Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
15 octobre 2020 4 15 /10 /octobre /2020 07:00
Imagine: moldova.org

Imagine: moldova.org

Dacă e să credem sondajelor realizate recent, procentul cetățenilor din Republica Moldova care ar fi favorabili Unirii ar fi de 35-37%. Și acesta este doar scorul celor din interiorul țării. Printre emigrații din Occident acest procentaj este și mai mare, ceea ce ne permite să considerăm, cu destulă marjă de rezervă, că avem astăzi aproximativ 40-45% de cetățeni „unionişti”. 

Desigur, cu 45% e cam greu să faci „Unirea”, ne mai lipsesc v-o 15%, dar un Președinte cu siguranță poți alege (Președintele Franței, Macron, a fost ales având doar 24% din voturi la turul 1)! Iar de o prezență activă și numeroasă în Parlament și Guvern nici nu ar trebui să mai pomenim.

Cu toate acestea, politic vorbind, unionistii nu prea contează. Paradoxuri moldovenești...

Să încercăm să găsim o explicație plauzibilă a acestei stări caraghioase de fapt.

Tradițional, la noi se obișnuiește să se dea vina pe politicieni sau pe așa numiții „intelectuali”, faruri ai neamului. Nu vom merge pân într-a nega categoric culpa categoriilor sociale respective, dar vom dilua considerabil povara cu care-i încărcăm.

Dacă e să vorbim de politicieni, apoi suntem obligați să constatăm că „oferta politică” la această categorie a fost întotdeauna prezentă, iar calitatea politicienilor care-și revendicau unionismul a fost (e opinia mea, dar se apropie de convingere) mai întotdeauna net superioară celorlalți. Fiți atenți la nuanțe: nu zic „buni”, ci „mai buni” ca ceilalți.

De ce atunci se votează așa de puțin pentru „unionişti”? Fiindcă alegătorul, ființă mofturoasă, nu crede în unionism! Da, desigur, dacă ar veni unchiul Sam sau tătuca Putin, iar cel mai bine amândoi de mână, și ne-ar ruga, ne-ar implora cu lacrimi de crocodil să ne unim și noi, o dată și o dată, cu frații noștri de sânge, poate că ne-am scărpina moldovenește la ceafă, am întreba „da-s muieţi posmagii?”, apoi, fiindcă suntem mărinimoși de fire, am accepta să ne unim, căci noi de fapt suntem cu toții unioniști, doar că așa era conjunctura, nu era încă momentul, „aşa erau vremurile”, ei și o mulțime de alte mici piedici insurmontabile pentru ca să fie realizată chemarea noastră ancestrală spre Unire... Și fiindcă tot nu venea și nu venea momentul cela, am tot votat și noi pe tot netotul, că doar nu vom vota un unionist, dacă tot nu veni momentul?

Dar de ce nu cred unioniştii în Unire? Aici ar fi mai multe de spus, cu incursiuni detaliate în istoria trizomico-trizecimală (ce să-i faci, dacă de mai mult nu s-a adunat, oricât nu s-ar screme pe latrinile propagandistice făuritorii de „istorie”?), dar am putea rezuma totul la ceea ce a și fost deja menționat în paranteze: propaganda, bat-o vina.

Iar „elitele” noastre, oare de ce nu ne apucă de gulerașe spre a ne ridica din mocirlă și a ne a duce spre viitoare (ori viitoruri?) mai luminoase (ori luminoși?)? Păi ele sunt deja unite, pentru acei care reprezintă cu adevărat o valoare! Oare nu participă ei la festivaluri de muzică, de teatru, de literatură, nu-și publică ei deja cărțile la cele mai mari și însemnate edituri din România, nu-și scot șlagăre la cele mai prestigioase label-uri de muzică de peste Prut?... Și dacă ar fi să-i întrebi, ei sunt pentru Unire, oare nu e clar? Toată activitatea lor este o dovadă că ar fi mai bine dacă am fi uniți, oare nu se vede?

Dar a face prea multe valuri cu „Unirea” (precum o făceau Aldea-Teodorovici, spre exemplu) ar însemna să se certe cu cealaltă „elită”, care este și nu poate fi „elită” decât între aceste două ape: Prut și Nistru, căci de îndată ce ies din acest perimetru magic, „elitismul” lor se destramă misterios. Această legătură telurică a elitismului moldovenesc îi face pe aceștia din urmă „antiunionişti”, dacă nu declarați, atunci din simplu instinct de supraviețuire. Pe bune: „mai bine în sat fruntaș decât la oraș codaş”! Așa că, cu tot regretul şi respectul pentru adevăratele valori ale neamului, dar eu nu aș conta prea mult pe „elite”. Epoca idealiștilor a cam trecut...

Cu toate acestea, lucrurile se schimbă spre bine și nu doar la procentul celor care ar fi de acord cu Unirea. Săptămâna trecută am fost să recuperez un colet de la un atobuz din acelea care brăzdează drumurile Europei, connecting people mai bine ca Nokia și șoferul mi-a vorbit într-o română mai frumoasă decât a multor reprezentanți ai „elitelor” cu viză de reședință restrânsă a titlului. 

Nu rămâne decât un lucru simplu: cine vrea Unire, păi să și-o facă! Și nu în visuri despre viitor luminos, ci în cabina biroului de vot. Vreți Unire? Vreți să fie ca în România? Ca în Europa? Votați unioniști! Simplu, nu?

P.S.: Unirea va fi! Poate chiar mult mai devreme decât se crede. E un iz așa de Unire în aer. Nu-l simțiți? Și să vedeți voi atunci ce de-a „unionişti” vor mai apărea! Vom descoperi subit că tot mainstreamul nostru elitist pruto-nistrean a lucrat acerb pentru Unire, în chinuri groaznice de conștiință, dar cu ferma clarviziune că Unirea va veni! Vor fi cam tot atâția câți anticomuniști au fost după căderea lui Ceaşcă. Pariem?

 

Origine Imagine

Partager cet article

12 octobre 2020 1 12 /10 /octobre /2020 18:56
Săptămâna în care s-au aliniat catindaţii

Vom începe cu ceva bun: în perioada 22-25 octombrie va avea loc festivalul „Zilele Filmului Românesc (ZFR)”. Timp de patru zile 11 filme româneşti vor putea fi vizionate online gratuit pe teritoriul Republicii Moldova pe noul site al evenimentului, zfrmd.ro, la orele indicate în program.

Acum vom trece şi la celelalte bune şi nebune:

CEI ŞASE ŞI CU CEI DOI Nouatatea săptămânii ne-au furnizat-o acei de la CEC. Ambii candidați unioniști, Octavian Ţîcu și Dorin Chirtoacă, au fost înregistrați în calitate de candidați electorali. Sunt ferm convins că inițial CEC a avut intenția de a le invalida candidaturile, Ţîcu chiar a făcut și o declarație în acest sens, dar până la urmă nu le-a reușit. Echipele ambilor candidați au mers la CEC și au ținut piept luptând pentru fiecare semnătură. Ceea ce transmiteau membrii stafurilor de la fața locului e absolut halucinant.

Toată povestea asta îmi amintește în primul rând de faimosul dicton american care zice că libertatea e un bun pentru care se plătește și care, odată obținută, nu-ți este garantată pe vecie. 

Ceea ce a făcut CEC-ul mă face să mă gândesc și la comparația pe care o fac permanent: e cum ai căta porcul de slană. (Cică stratul de slănină la porc nu-i enervat. Astfel, pentru ca să vezi cât de groasă e slănina, s-ar cuveni să înfigi un ac subțire în porc. Când ajunge la carne, ăla țipă). De la început au încercat cu Adrian Candu. Cred că acei de la „Pro-Moldova” nu se așteptau la așa surprize, ori sperau să-și rezolve cazul prin instanțe, dar Candu așa și nu a fost înregistrat. E drept că nici nu prea a sărit careva să-l apere. Poate că anume din această cauză și nu a fost înregistrat, fiindcă au vazut că se poate.

În cazul unioniştilor însă porcul (să am pardon, nu există aici nicio notă peiorativă) a țipat și acul a fost scos imediat. Acum rămâne o nimica toată: ca acei 37% de cetățeni „pro-unire” să fie consecvenți până la capăt și atunci nu doar că vom scăpa de actualul, dar și vom face un semnificativ pas înainte spre... civilizație. Acum dacă le-ar veni și ăstora doi mintea la cap să se retragă unul că să rămână celălalt... Dar aici cred că le cer prea multe deja. La o adică, nici în consecvenţa celor mulţi nu cred, altfel nu ar fi ajuns actualul unde este astăzi, nu-i aşa?

Nu ne rămâne decât să-i enumaram pe acei opt care la momentul dat sunt înregistraţi în cursă:

  1. Clusterul „Back to USSR”: Dodon, Usatîi, Şor
  2. Clusterul „Şi ACUM e bine”: Sandu, Năstase, Deliu
  3. Clusterul „Viitorul e în Occident”: Ţîcu, Chirtoacă.

Fiecare alege din ce-i place, fără supărare.

Astea fiind spuse despre electorală, să vedem dacă mai există şi alte subiecte:

40% Cam atât ar fi scorul electoral firesc al actualului, poate chiar și mai puțin. Dar această cifră este despre altceva. Centrul pentru Jurnalism Independent a constatat că patru din zece posturi de televiziune, monitorizate în perioada 14-28 septembrie, l-au favorizat pe președintele Igor Dodon. Curioasă coincidență, nu-i așa?

MANEVRE Nu că ar fi ceva nou și ieșit din comun, dar și în această săptămână Tiraspolul a tras din tunuti și din tancuri. Însă toate astea sunt floricele. Săptămâna trecută PATRU cetățeni ai Republicii Moldova au fost răpiți de către KGB-ul de la Tiraspol! Toţi fac scandal, iar Dodon vorbește cu Krasnoselski și ăla îi eliberează pe doi. Și ceilalți doi vor fi eliberați mai spre alegeri? Electorală, nimic altceva...

FRAUDE NU-S! Electorala este o perioadă ideală pentru a mai fura câte ceva sau pentru a regulariza din dosare. Cât presa stă cu ochii pe catindaţi, sunt anulate sau revizuite dosarele jenante. În dosarul UNIBANK practic nu mai rămân inculpați și mai cu seamă din acei „gradaţi”. Lucinschi-senior, deputații Tauber și Apostolova au foști scoși de sub urmărire penală. Dar asta nu e tot: Veaceslav Platon, eliberat astă vară, va fi rejudecat. Sunt gata să pariez pe rezultatele noului proces!

Cam astea au fost. Occidentalii ne mai dau 300 de milioane pentru a reconstrui drumurile și acesta este doar cel mai mare "cadou", căci dacă am sta să enumerăm cadourile mai mici, precum 20 de aparate de respirație artificială, am lungi textul prea mult și ne-ar prinde alegerile.

Partager cet article

10 octobre 2020 6 10 /10 /octobre /2020 00:42

Au trecut aproape 30 de ani de la destrămarea URSS… Acei mai bătrâni își aduc aminte că acea Uniune era constituită din 14 republicuţe care gravitau în jurul Rusiei. „15 republici-surori”, cum se zicea pe atunci. Poporul rus – fratele mai mare și ceilalți... 

