experiențele vecinilor (a învăța din erorile celorlalți e considerat de unii drept un semn al inteligenței), în special în ceea ce privește „lupta cu corupţia”, calul de război al actualilor candidați. În Ucraina, Zelenski (iar Sandu parcă ar fi o clonă în fustă a lui), chiar și cu o majoritate covârșitoare parlamentară, nu a reușit în bătălia cu acest „bau-bau” național, iar la recentele alegeri locale a primit o palmă simțitoare din partea alegătorilor. De cealaltă parte, în România, am văzut avansări spectaculoase în acest domeniu, chiar dacă și la frații noștri de peste Prut constatăm o rezistență îndârjită a nomenclaturii de stil vechi. Numai că România face parte din blocuri geopolitice incomparabil mai mari, NATO și UE, care știu să exercite presiune sistemică și schimbarea, cu scârț uneori, are totuși loc, și mult mai rapid decât „schimbarea mentalităților”.

Și mai trebuie să menționăm ceva, poate că cea mai importantă realizare a Kremlinului: reabilitarea desăvârșită și restabilirea, dacă nu ameliorarea, ratingului lui Usatîi până la nivelul la care era el atunci când a fost scos din cursa electorală. Inexistent o perioadă din sondaje, sub pragul de trecere în Parlament, iată-l acum din nou la cele 20% mult râvnite! Succesiunea lui Dodon este deja asigurată! Remarcați: Usatîi, spre deosebire de Dodon, este deja poziționat „a-geopolitic”: adevărată „generation next”!

Desigur, la un nivel mult mai global putem spune că Putin pierde teren cam peste tot în lume și că pe termen lung (geo)politica lui este pierdantă, dar noi nu suntem nici UE, nici SUA că să ne permitem jocuri strategice de lungă durată. În acest joc noi nu suntem jucător, ci carte de joc. Și acest fapt nu spune nimic bun pentru noi...

Prestaţia unioniştilor: Diversele sondaje realizate în ultimul timp ne spun că proporția „unioniştilor” ar varia de la 30 la 37% (funcție de orientarea geopolitică (ah, și aici!) a sondatorului). Cifrele se referă doar la interiorul Republicii Moldova, iar printre acei aflați peste hotare în Occident acest procentaj este și mai mare.

Cu toate acestea, acei doi candidați unioniști, Ţâcu și Chirtoacă, au acumulat împreună doar puțin peste 3% din voturi, ceea ce nicidecum nu poate fi considerat un scor satisfăcător. Dimpotrivă, în aparență (or, noi trăim în epoca în care doar aparențele contează) e un fiasco răsunător. S-ar cuveni să ne lămurim ce-i cu acest scor și de unde (nu) s-a luat el.

Prima eroare a unioniştilor, care e la suprafață și doar un lenos nu a comentat-o, este faptul că unioniştii au prezentat doi candidați și nu au reușit să se... unească. La drept vorbind, faptul că pe un segment electoral există mai mulți candidați nu-i o problemă. Mai bine zis, nu ar trebui să fie o problemă într-o societate în care mecanismele democratice sunt înțelese și acceptate de alegători. Dar noi vorbim de Republica Moldova, iar despre iletrismul democratic am vorbit deja. Mai mult decât atât, ceea ce le este permis celorlalți – 3 candidați pe segmentul filoruşilor, 3 candidați pe segmentul euro-fililor „a-geopolitici” – nu le este ncidecum permis unioniştilor. Cuvântul „Unire” obligă, pentru imaginarul colectiv, la ceva anume.

Candidații unioniști au reușit să împingă până la absurditate această dualitate suicidară, organizând... dezbateri televizate între ei doi! Dacă ar fi existat doar un singur lucru pe care ei nu trebuiau să-l facă în campanie, acesta era! Din păcate, nu doar candidații unioniști nu au înțeles asta, dar și galeriile de simpatizanți care au fost dezlănțuite una împotriva alteia în electorală. Trebuie să recunoaştem că taberele unioniştilor ne-au cam obișnuit cu gâlceava: azi sunt echipă, mâine se înjură pe rețele de mama focului și se acuză de trădare, iar poimâine se reunesc din nou într-o nouă formațiune politică...

O altă cauză a eșecului deseori invocată de „comentatori” și „analişti” este calitatea celor doi candidați: unul cică ar fi fost prea compromis, iar celălalt cică ar fi navigat prea mult prin formațiuni politice. Adevărat, dar din păcate pentru acești fini observatori ai vieții politice din Republica Moldova acest argument ține mai puțin decât un fir de păiangen: cu toate hibele lor, ambii candidați îmi par superiori celorlalți. Cel puțin ceea ce li se reproșează este imputabil și celorlalți și poate chiar într-o măsură mult mai mare.

Cu toate acestea, niciuna din cele evocate mai sus nu-mi par suficient de handicapante pentru a explica eşecul răsunător al „unioniştilor”. Ce s-a întâmplat, totuşi? Cred că există două cauze majore.

Despre una am pomenit deja: incultura politică și ignoranța mecanismelor democratice. Bombardați de mass-media care de luni de zile afirmă în continuu că în turul doi vor ieși 2 candidați, alegătorii au procedat corespunzător: ei au votat în turul I de parcă ar fi fost în turul II. „Votăm candidatul cu şanse”, vă zice ceva această frază? Și mai stupidă a fost justificarea „ca să nu iasă Dodon din turul I”, de parcă dacă votezi cu un altul i s-ar adăuga automat procentaje lui Dodon. Dezarmantă logică...

A doua cauză este probabil cea mai importantă, esențială: proiectul „Unirea” nu este considerat în societatea Republicii Moldova drept realizabil. E una să răspunzi că ești de acord sau că ești pentru Unire și e alta să acționezi în consecință. Vai, dacă ar veni cineva și ne-ar propune Unirea pe un talger cu bordură albastră, precum visa Ostap Bender!... Dacă s-ar înțelege unchiul Sam cu Putler, am accepta Unirea cu cea mai mare plăcere, nu-i așa? Dar uite că nu se întâmplă: stă o lume-ntreagă cu ochii pe noi și noi... stăm și așteptăm să ne zică careva „Hai, că se poate!”. Cam nasoală situație, nu credeti?

Din păcate, propaganda statalistă a reușit să ridiculizeze noțiunea de „Unire” (ah, acest suav cuvânt, „bagatelizare”, folosit încă de Mircea Eliade referindu-se la Moldova!), mainstreamul mediatic luând permanent în zeflemea cu o asiduitate acerbă orice discurs unionist, fapt ce nu poate să nu ne interpeleze, de altfel. Anume această bagatelizare și o presiune constantă de a împinge spre planul secund subiectul și personalitățile Unirii constituie cauza majoră a scorului unioniştilor.

În loc de concluzii:

  • Indiferent de rezultatele turului II ale scrutinului prezidențial, Rusia va continua să exercite o presiune importantă asupra vieții politice din Republica Moldova și va fi în continuare un actor major în teritoriu, grație eliminării „geopoliticului” din discursul politic.
  • Relațiile bune ale Moldovei cu UE nu sunt o problemă pentru Kremlin. UE este anchilozată din interior și o nouă adeziune la UE nu poate avea loc încă mulți ani înainte. Despre aderarea la NATO, ceea ce e mai realist, în RM nici nu se vorbeşte...
  • Unirea însă (şi aderarea automată a teritoriului la UE și la NATO) se poate întâmpla rapid și în mai multe feluri, dacă condițiile sunt prezente în teren. Istoria ne-a demonstrat-o de mai multe ori şi în raport cu mai multe state. Eliminarea acestor condiții este grija principală a Kremlinului.
  • Renato Usatîi redevine „politicianul cu 20%” renăscut ca pasărea Phoenix din zgura uitării graţie poziţionării sale în calitate de „a-geopolitic” şi de adversar al lui Dodon, alături de Maia Sandu.
  • Usatîi cu ale lui 20% şi suportul condiţionat pentru candidatul Maia Sandu este garanţia Rusiei şi frâna de mână care va împiedica o apropiere a Moldovei prea „periculoasă” de UE şi de NATO (a se citi „de România”, calea cea mai rapidă, mai simpla şi mai realistă de a integra aceste blocuri geopolitice).
  • O nouă configuraţie a majorităţii parlamentare se profilează deja. Această nouă majoritate va decide de viitorul şi adevăratele orientări geopolitice ale Republicii Moldova. Lui Dodon îi este mai uşor să constituie o majoritate favorabilă decât Maiei Sandu, inclusiv din cauza erorilor acesteia din trecut.
  • Pentru populaţia Republicii Moldova, un preşedinte pro-european (Maia Sandu) este preferabil unuia precum Dodon, în special pentru emigraţii din ţările occidentale, pentru a evita un blocaj definitiv. O deschidere spre Occident le este net favorabilă.

Vine turul doi. Câte ceva se mai poate scoate şi din acest jăratec: relaţii cu vecinii, o reprezentanţă corectă la cele mai înalte foruri internaţionale, un discurs coerent şi modern al unui şef de stat... Cu alte cuvinte – obrazul. Nu-i puţin lucru. Chiar dacă am pierdut şi această bătălie, se poate de retras pe o poziţie favorabilă pentru viitor. Dodon nu poate să ne mai reprezinte!

Partager cet article

9 novembre 2020 1 09 /11 /novembre /2020 22:01
Paralele imposibil de intersectat

Nu a dovedit să se zvânteze de tot cerneala ștampilelor aplicate pe buletinele de vot și nici să se răcorească serverele CEC-ului care vuiau înregistrând participările la vot ale emigraților moldoveni, că actualul președinte al falnicului stat care se bălăbăneşte neputincios între două lumi, încă strugure, dar de treizeci de ani orfan de harta Uniunii, a ieșit cu o declarație-trăsnet: cică acei 149 178 de alegători din străinătate ar trăi într-o realitate paralelă. Și fiindcă acest lucru nu i-a părut suficient de bine și de apăsat pronunțat, a mai adăugat a doua zi că nu trebuie ca acei plecați să decidă de soarta celor rămași.

În realitate decența și buna creștere mă fac să folosesc doar eufemisme aici, fără a mai vorbi de faptul că textul scris nu poate reda nici mimica, nici tonalitatea, nici timbrul vocii, nici accentul inconfundabil cu care au fost pronunțate aceste cuvinte.

Reacția actualului este absolut firească, la fel precum obida, căci el, ținând cont de previziunile babei care i-a ghicit în ouă (pare-se că erau din alea fără bănuţ, de la avicolă), se vedea deja împăratul strugurelui. Și când colo, na! – nu doar din priumul tur reales nu a fost, dar și chiar și de pe primul loc - dat la o parte. Unde s-a mai văzut așa obrăznicie?

Acum, dacă e să ne uităm mai bine pe cifre, vom remarca că 5 439 de voturi din străinătate îi revin chiar supăratului, respectiv am putea să-i îndemnăm pe acești alegători să stea acasă la turul II, urmând chemarea și sfatul liderului lor spiritual, căci ceilalți oricum nu au treabă cu ce debitează acesta de la tribune și varii televiziuni de buzunar.

O altă remarcă pe care am putea s-o facem este că ceea ce la supărat îndeosebi pe deținătorul locului II este votul pentru un alt candidat. Numai că voturile din străinătate pentru Maia Sandu nu constituie decât 21.5% din cele 487 635 total acumulate de dumneaei. Reiese deci că și ceilalți 383 030 sunt într-o lume paralelă, din moment ce nu au votat cu actualul președinte?

Nu voi mai stărui asupra faptului că un economist (precum se prezintă unii în CV) ar trebui să fie la curent cu statisticile despre structura, dacă nu a veniturilor personale ale populației, atunci barem a PIB-ului țării, dar astea sunt deja locuri comune, chiar dacă se vede că nu este nici chiar acum inutil să le readucem pe tabla se șah, joc la care se pricepe „olecuţâcă” până și porumbelul-șef al patriei.

Toate astea nu ar trebui să ne stârnească mari emoții, căci noi și așa știm că lumea lui nu este aceeași cu a noastră (când zic „a noastră” mă refer la toți acei care nu obișnuiesc s-o ia cu mercedesul pe arătură, nu la cei emigrați).

Am însă și eu o mică neliniște și grijă: mă gândesc acum la un prieten de-al meu de aici, de la Paris, cu vechime destulă în calitate de emigrat, mare apărător al statalității neafiliate a Republicii Moldova, militant aprig al partidului socialist și fan necondiționat al președintelui obijduit. El cum trebuie să procedeze acum? Uite-așa o dilemă...

Partager cet article

9 novembre 2020 1 09 /11 /novembre /2020 07:00
Săptămâna în care s-a jucat prima repriză

Înainte de a scrie despre altceva, țin neapărat să-i doresc însănătoșire grabnică maestrului Nicolae Botgros, care luptă cu molima acestui an plin de napaste… Și vă îndemn măcar pentru câteva clipe să ne gandem la toți acei care, undeva în aceeași lume cu noi, nu realități paralele, luptă pentru o gură de aer…

Nu cred că voi abuza astăzi prea mult de atenția Domniilor voastre. Presupun că dacă citiți aceste rânduri atunci sunteți conectați cu toate câte se întâmplă, iar cum suntem în săptămâna de după alegeri, cred că sunteți la curent cu toate cele. Așa dar avem candidații pentru turul doi : Maia Sandu și Igor Dodon. 

Sunt, de fapt, foarte multe de spus, și chiar le voi spune, precum am promis, imediat după scrutin. Pentru moment voi zice doar trei lucruri :

  1. 42%... Doar atât. Această cifră nu spune decât un singur lucru. Statul pre nume falnic Republica Moldova nu există de facto ! Ceea ce și trebuia de demonstrat.
  2. Maia Sandu s-a pomenit propulsată pe locul I și l-a întrecut până și pe Dodon. Toate astea grație voturilor venite din străinătate. 21,5% din voturile Maiei Sandu au venit de la cetățenii emigrați. Dar orice bucurie e prematură. Aritmetic, Maia Sandu pierde turul doi fără o mobilizare și mai masivă a electoratului pro-european. Da, stimată doamnă, fără geopolitică nu faci nimic, sper că e o evidența.
  3. Și încă ceva, un lucru care pe mine m-a supărat mult. În acest tablou sunt cifrele cu prezența la vot în străinătate.

TOP Ţări

nr. alegători

nr. birourior de vot

alegători / secţie

Italia

46442

30

1548

Marea Britanie

16847

7

2407

Franța

15616

8

1952

Germania

12924

6

2154

România

12912

13

993

Irlanda

7046

4

1762

SUA

5755

12

480

Federația Rusă

5603

17

330

Spania

4300

5

860

 

Am o rugăminte, dragi frați români din România: dacă pe 15 noiemebrie vedeți pe undeva v-un basarabean, dacă aveți din aceștia prin anturajul d-stră, faceți cumva, cu o rugăminte, cu un șut în fund, whatever, dar trimiteți-l la vot. Nu de alta, dar e jenant. Adică cum? Au trecut râpa și gata, au uitat de greblă? Dragi frați români din România, dacă tot ne dați bani și ne ajutați cu toate cele, s-o faceți, vă rog mult, și pe asta. Investițiile trebuie protejate, cum n-ai da.

Iar pe final, în loc de Cireșica de pe tort, va mai spun o pătăranie: Cred că se întâmpla în primul an de studenție la Paris. Demult tare s-a întâmplat, nu vă mai spun când anume. Eram la fel de bogat ca Ion Creangă în fragmentul ăla de-l învățam cu toții pe de rost în copilărie. Cred că încă nu intrasem în v-o cafenea pe aici (asta s-a întâmplat undeva prin al doilea an de Paris) de bogat ce eram. Ziceam că nu-mi place cafeaua lor, exact așa le ziceam, să nu creadă ei altceva. Apoi iată, pe acele vremuri mănoase îmi cumpărasem o geacă tare stilată de la H&M. Tare-mi mai plăcea. Am jupit pielea de pe cur (scuzați, vă rog, e o expresie franceză, "ça coûte la peau des fesses") ca să port geaca aia. Un an să nu mai beau cafea dacă mint! Apoi iată: am purtat-o doar v-o 2-3 săptămâni cred. O spurcăciune de hulub pe care taman atunci l-a apucat pântecăreala m-a făcut cu o pată pe spatele gecii cam de la umăr și până la buca rămasă fără piele... Nu știu ce deșeuri radioactive o fi mâncat, căci nu s-a mai luat cu nimic. Despre ce e povestea asta? Despre faptul că de atunci urăsc aceste păsări. Tare le mai urăsc. Un an să nu mai beau cafea dacă mint!

Partager cet article

2 novembre 2020 1 02 /11 /novembre /2020 21:04
Foto: Olesea Stamate

Foto: Olesea Stamate

NĂSCUTĂ ÎN ROMÂNIA Nu pot să nu încep ediția de astăzi cu un omagiu adus Valentinei Rusu-Ciobanu, renumitei pictorițe de la Chișinău, care a împlinit 100 de ani! Cu această ocazie, ambasadorul României, Daniel Ioniță, i-a înmânat Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer Categoria C „Artele Plastice” pe care Președintele României, Klaus Iohannis, i l-a conferit prin decret prezidențial. Ne alăturăm și noi felicitărilor și îi vom dori Doamnei Rusu-Ciobanu cât mai multe bucurii precum acest act al Unirii, calificativ folosit chiar de ea!

ROMÂNIA SALVEAZĂ VIEŢI Între timp România continuă să salveze vieți în Republica Moldova. Un echipaj SMURD a transportat un copil de la Chişinău la București pentru o intervenție de urgență.

10 PROIECTE DE NOTA 10 A fost lansata o platformă, „10 ani de parteneriat strategic România - Republica Moldova”, ce promovează o selecţie din cele mai de succes 10 proiecte implementate de România în Republica Moldova, în baza Parteneriatului Strategic de colaborare, care împlinește în acest an 10 de ani de existență.

Mai aveţi dubii pentru cine să votaţi pe 1 noiembrie? Atunci comparaţi!

MARFA E PE PIAŢĂ! Noutatea săptămânii ne-a venit direct din Parlamentul Republicii Moldova. Tocmai patru deputați ai blocului „Pro-Moldova”, Sergiu Sârbu, Grigore Repeşciuc, Eleonora Graur și Ruxanda Glavan, au declarat că părăsesc formațiunea! Sunt de acord cu acei care zic că se pregătesc de a forma o nouă majoritate parlamentară, dar întrebarea ar putea suna și altfel: de ce au făcut-o de pe acum și nu au așteptat momentul oportun? Păi totul depinde de cum vă imaginați procesul de negociere! Opțiunile trebuie să fie clare și vizibile din timp, nu?

SPĂLĂTORII REVIN Precum și presupuneam săptămâna trecută, 5 judecători care au participat la „Laudromat”, schema prin care au fost spălate 20 de miliarde de bani murdari din Rusia, au fost restabiliți în funcție și li se va plăti și salariul. Câteva milioane din banii contribuabilului. Fiindcă avem de unde!

AMBASADA RUSIEI SUPĂRATĂ Când ați auzit ultima dată Ambasada României protestând împotriva numeroaselor celebrări sovietice legate de raptul unui teritoriu românesc și masacrului a sute de mii de oameni nevinovați? Nici eu nu țin minte așa ceva. Dar iată rușii au găsit că nu-i bine ca Ambasada României să comemoreze ostașii români de ziua armatei române. Desigur, e spectacol de trei bani, pur electoral, iar drept dovadă e faptul că socialiștii lui Dodon au reluat imediat muzicuța.

BLINDATE RUSEŞTI ÎN MOLDOVA Românii deplasează ambulanţe pentru a salva vieţi, iar ruşii – blindate pentru a mai reaproviziona stocurile de muniţii pe care le consumă în exerciţii permanente militare. Iată şi toată diferenţa.

BISERICA FURATĂ Vă mai aduceți aminte de scandalul bisericii de la Dereneu? Biserica Mitropoliei Basarabiei (românească), ocupată cu forța de niște zbiri de la Mitropolia Moldovei (rusească)? Apoi să știți că Agenția Servicii Publice a legalizat săptămâna trecută încă un rapt și a înregistrat, ilegal, transferul de la o mitropolie la alta.

Apoi cum, dragilor? Mai aveţi dubii cu cine să votaţi?

Cireşica de pa tort din această săptămână o voi trimite babei ăleia de i-a cătat în ouă lui Dodon. La drept vorbind, nu sunt deloc sigur că a găsit ceva... Restul e propagandă. Ca și toate celelalte în Republica Moldova.

P.S. Sper, totuşi, că v-aţi lămurit cu cine votaţi duminică, dacă tot aţi ajuns până aici cu cetitul!

Partager cet article

30 octobre 2020 5 30 /10 /octobre /2020 10:53
Kamazurile - în PMAN / Camioanele cu ajutor de prima necesitate din România - sub pod

Kamazurile - în PMAN / Camioanele cu ajutor de prima necesitate din România - sub pod

Și totuși ei au făcut-o!... Iese exact ca în legea lui Murphy : dacă ceva rău poate să se întâmple, atunci acest ceva numaidecât se va întâmpla. Acei care urmăresc atent aceste editoriale săptămânale știu că nu am fost niciodată încântat de capacitatea a-lor noștri de a face politică. Dimpotrivă, întotdeauna am zis că le lipsește cu desăvârșire un anumit soi de inteligență politică, de fler, de simț al momentelor decisive, de înțelegere a mecanismelor puterii, de viziuni puțin mai largi și mai holistice, de conecţiune cu realitatea, de… Nu știu, multe le lipsesc.

Desigur ați putea să-mi răspundeți că în față au un redutabil aparat de stat, cu experiență și competențe diverse în subversiuni și manipulări de tot felul (mă refer la Kremlin, de la sine înțeles), numai că... Am impresia (și o vagă speranță) că există lucruri elementare care ar trebui însușite. Nu mă refer la combinații cu multe etaje, ci la banalități și erori de începător.

Nu știu dacă ați priceput până acum la ce fac aluzie. Vă zic imediat: la acea „dezbatere” electorală dintre... Ţâcu și Chirtoacă! Nu cred că e momentul să dezvolt anume acum, suntem în prag de alegeri. Vom avea ocazia să revenim mai târziu. De îndată ce ieșim din electorală, mă voi strădui să nu uit acest mic angajament...

KREMLINOVICI Fără îndoială, cea mai răsunătoare poveste a săptămânii a fost publicarea de către rise.md a unei anchete despre legăturile directe pe care le-a avut și le are Dodon cu serviciile specializate rusești. Desigur acele detalii, nume și agenda publicate nu ne spun nimic nou. Nu știu dacă mai există v-un naiv care credea că Dodon nu e pilotat direct de Kremlin. La acest capitol dubii nu au existat niciodată. Ori poate doar în minți cu neuroni într-atât de puțini încât aleargă cu săptămânile prin cutii craniene ca să facă barem o conecţiune... În acest caz, da, poate dura luni întregi... Tocmai din această cauză și consider că, în pofida numărului aparent mare al candidaților, alegere veritabilă nu prea există. Doi candidați și cam asta e tot. Şi, credeţi-mă, ceea ce zic nu se referă doar la unioniști...

DEFILAREA KAMAZURILOR Vinerea trecută Ceban și Dodon au plimbat prin tot Chișinăul cinci Kamazuri pe care rușii le-au trimis în calitate de „ajutor”, cu alai și drapele rusești vizibile tuturor! Ținând cont de starea lor (nu sunt noi), cred ca ruşii le-au trimis în Moldova ca să nu le arunce la gunoi. Ca să înțelegeți cât de „neutră” e această putere amintiți-vă de cele 20 de camioane pline cu echipamente de cea mai stringentă necesitate pe care actualii Kremlinovici le-au ascuns sub pod!

NICIO ZI FĂRĂ CEBAN Și primarul Chișinăului e 100% apolitic! Într-atât de apolitic, încât chiar și atunci când își ia vacanță ca să facă campanie pentru Kremlinovici, el nu lasă primăria fără Ceban! Cât timp Ivan îl ajută pe Igariok, la primărie Ceban rămâne un Ilie.

VOTĂM! Apropo, pentru toți prietenii mei de peste hotare! CEC a publicat lista birourilor de votare din străinătate. O puteți accesa aici. Și nu uitați să votați pe 01 noiembrie!

6 MILIOANE PENTRU O SPĂLĂTORIE Între timp, sub cuvertura vacarmului electoral, relaxările marilor criminali continuă! Vă mai aduceți aminte de enormisima schemă de spălare de bani murdari rusești prin intermediul judecătoriilor din RîMî? Apoi să știți că săptămâna trecută toți au fost scoși de sub urmărire penală! Mai mult decât atât, ei cer să fie restabiliți în funcție și să li se plătească salariul pe toată perioada cât au fost suspendați, ceea ce constituie 6 mln de lei (bani din buget, amintesc)! Incredibil tupeu! Dar știți ceva? Eu cred că vor reuși...

Partager cet article

19 octobre 2020 1 19 /10 /octobre /2020 07:00
Săptămâna hramului electoral

De obicei, atunci când pregătesc terenul pentru a scrie acest editorial, adun cam o pagină și jumătate de linkuri spre știri diverse și (a)variate. Astăzi am găsit doar 6. Asta e – suntem în electorală... Nu se întâmplă nimic, ori se întâmplă, dar trece pe lângă presă.

Hai să începem cu electorala:

FĂRĂ DEZBATERI Dodon nu vrea dezbateri. Un fel de a spune că el este de asupra tuturor. Mie unuia dezbaterile nu-mi lipsesc deloc, oricum nu le privesc. Dar dacă se lansează ceilalți în astfel de exerciții, fără Dodon, atunci ori sunt idioți, ori îi cântă în fluier. Părerea mea.

TOT UN GRAK PAS anunță că Dodon este consultat de agenți din Rusia. Cică o echipă în frunte cu o oarecare Olga Grak ar fi venit la Chișinău exact pentru atâta treabă. Dar în afară de un nume care oricum nu ne spune nimic, nu am aflat nimic nou, nu-i așa? Aici parcă s-ar potrivi tabloul ăla al lui Savrasov, „Грачи́ прилете́ли”...

DE-ALE CHIŞINĂULUI Cică primăria capitalei a cumpărat tocmai 100 de autobuze! De la turci. Ia le mai merge turcilor în afaceri pe la noi de la o vreme! Incredibil! E doar o constatare, nu insinuare.

Începutul săptămânii a fost marcat de o hărmălaie pe rețele legată de un soi de marcaj la sol cu niște curbe iregulate destul de caraghioase (pentru a rămâne politicoși și nu spune ridicole). Abia după ce asistența virtuală a râs în hohote am ajuns și la originea marcajului fantezist. E o idee furată din nu știu care oraș ociidental. Cică e creativ. Numai că creativ și artistic arată pe acele poze, căci la Chișinău, cu tot ce e împrejur și cu capacele alea de la trapele de canalizare sovietice (care știți cum arată) e de-a dreptul hilar! Dar nici asta nu ne miră. Vă zic demult: politicienii de la noi au pierdut demult simțul ridicolului...

HRAMUL VIRUSULUI O fi el pandemie, dar campania electorală nu a anulat-o nimeni. Aşa că nici festivităţile legate de „hramul oraşului” nu au fost anulate. Cu lotul lui de ridicol, de la sine înţeles.

HRAMUL LUI RIZEA Nici faptul că Republica Moldova e demult azilul bandiților de tot soiul nu ne mai miră... Cristian Rizea, un deputat din România, condamnat la 4 ani și 8 luni de închisoare a fost descoperit de reporterii Gândul.ro la... Chișinău! Și nu oarecum, ci ducând o viață tihnită și luxoasă. Până şi amantă are, iată cum! Să mai îndrăznească careva să ceară extrădări de la alte state!

2,3 MILIOANE În șase ani de când nu mai avem nevoie de vize, 2,3 milioane de moldoveni au călătorit în Uniunea Europeană doar cu pașaportul biometric. Sunt curios să știu dacă aveau ochii legați ori dacă au avut timp să mai privească prin părți. Nu de alta, dar vin alegerile și dacă au avut ochi să vadă și cap să înțeleagă, ar trebui și să voteze corespunzător. Din păcate, știm bine că ceva ne lipsește la nivel de conecţiuni neuronale.

Oare absenţa cronică a simţului ridicolului e din cauza aceluiaşi sindrom?

Săptămâna hramului electoral

Partager cet article

15 octobre 2020 4 15 /10 /octobre /2020 07:00
Imagine: moldova.org

Imagine: moldova.org

Dacă e să credem sondajelor realizate recent, procentul cetățenilor din Republica Moldova care ar fi favorabili Unirii ar fi de 35-37%. Și acesta este doar scorul celor din interiorul țării. Printre emigrații din Occident acest procentaj este și mai mare, ceea ce ne permite să considerăm, cu destulă marjă de rezervă, că avem astăzi aproximativ 40-45% de cetățeni „unionişti”. 

Desigur, cu 45% e cam greu să faci „Unirea”, ne mai lipsesc v-o 15%, dar un Președinte cu siguranță poți alege (Președintele Franței, Macron, a fost ales având doar 24% din voturi la turul 1)! Iar de o prezență activă și numeroasă în Parlament și Guvern nici nu ar trebui să mai pomenim.

Cu toate acestea, politic vorbind, unionistii nu prea contează. Paradoxuri moldovenești...

Să încercăm să găsim o explicație plauzibilă a acestei stări caraghioase de fapt.

Tradițional, la noi se obișnuiește să se dea vina pe politicieni sau pe așa numiții „intelectuali”, faruri ai neamului. Nu vom merge pân într-a nega categoric culpa categoriilor sociale respective, dar vom dilua considerabil povara cu care-i încărcăm.

Dacă e să vorbim de politicieni, apoi suntem obligați să constatăm că „oferta politică” la această categorie a fost întotdeauna prezentă, iar calitatea politicienilor care-și revendicau unionismul a fost (e opinia mea, dar se apropie de convingere) mai întotdeauna net superioară celorlalți. Fiți atenți la nuanțe: nu zic „buni”, ci „mai buni” ca ceilalți.

De ce atunci se votează așa de puțin pentru „unionişti”? Fiindcă alegătorul, ființă mofturoasă, nu crede în unionism! Da, desigur, dacă ar veni unchiul Sam sau tătuca Putin, iar cel mai bine amândoi de mână, și ne-ar ruga, ne-ar implora cu lacrimi de crocodil să ne unim și noi, o dată și o dată, cu frații noștri de sânge, poate că ne-am scărpina moldovenește la ceafă, am întreba „da-s muieţi posmagii?”, apoi, fiindcă suntem mărinimoși de fire, am accepta să ne unim, căci noi de fapt suntem cu toții unioniști, doar că așa era conjunctura, nu era încă momentul, „aşa erau vremurile”, ei și o mulțime de alte mici piedici insurmontabile pentru ca să fie realizată chemarea noastră ancestrală spre Unire... Și fiindcă tot nu venea și nu venea momentul cela, am tot votat și noi pe tot netotul, că doar nu vom vota un unionist, dacă tot nu veni momentul?

Dar de ce nu cred unioniştii în Unire? Aici ar fi mai multe de spus, cu incursiuni detaliate în istoria trizomico-trizecimală (ce să-i faci, dacă de mai mult nu s-a adunat, oricât nu s-ar screme pe latrinile propagandistice făuritorii de „istorie”?), dar am putea rezuma totul la ceea ce a și fost deja menționat în paranteze: propaganda, bat-o vina.

Iar „elitele” noastre, oare de ce nu ne apucă de gulerașe spre a ne ridica din mocirlă și a ne a duce spre viitoare (ori viitoruri?) mai luminoase (ori luminoși?)? Păi ele sunt deja unite, pentru acei care reprezintă cu adevărat o valoare! Oare nu participă ei la festivaluri de muzică, de teatru, de literatură, nu-și publică ei deja cărțile la cele mai mari și însemnate edituri din România, nu-și scot șlagăre la cele mai prestigioase label-uri de muzică de peste Prut?... Și dacă ar fi să-i întrebi, ei sunt pentru Unire, oare nu e clar? Toată activitatea lor este o dovadă că ar fi mai bine dacă am fi uniți, oare nu se vede?

Dar a face prea multe valuri cu „Unirea” (precum o făceau Aldea-Teodorovici, spre exemplu) ar însemna să se certe cu cealaltă „elită”, care este și nu poate fi „elită” decât între aceste două ape: Prut și Nistru, căci de îndată ce ies din acest perimetru magic, „elitismul” lor se destramă misterios. Această legătură telurică a elitismului moldovenesc îi face pe aceștia din urmă „antiunionişti”, dacă nu declarați, atunci din simplu instinct de supraviețuire. Pe bune: „mai bine în sat fruntaș decât la oraș codaş”! Așa că, cu tot regretul şi respectul pentru adevăratele valori ale neamului, dar eu nu aș conta prea mult pe „elite”. Epoca idealiștilor a cam trecut...

Cu toate acestea, lucrurile se schimbă spre bine și nu doar la procentul celor care ar fi de acord cu Unirea. Săptămâna trecută am fost să recuperez un colet de la un atobuz din acelea care brăzdează drumurile Europei, connecting people mai bine ca Nokia și șoferul mi-a vorbit într-o română mai frumoasă decât a multor reprezentanți ai „elitelor” cu viză de reședință restrânsă a titlului. 

Nu rămâne decât un lucru simplu: cine vrea Unire, păi să și-o facă! Și nu în visuri despre viitor luminos, ci în cabina biroului de vot. Vreți Unire? Vreți să fie ca în România? Ca în Europa? Votați unioniști! Simplu, nu?

P.S.: Unirea va fi! Poate chiar mult mai devreme decât se crede. E un iz așa de Unire în aer. Nu-l simțiți? Și să vedeți voi atunci ce de-a „unionişti” vor mai apărea! Vom descoperi subit că tot mainstreamul nostru elitist pruto-nistrean a lucrat acerb pentru Unire, în chinuri groaznice de conștiință, dar cu ferma clarviziune că Unirea va veni! Vor fi cam tot atâția câți anticomuniști au fost după căderea lui Ceaşcă. Pariem?

 

Origine Imagine

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher