După acest week-end vom cunoaște care film, care realizatori și actori vor fi recompensați cu una din cele mai importante distincții cinematografice mondiale, Oscar. Că ne place, ori nu, nu mai contează. E la fel ca și cu premiul Nobel în literatură. Putem oricât de mult contesta, dar Nobel pentru moment încă e Nobel. 

Anul acesta am făcut ce nu am făcut niciodată până acum: de îndată ce au fost anunțate nominalizările, am făcut un check-up și am căutat să văd toate filmele din competiția pentru cel mai bun film al anului. Mi-am dat seama că nu aveam decât trei la activ... 

În cele ce urmează va prezint un clasament strict individual. Pentru ca luni să pot zice că ăia de la Oscar nu înțeleg nimic în cinema, la fel precum cei de la Nobel în literatură, de altfel!

JoJo Rabbit de Taika Waititi. E incontestabil filmul anului şi de departe! Dar despre JoJo Rabbit am scris deja şi nu mӑ voi repeta aici.

Parasite de Bong Joon Ho. Un film care m-a surprins și care a luat deja o recompensă prestigioasă anul acesta, Palme d’or la Cannes. Filmul începe ca un film din cele care atacă o problemă socială despre inegalități, despre șomeri și bogați. Recunosc că aici mai nu m-a pierdut în drum, căci pentru prima dată când am început să-l privesc (înainte de a fi nominalizat și de a-l băga în acest challenge quasi-sportiv) l-am abandonat după primul sfert de oră. Numai că pe măsură ce avansează filmul devine din ce în ce mai cinematografic, mai alegoric și mai metaforic. Acțiunea accelerează și iese totalmente din zona realității, reușind concomitent să focalizeze measajul cheie (cel puțin așa l-am perceput eu): o lume în care cei mici luptă pentru dreptul de a-i servi pe cei mari.

Joker de Todd Phillips. Din fericire, filmul este mult mai mult decât un film scris pentru titlul de cel mai bun actor pentru Joaquin Phoenix și cred că anume asta se va întâmpla. Dacă ar fi să-i găsim o frază - fir epic, am putea zice ceva de genul: „un film despre cum se fabrică un personaj negativ”. Este, deci, un film psihologic, în primul rând. Dar farmecul acestui film e în multitudinea de trame paralele și detalii, departe de orice mediu super-eroic (filmul de altfel nu are absolut nimic din acest univers, în afară de numele personajului și orașului), care-l fac un film de-a dreptul bun, candidat serios pentru Oscar!

Marriage Story de Noah Baumbach. Încă un film din categoria celor psihologice, dar care investighează relația unui cuplu, nu evoluția individuală. Dar, din nou, ca și în Joker, avem dovada că fără piper și sare adăugat „conflictul principal” rămâne searbăd. Marriage Story devine cu adevărat palpitant și extrem de acid atunci când cuplul, pe cale să divorțeze, face apel la avocați. Și nu putem trece cu vederea prestația actorilor: Adam Driver și Scarlett Johansson – magistrali! Pentru mine, Scarlett Johansson este fără îndoială demnă de Oscar anul acesta pentru titlul individual! Să reamintim că ea joacă și în Jojo!

Once Upon a Time... in Hollywood de Quentin Tarantino. Straniu film. Se privește bine, e făcut meseriaș, dar nu ai ce să spui despre el. Cea mai memorabilă scenă mi-a părut vizita personajului lui Brad Pitt în bârlogul grupului de hippie. Cam puțin. Dar nici nu rămâi cu regrete după ce-l privești.

1917 de Sam Mendes. Cel mai migălos film (dar și cel mai linear și politically correct) din competiție la nivel de realizare și un exemplar film despre război. Atenția pentru detaliu și prezentarea ororilor războiului, anume prin acumularea lor, mi-a adus aminte de „Underground” al lui Emir Kusturica. Un ideal film pentru Oscar. Un detaliu marcant: cântecul ostașului din scena de dinainte de atac. Cel mai bun din competiție! Altfel, ar merita şi un premiu pentru lucrul cameramanului.

Le Mans 66 de James Mangold. Un film pe care l-am privit cu o plӑcere copilӑreascӑ, la fel precum am privit „Cars” pe timpuri. Matt Damon şi Christian Bale – foarte buni. Atât. Bunӑ publicitate pentru Ford. Aşteptӑm o replicӑ de la Ferrari!

The Irishman de Martin Scorsese. O plӑcere sӑ-i vezi pe Robert De Niro şi Al Pacino jucând în filme! Poate nu chiar trei ore continuu. Zâmbeşti atunci când De Niro încearcӑ sӑ-l joace pe un tinerel, chiar dacӑ nu înţelegi ce vârstӑ o fi având „tânӑrul”... Bӑnuiesc cӑ şi lui Scorsese îi plac. Un film pentru albumul de familie al lui Scorseze, nu pentru Oscar

Little Women de Greta Gerwig. Un film fӑcut special pentru premiul celor mai bune costume. Imbatabil la aceastӑ categorie!

Și în calitate de bonus: Wayfaring Stranger din 1917!