Dar textul acesta nu este despre „cum era pe vremuri”, ci despre ce avem astăzi. Am încercat să grupez cumva „republicile surori” în clustere conform câtorva criterii simple și evidente. Pentru fiecare țară am căutat indicatoare care ar putea descrie cel mai bine două lucruri: instituțiile democratice și bunăstarea economică. Pentru a nu mă complica prea mult am ales numărul de președinți de la Independență pentru fiecare țară, considerând că alternanța puterii este elementul descriptoriu fundamental. Pentru performanța economică am ales PIB-ul per capita, ajustat la puterea de cumpărare (originea indicatorului: https://tradingeconomics.com/). Iată deci ce obţinem:

Republicile-surori, 30 de ani mai târziu

Trăsături comune pentru fiecare cluster:

BLOCUL LIBER

  • Membri UE
  • Membri OTAN
  • Emancipare imediată și necondiționată față de tutela Rusiei
  • Politică de precauție față de Rusia
  • Politici de securitate informaţională implementate
  • Instituții democratice funcționale

BLOCUL YO-YO

  • Oscilare permanentă între Occident și Rusia
  • Războaie sângeroase și teritorii secesioniste alimentate de Rusia
  • Instabilitate cronică politică
  • Corupție galopantă
  • Dependență energetică față de Rusia
  • Propagandă masivă pro-rusă
  • Instituții democratice existente, dar deficiente

BLOCUL SPUTNIK

  • Ţări plasate sub protectoratul Rusiei (inclusiv militar)
  • Instituţii democratice slab dezvoltate sau dictaturi
  • Economii subdezvoltate sau bazate pe export de resurse naturale

Fiecare țară are, fără îndoială, trăsături individuale și destin unic. Putem de asemenea avea dubii referitor la apartenența unei țări la un grup sau altul (Spre exemplu: Armenia, nu ar face mai degrabă parte din clusterul YO-YO?), dar există o majoritate de criterii care le determină apartenența la un cluster anume.

Până la urmă acest tabel ne arată următoarele: nu există diferență enormă între clusterul 2 și 3 la nivel de bunăstare economică, chiar dacă există diferențe mari la nivelul dezvoltării instituțiilor democratice. 

Unicul factor care explică cu adevart diferența între clusterul Țărilor baltice și celelalte este distanțarea față de Rusia și apartenența la blocuri geopolitice. 

Acum și o concluzie pentru Republica Moldova: până nu este soluționată, o dată și pentru totdeauna, problema „vectorului geopolitic”, nu pot fi soluționate nici celelalte: corupție, bunăstare etc., etc. Numai și numai în această ordine și nicidecum invers!

Salutări tuturor care s-au săturat de „geopolitică”!

Partager cet article

5 octobre 2020 1 05 /10 /octobre /2020 07:00
Săptămâna în care s-a făcut povidlă de perje

Tragedia de săptămâna trecută, când Filarmonica a fost mistuită de un cumplit pojar, a avut, în mod firesc, continuare. Nu cunoaștem încă, și nici nu sunt sigur că le vom cunoaște vreodată, cauzele și responsabilii incendiului... În chiar ziua în care ardea edificiul printre primele reacții stomacale au existat și din acelea care afirmau (ar fi fost și straniu să nu existe) că clădirii i s-a dat foc intenționat, pentru a construi altceva în loc. Cât timp nu vom vedea proiectul de renovare, nu vom putea nici crede, dar nici nega această „teorie complotistă”. Vom constata doar că a avut loc o ședință guvernamentală, iar felul în care au fost abordate lucrurile, și mai ales comunicate publicului, par să ne pregătească pentru o demolare a ceea ce mai rămâne din vechea clădire și construirea a ceva nou în loc. Vom trăi și vom vedea. Inclusiv dacă își vor onora promisiunile de donații acei care astăzi sunt în campanie electorală. Pentru moment, însă, în contul deschis s-a adunat o sumă enormă: 27.000 de lei!

Dar să nu ne facem griji: România ne-a promis ajutor. Și ei, de obieni, chiar ne ajută.

AJUTOARE DE LA UE Alte zece obiective cultural-istorice vor fi restaurate pe bani europeni. Dar asta nu ne mai miră, nu-i aşa?

RUŞII CALCĂ-N PERJE MOLDOVENEŞTI Rușii au strivit 20 de tone de prune din Moldova. Cică nu-s bune. Aceleași prune se vând bine-merci în Europa. Probabil le lipsește ceva spiritualitate velicorusă ca să fie bune și pentru ruşi.

DODON LINGE PERJE RUSEŞTI Dar toate aceste mici (și multe altele mai mari) semne de neprietenie și chiar batjocoră din partea Kremlinului nu-l împiedică pe președintele Moldovei să țină discursuri înflăcărate de la tribuna ONU în care să apere cauza Rusiei. Uite așa „povidlă” se fierbe la noi...

MAI PUŢINI BANI Nu știu de-o fi adevărat, dar e plauzibil. Cică Republica Moldova ar fi obținut cel mai mic volum de granturi externe din istorie, raportat la produsul intern brut. De vină ar fi fost decizia FMI-ului de a amâna semnarea acordului cu RîMî din cauza nerespectării condițiilor de finanțare. Până și Voronin ar fi obținut mai mulți bani pe vremuri! Primul gând e la suprafață și e perfect valabil: așa pățesc „băieţii răi”. Putem să ne jucăm de-a subtilitățile mult și bine, dar există o categorie de state-paria cu care „băieţii buni” nu prea vreau să discute. Și nici bani să le dea în dodii. Al doilea gând: dar poate că PIB-ul Moldovei a crescut vertiginos torpilând astfel acest raport? (e o glumă, din câte înțelegeți). Și al treilea gând: îmi aduc aminte de o scrisoare adresată FMI-ului cu o rugăminte de a nu mai finanța RîMî... Oare cine o fi scris-o? Îmi mai aduc aminte de o poveste și mai veche cu experți care ne convingeau insistent că a vinde pachetul de acțiuni al BEM-ului băncii rusești VEB (astăzi – pe lista neagră internațională) e ceva tare-tare bun. Oare cine erau acei experți?... E greu când ai memorie bună, lucru știut...

DIRECTOR ROMÂN LA OSCE? România îl propune pe Cristian Diaconescu pentru funcția de Secretar General al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa. E o noutate importantă pentru noi, ținând cont de rolul pe care l-a avut OSCE în negocierile referitoare la Transnistria... Problema e că mai au și nemții un candidat. Să sperăm totuși că va fi ales al nostru, ce alta ne mai rămâne?

PREGĂTIRI Dodon își așterne covoraș pentru scrutin. Au fost publicate listele finale cu numărul de birouri de vot în străinătate. Rusia va avea tocmai 17 secții de vot, cu 6 mai multe decât în 2019 (cea mai mare delta), în condițiile în care alegătorii nu prea s-au îmbulzit să voteze la scrutinul anterior... Detalii cu toate celelalte țări sunt aici. Rusia are statistici foarte curioase la mai mulți parametri... Se pregătesc oamenii, din câte se vede. Și pentru Transnistria au fost prevăzute tocmai 42 de secții de votare! Prevăzători oameni, vă zic!

Cam astea au fost. Ah da, uitam: în Moldova a plouat. Și e rău. Nu plouă – e secetă și e rău. Plouă – e inundație și e la fel de rău. Am putea zice că e blestem, dar mai există și așa o noțiune precum „amenajarea teritoriului”. Francezii întotdeauna m-au impresionat la acest capitol, de exemplu.

Partager cet article

28 septembre 2020 1 28 /09 /septembre /2020 18:07
Săptămâna în care a ars Filarmonica Naţională

În ziua în care vă scriam acest text a ars Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici". A ars de tot, nu e nicio metaforă nimic… E o pierdere enormă, mai ales pentru o țară mică și necăjită ca a noastră, în care fiecare edificiu și instituție culturală trebuie păzite ca ochii din cap. Bănuiesc că dacă nu ne vor da România cu Occidentul bani, autoritățile de la noi nu se vor grăbi s-o reconstruiască. În țara în care e posibil ca înalți demnitari de stat să spună că pianul se învață pe muntele Athos prin mană cerească (nu zic de faptul că acel care a zis-o e ditamai președinte, se mai întâmplă să ajungă calici la putere și pe la case mai mari, ci de însăși posibilitatea acestei declarații), conservatoare și filarmonici nu trebuiesc...

Apropo, greșesc amarnic acei care zic că mai bine ar arde Președinția, ori Parlamentul ori alte instituții de stat... Înțeleg că sunt declarații emotive, dar pe alea, vă asigur, se vor grăbi să le „reabiliteze” și o vor face pe banii noștri, nu ai lor. Ori vor mai vinde pe cineva cuiva pentru o „reparaţie”...

Pe bune, nu-mi vine a mai scrie despre nimic altceva... Dar cred că e necesar, fiindcă atunci când nu pricepem că există o legătură directă între indivizii care ajung la noi la putere (aici putem lărgi lista „oamenilor iluştri” și nu ne limita doar la turistul fidel al Kremlinului și muntelui Athos) și pojarul de la filarmonică, riscul ca să ardă și ce mai rămâne e mare. Să fiu înțeles corect: anume în acest caz concret nu voi învinui „guvernarea”. Pur și simplu există medii în care prostia, incompetența, neglijența, bădărănismul, ignoranța, incultura, bigotismul dogmatic se află în perfectă armonie cu pojarul de la filarmonică.

Vin alegerile. Gândiţi-vă bine la ce anume mai doriţi să daţi foc!

MOLDOVENISMUL INTERZIS Și fiindcă am ajuns la electorală, voi începe de la decizia CEC-ului de a nu-l admite pe Adrian Candu în cursă. Voi trece peste toate demagogiile cu „Plahotniuc & C°”. Ceva simbolic s-a întâmplat. CEC, involuntar, ne-a anunțat tare și răspicat: opțiunea „moldovenistă” nu mai există în RîMî. Formațiunea lui Candu „Pro Moldova” era una din rarele, dacă nu singura, care anunța fără reticență că sunt statalişti desăvârșiți. CEC ne-a spus clar (ceea ce vă zic și eu dintotdeauna): în Moldova doar opțiunea geopolitică e posibilă! Ori votăm cu rușii, ori cu românii, alte opțiuni nu-s. Să le mulțumim celor de la CEC și pentru atât.

+27 PENTRU RUSIA! Față de ultimul scrutin, parlamentarele din 2019, autoritățile din Moldova au intenția să deschidă în Rusia cu tocmai 27 de secții de votare mai mult! Tocmai 38! Cum se votează în Rusia o știm foarte bine, iar epizodul cu acele aproape 3000 de cereri scrise (scrise, dom’le!) pentru înregistrare prealabilă colectate în Rusia ne anunță destul de bine ce se va întâmpla pe 1 noiembrie...

KITAEŢ DECORAT Un interlop notoriu a fost decorat cu ordinul Gloria Muncii de către Dodon. În țara în care se consideră că indivizi ca acest Mihail Aizin sau ca Elena Hrenova, ca „ziaristul” Mihai Conţiu, ca deputații Oleg Savva și Vlad Bătrincea ne-au fericit cu „rezultate excepționale în muncă, activitate publică de vază și contribuții substanțiale în domeniul culturii, științei, sportului, vieții publice sau social-economice” (căci pentru astfel de merite se dă ordinul respectiv!) e firesc și banal ca să ardă filarmonica.

MOLDOVA OUT DE LA OMC Chiar dacă ar exista, cred eu, suficiente motive, fiți pe pace: suntem într-atât de neînsemnați încât nimeni nu ne va da afară din OMC. Despre altceva voiam să vă spun aici. O noutate a trecut aproape neobservată săptămâna trecută. Tudor Ulianovschi, ex-ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene a anunțat că-și retrage candidatura din concursul pentru șefia OMC și a acuzat autoritățile de la noi de lipsă de susținere. Ținând cont de cine erau ceilalți candidați (din Arabia Saudită, Kenya, Nigeria, Egipt, Marea Britanie, Coreea de Sud și Mexic), cred că avea șanse. Mai bine zis ar fi avut șanse dacă RîMî ar fi fost o țară cu imagine pozitivă. Dar reprezentantul țării care se declară prietenă cu Putin nu poate spera la nimic în ziua de azi. Nigeria, Kenya, Egipt – pot. Iran, Corea de Nord, Belorusia, Siria, Moldova – nu. Iar Ministerul nostru de Externe i-a răspuns lui Ulianovschi următoarele: „La moment, MAEIE se concentrează pe etapele ulterioare de identificare a viitorului Director al OMC”. Vom urmări şi noi ştirile ca să identificăm directorul când va fi anunţat.

STABILITATE Există totuşi şi lucruri stabile pozitive la noi:

Cam astea au fost... Nu uitaţi, pe 1 noiembrie vor fi alegeri. Păzea! Nu carecumva să mai daţi foc la ceva!

Partager cet article

21 septembre 2020 1 21 /09 /septembre /2020 07:00
Săptămâna în care politica a intrat în clozet

PRĂBUŞIRE MACRO Prăbușire... Dar să rămânem optimiști: se poate și mai rău! Să știți că nu me refer încă la superba campanie de imagine cu WC-ul din raionul Râşcani care a zguduit internetul moldovean, ci la faptul că RîMî a pierdut tocmai 11,5% din PIB față de anul trecut, ceea ce este cea mai mare descreștere din ultimii 10 ani! Adică un dezastru asemănător îl înregistram atunci când Voronin și ai săi (cu Dodon și Greceanîi în garnitură, să nu uităm!) erau debarcați de la putere lăsând în urma lor pârjol și prăpăd... Zice lumea că până şi hârtia igienică din WC-eurile guvernului dispăruse. Dacă ar însemna aceste performanțe macro-economice același lucru și la nivel politic!...

2400 DE PATRIOŢI! Din păcate însă suntem nevoiți să constatăm că guvernanții actuali fac tot posibilul pentru a-și amenaja terenul și un rezultat confortabil la alegeri. Dacă prevederile privind alegătorii din Transnistria sau finanțarea candidaților sunt mai puțin evidente (nu și mai puțin eficiente!) pentru publicul larg, rezultatele înregistrării alegătorilor din străinătate sunt de-a dreptul năucitoare. Aproximativ 60.000 de alegători s-au înregistrat la momentul încheierii campaniei. Evident, nu acest fapt este îngrijorător și nici faptul că pentru MAE și CEC nu neapărat aceste înregistrări sunt decisive pentru deschiderea birourilor de vot, ci numărul exagerat de mare – 2377! – de cereri scrise (!) depuse la consulatul Moldovei din Rusia. Comparativ, în Italia, nu a existat nicio cerere de acest fel! Nu degeaba se enervează Dodon: și fără a verifica ceva suplimentar e clar că e maşinaţie. Unicul lucru care ar trebui să ne mai intereseze este cum anume au procedat, atât.

ŞAROV ZICE „ŞA!” Un alt motiv de iritare pentru Dodon s-a dovedit a fi Ministrul Învățământului, Şarov, care a făcut o declarație acuzatoare și destul de curajoasă pentru timpurile de astăzi după apariția celui care se numește președinte în una din instituțiile de învățământ fără a respecta regulamentele „pandemice”. Apropo, Şarov, după epizodul cu WC-ul, a interzis persoanelor din exterior să mai intre în instituțiile de învățământ. Dodon zicea că-l dă afară, dar după afacerea cu clozetul, tot el va rămâne ridicol. Deși... când oare s-au temut demnitarii noștri de ridicol?...

MICHALCO ENERVAT ŞI EL Reprezentantul UE în RîMî s-a arătat scandalizat de faptul că nu stă nimeni la pârnaie pentru furtul „meleardului”. Dragă Dom’ Michalco, sper că aţi spus asta de dragul declarației, că tot e bine să ziceţi ceva. Căci altfel ar trebui să concluzionez că nu cunoașteți mare lucru despre Republica Moldova... Iată, spre exemplu, fostul șef al Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari, înțelege mai multe dacă e să credem scrisoarea adresată actualului PG, Stoianoglo, chiar dacă asta nu schimbă mare lucru la capitolul celor care stau la pârnaie. Apropo, acei care chiar stau la zdup se pare că o duc boierește: cu vutkă, fete, kazaciok și restul atributelor...

UE-DEPENDENŢI Dar enervarea lui Michalco poate fi lesne înțeleasă. Tot ce mișcă în această țară vine din Occident (chiar și ceea ce vine de la propriii cetățeni). Iată și în această săptămâna: UE și OMS donează 300 de concentratoare de oxigen, Germania va construi o magistrală care va aproviziona cu apă orașele Străseni și Călărasi, iar România (SMURD mai exact) salvează cu încăpățânare vieți omenești în Republica Moldova. 

„Şi clozetul?” mă veți întreba. Păi, până acum despre ce vă tot scriam? Și, la drept vorbind, nu am nicio dorință să repet ce oricum e pe toate rețelele.

Partager cet article

15 septembre 2020 2 15 /09 /septembre /2020 07:00
Soft power în Moldova: noua rusificare prin laba bisericii

În Republica Moldova se desfășoară un nou proces de rusificare care a căpătat amploare primejdioasă, iar natura lui este mult mai perversă și mai nocivă decât brutalitatea și violența rusificării sovietice.

Dixit !

Dacă aveți carecumva treabă pe acolo sau dacă vă poartă nevoia ori norocul prin acele părți, vă rog să nu treceți cu vederea ce mi-a înghimpat și mie mintea când am trecut pe acel drum. Poate că dacă ne înțeapă pe mai mulți, chiar ne va durea și vom face ceva… Locul cu pricina este satul Rubleniţa pe șoseaua care leagă Soroca cu Drochia. Deși e doar un loc, bănuiesc că există asemenea “spini” și în alte localități (cum ar fi spre exemplu portretul lui Stalin lângă biserica din satul Braniște). Din păcate, nu am făcut poze, căci eram în mașină și, năucit de stupoare, nu am reușit să scot revolverul timpurilor moderne, telefonul, la timp... Dar piatra nu se macină într-o zi-două și bănuiesc că acel coge monument cu un bărbos care ni se bagă pe gât în calitate de Hristos cu inscripție în... rusă, „Спаси и сохрани”, cu litere chirilice, mari de jumate de metru fiecare, nu va mișca din loc și îl veți putea găsi la locul lui și la iarnă și la primăvară... Suntem în leatul 2020 de la nașterea lui Hristos (vorbesc de acel adevărat, nu momâia aia colorată de piatră) și am intrat în al 30-lea an de „Independenţă”!

Nu departe de Rubleniţa, dar tot în raionul Soroca, în satul Cureşniţa, un om gospodar a renovat un izvor. Și cum la noi nu curge nicio apă fără o icoană (mă rog, fiecare bordei cu al lui obicei: nu am nimic cu această tradiție), s-a pus una și la izvorul proaspăt văruit. Dar a pune o icoană se vede că nu mai este suficient și alături o mână zeloasă a mai adăugat și o mică bandă cu același „Спаси и сохрани” (rusește și cu litere chirilice! într-un sat în care ruși nu țin minte să fi auzit că locuiesc!) pe ea. Iar ca să înțelegeți că acest act nu era unul de rutină sau de protocol voi adăuga că banda era laminată în masă plastică și prinsă bine cu un șurub cruciform, nu carecumva s-o ia vântul... (vedeți pozele). Ironia sorții face ca acest izvor să fi fost renovat de un patriot, mai degrabă unionist, care a participat la ultimul scrutin local (pe care, din păcate l-a pierdut). Cine i-a „pângărit” lucrarea electorală, nu am reușit s-o mai aflu.

De fapt, cam așa se întâmplă cu tot ce e nou în Republica Moldova: de construit se construiește pe bani românești sau occidentali, iar când e gata trece un bărbos pe acolo și sucește un „Спаси и сохрани” pe de-asupra...

Dacă și există ceva ce se înmulțește ca ciupercile după ploaie în Republica Moldova astea sunt bisericile. Și nu biserici oarecare, ci alea ale rezidentului Cantarean, aleas Mitropolitul Vladimir cu șeful său ierarhic la Kremlin.

Oricât de mult nu ar lua în zeflemea careva „mâna Moscovei” și oricât de mult nu ar încerca alții să ne convingă că doar „pacea socială” ne mai poate salva și că prioritățile ar fi cu totul în altă parte, realitatea este nemiloasă și ne dă cu „Спаси и сохрани” în frunte precum ai da cu ciocanul în gămălia chironului de 10. 

Îndrăznesc să cred că această nouă rusificare a teritoriului este mult mai perfidă decât cea de altădată. Explic din ce cauză: ea nu are ca scop să-i facă pe moldoveni să vorbească rusește așa precum au făcut sovieticii. Ea are ca scop să-i umilească. Să le arate locul lor de „oameni inferiori”. Să le demonstreze cine este adevăratul stăpân aici. Aceste biserici și inscripții sunt jaloane ale noii stăpâniri, care își are capul la Cremlin. Semnul colonului peste pământul pe care l-a luat în stăpânire. Un fel de urinat de potaie peste locuri pentru a le demonstra celorlalți că ea e stăpână aici...

Toate atributele, inclusiv lingvistice, vin din urmă. Impunerea culturii colonilor drept una a „stăpânilor”, a celor care au acces la resurse, la viață luxoasă și la clasă dominantă, îi va face pe moldoveni să accepte de bună voie acel „Спаси и сохрани” drept pașaport de acces la elita dominantă... Iar folosirea însemnelor religioase și nu politice ori de altă natură este o posibilitate ca aceste stigmate ale colonizării să fie apărate pe viitor în calitate de semne religioase, utilizând argumente „occidentale” de genul dreptul la libera expresie a opiniilor si religiilor...

Ку колонизареа пи вой, дражь молдовень!

Soft power în Moldova: noua rusificare prin laba bisericii

Partager cet article

14 septembre 2020 1 14 /09 /septembre /2020 08:06
Săptămâna în care furtuna a demisionat din pahar

A scrie despre Republica Moldova este ori extrem de simplu, ori extrem de complicat. În special e simplu în perioadă electorală, fiindcă știrile sunt toate despre nimic. Dar exact din același motiv e și foarte complicat. Căci a scrie despre un spațiu în care lipsesc cu desăvârșire conectiunile de tip cauză-efect nu-i deloc ușor. A căuta rațiune în realitățile din spațiul pruto-nistrean e zădarnic iar orice tentativă de a înțelege ceva e riscantă pentru sănătatea noastră mintală. 

Exagerez, bineînțeles. Totul este ușor explicabil cu condiția să aplici matricea corespunzătoare interpretativă a evenimentelor. Dar cine s-o facă? Continuăm să negăm evidențe și să ne mirăm continuu... Oare cum se face că...? Oare de ce nu funcționează? De aia!

ROMÂNIA SALVEAZĂ VIEŢI SMURD îşi continuă misiunile salvatoare în Republica Moldova. Săptămâna trecută un tânăr a fost transportat de la Cimişlia la Chişinău.

ROMÂNIA NE EDUCĂ COPIII Încă o gradiniţă din RîMî a fost renovată pe bani româneşti, grădinița „Andrieş” din Şendreni, raionul Nisporeni.

Cele de mai sus sunt doar două picături în acel ocean de fonduri și ajutoare occidentale din care trăiește Republica Moldova. Care ajutoare sunt și ele palide pe lângă miliardul și ceva pe care-l trimit anual în Republica Moldova moldovenii care muncesc în străinătate. S-ar părea că totul ar trebui să fie evident și mai departe: cu alegerile, cu vectorul geopolitic și toate celelalte, dar... Vorba președintelui: „De-atâta!”

UITUCUL Banii ăia despre care tocmai scriam totuși ajung undeva, nu credeți? Iată spre exemplu șeful Direcție Generale Urmărire Penală a IGP a „uitat” să declare venituri estimate la 2 milioane de lei! Cât are o bătrânică de la noi pensie? 2000 de lei, să zicem? Păi e pensia pe 83 de ani! Adevărată povară pentru societate, pensionarii ăştia, nu-i așa?

POLIŢIA SECRETĂ Probabil cea mai sinistră crimă perpetuată în Republica Moldova în scurta ei istorie (care oricum e deja prea lungă) a fost raptul și livrarea profesorilor turci direct în închisoarea sultanului. Spectrul represiunilor staliniste, atunci când poliția secretă ridica oamenii din pat și-i trimitea direct în GULAG, ne bântuie din nou meleagurile. Nu cred că gravitatea celor întâmplate a fost cu adevărat înțeleasă de lumea de la noi. Săptămâna trecută forțele de ordine au demonstrat încă o dată că nu sunt decât o „poliţie secretă”. Apropo, cică ofițerii SPPS (controlați de Dodon) vor primi pașapoarte diplomatice. Logic, comunitatea internațională ar trebui să le interzică accesul oriunde în afara țarcului statalist moldav. De ce nu se întâmplă? Tot de aia!

FURTUNĂ NU VA FI Scandalul săptămânii trecute a venit de la Șeful Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), Nicolae Furtună, care a declarat că acei răpuşi de Covid au fost o povară. La cerința președintelui, care a fost deplorabil de la începutul crizei pandemice atât prin declarații aberante cât și prin exemplul personal, Furtună a demisionat. Uite-așa e cu perturbările climaterice în paharele politicii moldave!..

MOŞANU ŞI ALEXIEVICI Laureatul Premiului Nobel din Belorusia, Svetlana Alexievici, a fost protejată de zbirii (altă „poliţie secretă”) lui Lukaşenko de către ambasadorii occidentali care au decis să meargă la scriitoare și să rămână alături de ea pentru ca să nu fie arestată. Printre acești ambasadori a fost și Viorel Moşanu, ambasadorul României la Minsk, ceea ce nu poate să nu stârnească reacții admirative. Dar această noutate m-a făcut să mă gândesc la altceva: Viorel Moşanu este fiul primului președinte al Parlamentului R. Moldova, istoricul și politicianul basarabean, Alexandru Moşanu. Nici nu știam de existența lui... Moldova a tot furnizat și mai furnizează politicieni de rang înalt pentru România. Parlamentari, senatori, diplomați de carieră... Și parcă nu ai avea de ce să nu te bucuri sau poate că nici nu ai avea motive pentru a le reproșa ceva anume... Dar nu mă lasă senzația că aceștia și-au găsit un locușor călduț la București și-și caută de treaba lor, o senzație de abandon... Greșesc, fără îndoială...

În rest, e secetă mare. Roada va fi mică. Noroc că țărani mai că nu au rămas... Sunt și ei o povară pentru societate.

Partager cet article

6 septembre 2020 7 06 /09 /septembre /2020 22:56
Săptămâna în care vă scriu despre Republica Moldova

Bine v-am regăsit, dragii mei! Iată stau eu acum și mă întreb: dacă nu am primit timp de trei săptămâni niciun mesaj îngrijorător, măcar așa, să întrebe careva de sănătate, reiese că tot ce scriu eu pe aici de atâta amar de vreme nu interesează multă lume? Ori ați știut că sunt în vacanță?

Dar să știți că nu port pică nimănui și această intrare în materie e doar un fel de a cicăli cititorul, specie rară în ziua de azi. La o adică nici nu aș avea de ce vă purta pică, din moment ce acele trei săptămâni petrecute la baștină mi-au mai adus încă o dată aminte cât de departe se află genul practicat aici de umilul Dumneavoastră servitor de realitatea trăită de cetățenii RîMî...

Există o lume a mass-mediei direct conectată cu cea a politicienilor de la noi și există o populație care trăiește în alt univers. Din când în când aceste două „universuri” se conectează unul la altul, pe durata unui jurnal sau emisiuni televizate, timp în care unii oferă celorlalți doza necesară de halucinogene. De-a lungul timpului aceste exerciții orwelliene au devenit obligatorii și au dezvoltat dependențe cvazi-fiziologice. Fiecare cu drogul său... Fiecare în realitatea sa virtuală.

Numai că greșesc amarnic acei care consideră că preocupările respective se află în prim-planul relațiilor umane. E ceva mort și imobil în ceea ce mass-media, acei care au participat activ la instalarea acestei stări de fapt, numește „polarizare a societăţii”. Și anume această solidificare crează impresia de țară moartă, un fel de zombi-land, în care până și oamenii se tem de mortăciunea care îi sălășuiește. Nimeni nu discută, nimeni nu chestionează, nimeni nu are dubii... Căci dacă ar îndrăzni, nu-i exclus să se sfâșie. Astfel, aceste elemente dogmatice, din cauza incapacităţii de a le chestiona și stăpâni și, drept consecință, din simplu instinct de supraviețuire, sunt refulate undeva în planul secund sau chiar terțiar.

În realitate însă, există un singur subiect preocupant în Republica Moldova – seceta! Și respectiv – o singură rugă: „Dă, Doamne, ploaie!” Aceeași rugă seculara a unui popor care nu a avut niciodată alt sprijin decât pământul pe care-l muncește și vlaga trimisă de Dumnezeu...

Căci rațiunea-i e sedată cu meticulozitate de drogurile din background.

Partager cet article

2 août 2020 7 02 /08 /août /2020 21:57
Săptămâna în care s-a facut comisie pentru a schimba ţara

PREZIDENŢIALE Încă un partid și-a anunțat candidatul la cursa pentru prezidențiale: Octavian Ţâcu va fi candidatul din partea PUN. Așa-dar avem trei pentru moment: Maia Sandu, Octavian Ţâcu și actualul deținător al funcției. Ultimul, nu putem avea nicio îndoială, își va vinde scump pielea. Mai corect ar fi să zicem că ne va vinde-o pe a noastră. Toate mijloacele, toate trocurile, chiar și cele mai improbabile, devin acum posibile. Cu atât mai mult că fericitul deținător al controlului peste toate instituțiile statului cu doar 31% din electorat nu prea poate fi oprit. Din varii motive, votul celor din străinătate, mă refer la cei din Occident în primul rând, va fi zădărnicit. În schimb, Promo-LEX ne anunță că numărul alegătorilor din Transnistria crește simțitor.

FEDERALIZARE? Desigur că nimeni na va îndrăzni s-o numească astfel, dar pe noi ne interesează esența fenomenelor, nu staniolul de ambalaj. Lucrurile s-au accelerat enorm după moțiunea ratată în parlament acum câteva zile... Săptămâna trecută Dodon s-a întâlnit cu Krasnoselski. Dodon vrea voturi. Krasnoselski vrea ce vrea demult: să-și întărească capacitatea de „negociere”. Tot săptămâna trecută a fost înregistrat un proiect de lege care ar acorda o autonomie și mai mare Găgăuziei. Am putea suspecta și aici un troc, dar mă tem că e mai grav. Despre „federalizare” s-a vorbit demult, și chiar destul de deschis. Au circulat și filmulețe. Și dacă toate astea nu ar fi doar un troc pentru a cerși voturi, ci o simplă grabă de a finaliza un deal mai vechi? În caz de... Mai știi? Și dacă nu câștigă alegerile?...

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A RM Federalizarea e una, dar dacă e să se schimbe ceva, atunci fundamental! Dodon a creat o Comisie pentru reforma constituțională. Nu zic, Constituția RM chiar ar trebui revizuită, dar... când te uiți la lista membrilor acestei „comisii” ți se ridică părul măciucă. Ăștia sunt capabili să ne facă și marțieni peste noapte, chiar dacă privirile lor spre Est sunt îndreptate, nu spre cer...

PROCURATURA NU VEDE „KULIOKUL” Procuratura nu vrea să ancheteze afacerea cu punga de bani oferită lui Dodon și gata! O altă plângere a fost depusă la aceeași Procuratură pentru coruperea alegătorilor la Comrat de către Igor Munteanu. Bănuiesc că nici aici nu se vor găsi motive suficiente pentru a ancheta. Vă ziceam şi mai sus: n-ai ce-i face...

SITUAŢIE FAVORABILĂ PENTRU CLIMA Vladislav Clima a fost numit președinte al Curții de Apel la Chișinău. Clima este judecătorul care a anulat scrutinul prin care Năstase a câștigat alegerile primarului la Chișinău. Nu a trecut mult timp și circumstanțele au devenit favorabile pentru Clima. Cu aceasta ocazie am descoperit că lui Michalco nu prea-i plac schimbarile climaterice. Iar eu mi-am adus aminte de o înregistrare audio care a circulat despre anularea acelui scrutin...

CEBAN A TRĂDAT Iar Ceban a semnat cu Românii! Mai precis – cu Asociaţia Investitorilor din România.

PROTESTELE AGRICULTORILOR Iată bine zice Putin ce zice: europenii iștia tare nocivi sunt! Românii – în mod special. Agită lumea și-i scoate la „revoluţii colorate”. Agricultorii de la Ștefan Vodă și acei din Căuşeni au ieșit cu tractoarele la drum. Mi-a plăcut ce a zis unul din ei la un microfon: „Iată, în România statul dă subvenții!” Vă ziceam eu: ingerenţă în treburile interne ale RîMî! E evident, nu?

TRANSGAZ TESTEAZĂ ŢEAVA Compania Transgaz a început probele tehnice pe gazoductul Iași – Ungheni – Chișinău! Oare nu şi din această cauză se grăbeşte Dodon?

CARANTINĂ COMODĂ Actualmente acei care vin din străinătate sunt obligați să respecte 14 zile de carantină. Chiar dacă vin din țări mult mai puțin afectate de molimă decât RîMî. PAS a cerut să fie anulată această prevedere și sunt de acord cu ei. Starea de urgență sanitară e comodă la multe chestii, cu ea se pot justifica foarte multe. Spre exemplu, se poate zice că nu e posibil de a deschide birouri de vot (în anumite locuri, căci în altele – se poate), că se anulează Ziua Independenței și Ziua Limbii Române (ne aducem aminte că 9 mai nu a fost anulat). Starea de urgență poate anula sesiuni de lucru în Parlament (unele, căci altele au continuat), dar nu poate anula constituirea comisiei sus-numite de revizuire a Constituției... Da, adevărată mană cerească, această carantină. Totul e să știi cum să te servești de ea.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher