Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
5 février 2018 1 05 /02 /février /2018 12:19
Săptămâna în care s-a strigat „POJAR!”

De unde mă plângeam săptămâni la rând că nu prea aveam știri de comentat și că Moldova intrase într-o apatie etilică de iarnă, săptămâna care a trecut mai că-mi venea să mă duc cu hăitul și să-i dau cu „Aho - Aho, copii și frați, stați puțin și nu mânați!”. A fost o săptămână destul de densă, s-au întâmplat multe, mai mari și mai mărunte, și bănuiesc că acest an ne va năuci cu adevăratelea. De-am ieși din el teferi...

Până una-alta am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat: în una din seri pregăteam cina la bucătărie. Ascultam radioul, o emisiune despre fotbal. Tocmai sunase un suporter al PSG-ului, supărat foc pe presă și în mod special pe cotidianul „L’Equipe” care, credea el, sunt prea tendențioși cu echipa sa și îi critică peste măsură de dur. La care prezentatorul i-a răspuns ceva de genul: „Da, poate că și are ceva „L’Equipe” cu PSG, dar clubul din capitală are suficiente mijloace să-i atace în justiție pentru calomniere și defăimare. Faptul că nu o face înseamnă că „L’Equipe” nu minte.”

La ce vă povestesc toate astea? Fiindcă săptămâna trecută vă relatam despre cum Silvia Radu se supăra foc pe o televiziune, TV8, că nu ar fi respectat niște reguli deontologice. După cum era și de așteptat, televiziunea a răspuns și a zis că nu au nicio vină. Pentru un moment mi-am zis, la fel ca jurnalistul cela: ce-ar fi dacă ar exista niște legi mult mai dure în Moldova care ar sancționa minciuna și nerespectarea deontologiei? Care să funcționeze în ambele sensuri, apropo. Atunci în loc de acest ping-pong, Silvia Radu în loc de declarație ar fi depus plângere. Iar judecata ori i-ar coace bine pe acei de la TV8, ori le-ar da dreptate și atunci ar păți-o rău primărița interimară. Numai că... Tot atunci am alungat gândul respectiv, că pe o streche rea pe timp de vară. Cu justiția noastră mă tem că în scurt timp vom rămâne fără nicio instituție de presă... Uite-așa și trăim: toți se acuză de minciună, de manipulare, de tot ce vrei, unii mai plătesc câte o amendă simbolică și totul rămâne pe vechi... adică nu rămâne pe vechi: răul se amplifică. iar în mijlocul acestei hărmălăi stăm noi toți cu gurile și urechile căscate... Veselieeeee!

Dar înainte de a trece la cele nebune, am să vă spun despre ceva cu adevărat bun:

GRAMMY PENTRU PATRICIA KOPATCHINSKAJA Violonista originară din Moldova a luat unul din cele mai prestigioase premii muzicale din lume, Grammy, pentru albumul ei „Death and the Maiden”, înregistrat împreună cu Orchestra de cameră din Saint Paul, Statele Unite. Felicitări, Patricia!

Şi acum să revenim la ale noastre, cele obişnuite:

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE – PAS Nu, nu, n-are treabă Maia Sandu în această poveste. „Pas” e folosit aici în sens de „se retrage”. Tudor Panţâru, Președintele CC, își dă demisia. Cică din motive personale. Nu avem niciun motiv să ne îndoim de cele comunicate și chiar îi vom dori domnului Panţâru tot binele. Numai că așa este lumea la noi, suspicioasă și cobitoare. Şi iată nu știu de ce această lume remarcă că tocmai acum a venit la Chișinău o delegație cu reprezentanți de la Comisia de la Veneția, OSCE și ODIHR să discute despre sistemul de vot, democrație și poate că și alte chestii. La fel, coincidență mare, dar tot acum este publicată și o hotărâre a CC adoptată acum o lună și jumătate (e datată cu 15/12/2017) care nu face altceva decât să confirme tot ce a fost adoptat de Parlament: vot mixt, un singur tur, repartiția pe circumscripții: tot-tot-tot. Hotărârea în sine conține câteva momente epice, voi cita doar unul care pe mine m-a amuzat cel mai mult: „Statul aplică legal un anumit tip de scrutin pornind de la nivelul dezvoltării sistemului politic al societăţii, de la problemele pe care şi le propune pentru soluţionare şi de la alte circumstanţe. Aceasta este o chestiune de oportunitate politică.” În contextul Republicii Moldova această frază sună de-a dreptul hilar! De ce a fost această hotărâre publicată abia acum, după vizita aleşilor oaspeţi? De unde să ştim? Coincidenţă pură. La fel precum demisia lui Panţâru.

HALAT-ALB, SPERIATUL Dodon strigă „pojar”! Diakov, peticantropul politicii moldovenești (folosesc expresia în sens de precursor, fondator de specie, furnisor de ADN originar, cum ar veni, să nu credeți că mă refer la altceva, că nu vreau proces), strigă „pojar”! Vă-le-leu! Arde, dom’le, statalitatea, nu șagă! Chiar am râde, dacă nu ar fi și oarecum adevărat, căci niște derbedei au dat foc la tricolorul de sub Arcul de Triumf (și bănuiesc că nu au fost unioniști). Dar nu acest lucru îi supără pe susnumiți și nu declarațiile tradițional ostile și separatiste ale găgăuzilor (Nicolai Dudoglo a făcut-o boacănă și în această săptămână, în cadrul comisiei parlamentare educație, tineret, sport și mass-media, reproșându-le colegilor că i se adresează în limba de stat!), și nici manevrele militare devenite practic constante ale transnistrenilor dimpreună cu armata rusească (în această săptămână ei au scos tancurile la plimbare!), nici faptul că Rusia deschide 24 de secții de votare în Transnistria pentru alegerile lui Putin (au coordonat cumva cu Chișinăul?), nu, toate astea nu-i deranjează prea mult. În scimb, Băsescu le-a devenit inamicul nr. 1 (aici totuși am trebui să fim onești și să-i dăm dreptate lui Diakov: Băsescu într-adevăr a dat peste cap „politica” în Moldova), iar Dodon chiar decide să convoace ditamai Consiliul Suprem de Securitate! Nici mai mult, nici mai puțin. Nu, el nu despre tancuri vrea să discute, dar despre acele 8 localități care au semnat o declarație simbolică de Unire (printre care, apropo, și un consilier PSRM). Pericol mare, fraților! Știți câte localități are Republica Moldova? Peste 1680! 8 au semnat declarația pentru Unire. 69 de comune sunt ocupate de separatiștii din Tiraspol. Care și ce-l doare... În acest context, în țara în care dodonii și diakovii reprezintă codul genetic al politicienilor, gestul consiliilor locale este mai mult decât curajos! Jos pălăria!

SUSŢINERE PENTRU USATÎI Un grup din opt deputaţi APCE şi cu Inna Şupac alături au trimis o jalbă către şefi. Ei sunt tare îngrijoraţi „în legătură cu încălcarea fără de precedent a drepturilor omului, principiilor statului de drept şi ale democraţiei în privinţa primarului municipiului Bălţi, Renato Usatîi.” Nu știu dacă s-au gândit cumva să trimită și interviul cu Serghei Pcela în care acela povestește cum gospodărește primarul fugar „democrat” și apărător al „statului de drept” sau acea înregistrare audio în care gașca de la Bălți planifică referendumul și cum să păcălească CEC-ul și în care înjurăturile (rușii zic „mat-peremat”), clădite una peste alta, ar conecta fără dificultate Moldova la Soare și am soluționa problema energetică o dată și pentru totdeauna fără acele 270 de milioane de la europeni.

AVOCAŢII PROPAGANDEI Surpriza săptămânii a venit de la un grup de asociații obștești din domeniul presei: Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Independente, Asociația Presei Electronice, Centrul de Investigații Jurnalistice, Comitetul pentru Libertatea Presei, Asociația Telejurnalistilor Independenți, Centrul ”Acces-Info”... No, eu înțeleg să aperi presa. Eu înțeleg să aperi libertatea cuvântului. Eu chiar știu că și minciuna tot cuvânt este. Dar de aici și până la apărarea minciunii scurt-circuitul îmi pare periculos. Atenție la pojar!... Ori poate aceste „asociaţii” consideră reportajul Zeynalovei pe care o apără în apelul lansat drept mostră de „jurnalism”?...

MOLDOVENII NU MAI VOR ÎN RUSIA Știți care sunt cele mai sigure sondaje de opinie? Fluxurile migratoare! Conform statisticilor oficiale numărul moldovenilor care lucrează în Rusia a scăzut cu aproape 100.000 în ultimii trei ani: de la 250.963 în 2015 la 157.548 în 2017. Procentual, e cea mai mare scădere din toate țările CSI. Și suntem departe, foarte departe de acele 600 de mii vehiculate de presa propagandistă apărată de asociațiile de mai sus. Și din totalul remitenţelor, la fel, din Rusia nu vin decât 30% și ele sunt în scădere. Printre altele, i-aș recomanda călduros domnului Leancă să țină cont de statisticile respective atunci când vorbește despre CSI. A mai ieșit lumea din „şiroca strana moia rodnaia” și fără a fi candidați oficiali la aderarea la UE.

Cam atât. Voi trimite și tradiționala Cireșică de pe tort, dar nu înainte să-mi cer iertare. Da, uite-așa, lipsa profesionalismului jurnaliștilor mă pune în situații penibile. Mai pe scurt, cireșica de pe tort de săptămâna trecută trebuia trimisă nu doamnei Berdilă, ci Vornicescu. Așa că, va rog de mă scuzați, doamnă Berdilă. Iar în această săptămâna îl voi cinsti pe domnul prim-ministru care s-a lăudat că s-ar putea ieftini gazul cu tocmai 20%! Anul trecut nu se putea, dar anul acesta, electoral (un detaliu nesemnificativ), se poate! Urrrraaaa, tovarăşi!

Partager cet article
29 janvier 2018 1 29 /01 /janvier /2018 17:58
Alain Fleischer, "L’homme dans les draps" (2003).

Alain Fleischer, "L’homme dans les draps" (2003).

Acel care ar fi încercat să descrie salonul în care dormita Omul în alb ar fi fost pus la grea încercare. Un singur lucru se putea spune cu certitudine : era luxos. Exuberant de luxos. Atât. Mobila și obiectele nu aparțineau nici unui stil, nici unei epoci anume. Erau acolo și o figurină din Egiptul antic și un bronz pe care un expert l-ar atribui simbolismului timpuriu din sec. 19; O pictură renaştentină florentină, o madona cu un prunc în brațe, atârna alături de un tablou în stilul avangardei rusești. Ambele aveau aceleași dimensiuni și erau înrămate în cadre aurite similare care disonau cu conținutul, de un baroc luxuriant... Un alt perete era în întregime ocupat de o bibliotecă din lemn sculptat, într-un stil oriental, cu elemente înserate din eben, care semănau mai degrabă a ceva african... Pe rafturi – tot cărți legate bogat, unele părând a fi foarte vechi. Cu toate acestea şi în pofida acestei adunături eteroclite de artefacte, ansamblul nu lăsa impresia de kitsch. O armonie stranie și greu de sesizat făcea posibilă acea coabitare a obiectelor în același spațiu...

Într-un șemineu masiv, care ar putea fi calificat de medieval, ardeau câțiva bușteni groși, dar nicăieri nu era nici urmă de funingine sau cenușă. Focul ardea, dar parcă fără a consuma lemnul, fără a scoate fum… Omul în alb ședea afundat într-un fotoliu moale, de culoare albă și el. Părea că dormitează, dar ținea ferm în mâna dreaptă, sprijinită de cotiera fotoliului, un ciubuc otoman încrustat cu elemente de fildeș din care scotea din când în când câte-un fum... În față-i era o masă din piatră de șah cu piesele sculpate în stil indian, dispuse în formațiunea lor inițială. De cealaltă parte a mesei se afla un fotoliu exact la fel, dar negru.

Fără să se fi auzit o ciocănitură sau sonerie, ușa salonului se deschise și intră Omul în negru. Fără a saluta, se îndreptă direct spre fotoliul negru și se așeză la rându-i. Trase un sertar al mesei de piatră și luă dintr-o cutie un trabuc, tot din același sertar scoase un foarfec și o brichetă. Omul în alb își ridică ochii. Îl privi impasibil. Cât timp acesta își pregătea și aprindea trabucul, Omul în alb se ridică și se indreptă spre un mini-bar. Scoase o sticlă și turnase în două pahare din licoarea care, dacă e să ne conducem după culoarea ei și după forma paharelor, era un whiskey. Apoi reveni la masa de joc. Îi întinse Omului în negru unul din pahare. Se așeză din nou în fotoliul său, alb.

  • Întotdeauna m-au amuzat acei care-și urează sănătate bând alcool, zise Omul în alb. E ceva care nu-i spus până la capăt în această urare. E ca și cum ai dori să-ți rămână intactă o capacitate pe care o distrugi deliberat. Amuzantă este tocmai asocierea acestei urări cu actul distructiv propriu-zis. Nu-ți propun să ciocnim. Să evităm eforturi inutile. Să decadem în simplă tradiţie nu ne-ar face cinste. Oricum stocurile mele de otrăvuri nu au fost înnoite, iar la cele vechi te-ai mitriditizat deja, nu-i așa?
  • Ai avut întotdeauna un umor specific. Ştii că te admir pentru asta? îi răspunse Omul în negru.
  • Oricât de straniu nu ar părea, abia acum aflu. Recunoştinţa mea nu are margini, după cum înţelegi.

Omul în negru gustă din conţinutul paharului...

  • Lasă-mă să ghicesc: 23-25 de ani, înnobilat în lemn de Mizunara.
  • Eşti un expert.
  • Iată unul din efectele pozitive ale războaielor. Cine ar fi crezut că japonezii vor învăţa să facă un asemenea whiskey?
  • Sunt perfecţionişti. Dar perfecţionismul lor este şi marea lor nenorocire. Ei tratează lumea de parcă totul ar fi o continuă ceremonie de ceai... Acolo unde ceilalţi învaţă din erori, ei se încăpăţânează în a perpetua doar ceea ce ştiu a face bine. Până nu vine o mitralieră Gatling sau un Fat man de mână cu Little Boy peste ei...
  • Simplifici. În alte părti sau măcelarit la fel de bine și fără factori exogeni. Erorile celorlalți costă la fel de scump, dacă nu mai mult... Și nici nu cred că învață cineva din ceva. Oamenii au memorie scurtă. Mai bine zis, oamenii poate și au ceva memorie, fiecare în parte. Dar omenirea, dacă e să ne referim la ea ca la o entitate, fie și colectivă, nu prea are. Mă amuză chestia asta cu memoria colectivă. În cel mai bun caz această „memorie” nu e altceva decât o cacealma din memorii individuale puse într-o oală pe care cineva, cu intenții ce nu au nimic de a face cu trecutul, o pune la foc și o condimentează după bunul lui plac. Ceea ce mă face să cred că așa ceva elementar nu există. De îndată ce dispar ultimii martori oculari, urmașii lor se comportă de parcă nimic nu s-a întâmplat.
  • Vrei să zici că memoria nu poate fi decât strict individuală?
  • Așa reiese. Mai mult decât atât: sunt tentat să cred că memoria nu este rațională. Ce folos din toate letopisețele, cărțile de istorie sau arhive? Din moment ce evenimentul nu mai este trăit, el intră întro zonă a abstractului. Memoria e ceva ce ține de emoții nu de cunoaştere. Iar emoțiile nu pot fi colective.
  • Ba pot. Oare de puţine ori popoare întregi au fost cuprinse de crize demenţiale? Noaptea Sfântului Bartolomeu, pogromurile evreilor, Rwanda... Putem continua, nu-i aşa? Le cunoşti pe toate mai bine decât mine.

Omul în negru l-a privit cu un zâmbet sarcastic pe Omul în alb. A mai sorbit din pahar. A tras un fum din trabuc.

  • Acolo funcţionează puţin altfel de mecanisme... Mi-ar trebui zile întregi pentru a ţi le descrie. Dar sunt sigur că le înţelegi destul de bine. Or, noi şi aşa am ajuns prea departe. Nu ziceai chiar tu că nu ar trebui să pierdem timpul cu futilităţi? Am venit să facem o partidă, nu?
  • Ai dreptate. Câta filozofie dintr-un pahar! „Bea vin ! în el găsivei Viața-fără-moarte. Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda, Divinul timp al rozei şi-al inimii curate! Trăiește-ți clipa dată! Căci clipa-i viața ta!
  • Iată un om care împăca bine lectura coranului cu băutul vinului!... Urmaşii sai l-ar decapita, probabil.
  • Iar inamicii de altă dată i-ar fi acordat Premiul Nobel pentru Pace...

Omul în negru nu continuă discuţia. Se sculă în picioare, se apropie de peretele cu cele două picturi. Luă trabucul aprins și îl stinse apăsând vârtos, pe rând, de fiecare din ochiul pruncului... Se îndepărtă apoi puțin de tablouri și aruncă trabucul stins într-un coș de gunoi de birou ce era la vre-o 5 metri depărtare. Trabucul a descris o traiectorie perfectă și a nimerit ținta, dar nu s-a auzit niciun zgomot la căderea lui. Cât timp bărbatul stătea cu spatele, Madona și-a strâns protector pruncul în brațe, apoi cu mâna liberă i-a scuturat scrumul din ochi după care a revenit la postura inițială. Omul în negru s-a întors din nou la tablouri. Fața pruncului era exact ca mai înainte. Nici urmă de arsuri... Omul în negru i-a zâmbit condescendent Madonei...

  • Nimeni nu-i în puteri să schimbe mersul firesc al lucrurilor, nu-i aşa?

Apoi a revenit la fotoliul său şi s-a înfundat în el.

  • Începem? Cu care joci?
  • „Mersul firesc al lucrurilor” zice că Omul în alb joacă cu negrele, Omul în negru – cu albele. Ai onoarea să faci prima mutare.
  • Mă plictiseşte mersul firesc al lucrurilor. Negrii ar trebui să joace cu negrele, albii – cu albele.
  • Atunci jocul pierde orice sens. Te rog, fă mişcarea.

Tonul Omului în alb nu lăsa loc pentru ezitări. Cu mâna stângă el facu un gest de invitaţie spre tabla de şah. Omul în negru, afişând un fel de plictiseală indiferentă, apucă un pion şi îl mişcă înainte.

Partager cet article
29 janvier 2018 1 29 /01 /janvier /2018 12:50
Săptămâna primei NOASTRE Uniri

Încetul cu încetul intrăm în an, care în Moldova durează doar 11 luni fiindcă ianuarie e practic șters din calendar, și încep să apară și știrile. În sfârșit a trecut și cea mai schizofrenică sărbătoare a anului: boboteaza. Putem răsufla mai ușurat. Prostia pravoslavnică a avut acum o săptămână momentul ei de glorie și s-a făcut deja ceva mai puțin vizibilă. Lumea s-a mai flocăit nițel împroșcând în jur scântei de dragoste pur creștinească, dând bine din coate pentru o canistră-două de agheazmă; diverse personalități și-au muiat trupușorul în copci, săpate anume pentru această treabă (și aici spectrul a fost destul de larg: Putin, Dodon, Sobchak, Saakashvili...) căci, mdeh, ce nu faci pentru un procent-două electoral? Ceea ce mă miră însă cel mai mult la bigoții credincioși este acel soi de solidaritate inexplicabilă care îi leagă. În loc să facă tot posibilul ca să scape de prostie și ipocrizii în propria curte (cum ar fi prezenţa unui KGB-ist gradat în capul bisericii), ei se năpustesc asupra oricărui care îndrăznește să le pomenească...

Mai pe scurt, moldovenii s-au aghezmuit cu toții și acum, după o săptămână, stau cu gurile căscate pe știri să vadă ce la mai spune televizorul. Dar la televizor și idioțeniile lui vom reveni ceva mai târziu, pentru moment vom pomeni despre evenimente cu adevărat importante.

159 DE ANI DE LA UNIRE Astfel apărea România pe harta Europei: Pe 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Românești după ce devenise anterior, pe 5 ianuarie, domnitor al Moldovei. Toată floarea națiunii (dar să nu uitați că la noi există și așa o expresie: „a prinde floare”) de dincoace de Prut a fost în România, la Ieși. Majoritatea politicienilor „pro-europeni” din Moldova au strălucit prin absența lor de la aceste evenimente, alții au strălucit prin prestațiile lor aidoma Corinei Fusu care s-a încâlcit în imnuri ori primăriței interimare Silvia Radu care, demonstrativ, a rostit următoarele: „Dar nu pot să îmi încep discursul, fără a vă spune încă de la început ”La mulți ani!”, de ziua dumneavoastră când serbați Mica Unire...”. Da, doamnă interimară Radu, este ziua NOASTRĂ! Și noi avem tot dreptul să vă întrebăm (ținând cont de faptul că nu sunteți aleasă): „Dar Dumneavoastră, de-a cui sunteți?”... Și dacă tot am ajuns la discursuri, voi menționa că Președintele Johannis a fost mult mai inspirat: „„Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!” – așa îl îndemna Mihail Kogălniceanu pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza.” Nu putea găsi nimic mai bun pentru această zi!

ROMÂNIA ÎN STRADĂ! România protestează! Zeci de mii de persoane au protestat în acest week-end la București. Alte zeci de mii au protestat în orașele țării! Românii protestează împotriva modificărilor legislative promovate de către guvernul actual PSD-ist! „Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!

LĂUTARUL ŢĂRII MOLDOVA Nicolae Botgros a împlinit 65 de ani! Republica Moldova are relativ puține cărți de vizită. Orchestra „Lăutarii” este incontestabil una din ele! Adică, stați, ce zic eu? Cât de des priviți festivaluri naționale de muzică folclorică? „Lăutarii” sunt ai întregii Românii! De facto, la fel precum Unirea înfăptuită de Cuza!

UN CENTENAR + 1: La vârsta de 101 de ani ne-a părăsit Neagu Djuvara... Oricât de fanteziste sau de contestate nu ar fi fost teoriile lui, mesaje îndurerate de această pierdere au venit absolut de peste tot, de la persoane cu viziuni diametral opuse. Pe bune, trăiești drept – ești văzut drept. Odihnește-te în pace, Neagu Djuvara!

SMURD ÎN MOLDOVA Promiteam cândva demult că voi oglindi regulat activitatea acestor oameni. Săptămâna trecută, în pofida condițiilor climaterice, echipajele SMURD din România au continuat să efectueze zboruri în Moldova. Astfel, un bărbat de 45 de ani a fost transportat de la Vulcăneşti la Chișinău de către elicopterul roșu. Un alt tânăr de naționalitate română, de doar 27 de ani, a fost aeroportat de la Chișinău la București... După cum se știe, eroii nu fac declarație la primărie și... traversează primii frontierele.

Acum să revenim la „televizorul” nostru cel de toate zilele, la cele mai nebune:

5 ANI PÂNĂ LA LUMINĂ! Cică interconectarea rețelelor electrice cu România va fi cu adevărat efectivă abia peste cinci ani... E bine că s-a mișcat carul din loc, dar eu fac așa un calcul: 5 ani înseamnă 4 ani și încă unul. Un ciclu electoral. Dar poate să însemne și 4 ani plus alții 5. Depinde de cum va fi următorul ciclu electoral, bineînțeles. Printre altele, nu ar fi inutil să menționăm că Iurie Leancă, aflat în vizită la Bruxelles, s-a întâlnit și cu Maroš Šefčovič, Vicepreședintele Comisiei Europene pentru Uniunea Energetică, de la care a cerut ajutor pentru a accelera această interconecţiune. Știe el ce știe...

BĂSESCU PIERDE PRIMUL SET Băsescu a pierdut prima rundă. Dar, spre deosebire de tenis, în justiție pentru a ajunge în finală trebuie să tot pierzi. Judecata nu i-a dat câștig de cauză și nu i-a întors cetățenia moldovenească retrasă de către Dodon. Apropo, nu doar deputații socialiști dețin cetățenie românească. Și avocatul care apără interesele lui Dodon, tot român se numește! Uite-așa un paradox.

REPORTAJUL ZEYNALOVEI Săptămâna trecută un „ostaş al frontului informaţional” din Rusia, Irada Zeynalova, după ce i s-a refuzat o dată intrarea în țară, a reușit totuși să revină, cu ajutorul lui Dodon. La întoarcere în Rusia a fabricat un fel de reportaj în care minciunile se călăreau una pe alta fără niciun spațiu intercalat. Nu era mai simplu pur și simplu s-o declari persona non grata, ca pe Rogozin? Dar e nevoie și de show pentru public, nu-i așa? Tot săptămâna aceasta şi alți „ostaşi” din aceștia au fost întorși la hotar. Și cred că circul va continua.

TV8 ÎNVINUIŢI DE SILVIA RADU Cât era la Iași și ne felicita pe „dumneanoastră”, ori poate în timp ce făcea shopping la mall (e noul hobby moldovenesc, dacă poate nu știați: să mergi cu mașina la Iași la mall), „jurnaliştii” de la TV8 au venit la primărița interimară acasă și i-au luat copilul la ceterat. Cel puțin așa susține Silvia Radu. Nu prea văd de ce ar minți. Să vedem ce vor zice acei cu pricina, dar dacă e așa, atunci eu chiar aș vrea să știu care e diferența între ei, Zeynalova sau Pro TV... Uite-așa „televizor” avem noi: ca pentru aghezmuiţi.

A IEŞIT CU PAGUBE Adrian Candu a declarat că Moldova va angaja o companie internațională pentru a calcula pagubele pe care le-am suferit din cauza prezenței armatei ruse în Transnistria. Nu știu dacă chiar au s-o facă. Să sperăm. Ceea ce știu cu certitudine este că rușii nu vor plăti oricum nimic, dar asta nu are importanță. Trăim în epoca în care banul și economia contează mai mult că orice și, dacă aceste calcule sunt făcute cu cap, pot deveni un argument puternic în discuțiile ulterioare cu instituţiile interesate. Drept răspuns, Rusia ne-a amenințat că ne va factura prezența așa numitor „forţe pacificatoare”. Păi eu zic chiar s-o facă! Și dacă nu plătim, ce se întâmplă? Oare nu cumva pleacă? Ori pornesc cu tancurile până la Chișinău să-și recupereze plata?...

TRANSNISTRENII LA RAPORT Săptămâna trecută vă povesteam despre cum au fost transnistrenii la Paris. Invitați la Comisia Europeană la o discuție. Cică europenii vor să reglementeze „conflictele îngheţate”. Să le urăm succese mari! Numai că eu le-aș spune mai întâi unde au plecat acei cu care s-au văzut la Paris imediat după. Ați ghicit? Hai, că nu e greu de loc: la Moscova au plecat!

Cam atât pentru ediția de astăzi. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite tradiţionala Cireșică de pe tort. Și o vom trimite Alionei Berdilă, șefa Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale (DGERRP) a Primăriei Chisinău (cu diploma de... Arte plastice!), care a plecat recent în concediu de maternitate, luând cu sine și mașina de serviciu. Soțul funcționarei-activistul PDM, Andrei Russu-a reușit, cu numai 600 de lei, să „legalizeze” un garaj de peste 50 de metri pătrati, construit pe un teren public. Uneori avantajele în natură sunt tare greu de lăsat...

Partager cet article
22 janvier 2018 1 22 /01 /janvier /2018 11:13
Săptămâna în care bandiţii au dus foame

A venit iarna! A nins peste Moldova! Multașteptata zăpadă în sfârșit a căzut. Ca de obicei, pe neașteptate. Nu intenționez aici să aduc critici acerbe autorităților locale sau republicane. Totuși atunci când ninge abundent e o calamitate peste tot, chiar și în țări cu resurse mult mai mari. Trebuie să ținem cont și de faptul că trăim în epoca în care există două realități distincte: acea mediatică (cu rețelele de socializare launloc) și realitatea obiectivă. A nins, respectiv autoritățile trebuie să comunice că sunt alarmate, că iau măsuri, că lucrează intens. Asta nu înseamnă neapărat că nu fac ceea ce zic. Așa a făcut primărița interimară Radu, așa a făcut premierul Filip. Dar eu nu pot scăpa de un gând: de ce reacții și acțiuni firești trebuie să fie prezentate drept excepționale și fapte de eroism? Oare este pentru prima dată când ninge iarna în Moldova? De ce trebuie să fie convocate „comisii pentru situații excepționale?” De ce trebuie să ceară premierul „mobilizare maximă”? Să înțelegem că dacă nu ar cere, nu s-ar face nimic? Oare nu ascunde acest alarmism un simplu fapt: noi nu suntem pregătiți de iarnă. Care e cauza e altă chestie: lipsă de mijloace? lipsă de voință? Eu unul vă invidiez, oameni buni. Bucurați-vă! Să știți că-mi este dor și mie de zăpadă. Așa ca să fie blocat Parisul măcar pe o zi-două.

EMINESCU SĂ NE JUDECE Săptămâna care a trecut, atât în România, cât și în Moldova, a fost celebrat Eminescu, iar cu această ocazie și cultura națională. La fel, în ambele state. S-au dat și premii cu această ocazie, ceea ce-mi permite să-l felicit, cu toată sinceritatea, pe colegul nostru, editorialist la Deschide.md, scriitorul Dumitru Crudu pentru premiul acordat de către Guvernul Republicii Moldova. S-au depus flori la monumente, chiar și Dodon a depus flori la bustul poetului pe alea clasicilor. O fi și el „român, și punctum”, că altfel n-are cum... Nu am intenția să discut despre Eminescu, ori oricare altă valoare națională. E la fel de important precum Pușkin pentru ruși, Hugo pentru francezi, Goethe pentru nemți... Discuțiile respective sunt inutile și nici eu nu sunt eminescolog. Mă interesează felul în care sărbătorim. Și uite aici simt un anumit disconfort... Regimurile totalitare au avut întotdeauna nevoie de a celebra cu mare pompă somități de genul lui Eminescu. Iată doar câteva exemple: în 1937 Stalin ordona să fie celebrat la nivel de stat centenarul de la moartea lui Pușkin. Anume Stalin a făcut din Pușkin un poet-simbol, poet-cult, poet-monument. În Polonia, în 1949, era, la fel, celebrat somptuos centenarul de la moartea lui Chopin. În același 1949, în Germania de Est erau sărbătoriți 200 de ani de la nașterea lui Goethe. Și astfel de „ceremonii” au existat în mai toate țările în care s-a instaurat stalinismul... Și toate aceste „celebrări” s-au făcut cu încuviințarea și participarea activă a Moscovei... Ceremonii de asemenea anvergură consacrate lui Hugo în Franța nu am văzut. Concluziile vă rog să le faceți singuri. Eu voi spune doar atât: important este nu CE, dar CUM anume gândești. Apoi, în aceste minți formatate corect, noțiunile se pot lesne schimba. Cât e să schimbi o icoană pe alta?... Iar Eminescu trebuie, în primul rând, citit, nu „comemorat”.

30 DE ANI DE LA „CENACLUL MATEEVECI” Acum 30 se înfiripa ceea ce numim astăzi „mişcare de eliberare naţională”. Totul a început la bustul lui Eminescu. Acelaşi la care Dodon depune astăzi flori...

ROMÂNII CONTINUĂ SĂ NE DEA BANI Unitatea de primiri urgente de la Hanceşti a fost totalmente renovată și re-amenajată pe bani din România. Știrile astea devin într-atât de frecvente și obișnuite, încât începem a nu le mai observa. Or exact inversul ar trebui făcut! Ceea ce și fac eu aici.

200.000 EURO MITĂ! Cinci persoane, dintre care doi procurori de la Chișinău au fost reținute în cadrul unui dosar corupţional. Funcționarii cereau de la un agent economic 200.000 euros mită pentru a-l ajuta să scape de justiție. Mă gândesc că trebuie să fie o rutină... Vă mai întrebați de unde răsar palate la Chișinău ca ciupercile după ploaie?...

BANDITISMUL PE BARICADE Cele mai importante evenimente din țară au părăsit, încă de săptămâna trecută, capitala! Nu există nicio îndoială: ceea ce se întâmplă la Bălți trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și gravitate. Să vedem cum a început vodevilul: După scandalul cu gunoaiele, câțiva ortaci de-ai lui Usatîi și-au dat demisia, printre care și viceprimarul care executa funcția. Semnalul a fost unul destul de îngrijorător pentru Usatîi, el a încercat să contra-atace încercând un referendum, dar CEC-ul a zis „niet”. Semnalul însă nu a fost unul fals, Chișinăul având, se pare, intenția să „rezolve” cumva cazul orașului Bălți. Astfel, un afacerist și, prin cumul, președintele fracțiunii Partidului Nostru din consiliul municipal, a fost reținut de către poliție, suspectat de evaziune fiscală în proporții deosebit de mari. Au fost sesizate probe suficiente pentru a-l băga pe mulți ani la răcoare. Din 2014, acesta a introdus în Moldova zeci de automobile din ţările UE, pe care le-a dezasamblat și vândut la piese. Nu știu care sunt asociațiile Dumneavoastră cu fraza de mai sus, dar eu unul mă tot gândesc la renumitele circuite de mașini furate, dezmembrate și vândute pe bucățele, cu mafii din Est... Poate că acele 38 de motoare de mașini gasite la Igor Basistîi au fost toate scoase legal din Europa, fie... Dar eu pe bratanii de la Bălți nu i-aș crede... Pe consilierii lui Usatîi i-a apucat panica, ei înțelegând că le va veni și lor rândul. Vehemența cu care au reacționat demonstrează că toți au pufușor pe botișor și că nimeni nu se simte în siguranță (nici măcar acei din alte orașe, precum Vasile Vulpe, consilier raional PN la Ialoveni, care ridică un ajutor material de 5 000 de lei „pentru tratament” și o șterge la odihnă la munte). Mobilizând postul local de televiziune și toate forțele propagandistice din oraș, majoritatea consilierilor lui Usatîi de la Bălți au intrat în greva foamei. BTV desfășoară acum o campanie aproape isterică în municipiu în susținerea lui Usatîi, aceleași babe care repetau înainte de locale pe la toate colțurile din oraș „кто угодно, только не молдованин!” (doar acest lucru explică de ce candidatul PCRM-ist a pierdut scrutinul acolo unde comuniștii nu au pierdut niciodată!) astăzi strigă pe lângă primărie: „Ренато, мы с тобой. Мы не сдадим город!”. Nimic nu vă amintește? O oarecare Andreeva?... Nu?... O retorică de război, minți bolnave în care nu mai există loc pentru niciun proces sănătos, nici democratic, nici justiciar. Oamenii ăștia încă nu au ieșit din Stalingrad... Scandalul nu putea să nu depășească municipiul. Dar presa chişinăueană, la fel ca și chişinăuenii în general, nu au înțeles niciodată cu adevărat ce anume se întâmplă în alte orașe... Astfel, s-a început un joc tâmpit mediatic: dacă trișează acei cu „greva foamei” ori ba, ceea ce nu are nici cea mai mică importanță, la drept vorbind. Toți se acuză reciproc de fabricare de „fake news”, inclusiv și presa care-i place să se considere „curată”... Asta nu înseamnă că „fake”-uri nu se produc: am citit săptămâna trecută o minciună gogonată, fabricată chiar la Bălți, precum că Usatîi a fost arestat la Moscova de către FSB... Mințile bălţenilor sunt sucite rău: mi-a fost dat s-o aud și pe asta: „Noi am ales răul cel mai mic. Usatîi e mai bun decât acei din Chişinău”... Felicitări, dragi promotori ai „statului capturat”! Se pare că bălţenii, dar și orheienii, la o adică, v-au crezut!

KGB-IŞTII IAU CEI MAI MULŢI BANI Vă mai aduceți aminte de faimoasa lege 2%? Într-un răspuns pentru IPN, Serviciul Fiscal de Stat precizează că cei mai mulți bani contribuabilii i-au direcționat către Asociația Obştească a Veteranilor și Pensionarilor Ministerului Afacerilor Interne – 1,374 milioane de lei. V-ați prins, da? Nu pentru copii orfani, bolnavi de cancer, oameni fără adăpost ori leproși... Ci pentru Veteranii și Pensionariii Ministerului Afacerilor Interne! Adevart zicea acela: nu există foști KGB-iști...

IEŞIM DIN CSI? PL a depus un proiect de lege în Parlament prin care propun ieşirea Moldovei din CSI. Interesant, când erau mai în treabă de ce nu au făcut-o?...

TRANSNISTRIA LA APCE Europenii îi cheamă pe transnistreni la APCE. Ei cică vor să reglementeze conflictul din Transnistria. L-au pus chiar și pe un oarecare Frattini (cred că așa se spune „bratok” în italiană) șef pe regulamentare, mizând pe faptul că se știe de bine cu rușii. Să le dorim succese! La drept vorbind, soarta Transnistriei nu mă mai interesează într-atât. Eu unul m-am săturat să-i poarte Moldova în cârcă, să le deschidem posibilități de business cu lumea bună (cică și-au dublat exporturile în UE în 2017!), iar ei să se tot joace de-a războiul și să ne amenințe!

SOCIALIŞTI ROMÂNI Dodon a mai trântit o minciună gogonată, cât el de mare. La o emisiune televizată (pe care m-am chinuit de am privit-o de la A la Z!) a zis că e mai greu să renunţi la cetăţenia română decât s-o obţii. Şi când te gândeşti că se găsesc din ăia care-l cred...

Cam atât am vrut să vă spun. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort. Azi am s-o trimit hăt în Italia, acolo unde doi moldoveni l-au dat în judecată pe... Valentino Rossi în persoană! Ei lucrau la el în casă și au fost concediați. Moldovenii noștri au considerat că pe nedrept. Știți ce contează cu adevărat în această poveste? Nu faptul că Rossi e o celebritate, nici dacă li se va face draptate ori ba. Contează cu adevărat că moldovenii învață să-și apere drepturile! Căci cum zicea poetul: câtă demnitate – atâta țară!

Partager cet article
19 janvier 2018 5 19 /01 /janvier /2018 14:52
Cu toţii în copcă!

Dacă e să ne limităm doar la filmele ruseşti, în 2017 au fost doar două pe care aş putea să vi le recomand. Despre „Нелюбовь” (apropo, a fost în short-list la „Golden Globe”) vă scriam cu ceva timp în urmă. Al doilea film care m-a impresionat mult a fost „Прорубь” (Rom: „Copca”) de Andrei Silvestrov. Filmul este o alegorie poetică a realităţii de astăzi, din Rusia, în primul rând, dar nu numai. Două elemente centrale: televizorul şi copca. Un text superb de Andrei Rodionov (joacă şi în film), imagini sugestive, o bandă sonoră impresionantă şi foarte justă... Pe scurt: mic şi mare, sărac şi bogat, urmăresc vrăjiţi ecranele televizoarelor care difuzează diferite poveşi ce se întâmplă, toate, în jurul unei... copci. Da, e bobotează. Un preşedinte care vorbeşte cu o ştiucă, un oligarh care e fugar prin păduri, oameni care se aruncă în copcă din slugărnicie sau pur şi simplu de deznădejde... Actul politic, actul „artistic”, actul eroic, viaţa de toate zilele, viaţa de apoi, până şi protestele, toate sunt în copcă, toate sunt privite prin televizor... şi ca un strigăt de fundal, de protest: „Иисусу было тепло!” (Rom: „Lui Iisus îi era cald!”). Iată ce striga „artistul” pe care îl urcau într-o dubiţă sau ambulanţă pentru nebuni, ceea ce în film (şi nu doar) e acelaşi lucru... Strânge în spate...

Cu toţii în copcă!
Cu toţii în copcă!
Partager cet article
15 janvier 2018 1 15 /01 /janvier /2018 12:49
Omul Amfibie vs. Sirenele: The Cinema Battle

Unul din filmele cu cele mai multe niminalizări (7!) la recentul Golden Globe a fost The Shape of Water de Guillermo del Toro. Filmul a luat până la urmă doar premiul pentru cel mai bun realizator și pentru cea mai bună bandă sonoră, ceea ce nu-mi pare surprinzător, mai mult chiar, premiul pentru cea mai bună regie îmi pare un fel de compensație dată pentru „ochi frumoşi”... Povestea, ecranizată fără îndoială destul de meseriaș, este una destul de banală : în unul din laboratoarele secrete americane este adusă o creatură bizară, un fel de om-pește care, conform mitologiei triburilor amazoniene, ar avea puteri excepționale. Acțiunea este plasată pe undeva prin anii 60-70, în perioada Războiului rece (acest element este probabil unicul farmec al filmului) și sovieticii încearcă să „fure” specimenul păzit cu strictețe de un tip machist și violent. O simplă direticătoare reușește să îmblânzească fiara și asistăm la o adevărată poveste de dragoste. Până la urmă ea eliberează creatura şi o salvează de la moarte. Atât. Poate ar trebui s-o mai menționez pe Sally Hawkins, care a concurat pentru cea mai bună actriță și nu ar fi fost scandal, dacă ar fi câștigat.  Ah da, uitam de puterile creaturii : ea are capacități regeneratoare și tânăra își recapătă vocea pierdută în urma unui accident în copilărie. Poate e tendențioasă această reacție, dar a existat în viața mea un alt film, „Человек-амфибия”, realizat hăt în 1961 în URSS de către Kazanski și Chebotariov. Bineînțeles, există mici variații scenarice, dar senzația de dejà-vu nu m-a părăsit pe toată durata filmului...

În schimb, dacă e să rămânem în aceeași zonă a fantasticului și creaturilor mistice acvative, vă recomand un film polonez absolut remarcabil, realisat în 2015 de către Agnieszka Smoczyńska, The Lure (Córki dancingu). E o comedie muzicală superbă de cel mai înalt nivel cinematografic, cu o bandă sonoră de toată frumusețea. Două surori sirene nimeresc, nu contează prin ce minune, în lumea oamenilor și devin atracția principală a unui night-club, un fel de caberet provincial. Una din ele se îndrăgostește de un tânăr artist. Dilema: atunci când acesta din urmă se îndrăgostește de o altă sirenă va trebui să-l... pape crud, dacă nu vrea să se transforme în spumă de mare... Totul e superb de decalat în acest film, care m-a surprins enorm!

Hazardul a făcut să le privesc pe ambele la câteva săptămâni distanță. Preferințele mele merg, fără nicio rezervă, spre filmul polonez! Iată deci că am reușit să vă recomand ceva bun, pomenind și de un film care a făcut destul buzz la Golden Globe. Și lupul sătul și oaia întreagă!

Partager cet article
15 janvier 2018 1 15 /01 /janvier /2018 10:21
Săptămâna în care totul a fost pe vechi

Poate nu chiar totul, dar sărbătorile – cu siguranță! Și din cauza acestei veritabile schizofrenii moldovenești care durează aproape o lună, nici evenimente majore nu prea am avut, ceea ce nu-i neapvrat rău. În schimb am posibilitatea să comentez anumite subiecte mai pe îndelete, ceea ce nu prea am apucat în alte circumstanțe.

Dar vom începe cu ceva bun:

ÎNFRĂŢIŢI! 97 de localități din Republica Moldova s-au înfrățit cu localități din România în 2017! Să știți că până și orașul Bălți s-a făcut frate cu Botoșani! Desigur, forma e una, iar conținutul – altceva. Orașul Bălți și pe timpurile sovietice era înfrățit cu Larissa din Grecia (hăt din 1985!), însă nu prea am văzut sau auzit față de grec pe acolo. Cu toate acestea înfrățirile respective trebuie să dea un nou și veritabil impuls proceselor integraţionaliste. Pană în 2015, doar 150 de localităti din R. Moldova aveau semnate acorduri de infrătire cu localităti din România. În urma campaniei organizate de Platforma Unionistă Acțiunea 2012 acum doi ani, numărul înfrăţirilor sau localităţilor în curs de înfrăţire a depăşit 500. Radio Chișinău publică o poveste frumoasă despre Chişcăreni și Drajna. Consiliul Local Drajna a contribuit direct la reabilitarea Parcului Central din Chişcăreni, au donat bibliotecii, în repetate rânduri, carte romanească. În 2018 vor fi implementate două proiecte în domeniul educației. Anume astfel trebuie procedat! Lumea trebuie scoasă din mocirlă. Oamenii trebuie să vadă cu ochii lor cum se trăiește peste Prut!

MAI PUŢINE ANIMALE  Nu știu cum stă România la capitolul șeptelului de animale, dar în Republica Moldova numărul lor a scăzut de la 5 milioane în 2015 pană la mai puțin de două milioane în 2017!... Fiindcă nu se poate să-ți bați joc de propria țară și de agricultori... Fiindcă totul e făcut pentru noii latifundiari, vechii agronomi, care sunt mai mult interesați de subvențiile (inclusiv europene) pentru agricultură decât în a crește ceva durabil. Trăiască noua colectivizare, tovarăși! Da, încă ceva: poftă bună, stimaţii mei cititori orășeni! Cum?: sunt gustoși crenvurștii din deșeuri alimentare?

DEDEMAN, DUBLU DOI: BMC „TRUCK & BUS” Vă mai aduceți aminte de compania Dedeman, care așa și nu a reușit să-și deschidă sucursală la Chișinău? Asistăm acum la o a doua sagă de acest fel. Și mai dubioasă și mârșavă. Compania română BMC „Truck & Bus” câștiga o licitație organizată de parcul de autobuze din Chisinău pentru a livra 13 autobuze. Dar Agenția Națională pentru Soluționarea Conflictelor (ANSC) anulează rezultatele concursului la solicitarea unui concurent, BELAZ (din Belorusia). BMC „Truck & Bus” a atacat săptămâna trecută decizia în instanță, dar eu altceva voiam să vă aduc aminte: ANSC a anulat rezultatele licitației exact atunci când premierul moldovean, Filip, pleca cu o vizită oficială în... Belorusia! Eu zic că e genială această coincidență, căci ce altceva poate fi decât o simplă și banală coincidență?

ŞI DE TREI! Unde-s două, merge și a treia! A treia suspendare a atribuțiilor președintelui Dodon, i-a permis lui Candu să semneze „Legea antipropagandă” și să numească membrii noului Guvern. Jurământul a fost depus, și noii miniștri vechi au intrat în funcție.

DODON – INDIANU Probabil așa i s-ar spune președintelui pe undeva prin Ferentari. Săptămâna aceasta s-a adeverit că mult-iubitul președinte al Moldovei este iubit foarte mult şi de către indieni! Vorbim despre likurile pe Facebook şi de faptul că mii de indieni au apreciat profilul lui Halat Alb. Aceeași poveste a fost depistată și pe profilul lui Ilan Şor. La drept vorbind, această „ştire”, în afară de faptul că e amuzantă, m-a mai împăcat puțin cu internauții moldoveni. Nu mai sunt ei chiar într-atât de „îndrăgostiţi” de dodoşori cum păreau!

USATÎI RĂMÂNE FĂRĂ REFERENDUM Bălţenii au vrut referendum pentru a dovedi țării cât de mult îl iubesc ei pe Usatîi. Numai că CEC-ul nu vrea. Iată dacă ar putea Usatîi aduce vreo 30.000 de indieni cu semnături cu tot... Dar asta nu ți-e Facebook, nu se cumpără chiar așa de ușor. Cu 30.000 de mii câștigi doar un scrutin prezidențial, dar ăia sunt sirieni, nu indieni, și sunt buni doar la prostit lumea cu fake news, nu de referendum...

TRANSNISTRENII CHEMAŢI LA APCE Nu știu dacă-i de bine ori de rău. Eu zic că-i de bine. Tiraspolul a fost invitat să trimită oficiali la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la așa numitul „Subcomitet pentru conflicte îngheţate”, structură care reunește raportorii APCE pentru ţările membre ale Consiliului Europei pe teritoriul cărora se află conflicte înghețate. Cel puțin vor trebui de acum încolo să explice și celorlalți cele făptuite, căci chestia cu recunoașterea de facto a atributelor statalității nu mai funcționează demult.

MAMA LOR DE CENTRU În sfârșit am ajuns și la subiectul care a înroșit internetul și presa din Moldova timp de două săptămâni. Vom discuta despre scandalul de la Institutul Mamei și a Copilului. Nu voi reveni la conținutul scandalului: în primul rând eu nu știu ce anume s-a întâmplat, (că doar nu am să cred presa din Moldova?), în al doilea rând, ceea ce știu eu o știți probabil și Domniile voastre, dat fiind faptul că ne leagă același spațiu (la Internet mă refer). Cert e că ceva s-a întâmplat. Ceva excepțional, dar în același timp destul de urât. Povestea era în plină desfășurare săptămâna trecută, dar nu m-am atins de ea în ediția de acum şapte zile. Prea suspectă mi-a părut isteria generală, prea semăna cu recentul caz Brăguţă (vom reveni imediat la similitudinea respectivă). Cred că am avut dreptate. Deznodământul: au fost demise două persoane, alte câteva au fost sancționate. A mai fost luată o decizie de a institui un organ independent care se va ocupa de probleme de etică și deontologie în medicină. Se va schimba ceva de acum înainte? Nu cred. În primul rând fiindcă persoanele concediate nu vor fi înlocuite cu persoane mai bune. Nu-i de unde. În al doilea, fiindcă chestiile care țin de empatie şi omenie nu se pot decreta prin lege. Iar frica de sancțiuni nu durează mult. Nu poate spitalul fi o excepție, le fel cum, de altfel, nu poate nicio altă instituție. Ziceam: nu poate spitalul fi o oază de bunătate și mizericordie într-un deșert în care contează doar banul, în care au valoare doar poantele, o societate în care ura și umilirea, bădărănismul, sunt elemente centrale relaționale... De ce credeţi că fuge lumea ca de naiba din țară? De sărăcie? Aș... Nu mai este chiar într-atât de săracă lumea la noi precum vă pare. Numai că e sufocant... Credeți că nu am dreptate? Dar eu am testat! Iată că ajungem și la similitudinile cu cazul Brăguţă: în ediția de 22 decembrie vorbeam despre o știre (ceea ce relata ea e un ditamai fenomen la noi!) abominabilă (cel puțin așa a fost pentru mine) care povestea cum un „avocat” beat criță la volanul unui automobil fițos a tamponat o mamă cu un copil pe o trecere de pietoni. Tipul se comporta obraznic, amenința cu o armă (cam așa ca Brăguţă)... Era, de fapt, un test revelator. Nu, „presa” nu a făcut „scandal”. Bănuiesc fiindcă nu era nicio instituție a „statului capturat” la mijloc. Iar într-o țară în care doar oportunismul și manipulările contează și nu viața unui om, lucrurile nu pot să se schimbe „spre bine”.

Şi nu voi trimite azi nicio cireşică.

O săptămână frumoasă vă doresc. Un An Nou fericit. Pe vechi.

Partager cet article
9 janvier 2018 2 09 /01 /janvier /2018 15:19
Războiul panourilor publicitare din Ebbing, Missouri

Fiecare în viaţă are de dus o luptă. Un război strict personal. C-o fi o boală incurabilă, o pierdere irecuperabilă, un handicap, o mamă omniprezentă… Nu contează cu adevarat ce fel de luptă duci. Oricum, războiul tău e cel mai sfânt. În opinia mea, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (care a luat recent Golden Globe) este anume despre asta. Martin McDonagh reuşeşte să reunească într-un singur film mai multe personaje extrem de puternice: o mamă, fiica căreia a fost omorâtă, iar ancheta nu avansează, un şef de poliţie care moare de cancer, un poliţist care trăieşte cu mama, un pitic care suferă din cauza condiţiei sale fizice, un agent publicitar care moare de plictiseală într-un orăşel pierdut american… Povestea începe atunci când mama (rol pentru care Frances McDormand a fost premiată, şi ea, cu un Golden Globe) închiriează trei panouri publicitare pentru a cere poliţiei socoteală … Ce se întâmplă atunci când toate aceste războaie sunt puse launloc? Al cui e mai sfânt? Se sting unul pe altul? Se prefac în unul mai mare? Violenţa naşte intotdeauna şi neapărat violenţă?

  • Eşti sigur?
  • Nu.
  • Bine, vom decide în drum…

Este dialogul cu care sfarşeşte acest superb film pe care vi-l recomand să-l priviţi numaidecât!

Partager cet article
8 janvier 2018 1 08 /01 /janvier /2018 12:12
Săptămâna în care s-a văzut cât gunoi este la Bălţi

Dacă ați observat cumva (ceea ce ar fi măgulitor pentru mine), ediția de săptămâna trecută nu a apărut. La o adică nici nu prea cred că ar fi fost binevenită cu două zile înainte de revelion, când oamenii sănătoși la minte, dar mai ales la trup, nu-și văd capul de griji, alergând prin magazine după ultimile ingrediente pentru salături „olivier” ori ce se mai pregătește acum pentru masa de sărbătoare. Aflam chiar în seara de revelion că chipurile „vinegretul” sau „şuba” de altădată nu ar mai fi la modă, gospodinele de azi alergând după ingrediente mai alese: ananasuri, craburi, fileuri de puișor, ș.a.m.d.... Intrând în această discuție elevată, de circumstanță, aș zice eu, purtată într-un oraș pe malul Rhinului (și acesta un simbol al timpurilor noi), am ajuns la concluzia că această modă culinară s-ar datora costului ingredientelor și că „scrânghiță”, parizerul, mazărea, cartofii, ouăle sau castraveții murați nu ar mai corespunde standardelor glamuroase ale moldovenilor fițoși de azi... Cu asemenea atitudini vom ajunge să mâncăm salături din caviar amestecate cu cristale swarovski, Doamne iartă-mă... Eu unul am savurat cu cea mai mare plăcere la masa de revelion slănină cu usturoi (printre alte bucate, desigur).

Dar iată că a trecut și această molimă, suntem din nou la posturile noastre, bine ajunși în 2018, și nu pot să încalc tradițiile. Vă doresc, deci, dragii mei, un an cât mai bun, sănătate de oțel din ăla inoxidabil ca să nu călcați pragul instituțiilor medicale, să știți să vă bucurați, căci viața cum n-ai da, oriunde și oricând, ne aduce și bucurii, totul e să nu treacă pe lângă noi, acei veșnic stresați și mai nefericiți decât alții (au fost chiar publicate sondaje în materie care demonstrează că moldovenii sunt printre cei mai nefericiți de pe glob), vă mai doresc să vă bucurați de roadele muncii voastre și, desigur, puțin noroc!

Acum vom trece și la cele bune și nebune care s-au întâmplat săptămâna trecută în statul pre nume falnic „Republica Moldova”. Vom zice de la bun început că nu s-au întâmplat prea multe și asta-i bine. A fost Anul Nou, cum n-ai da. Mai mult decât atât, cel mai semnificativ eveniment al săptămânii s-a derulat departe de Chișinău, la Bălți! Cu acesta și vom începe:

GUNOIUL DE LA BĂLŢI Melodrama săptămânii trecute s-a derulat la Bălți, acolo unde gunoaiele (deloc metaforice) au invadat orașul. Asta e, primăria nu ți-e președinție, acolo e nevoie de prezență, de muncă, de ceva competențe, de bună voință, la urma urmelor. Adică exact ceea ce nu are Usatîi, primarul ales de către bălţeni. Chiar mai bine, nu-i exclus ca toate problemele din oraș (căci se pare că gunoaiele nu sunt decât cele mai vizibile și mai... puturoase din toate) să fie generate chiar de primarul interlop, care nu vede în oraș decât un mijloc de a stoarce bani. Dacă nu ar fi amnezici de tot, bălţenii și-ar aduce aminte de cum au fost generate primele conflicte în Primărie: eu, spre exemplu, îmi aduc aminte de o declarație a fugarului în persoană, reacţionând la o tentativă nereușită de a rezilia niște contracte care suna cam așa: „Oameni serioși au plătit bani grei pentru a prelua acest business și noi acum ce să le zicem?”... Și nici nu ai cum spune că bălţenii nu știau pe cine-l aleg... Deci Usatîi s-a sfădit cu gunoierii, ei s-au supărat, respectiv gunoaiele au împânzit orașul. În fața unei catostrofe iminente, Filip a adus câteva autospeciale, un detașament de carabineri (știe el ce știe: bălţenii sunt capabili să-și apere gunoaiele) și a curățat orașul. Ce va fi mai departe încă nu știm bine, dar scandalul a făcut victime: viceprimarul Igor Şeremet la fel precum șeful pe drumuri, Serghei Pcela, au demisionat deja. Șefii de la Construcții Capitale și Termogaz au făcut declarații că vor boicota adunările „Skype” de acum înainte. Dreptul la prima semnătură trece la Leonid Babii, iar Renato Usatîi, ca și Primăria orașului de altfel, cheamă bălţenii la referendum. Renato Usatîi vede just: bălţenii știu să-și apere gunoaiele... Iar dacă e să fim mai serioși, va trebui să înţelegem că niciun referendum nu va reuși în contextul actual în Republica Moldova. La fel cum nu a reușit referendumul împotriva lui Chirtoacă, la fel va eșua și referendumul împotriva lui Usatîi. Și, în genere, Usatîi a fost ales. N-au decât să-l rabde. Ori justiția să-și facă treaba până la capăt și să-l destituie. Apropo, supărat foc, Usatii o dzâs cî strânji numiri di tilifon ka sî aduni tătî diaspora la Kişnău.

GRUPUL DE INIŢIATIVĂ LA CEC CEC-ul a primit cererea pentru înregistrarea grupului de inițiativă pentru organizarea referendumului împotriva votului mixt. La ce mai servește acest referendum eu nu prea înțeleg, oricum în 2018 vom vota conform sitemului mixt... Și mai sunt curios să știu câți din acei din grupul de inițiativă militau pentru sitemul uninominal acum 2-3 ani. Fără niciun scop anume. Just to have fun!

SUSPENDARE PROGRAMATĂ Dodon, după cum era și previzibil, a fost suspendat de către CC pentru ca mega-remanierea guvernamentală să devină efectivă. Respectiv, nu ar fi trebuit să-i acordăm mare atenție și s-o considerăm de acum înainte drept o rutină, cu atât mai mult că nici a treia lui suspendare nu e departe: vine la rând așa zisa „lege antipropagandă”. Ceea ce este mai curios este reacția unui deputat rus, un oarecare Kalașnikov (simbolic nume), care zice că s-ar putea ca la Chișinău să răbufnească proteste. Vai, dar ce coordonare cu adresarea lui Usatîi către „diasporă”! Foarte curios... La fel, devin o rutină şi întrevederile președintelui ales cu ambasadorul rus Muhametşin de fiecare dată când este suspendat sau se întâmplă ceva cât de cât important în țară... Despre călătoriile lui Dodon la Moscova tot nu am trebui să mai amintim. Sau poate invers, ar trebui să amintim de fiecare dată, mai ales când președintele nu stă la Chișinău nici măcar de sărbători...

Cam atât pentru prima ediţie a anului... Să știți că va fi un an extrem de greu. Mai ales pentru tipi de alde mine. Mașinăria propagandistică și manipulatorie lucrează la turații maxime. Nu mai știi ce-i drept şi ce nu este, ce e făcătură și ce este rezultatul acestor făcături... Nu degeaba și-a creat Putin o Armată de operațiuni informaționale (Войска информационных операций)... Aşa că... Păziţi-vă! Mai ales de ştiri! Ştiti, vorba aia: No news, good news.

Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort și aș vrea s-o trimit astăzi hăt departe, la Sankt-Peterburg, lui Nevzorov. În tradiționala sa emisiune de miercuri fostul combatant transnistrean (este cică și decorat de separatiști, pe care de la o vreme îi numește deschis „terorişti”) şi-a batut joc, aşa cum numai el ştie s-o faca, de Dodon. Îl citez: „Глупый Додон, который президент Молдавии, «допрезидентился», блин нафиг, и его отправили пешком в Москву. Здесь ему обещали помочь открыть бизнес, жить он первое время будет наверное в мавзолее, протирать Ленина, по-моему, у него будет салон интимной стрижки, и он наконец-то найдёт себя. Действительно, никого глупее его на мировой арене среди всех лидеров не было, и он, что называется, доигрался...” Cam aşa. Ştie el Nevzorov ce ştie!

Partager cet article
27 décembre 2017 3 27 /12 /décembre /2017 16:04
Atavisme de Crăciun

Detest mandarinele stricate

O obsesie

În fiecare zi verific cutia

Dacă nu cumva s-a stricat

Vreo una peste

Noapte

 

Iarna

Niciodată nu se termină

Mandarinele din casă

Am eu grijă de asta

 

Îmi plac jucăriile de brad

Am cheltuit o avere

Pe ele…

Când eram mic aveam

Un clovn şi

Un iepuraş

De sticlă.

Şi un glob magic

Uşor şi aerian

Sticlă aeriană…

Şi astăzi îmi este frică

Să le sparg

Toate visele mele

Sunt globuri

Din sticlă aeriană

Precum ACELA

Pe care l-am spart

Din întâmplare…

 

Detest să mi se ofere

Cadouri de Crăciun

Detest cadourile în general

Nu vreau nimic

Nu-mi oferiţi nimic

Vă implor

Niciodată

Sub nicio formă

Atât de mult mi-am droit

O jucarie încât

A devenit mare

Cât o planetă venită din

Altă galaxie

Şi a eclipsat totul…

Nimeni nu-i de vină

Mi-a fost oferită

De Anul Nou

Eu nu mai vreau ca

O maşinică din plastic

De rea calitate

Să poată eclipsa ceva…

Aşa erau atunci visele

De rea calitate şi

Pe jumătate stricate

 

Acum ar trebui să termin

Să pun un final

La acest text

Să găsesc o metaforă trăsnită

Unul cu Leru-i ler

Şi Florile dalbe

Care nu veneau niciodată

În oraşul nostru tern

Dar veneau când eram la bunei

Nu-s

S-au terminat metaforele

La magazin

Nu se mai vând

Trei la leu

 

Mi-a zis mai deunăzi

Un om deştept

Astea nu-s poeme

Sunt un fel de tablete

Un fel de… texte

Poezia e altceva

Nici nu contest

Poezia

A rămas prinsă

Într-un glob de

Sticlă aerian

 

Nu, nici în acest oraş

Nu vine nimeni

Cu Florile dalbe

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher