Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
23 octobre 2014 4 23 /10 /octobre /2014 13:17
1977

Cu puţin înainte de a mă naşte,
în şapte-ş-şapte,
pământul a icnit din străfunduri şi s-a cutremurat… ...

Nătângul : a găsit de cine să se sperie !…

Ori poate ?…

Ia să mă duc eu pe la biserică :
să mai aprind o lumânare,
să mai bat nişte mătănii,
să mă mai iert cu lumea…

Aşa, pentru orice eventualitate…

Partager cet article
20 octobre 2014 1 20 /10 /octobre /2014 12:54

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

deschide.jpg

 

NORMAN MANEA LA CHIŞINĂU! Probabil unul din cei mai importanţi autori români. În sfârşit şi la Chişinău… «Sunt dezavantajat. Cărțile mele nu au ajuns până acum aici. Eu am ajuns foarte târziu». Păi cam aşa şi este… Prea târziu… Răul în mare parte este făcut…

 

INVAZIA ROMÂNILOR! Şi de-ar fi fost doar Manea! Vine şi Ponta la Chişinău şi aduce ajutoare în valoare de vreo 40 de mln.! De exemplu, ne aduce 100 de microbuze pentru şcoli. Eu zic că ar trebui să le restituim înapoi, căci programul nostru de «optimizări» al şcolilor a fost gândit de-a fir a păr şi acestea sunt de prisos, cum ar reieşi… Ori n-a fost gândit bine şi le păstrăm? Dacă e să-l credem pe Leancă, noi (citez!) «am fost nevoiţi să optimizăm»… A optimiza fiind o noţiune pozitivă, mă întreb ce fel de nărod nătâng suntem noi dacă trebuie cineva să ne bage până şi binele cu de-a sila?… Am fost nevoiţi să facem bine? Hmmm… Ori nu a fost chiar bine acel bine? Ponta mai promite să facă un teatru la Cahul şi sala cu orgă la Chişinău. În sfârşit şi la obiect! Căci de sensul figurat al expresiei suntem cam sătui. Ponta zice că suntem fraţi. De când a venit el la Chişinău (deci până acum nu am fost?). De când a fost la Kiev, ucrainenii îi sunt prieteni (să înţelegem că până acum nu erau?). Nesimţiţii de români, uite cum ne asupresc ei cu ajutoarele lor, nu ca fraţii cei adevăraţi, ruşii, care ne învaţă cum să fim competitivi pe pieţele internaţionale, să facem produse de calitate, educându-ne prin embargouri de tot felul şi învăţându-ne, frăţeşte bineînţeles, cum să negociem acordurile internaţionale! În special cu UE…

 

PARLAMENT DIN BANDIŢI: Ştiţi câte persoane din candidaţii de pe listele partidelor înscrise în cursa electorală au avut de furcă cu justiţia? 171! Încă 31 şi faci nu unul, ci două Parlamente! VEK VOLI NE VIDAT’, BLEA… (învăţaţi, fraţilor, degrabă vom trebui să posedăm la perfecţie şi acest limbaj. PO FENE BOTAIEŞI, BRATUKHA?). Dar dacă e să stai puţin mai strâmb şi să priveşti un picuţ mai drept, situaţia nu ar fi prea diferită de ce avem momentan... Rise.md publică un material cu afacerile înalţilor demnitari… Captivantă lectură…

 

A GRĂIT BĂBACUL. Acela care ne-a uimit cu adevărat săptămâna trecută a fost Timo(f)ti. Curajos! Să te pui în poară cu Botoxutin mult înseamnă. Eu ma aşteptam să-i ducă vreun ordin ceva, din reflex, dar el uite cum l-a luat din strâns… Hmmm... Interesant, Gherman a coordonat şi această ieşire a lui cu Lavrov în prealabil ori nu? Şi încă ceva, în loc s-o facă pe curcanul (frumos, dar inutil), poate mai simplu e să se retragă din CSI? Aşa cum au de gând s-o facă ucrainenii, de exemplu. De-ar ieşi ei odată, să ne scoată şi pe noi de acolo, de facto. Cam tot aşa cum a fost cu Independenţa în ’91.

 

FUGA-FUGA LA KREMLIN, DOUĂ PĂSĂRI FĂRĂ DE GRIJI. Bizar lucru, dar toţi au treabă la Moscova zilele astea. Şi daca pentru unii acest voiaj este un prilej pentru nişte acte de eroism (mă refer la naţionala Moldovei la fotbal, nu la Timo(f)ti), pentru alţii nu este decât un fel de voiaj până la ştab cu o dare de seamă. Formuzal & Şelin, Petrenco… cunoscută companie.

 

AVEM SECURITATE NAŢIONALĂ: După ce săptămâna trecută SIS anunţa că circa 30 de indivizi dubioşi ar fi fost întorşi înapoi la Moscova, SIS continuă să ne surprindă (de altfel, eu prefer să mă surprindă, nu să mă prindă, deşi după 30/11 se poate să fie şi invers, fără sur). Un oarecare Kaşirin, apoi doi alţi tipi, Andrei Medvedev și Dmitrii Galkin au fost trimişi acasă. Merci şi pentru atâta… Da’ cu Iurivanych în uniformă verde cum facem? Pe ăsta un’ să-l trimitem?

 

C-AŞA AU CHEF! În săptămâna care a trecut, presa a vorbit de două chefuri grandioase. Nuveau-riche-ii noştri îi dau cu serbatul la greu. Ilan Shor face o imenină la Moscova… Mă tem că nu va ieşi BEM-ul din datorii degrabă… La Chişinău toată judecătorimea se adună la o nuntă: Oleg Sternioală s-a însurat. La nuntă totul a fost modest, conform declaraţiilor de venit… Şi nici nu putea fi altfel, căci era şi Oleg Efrim pe acolo, iar de faţă cu ministrul ni-ni…

 

CC ŞI EU: I-o fi pălit fulgerul, deşi n-are cum, forţele speciale nu se iau de instanţele supreme... CC într-un acces de lirism patetic zice: «Curtea a constatat că orientarea spre spaţiul valoric democratic european este un element definitoriu al identităţii constituţionale a Republicii Moldova. Astfel, procesul de integrare europeană a Republicii Moldova nu numai corespunde identităţii constituţionale a Republicii Moldova, ci orice altă orientare contrară este a priori neconstituţională». No, sunt şi eu pro-european, până şi glodul de sub unghiile de la picioare vrea în Europa, adică ce să mai, e european deja!, dar asta nu mă impiedică să-mi păstrez puţinul din raţiunea ce mi-a mai rămas… De tâmpit e tâmpit… De-ar servi la ceva măcar…

 

FOTBALISTICE. Ziceam eu: înainte de a te declara naţionalist, asigură-te că ai o naţională care ştie fotbal. România a remizat cu Ungaria… Rău. Mai ales cu Ungaria. Un ungur imediat s-a arătat disponibil să preia echipa s-o antreneze… Ladislau, dragă, puţin respect pentru ura noastră! Nu poţi aştepta şi tu puţin? Dacă aţi remarcat, pentru România a marcat unul pre nume RUSescu… Dubios. Mâna Moscovei se citeşte până şi pe tricourile fotbaliştilor. Iată moldovenii nu au nimic înscris pe tricouri, de aceea şi au facut… tot un meci nul! Dar la Moscova. Cu cinci jucători care evoluează în campionatul Rusiei şi cu paşaport rusesc în buzunar. Patrioţi adevăraţi! Îmi veţi spune că au făcut-o din interes, să poată juca nestingheriţi şi să primească bani mulţi, dar eu voi pune punct aici pentru a nu deschide subiectul paşapoartelor obţinute «din interes», căci ustură. Ziceam eu: sunt toţi patrioţi şi punctum! În afară de cei cumpăraţi de Moscova. Şi în afară de unguri. Şi în afară de albanezi. Şi în afară de cei care au emigrat (trădătorii!). Şi în afară de… Câţi rămân? Destui pentru un marş? Bun.

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Păi ce să facă? Lucrează şi trimite bani. Cică Moldova ar fi în top 5 al ţărilor cu ponderea cea mai mare a remitenţelor în PIB… Pesimistă estimare, căci ei zic 25%... BALIVERNE! E cel puţin de 35%! Şi-aici ne fură locul 1, dom’lor! Cum se poate? De trimis bine că trimit, căci preţurile cresc… 4.8% inflaţie în septembrie… Noroc că se mai face din când în când câte-un hram ori ziuă a oraşului… se mai distrează lumea… de fotbal am spus mai sus. Spectacol, puţină pâine… ce mai trebuie?

 

Cam asta am avut a vă spune despre o săptămână care s-a scurs oarecum fotbalistic… Vă doresc una nouă cât mai frumoasă. Şi cât mai puţine noutăţi..., căci „No news - good news”.

Partager cet article
16 octobre 2014 4 16 /10 /octobre /2014 17:32

Filimon_Besleaga.jpgNervul… s-a rupt nervul… eh, frate Filimoane, de la cine ai cerut tu acele trei zile ? cui te-ai rugat ? măcar de-am şti şi noi, căci înţelegerea pe care ai avut-o cu el nu ne-ar servi la mare lucru... la ce bun să ai nerv fără zile pe lumea asta ? căci pe cealaltă toţi suntem de-un nerv şi de-o humă… dar poate reuşim noi să iscălim un alt contract ?… de-am şti cu cine se poate negocia, cui să ne închinăm, căci până acum tot ne-am închinat, dar aiurea… deşi... ce-am mai putea să-i dăm ? ce ne-a mai rămas ? cămaşa de pe noi ? cine ar avea nevoie de ea ? doar tot cineva de alde noi, nebuni după cristale Swarovski şi bling-blinguri pe patru roate pe nimicuri din astea nu cumperi nimic… nici măcar o clipă, nici măcar o zi în plus… da’ voi ziceţi „nerv”...

xxx

Totuşi cât de subversiv poate fi un text literar! Nu ştiu cine o fi fost cenzorul lui Beşleagă pe acele vremuri (1970) şi care i-ar fi fost adevăratele motive pentru care a interzis romanul. E foarte posibil să nu fi fost conţinutul lui cauza, ci forma... Acea algebră încâlcită a textului despre care scrie Andrei Ţurcanu pe foaia 4 a copertei... Acel impresionism (dacă e să admitem o comparaţie cu pictura) scriptural unde adevăratul sens se vede doar contemplând opera în întregime, de la distanţă, şi care vine în disonanţă absolută cu stilul realismului socialist de atunci... Cum să dai la tipar un roman în care doar titlurile capitolelor (sau episoadelor) mai păstrează o formă cât de cât lineară şi inteligibilă? La ce să le-ncurci minţile celor care „gândesc cu mâinile”? La ce să le pui meningele în mişcare? Şi dacă nu-i mai poţi opri după? Dacă se apucă să caute şi ei... nervul?

Dar poate a fost un cenzor mai terre-à-terre şi l-o fi supărat aluziile din text la campania de colectivizare şi rezistenţa codrenilor? Nu i-o fi venit pe plac cum sunt descrişi „fruntaşii întrecerilor socialiste”? I-au părut prea dezgustători Nichifor Fătu sau Ghior? Ce contează acum? Cert este că a avut perfectă dreptate (din punctul lor de vedere): dacă aş fi fost eu în locul lui, nici nu citeam ce-i scris în text. Autorul „Zborului frânt” nu putea să mai publice ceva din principiu! Dar sunt totuşi curios care i-a fost logica... Interes sportiv, nimic mai mult.

Căci a urmat 1988 – anul în care se lega nervul!

xxx

Nervul... s-a rupt nervul... să-i prinzi capetele, să le aduni launloc înapoi, să le legi cumva, tei de curmei... puţini au mai rămas, bade Filimoane, din acei care vor să lege... la unul cu legatul se găsesc zece cu secatorul... prin ce subpământuri să-i căutăm rădăcinile? mai sunt oare încă rădăcini? după atâţia ani, cu plivitori zeloşi, s-a făcut rară sămânţa... nervul... s-a subţiat rău de tot... cât un fir de păr, cât o muchie de cuţit... tot construim ceva nedesluşit, nici nu ştim bine ce anume, dar piatra e din vână rea, tu ştii bine din care anume, bade Filimoane, şi nu ţine, se năruieşte... nervul... de i-am găsi măcar capetele... să ne apucăm de unul cu o mână şi de altul cu alta şi să stăm aşa răstigniţi, întru mântuirea celor care vin în urma noastră, căci alta ce mai putem face? ce mai putem, bade Filimoane, ce mai putem?

 

Partager cet article
14 octobre 2014 2 14 /10 /octobre /2014 01:13

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

WHAT THE HELL !!! : E-he-he, fraţilor! A intrat Nobel-ul în români şi îi coseşte cu nemiluita! Ştefan W. Hella luat premiul inventatorului dinamitei şi a explodat newsfeed-ul săptămânii ! In short-list la literatură a fost şi Cărtărescu, dar nu l-a luat el, ci tot un băiat de-al nostru (de-al nostru, de-al nostru, vă zic eu, care trăiesc în Franţa), Patrick Modiano, francez despre care, chiar de nu aţi auzit, să ştiţi că făcea parte – deja ! – din crestomaţiile de literatură franceză din care invăţau bulgarii acum 20 de ani la capitolul „autori contemporani”. Mi-a arătat o colegă bulgăroaică direct în manual. Nobelul cu doza lui de dinamită, dar a mai fost o distincţie care m-a bucurat: Matei Vişniec a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa. Pe Matei Vişniec am avut fericirea să-l cunosc, să-l ascult, am fost şi la el la Radio, mi-a semnat o carte, chiar am băut şi o ţuica împreună! Aşa că orice veste bună despre Dumnealui mă bucură!

 

Visniec---Vovc.png


 

Toate bune, dar m-am prins la un gând: toate aceste persoane s-au realizat în străinătate... Şi încă ceva: e bine ca cei mai recenţi nobeliaţi români să aibă nume... ne-româneşti. Aşa, să nu li se urce ceva la cap unora mai mult decât se cuvine.


IN MONEY VERITAS!: şi IN VINO oleacă. În Moldova s-a sărbătorit vinul. A fost mai frumos ca de obicei şi s-a băut mai ... nu, s-a băut ca de obicei, cu suflet şi înflăcărare. Patriotic şi apăsat. În toată această inviorare mai nu s-a uitat de ziua profesorului. Adică Leancă nu i-a uitat pe cîţiva din ei, iar pentru bobor şi vinul e destul. Şi la acest capitol, la vin, cei mai ingenioşi, cu un pas înaintea tuturor, rămin a fi vinificatorii de la Purcari. Au lansat un vin nou din trei soiuri de vie: Rară Neagră din Moldova, Bastardo din Crimeea și Saperavi din Georgia. L-au numit „Freedom Blend” (deşi prietenul meu american, când i-am povestit, practic automat a corectat în „Liberty Blend”). În fine, o idee soră cu genialitatea în materie de marketing. Un vin numai bun pentru piaţa Rusiei!


SUNTEM O ŢARĂ IT!: Programul guvernamental de dezvoltare a domeniului IT dă rezultate! Avem hackeri talentaţi care au furat tocmai 13 (cifra dracului) milioane din băncile Moldovei. Primele succese sunt încurăjătoare pentru guvernanţi: în viitorul apropiat, continuând investiţiile în domeniu, hackerii vor putea fi invinuiţi de grindină, secetă, atacuri raider, dilapidare de fonduri publice, deteriorare de drumuri, tăiere de copaci şi dispariţie de spaţii verzi... În fine, proiectul are un potenţial de dezvoltare enorm!


LISTELE CU CLENCI: După ce fiecare partid şi-a făcut şi publicat listele, jurnaliştii (unii) au început să la caute clenciurile. Şi le găsesc. De la fetiţe în bikini şi cu pilotcă (sorry, pentru acei care înţeleg jargonul ăsta vechi) cu note bune la economie până la bandiţi cu dosare penale şi lupte trucate. Hoţi, transfugi, trădători... Şi oameni de treabă... Şi l-a făcut poporul pe politician după chipul şi asemănarea lui... Şi e hilar... Iar alegerile vin... Partidele au acum şi numere de ordine pe liste. Primul pe listă va fi PD. Tu-le-ar mama lor de hackeri! Ei sunt răul pământului, vă ziceam eu!


250 DE TRANSFUGI: Ei cum să faci în ţara asta altfel? Încercaţi să vă imaginaţi: sunteţi un primar de sat şi încercaţi să faceţi bine. Cât mai bine pentru oamenii din sat. Iar de la Guvern se dau „milostenii” doar fidelilor de partid... Eşti în partid – poţi spera ceva de la Dumnezeii locului şi face ceva şi în sat. Nu eşti – te descurci singur. Pentru acei care nu ştiu ce înseamnă integritate dilema respectivă nici nu apare.


KGB ŞI SIS AICi: Aflăm detalii despre identităţile bandiţilor transnistreni care se plimbă vioi prin ţară ca la ei acasă. SIS însă spune că stă de veghe la hotar şi că tocmai 30 de militari nu au trecut graniţa. Te simţi imediat mai protejat nu ştiu cum... Граница на замке !!! враг не пройдет!


 

STATUL ŞI LUKOIL: Adică o companie poate ameninţa un Stat şi pune condiţii? Fiindcă-aşa li-i cheful? Băsescu are dreptate: naţionalizaţi şi punctum! (Dar de ce-o fi tăcând Băsescu şi alţii de genul lui când alte companii în acelaşi stat sau în alte state puneau condiţii?... Atunci am naţionalizat... pierderile acelor companii care azi o duc bine-merci...)


A DA DULCEAŢÂ LA PORCI: Există aşa o expresie în franceză. Eu nu zic că D&C sau Armani sau altceva este „dulceaţă”. Mă doare-n cot. Pentru mine este doar kitch lipsit de gust. La noi un judecător publică poze înconjurat de obiecte din astea. Rămâne-i-ar cu lipsa lui de gust, dar să fii tâmpit chiar într-atât încât să nu înţelegi şi să te expui astfel? Ori pur şi simplu e tupeu şi lipsă totală de bun simţ? Omul ăsta ori e prost de rage, ori îşi bate joc de noi...


PROROCIREA LUI URSCHI: Vă mai aduceţi aminte de vechiul sketch al lui Urschi? Atunci când zicea că are o soluţie sigură cum să-i facă pe toţi moldovenii bogaţi. Pentru el era evident: trebuia doar să-i faci pe toţi, pe rând, deputaţi pe un an-doi... ZdG îi dă dreptate lui Urschi. Tare rău o mai duc sireacii... Şi n-are nimeni cum să le facă ceva. CNI? Nişte vulpoi perfizi puşi să păzească coştereaţa...


BREGAVOTUL: Iată stă Oleg Brega şi încearcă să adune cinstit şi onest 2000 de semnături pentru a candida şi el în Parlament. E bine. Chiar foarte bine. Un adevărat test democratic. Dar ce se întâmplă dacă pentru el votează să zicem vreo 15 – 20 % din alegători? Brega încă nu-i Mr. Smith şi matricea noastră nu-i prevede decât un mandat, oricât de multe voturi nu ar aduna peste pragul de trecere... Interesantă ecuaţie democratică, nu-i aşa?


ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL?: Se găteşte de concerte. Gratuite. Aşa crede el, dar în realitate fiecare artist îşi are price-list-ul său. Să zicem ăla care cânta cu atâta patos „veniţi acasă, măi copii” e de acord să cânte şi pentru dracul, arginţi să dea! Apoi cum, măi copii? Veniţi acasă? Eu unul mai stau unde stau. Nu de alta, dar nu prea am chef să plătesc (fie şi à posteriori) concertele lui Mârzenco sau Covali. Poporul mai priveşte fotbal. Moldova a pierdut ieri 1-2. Duminică joacă cu Rusia. De aceea astăzi despre Putin şi „denirojdenia” lui nu voi scrie... Nici despre Ucraina. Care a jucat cu naţionala Belorusiei la Kiev. În timpul meciului suporterii au scandat practic non-stop „Slava Ucrainy! Gheroiam slava!”. Toţi. Inclusiv beloruşii. Următorul campionat e în Franţa. În 2018 e în Rusia. În 1936 JO au avut loc la Berlin. Vom merge? Suedezii nu vor.


Vă doresc o săptămână frumoasă. Şi cât mai puţine noutăţi... căci „No news - good news”. 

 

Partager cet article
14 octobre 2014 2 14 /10 /octobre /2014 01:02

„Eu nu mă pricep în teoria literaturii. Eu ştiu un criteriu... îmi place sau nu-mi place. Ăsta e criteriul cu care mă apropii. E bun sau rău este timpul care hotărăşte, nu eu. Şi nu e întotdeauna corect. Cîţi ani au trebuit pînă l-am descoperit pe Kafka! Este un singur critic mai mult sau mai puţin obiectiv, care este Timpul. Dar pînă şi acesta poate greşi.”,

Aureliu Busuioc (din interviul acordat lui Petru Negura*)

 

Vasilache-Cartier.jpgDe fiecare data când citesc ceva de Vasilache, involutar îmi vine în gând o discuţie ce mocneşte undeva în surdină şi apare regulat pe ici-cole, în special de când cu vânzoleala aceasta cu premiile Nobel şi alte semne asemănătoare de recunoştinţă a importanţei noastre. Mă refer la toată zarva despre cât de „provincială” este literatura de la noi. Cică ar exista un mainstream european şi ar trebui să fim sincronizaţi cu el. Cică ar trebui să abandonăm chemările noastre telurice rurale şi să ne mondializăm. Şi dacă aceste discuţii sunt valabile pentru literatura românească, ce să mai vorbim de literatura basarabenilor care sunt supuşi unui dublu test „sincronizator”: acel cu scrierile din România într-un prim timp şi acel cu o altă literatură, naiba ştie care anume, dar care ne-ar plasa în competiţia pentru ... acelaşi Nobel să zicem.

 

În această ecuaţie, dacă e să fim atenţi, valoarea operei literare este un lucru secundar. Ceea ce contează cu adevărat este paradigma. Câtă sterilitate în această „dezbatere”!... Vasilache este provincial, regional şi teluric. La fel precum au fost să zicem Maupassant ori Saramago (al doilea este premiat Nobel, printre altele).

 

Cele trei nuvele alese de editor (Cartier) pentru volumul respectiv au în comun nici mai mult nici mai puţin decât... moartea. Moartea şi naşterea... Ce poate fi mai universal?

 

Vasilache este „al nostru” doar în aparenţă, prin artificiul unui limbaj simplu şi autentic care se împleteşte în forme complexe de o suavitate şi profunzime pe care rar o întâlneşti. Simbolurile, conflictele, chestionarea permanentă a realităţii care se schimbă din perspectiva eternei bătălii a binelui şi răului sunt, în pofida acestui înveliş verbal local, cu adevărat oecumenice. Mai ceva ca la Maupassant, ca la Saramago, mai ceva ca la un Llosa, să zicem...

 

Şi apoi... ia staţi, fraţilor! Da’ de ce adicătelea să mă justific? Îmi place Vasilache şi gata! Iar „Povestea cu cocoşul roşu” împreună cu „Surâsul lui Vişnu” (din volumul din poză) sunt pur şi simplu două scrieri în care m-am topit.

 

*http://petrunegura.blogspot.fr/2013/10/este-un-singur-critic-mai-mult-sau-mai.html

 

 

Partager cet article
9 octobre 2014 4 09 /10 /octobre /2014 13:45

Am obosit… mi-au îngălbenit muşchii..autumn-rain.jpg

Atâta primăvară zbuciumată;

Atâţia vlăstari de crescut;

Aisberguri de topit;

Muguri de desfăcut unul câte unul

Din toropeala iernii,

De înflorit, de rotungit şi de copt;

Atâta arşiţă văratică

De stins în băuturi răcoritoare

Sorbite pe apucate

Prin crâşmele oraşului calorigen;

Atâta praf de spălat

Din porii pielii arse de soare

Şi uscate de suhoveiuri

Ce-mi chiuie strident în urechi,

De spălat în ape curgătoare

Secătuite pe jumătate…

 

Am obosit... simt cum îmi pierd verdele...

Se ofileşte treptat,

Iar un roşu sîngeros

Iese cu încăpăţânare în vileag

Prin nervurile frunzelor -

Răni care trebuie date la pământ

Toate până la ultima!

Să putrezească acolo jos,

La rădăcinile pădurii osificate, scheletice:

Ai zice că a apucat-o subit o criză de anorexie...

 

Am obosit... Am mâinile reci

Şi suflu în pumni un fum alb

De gunoi ars

De la care prind unghiile promoroacă

Şi-mi vine să plâng ciobăneşte

Peste obrajii ciornoziomului nebărbierit:

O mirişte ţepoasă

Întoarsă cu lama plugului pe dos..

 

Am obosit... Stingeţi culorile!

Să fie totul alb!

Să-mi odihnesc barem ochii,

Să-mi îngheţe lacrimile, să nu mai curgă!

Şi să-mi amorţească sucurile

Măcar pentru o iarnă...

 

Aş vrea acum să ies afară şi să mă arunc în zăpadă. Nu contează dacă e iarnă sau nu, dar aş vrea acum să ies afară şi să mă arunc în zăpadă. Zăpada să se lipească de mine şi eu să mă rotesc mai departe până aş deveni un boţ de zăpadă. Peste munţi, dealuri. Poate asta m-ar ajuta. Poate că nu. Să mă încălzesc acolo în mijlocul zăpezii. Apoi să explodez.

Al. Vakulovski, „Pizdeţ”, (Aula, 2002, p.63)

 

 

Origine Imagine

 

 

Partager cet article
8 octobre 2014 3 08 /10 /octobre /2014 20:20

Am scris ieri cel mai genial poem scris vreodată

În istoria poeziei în particular

Şi a literaturii universale la general!

 

Un poem care ar revoluţiona literatura!

Un punct

De la care ar începe totul din nou!

Un poem care ar impune o nouă definiţie temporală

La tot ce s-a scris până la el

Şi o referinţă pentru tot ce se va scrie de ieri înainte !

 

Kilometrul zero al literaturii!

 

Ah! De-aţi şti ce poem am scris ieri!

Ah! De-aş şti ce poem am scris ieri...

Partager cet article
6 octobre 2014 1 06 /10 /octobre /2014 14:45

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

CITIŢI, OAMENI BUNI!: Am să încep cu FILIT. Nu, nu este o greşeală, anume FILIT, nu Filat! Nu prea sunt obişnuit să vin cu veşti bune. Ori că sunt prea puţine, ori că fac parte dintr-o normalitate închipuită de mine şi, respectiv, nu fac parte din categoria noutăţilor… Am să fac totuşi o excepţie: pe 1 octombrie, la Iaşi (e mai aproape decât Bucureştiul) a început Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași! Citiţi, oameni buni! Citiţi cât mai mult, poate veţi vota mai cu cap…

 

LISTELE S-AU COPT: A început şi oficial campania electorală! (căci NEoficial a început demult…)! Partidele publică listele. Cele parlamentare (PCRM, PLDM, PL, PD), cele din parlament (PS, PLR) şi celelalte (gen Usatyi, Antimafia etc.)… Nimic deosebit… De la PL se aştepta o schimbare, dar ea nu a fost făcută până la capăt. PLDM, spre marea noastră surprindere, se lipseşte de Ioniţă. Cine-ar fi putut să creadă?... La PD – ca la PD. Ei se amuză: găsim un kikcboxer în liste – i-au depăşit pe PL-iştii din 2010 cu Vakarciuk! PD-iştii în genere sunt cool: ei ştiu câţi cartofi costă un vot! Totul e planificat. Televiziuni cumpărate, sondaje publicate... Dar cei care m-au supărat cu adevărat sunt PCRM-iştii! Cum aşa, tovarăşi?! S-o puneţi pe primarul de Soroca în faţa primarului de Bălţi? Cum adică să subapreciaţi bastionul de necucerit al comunismului din Moldova?... Ş-apoi sunt şi eu patriot! Panciuk e primarul oraşului în care m-am născut, cum n-ai da! Ceilalţi sunt turişti politici. N-au nimic cu alegătorii. Deocamdată. Pot avea după. Am aflat cu cine merge în alegeri Usatyi... El va fi cu Patria. Aşa-i când slujeşti altă patrie... Dodon trântește un congres în ditamai Palatul Naţional... Dacă-i naţionalist... Ei, şi alte bazaconii...

 

20 MLN PENTRU UN OM BUN: Vreţi 20 de milioane? Mergeţi la Banca de Economii! Acolo totul e simplu şi transparent. Se dau credite pentru dezvoltare de afaceri. Încercaţi! Se dau la toţi cei care întrunesc condiţiile respective: trebuie să ai 1000 de ha de teren, 26 de ani şi să fii un nepot de-al lui Filat. Doar atât.

 

ÎN MOLDOVA SE DAU LUPTE. Pentru bănci. Se spală bani (de unde au ei atâta detergent?...). Se scriu scrisori disperate... Adevărat război...

 

razboi.jpgÎN UCRAINA SE DAU LUPTE. Pentru aeroportul din Doneţk... Lupte grele în care se moare... Unde tancurile trag direct în oameni... Rusia ar fi pierdut deja circa 4.000 de oameni... Comparaţi amploarea: în 10 ani de război în Afganistan s-au pierdut 15.000... Adevărat armistiţiu...

 

ÎNCĂ O ÎNTÂLNIRE: Gherman se întâlneşte cu Lavrov... Cam des. O fi ceva între ei. Mă rog, aşa cred eu. De altfel ce ar avea de discutat? Diversiunile din Odesa? Ori diversiunile din Comrat?...

 

EVENIMENT LA KIEV: A fost ieri seara! La Kiev! Un meci de fotbal în care Dinamo Kiev a învins cu 3:1 pe Steaua Bucureşti. Eu sunt suporter Dinamo Kiev. Fiindcă tata a fost suporter Dinamo Kiev. Uite ăsta zic şi eu eveniment! (Dar tot acolo cică au fost şi Ponta, Leancă, Iaţeniuk şi Poroşenko. Nişte figuranţi.)

 

BANDIŢI LA NOI ACASĂ! KGB-işti transnistreni, înarmaţi, dacă e să credem ştirile, fac ce vor în AIC. În plus, mai bruschează jurnalişti... Cum se poate de înţeles acest lucru?!! Alo, SIS, eu am doar o rugăminte: încercaţi să faceţi acelaşi lucru la Tiraspol. Şi să vă întoarceţi nevătămaţi la Chişinău. După aceea mai discutăm. Inclusiv despre statalitate.

 

ŞI POPORUL? CE FACE POPORUL? Le trimite bani. Tocmai un miliard! Mai mult nu a putut. A încercat el, dar şi aşa a depăşit recordurile. În pofida faptului că i-au mărit cheltuielile! Se mai întâmplă victime... Cum altfel: un popor care se respectă, trebuie să producă şi câte o victimă din când în când. Ca doar aşa e la război...

 

Cam atât...

 

Vă doresc o săptămână frumoasă. Şi cât mai puţine noutăţi... căci „No news – good news”.

 

Origine Imagine

Partager cet article
1 octobre 2014 3 01 /10 /octobre /2014 10:02
În dimineaţa zilelor de ieri floare-inghetata.jpg
se scurge doru-n călimară
şi trece timpul în doi peri,
şi-ngroapă vară, primavară...
 
Şi tot ce a trecut e floare,
memorie-ngheţată în cristale
bătută des de pieptene-n covoare:
războaie grele, stative sub soare.
 
Şi chiar de vine toamna peste tine
gândeşte-te la lumea cea de mâine;
că nu eşti decât fir care rămâne
în ţesătura pânzelor:
                               o floare sau un mărăcine.
 
 
 
 
Partager cet article
28 septembre 2014 7 28 /09 /septembre /2014 22:31

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

FLOWERS OF SCOTLAND : În dimineaţa în care citeaţi ediţia precedentă, cunoşteaţi deja rezultatul referendumului din Scoţia. Cred că, văzut din bojdeuca noastră, rezultatele ne-au bucurat. Nu voi fi ipocrit – nu mi-am dorit să învingă independentiştii. Din varii motive, mai ales că aflam un lucru: cică în Scoţia s-ar fi identificat nişte exploatări potenţiale de gaze naturale... Deci nu a fost decât o afacere de bani?... Dar am fost trist. Pentru scoţienii care, oricât de anacronici nu ar părea, îşi doresc independenţă. Din mândrie naţională, nu din cauza hidrocarburilor. Am fost trist pentru acei care au intonat „Flowers of Scotland” atunci când orchestra cânta „God save the Queen”. Pentru ultimii cavaleri romantici. Pentru că şi astăzi îmi stau în minte versurile lui Robert Burns: „My heart's in the Highlands, my heart is not here; / My heart's in the Highlands a-chasing the deer; / A-chasing the wild-deer, and following the roe, / My heart's in the Highlands wherever I go.”... Şi încă ceva: Scoţienii au pierdut un scrutin (ori nu l-au pierdut: nu are nici cea mai mică importanţă!), dar au câştigat respectul lumii întregi prin felul în care s-a desfăşurat referendumul! Nu ca în alte părţi...

 

CA LA NOI, DE EXEMPLU : 37 de feţi-logofeţi (şi logo-fetiţe, dacă e să respectăm paritatea) au vrut referendum. Toată lumea a rămas trăsnită, inclusiv CC, care, în mod previzibil, a respins iniţiativa. Filat zice că Tănase nu ştie Constituţie uitând că tot el, Filat (ori partidul său, dar vorba lui Mayakovski: „мы говорим Ленин, подразумеваем - партия, мы говорим партия, подразумеваем - Ленин.”), îl înainta pe Tănase la această funcţie acum câţiva ani anume pentru că ştie Constituţie. Nu ştiu ce ştiu altii, dar eu încă nu am uitat bătaia de joc de toate instituţiile statului care a urmat după Huntergate în 2013. (Cred că atunci, în decurs de câteva săptămâni, numai monarhie nu am fost…) Apucăturile vechi se uită greu ?

 

GHICI GHICITOAREA MEA: Un înalt demnitar al unui stat străin vine într-o ţară si se implică direct în campania electorală a unui partid rostind discursuri înflăcărate. Întrebare: despre cine am scris eu acum? Variante: 1) Rogozin la Chişinău; 2) Leancă la Bucureşti. Exagerez? Bineînţeles... M-au făcut să râd toate discuţiile astea despre faptul că un partid de dreapta face campanie pentru un partid de stânga (de parcă noţiunile respective mai valoreaza ceva în epoca clientelismului total!), despre răzvrătirea lui Leancă împotriva lui Filat (ori invers)... Un Prim Ministru nu face campanie electorală într-un stat vecin (fie şi prietenesc ori chiar frăţesc)! Sunt elemente din igiena elementară diplomatică... Leancă ar trebui să ştie asta. Ori la MGIMO se învaţă altceva?

 

NEW – VASIUKI: Nu are Ilf & Petrov nicio atribuţie la Ucraina actuală. Şi la drept vorbind, ar trebui spus New-Transnistria. Putin a învins în războiul cu Ucraina. Cel puţin şi la a doua fază a lui. Novorossia va organiza alegeri după o săptămână de la alegerile parlamentare în Ucraina. Americanii arme ucrainenilor nu le dau, se fac bilanţuri (se număra morţii), se întăresc hotarele pentru a limita stricăciunile... Rusia face acelaşi lucru. Pe termen lung s-a mai vedea... Lucrurile nu pot să se schimbe decât din Rusia, din interior.

 

la-riviere-et-le-torrent.pngPRIETENII: Lukashenko vine la Chişinău. Oficial, la invitaţia lui Timofti. Lukashenko laudă vinurile. Eu totuşi sunt curios, suntem noi acei care căutăm pieţe de desfacere, ori (ar trebui să luăm în calcul şi această posibilitate) Rusia caută furnizori pentru piaţa lor internă prin Belorusia? Oricum, să-l ai pe mustăcios printre prieteni nu-i prea onorabil în zilele de azi. Embargourile ruseşti sunt la fel de previzibile precum zăpada pe timp de iarnă, dar la fel precum zăpada, întotdeauna ne iau prin surprindere... S-ar fi putut, de exemplu, introduce în patru ani standarde europene, dar noi continuăm să folosim GOST-uri sovietice... Acum ne milogim la Lukashenko...

 

PARLAMENTUL A PLECAT ÎN VACANŢĂ: E din categoria No Comments... Gata, ei au obosit... s-au dus să facă campanie electorală. Fraţilor, poate vă suspendaţi şi salariile?

 

VORONIN: În sfârşit intră şi băbacu în campanie! Dodon sare la el cu lătratul. Recunosc, mi-a fost dor... Uite-acu chiar ne vom veseli. Ş-apoi, pentru echilibru trebuia să vină şi el să mai tulbure apele, nu de alta, dar se mănâncă doar „pro-europenii” şi nu-i bine. Acum încep şi „pro-UVamaliştii”. Fain! Show must go on!

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Păi ce să facă? Ca de obicei: este călcat în picioare, mai precis cu roţile. Este călcat cu mercedesuri bătute cu cristale Swarowski.

Cam astea am vrut să vă spun... Nu uitaţi să vă faceţi cruce după ce citiţi acest text, căci în viziunea BOM, presa e o lucrare diavolească. Bine, eu nu sunt chiar presă, dar mai ştii? Nu vă jucaţi cu focul.

Vă doresc o săptămână frumoasă. Şi cât mai puţine noutăţi... căci „No news - good news”. 

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher