Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
3 octobre 2023 2 03 /10 /octobre /2023 22:45
чтоб ракеты вой перекрыть

и хочеться взвыть

да так чтоб ракеты вой

перекрыть

нет даже не так

сильней

чтобы ракету эту

нахрен збить

чтобы снаряды все

сдетонировали

в дулах и стволах

чтобы слетели разом

все гусеницы

с катков

чтобы оглохли сразу

все те

да слушают приказы

чтоб языки отвяли

у тех

что их отдавали…

но я не Джельсомино

из забытой кинокартины

и немощ голос мой

пред дикою ордой

и пулю остановит стальная

броня

а не моя пустая

брехня

а ракету собьет

ПВО ракета

а не болтовня

поэта

Partager cet article
9 août 2023 3 09 /08 /août /2023 16:34
Dragă Gustave

Îţi scriu pentru a-ţi mai spune ce se întâmplă pe aici prin... România? Moldova?

Apropo, îţi mai aduci aminte unde anume ţi-ai construit podul?

Sunt sigur că nu ai cum să uiţi numele unui râu care sună ca o băşină în limba ta, Prut.

Am râs mult la acest subiect atunci, dar...

Ce voiam să întreb, de fapt: mai ştii în ce ţară anume l-ai construit? Căci noi am uitat...

Am plasat chiar şi un anunţ în „Libération”, la matrimoniale:

„Tânără ţară, frumoasă şi săracă, cum le stă bine tinerilor, caută disperat repere”.

Vazutu-l-ai? Cititu-l-ai?

Nu că ar fi cu adevărat important, dar bine, istorii formale...

Sau fome ale istoriei...

Altfel, să ştii ca podul tău o duce bine. Nu mergem prea mult peste el, îl păstrăm.

Suntem oameni de treabă pe aici, nu prea ştim la ce fel de treabă,

Dar suntem oameni de treabă, orice s-ar spune.

Nu ca insuportabilii tăi parizieni!

Care le permit babrbarilor de străini să-ţi calce turnul în picioare

Cu milioanele, cu milioanele!

Câtă obrăznicie! Niciun respect pentru tradiţii sau valori!

Chiar nu vezi? Chiar nu auzi?

Nu, noi totuşi suntem oameni de treabă!:

Am pus sârmă ghimpată în faţa podului tău,

Am pus şi soldaţi în faţa sârmei ghimpate,

Iar soldaţii i-am urcat pe tancuri!

Pe aici nu se trece! Pe aici nu vor trece!

Doar că... ştii, fierul mai rugineşte...

Înţelegi, vopseaua costă scump şi noi, noi suntem o ţară tânără şi ne stă bine să fim săraci...

Dacă ai putea să ne trimiţi ceva bani să cumpărăm vopsea...

Sau şi mai bine: bani şi vopsea.

Sau şi mai bine: bani, vopsea şi câţiva zugravi să vopsească podul.

E pentru binele general,

Noi pentru pod cerem.

Altfel, suntem oameni de treabă pe aici, să ştii.

Cu prietenie,

(Căci suntem buni prieteni acum şi ne eşti dator cu nişte bani, nu-i aşa?)

Admirătorul tău zelos.

 

Notă: Prima versiune a acestui text, în franceză, a fost publicată pe 16 februarie 2014: Poduri. Nr.5

Partager cet article
1 août 2023 2 01 /08 /août /2023 15:45
Poveste cu oameni bogaţi

Data viitoare, când vă mai spune careva că « Republica Moldova » este o țară săracă, să nu-i credeți! Să le râdeți în față (nu e necesar să se ajungă la efervescențe salivare, puțin respect, vă rog) și să-i invitați să nu creadă ochilor, ci faptelor! Vă zic eu : suntem o țară cu oameni foarte bogați! Să fete capra vecinilor trei iezi odată, dacă mint! Aveam dubii și mai înainte, dar acum am dovezi irefutabile! Și nu vom întinde în dodii elasticul scriptural, ci vom purcede imediat la dezvăluiri.

Vara aceasta, că și foarte mulți alți cetățeni ai RM, am decis să nu ischitesc prea mult norocul, chior, din câte bine se știe, și am luat bilet la avion până la Iași. Nu de alta, dar se pare că șansele la o experiență pozitivă de zbor spre AIC cam au tendința să se echivaleze cu cea de a scăpa cu zile din ruleta rusă . Și nu există experiență mai letală pentru psihicul mic-burghezului european, deprins și alintat cu civilizație, ca cea legată de anularea zborurilor sau pierderea de vreme prin aerogări!

Dată fiind situația, am decis să tentez experiența. Totul a decurs conform așteptărilor, iar acest lucru e primordial în evaluarea unei experiențe. Low costul a întârziat puțin, dar nu exagerat de mult, de aia și e low cost; la aeroportul din Iași infrastructură pentru o experiență de vis a consumatorului nu prea este, dar nu pentru asta cumpăram bilete low cost, nu-i așa?; în schimb, nu reușești să ieși pe ușă și ești asaltat de varii oferte de transport pentru mai toate direcțiile spre RM, la un preț rezonabil. Poate că am avut noroc, nu știu, dar după 30 min de la aterizarea avionului eram deja în autocar, în drum spre Bălți. 90 de km de parcurs, ce-i drept nu pe autostradă, dar pe un drum de o calitate (în afară de ultima porțiune, pe lânga Bălți) destul de corectă.

Europeanul mediu ar calcula aproximativ 1h15 – 1h20, cecea ce e incomensurabil mai avantajos decât un traseu de la Chișinău (150 de km), unde pierzi un timp enorm doar pentru a ieși din capitală spre Nord. Câștigi lesne o oră!

Nu în zadar am convertit kilometrii în timp. Și nici nu facem probleme de fizică de clasa 4-a aici, căci s-ar țicni elevul: el, cu mintea inocentă, ar înțelege că ceva nu-i în regulă. Începeam această poveste cu o afirmație: moldovenii sunt al naibii de bogați! Fiindcă în toată lumea largă se știe demult: timpul înseamnă bani.

Iar atunci când ai timp să pierzi o oră în vamă înseamnă că ești ori putred de bogat și te doare-n cot de timpul pierdut în experiențe dubioase, ori... (Bun, a doua variantă ține de evaluarea unor capacități IQ colective și nu prea-mi doresc să insult pe careva. Nu de alta, dar cu cât acest IQ e mai mic cu atât capacitatea de ofensare e mai mare. Iar în ziua de azi tot idiotul are acces la rețele de socializare.)

Țin să menționez că ora pierdută în vamă a fost minimul sindical pentru un autocar cu aproximativ 30 de persoane. Adică incompresibil. Nu au fost alte mini-busuri sau autocare în fața noastră. De altfel, anume așa mi-au recomandat oamenii cu experiență să procedez: să merg cu un autocar, nu cu un taxi, căci transportatorii de pasageri au procedură de trecere a frontierei facilitată și trec vama mai repede.

Apropo, atunci când am pornit din aeroportul din Iași, careva a întrebat șoferul la ce oră ajungem la Bălți. Și acela a răspuns fără ezitări: „Din momentul în care am ieșit din vamă facem exact o oră!”.

Îmi veți spune că toate astea sunt nimicuri. Or fi. La oameni bogați.

Și încă o dovadă: oamenii „săraci” tind să optimizeze lucrurile și să facă economii eliminând frontierele acolo unde se pot elimina și reducând din cheltuielile inutile. Ţinând cont de amploarea lucrărilor la vama din Sculeni (mai ales de partea "moldovenească") cu siguranță nu suntem săraci!

Partager cet article
17 février 2023 5 17 /02 /février /2023 12:57
Photo: Yulia Mihailova (https://moldova.europalibera.org/a/limita-inexistentei/29023899.html)

Photo: Yulia Mihailova (https://moldova.europalibera.org/a/limita-inexistentei/29023899.html)

L’envahissement de l’Ukraine par Poutine et la guerre sanglante qu’il y mène depuis un an déjà, font parler de plus en plus souvent d’un autre état, voisin de l’Ukraine à l’ouest, la République de Moldavie (ou la Moldavie tout court).

« La Moldavie » s’invite à la table de tout débat qui revendiquerait ne serait-ce qu’un brin d’expertise autour de l’Ukraine et de la guerre qui y fait rage. Mais avant toute autre considération, il conviendrait d’expliquer ce qui est « La Moldavie », car sans cette compréhension toute analyse des événements la concernant risque d’être faussée, et c’est d’ailleurs ce qui est en train de se passer actuellement…

 Commençons donc par poser les jalons au bon endroit !

Les deux Moldavies à ne pas confondre.  

Oui, il en existe bel et bien deux Moldavies : l’état indépendant « La République de Moldavie » et une des trois régions historiques qui ont constitué la Roumanie actuelle, la Moldavie. Il n’est pas difficile d’en déduire qu’il fut un temps où il n’en existait qu’une seule ! Dans les deux Moldavies on parle exactement la même langue, le roumain (non, il n’existe pas de langue moldave ! même l’accent local est commun pour les deux Moldavies), on mange les mêmes plats, on porte les mêmes vêtements traditionnels, on chante les mêmes chansons et on danse sur les mêmes rythmes.

Depuis quand existe la République de Moldavie ?

Ceux qui chercheraient dans les anciens manuels de géographie ce pays ne le trouverons sans doute pas, car il est apparu sur la carte en aout 1991, suite à l’éclatement de l’URSS. La Moldavie, aujourd’hui indépendante, était une des 15 « républiques » de l’ancien empire soviétique. 32 ans d’histoire, c’est tout.

Pour lever tout voile de cette intrigue, il faudrait descendre bien dans les profondeurs de l’histoire, en prenant des raccourcis significatifs, ne vous en déplaise (nous posons des jalons pour l’instant et ne faisons pas dans la dentelle).

Nous retrouvons une Moldavie au Moyen Âge, un des états les plus puissants de la région au XV siècle. Mais au cours du XVI-ème siècle la Principauté devient tributaire de la Porte Ottomane, tout en gardant une importante autonomie locale. On parle toujours d’une seule et même Moldavie.

1812 : Premier rapt

Suite à la guerre russo-turque qui s’achève en 1812 par le traité de paix de Bucarest entre la Turque et la Russie (un jour avant l’invasion de Napoléon en Russie !) les russes partent des Balkans, mais n’oublient pas d’annexer, en rentrant, un bon bout de territoire, compris entre deux rivières, Prut et Nistru, qu’ils surnomment par la suite « Bessarabie » et en font une goubernie.

1859 : L’apparition de la Roumanie

En 1859 ce qui reste de la Principauté de la Moldavie s’unit avec la Valachie. C’est la naissance de la Roumanie.

1812-1918 : 100 ans d’occupation russe

En Bessarabie la colonisation russe fait diminuer, de 1817 à 1897, la part de la population moldave de 75% à 47% (les historiens s'accordent à dire qu'on inscrivait comme "russes" tous ceux qui comprenaient le russe, en 1918 le constat est différent, et on ne parle plus que de 25% de non-moldaves). Le taux d’alphabétisation des Roumains (Moldaves) est d’à peine 10%. La langue roumaine est progressivement exclue des usages et des actes officiels, interdite dans les écoles, dans la pratique des cultes.

1918 : La Réunification !

Le coup d’état de 1917 ébranle l’Empire Russe, le centre n’a plus de moyens, ni le temps de s’occuper des périphéries. La Bessarabie en profite, élit un parlement, déclare son indépendance le 6 février 1918, et vote, le 9 avril 1918, pour la réunification avec la Roumanie.

1918 – 1940 : La modernisation

En 1915 la population de la Bessarabie constituait 2.7 millions de personnes. Les premiers rapports sur l’état de la région effectués par les fonctionnaires de Bucarest sont accablants… La Bessarabie était une région extrêmement pauvre, avec un taux d’alphabétisation très faible, un état sanitaire déplorable… Des réformes et des investissements massifs dans tous les domaines sont effectués par la Roumanie. Vers 1940 déjà 3.8 millions de personnes habitaient dans les territoires annexés par l’URSS.

1940 : Deuxième rapt

En 1939 Staline et Hitler se partagent l’Europe et signent un pacte qui déclenchera la II-ème guerre mondiale. En gros, ils tracent une ligne sur la carte : Hitler se prend l’Europe de l’Ouest, et Staline – de l’Est. Les nouveaux alliés ne tardent pas à mettre en pratique leurs plans. Ainsi, le 28 juin 1940 l’URSS envahit la Roumanie (qui ne défend pas son territoire, ayant compris que personne ne l’aiderait, l’exemple du partage de la Pologne étant bien présent dans les mémoires) et établit sa frontière sur Nistru.

1940 – 1950 : Extermination massive de la population

Evacuation de l’administration roumaine, terreur continue du NKVD et déportations en Sibérie et au Kazakhstan (plusieurs vagues massives de 1941 à 1953), expatriation des Allemands, guerre, Holocauste, une terrible famine (1946-1947) similaire au Holodomor… En 10 ans, de 1940 à 1950, le territoire qui est aujourd’hui la République de Moldavie a perdu 1/3 de la population ! En 1950 la population de la République Soviétique Socialiste Moldave (RSSM) n’était plus que de 2,6 millions.

1950 – 1991 : Recolonisation

L’URSS se refait une santé après la guerre et après Staline. L’économie planifiée a réservé à la RSSM un rôle de « verger de l’URSS ». Dans les villes on parle d’une nouvelle forme d’industrialisation. La question « nationale » n’est pas oubliée. De nouveaux colons s’installent massivement en RSSM, surtout dans les villes, tandis que les locaux sont « repartis » vers des postes ailleurs en URSS. La langue des autochtones ne s’appelle plus « le roumain », mais « le moldave » et s’écrit en caractères cyrilliques. Ceux qui osent parler trop de la Roumanie (même si elle était « socialiste ») sont taxés de « nationalistes » et d'« antisoviétiques » et sont pénalisés par le pouvoir, plus ou moins sévèrement, selon les périodes. Vers 1965 la population est déjà comparable en nombre à celle de 1940. Vers 1991 la part de « moldaves » dans la population n’est que de 64% des 4,3 millions qui y habitent.

1991 : L’Indépendance

L’URSS éclate. Les anciennes républiques se retrouvent « indépendantes » de facto. 1918, bis repetita ? Que nenni ! Moscou a appris de son histoire…

1991 – 1992 : Guerre russo-moldave en Transnistrie

La 2-ème Réunification n’aura pas lieu. La Russie déclenche une guerre (la toute première de la nouvelle Russie post-soviétique) qui durera plus d’un an et instaure un régime séparatiste à Tiraspol. Ce modèle de guerre hybride a été reproduit à l’indigo plus tard en Géorgie et en Ukraine. En même temps une autre « autonomie » à fort potentiel déstabilisant a été créée dans le sud de la République de Moldavie, La Gagaouzie, les deux directement pilotées par Kremlin.

La situation reste gelée depuis 30 ans.

xxx

Aujourd’hui, en 2023, Chişinău ne contrôle rien en Transnistrie où un contingent militaire russe est établi malgré toutes les résolutions de l’ONU et les accords signés avec la Russie-même. Par ailleurs, à Cobasna, un important dépôt de munitions existe toujours. Personne ne sait ni les quantités, ni quel est l’état de l’armement qui y est stocké…

Le pouvoir à Chişinău oscille depuis 30 ans entre des forces pro-européennes et des partis pro-russes.

Un récent rapport indique que seulement 2,6 millions de personnes habiteraient actuellement sur le territoire (sans la Transnistrie).

Le pays est dirigé par une force pro-européenne depuis 2021 avec une majorité parlementaire confortable (63 députés sur 101) et une présidente, Maia Sandu, élue en 2020.

Partager cet article
5 février 2023 7 05 /02 /février /2023 01:30
Aşteptându-l pe Oscar. 2023

Pe 12 martie vom afla care film a luat Oscarul anul acesta. Orice nu am crede, oricât de mult nu am critica selecțiile și filmele premiate, Oscar ramâne în continuare cel mai important premiu cinematografic. Precum este Premiul Nobel în literatură. De altfel, e curios să constați o anumită similitudine în atitudini față de aceste două distincții de breaslă. Să revenim însă în vasta albie a cinematografului: pentru moment cunoaștem lista celor 10 filme nominalizate pentru marele premiu. Suntem încă destul de departe de 2020 (A fost un milesim de-a dreptul excepțional pentru Oscars! Când învingător a fost „Parasite” de Bong Joon-ho) filmele selecționate în 2023 sunt, per ansamblu, lejer peste cele din 2022 (când „Nomadland” de Chloé Zhao lua Oscarul), chiar dacă suntem nevoiți să concluzionăm că Hollywood e încă în convalescență psihologică după șocul Covidului... Unele realizări au rămas inexplicabil în afară, precum Babylon de Damien Chazelle sau Glass Onion de Rian Johnson, ceea ce ne face să gândim că e o problemă de selecție și nu de realizare. Să sperăm că ne va veni tuturor mintea la loc degrabă.

Am privit pentru cititorii fideli ai rubricii „Film” toate cele 10 filme nominalizate pentru premiul major al anului – Oscar – și vi le prezint succint, în ordinea preferințelor personale, de la cel mai bun spre cel mai puțin valoros. Pe primele cinci le recomand fără rezerve! Celelalte – la dorința și discreția fiecărui.

1. The Banshees of Inisherin, Martin McDonagh.

Este de departe filmul anului! Adică în 2022 a fost filmul lui McDonagh și toate celelalte! Perfect din toate punctele de vedere. Colin Farrell și Brendan Gleeson – magistrali, la fel precum și ceilalți protagoniști. Povestea în sine pare absurdă : Colm (Gleeson) decide subit să nu mai prietenească cu Padraic (Farell) fără vre-un motiv aparent. Decizia lui Colm e la fel de fermă precum și eforturile disperate ale lui Padraic de a înțelege ce se întâmplă… Nu vom dezvălui trama filmului, dar vom nota că McDonagh a reușit o capodoperă cinematografică!: o poveste despre bunătate și prietenie, despre singurătate și omniprezența comunității, despre creație și despre năzuințe năruite, despre omul mic, putere și lumea mare, despre fatalitate și imposibilitatea de a te sustrage destinului și câte și mai câte alte fire de depănat... De privit neapărat!

2. Im Westen nichts Neues, Edward Berger.

Despre ecranizarea celebrului roman al lui Erich Maria Remarque, „Pe frontul de vest nimic nou”, vă scriam în unul din numerele precedente ale revistei Timpul. Este unul din cele mai ambițioase și riscante proiecte ale difuzorului Netflix din ultimii ani, pe care trebuie să-l recunoaștem drept o reușită incontestabilă. Un panou de amploare, executat perfect, la dimensiunea romanului, despre absurditatea și oroarea războiului, despre acea mașinărie nemiloasă care consumă vieți omenești și care, și astăzi, continuie să huruie pe harta Europei...

3. The Triangle of Sadness, Ruben Östlund

Filmul lui Ruben Östlund a luat deja unul din premiile majore ale anului, Palme d’Or de la festivalul de la Cannes. Este o comedie socială care în multe aspecte aduce aminte despre „Parasite” de Bong Joon-ho, chiar dacă îi ramâne inferioară. Povestea e destul de simplă: o navă de croazieră naufragiază. Mai multe persoane, diferiți reprezentanți ai jet-setului social (clienți) și oameni simpli (personalul însoțitor) reușesc să se salveze pe o insulă. În fața unei realități în care supraviețuirea nu mai depinde de milioanele din contul bancar, ci de abilitatea de a găsi de mâncare, ierarhiile sociale tradiționale, convențiile societale, sunt date peste cap. Prezintă interes și galeria caricaturală a personajelor, absolut hilară. Această realitate situațională este inepuizabilă pentru un realizator de comedie și vom constata că Ruben Östlund nu a știut să reziste ispitei. Din păcate, puțin în detrimentul fulmului propriu-zis...

4. Elvis, Baz Luhrmann

Nu-mi plac biopicurile. Dar în acest „Elvis” Luhrmann reușește să depășească plafonul genului filmelor biografice (ceea ce nu a reușit „Bohemian Rhapsody”, spre exemplu) și ne prezintă un film despre epoca Elvis, despre stilul Elvis, despre starea de spirit Elvis, despre muzica Elvis, despre locurile Elvis și eroii epocii Elvis. Cu alte cuvinte, filmul este despre tot ce poate fi asociat cu numele Elvis și reușește să rămână relativ departe de personajul real Elvis Presley. Iar banda sonoră e probabil cea mai bună din toate filmele prezentate (și nu doar grație pieselor lui Elvis)!

5. The Fabelmans, Steven Spielberg

Steven Spelberg ne prezintă o saga presupus-autobiografică despre cum devii „Steven Spielberg”. A ieșit un film simpatic, destul de liniar, cu o doză de melancolie proprie filmelor autobiografice, cu ceva epizoade dramatice și tentative de psihoterapie. În mare însă, este un film despre dragostea față de film și despre puterea cinematografiei. Spielberg crede că un film bun poate schimba și influența lumea din jur și încearcă să ne dovedească, prin film, că anume astfel se prezintă lucrurile

6. Tár, Todd Field

Un film făcut pentru Oscarul lui Cate Blanchett. În fiecare an sunt prezentate filme care sunt totalmente construite în jurul unui personaj principal. Obiectivul e simplu: Oscarul pentru rol. Nu știu dacă anume această încercare va fi o reușită pentru Cate Blanchett, dar presupun că filmul nu va rămâne în memoria cinefililor mult timp. „Tár” nu este neapărat un rateu, dar nu prezintă nici barem o platformă suficient de puternică pentru Oscarul de interpretare feminină. Și nu e vina lui Blanchett. Rolul e scris slab: Lydia Tár est un dirijor de orchestră talentată și celebră. Are principii care dau bine pe ecran, justă și cu un simț al corectitudinii supradimensionat. Ceea ce nu pare să fie pe plac instituțiilor cu „tradiții”. Lydia Tár este acuzată din cauza unui suicid și astfel asistăm la prăbușirea unui destin și a unei cariere. Cam puțin pentru un film mare. Cam plat pentru un Oscar...

7. Everything Everywhere All at Once, Daniel Scheinert & Daniel Kwan

Prezența filmului respectiv în lista niminalizaților este justificată, după mine, doar de banii băgați în producție. E o cacealma fantastică prezentată drept comedie, dar trebuie să ai un simț al umorului foarte întortocheat pentru a schița barem un zâmbet la acest film. Din păcate, filmul începe abia după 1h 40min. Cam lung pentru o uvertură. Vom uita și noi cât mai rapid posibil această incongruitate cinematografică, în pofida faptului că a fost nominalizat la cele mai multe categorii.

8. Women Talking, Sarah Polle

Încă un „12 Angry Men”, dar de această dată unul angajat pentru cauza feministă. Încă un film în alb-negru (Apropo, fapt curios: în competiție a mai fost un film angajat, „Emancipation” cu Will Smith, realizat în aceeași paletă a-cromatică, care nu a fost nominalizat. O fi un nou marker tematic?). Filmul prezintă o discuție lungă între câteva femei dintr-o comunitate religioasă, mai bine zis – sectă, care trebuie să ia o decizie după ce e descoperită o crimă perpetrată de-a lungul timpului cu bărbați care violau femei... Filmul este despre curajul de a lupta pentru demnitate. Din păcate însă, nu prea prinde...

9. Avatar: The Way of Water, James Cameron

Prea mulţi oameni albaştri, prea multe imagini de sinteză, prea – prea – prea. În afară de efecte vizuale (ceea ce nu-i puţin lucru pentru cinema, trebuie să recunoaştem), nimic de scos din acest film. Primul Avatar a fost o noutate. Al doilea nu mai este.

10. Top Gun: Maverick, Joseph Kosinski

Film cu avioane şi Tom Cruise. Atât.

Partager cet article
22 janvier 2023 7 22 /01 /janvier /2023 22:47
Delicata problemă a Unirii

Numai leneșul nu a scris despre propaganda putinistă, despre războiul hibrid și informațional, despre "soft power" și miliardele cheltuite de regimul kremlinist pentru a alimenta toată această mașinărie la nivel global.

Vom restrânge considerabil aria acestui ocean tematic asupra căruia vor stărui cercetători și chiar institute întregi pe viitor (nu am dubii la acest capitol) și ne vom referi în rândurile care vor urma doar la un singur subiect, periferic pentru mașinăria propagandistă putinistă și central pentru noi.

Cu acest mic subiect pentru ea, dar enorm pentru noi, propaganda putinistă a dat-o-n bară. Nu avem de unde ști care-o fi cauza. Poate că, elementar, e o chestie de organizare: departamente diferite se ocupă de România și de Republica Moldova. Poate că e la mijloc ceea ce americanii numesc „path dependency”: orice decizie următoare depinde de deciziile luate anterior.

Despre ce anume vorbim? Despre cum tratează Unirea propaganda putinistă în Republica Moldova și în România. Vă asigur, e de-a dreptul fascinant!

În Republica Moldova subiectul este chiar mai vechi decât Republica Moldova însăși. Încă de pe timpurile rămase în memoria colectivă drept „mișcarea de renaștere națională” kremlinul a combătut orice mișcare unionistă, considerând, pe bună dreptate, că Unirea este pericolul nr. 1 pentru moscova. De atunci nu s-a schimbat mare lucru. Toate forțele kremliniste din Republica Moldova au fost și sunt categoric antiunioniste.

În România subiectul respectiv nu a interesat mult timp aghentura rusească. La modul general România nici nu prea a fost prezentă pe agenda de lucru a serviciilor din rusia. Între timp însă, kremlinul a făcut din Ucraina obiectivul său primordial, iar pentru a-și atinge scopurile au fost desfășurate acțiuni de amploare pe frontul informațional în toată lumea. Dacă nu știați, șeful statului major actual al armatei ruse este și unul din părinții conceptului războiului hibrid.

În țările imediat limitrofe moscova a alimentat masiv un anumit soi de mișcări ultra-naționaliste în speranța ca ele să capete cât mai multă pondere în fiecare din state și să alimenteze continuu revendicări teritoriale Ucrainei. Ungaria Mare, Polonia Mare, România Mare... Acest concept este mult mai recent și este pus în aplicație în calitate de suport informațional pentru războiul din Ucraina. Aceste mișcări sunt toate anti-ucrainene, pro-ruse, anti-europene si anti-americane.

Uite-așa ne pomenim cu o situație destul de stranie: în România propaganda putinistă alimentează unionismul, iar în Republica Moldova îl combate! În ambele cazuri, însă, marele inamic rămâne Occidentul: UE, SUA, NATO, etc.

Și astfel putem constata două discursuri diametral opuse: în România europenii și americanii sunt acei care ne-au împiedicat să ne unim, iar în Republica Moldova americanii sunt acei care vor să ne unească și sunt principalii inamici ai Independenței Republicii Moldova!

Discursurile respective nu pot coexista decât dacă spațiile informaționale nu comunică. 

Partager cet article
21 décembre 2022 3 21 /12 /décembre /2022 15:32
Photo: https://www.rferl.org/a/ukraine-wheat-harvest-farmers-danger-russia-war/31968787.html

Photo: https://www.rferl.org/a/ukraine-wheat-harvest-farmers-danger-russia-war/31968787.html

Aho-aho, copii şi fraţi,

Staţi puţin şi nu-mpuşcaţi,

Şi durerea-mi ascultaţi!

 

Mâine anul se-noieşte,

Iar poimâine se-mplineşte…

 

De un an de zile plin -

Numai moarte şi suspin

Pe ogorul cel vecin.

 

S-a pornit mai an

Barbarul vovan

Cu-a lui hoardă-ncornorată

Peste-a Ucrainei toloacă:

 

In loc de tractoare -

Tancuri.

In loc de semănătoare -

Blindate.

În loc de seminţe -

Gloanţe.

În loc de irigare -

De grenade lansatoare.

Iar din cer în loc de ploaie -

Numai bombe cu puhoaie...

 

Şi vecinul Mikola

A uitat de casă,

A uitat de masă,

Şi-a luat coasa.

În loc de fân gras

În vrajmas a tras.

În loc de grâu şi secară

Luptă greu

Ca să nu moară,

Tăind capete la zmău,

Apărându-ne de rău...

 

Holde bogate,

Lanuri mănoase -

Din cer bombardate,

Pe pământ arse...

 

Badiţa Vasile

S-a speriat bine:

Peste gard se iţeşte,

Pe furiş se cruceşte:

Domnului se roagă

Peste el să nu cadă

Năcazul vecinului

Şi bomba păgânului.

 

Cât a fost pace şi frumos

S-a ţinut fudul şi arţăgos,

S-a bătut cu pumnu-n chept,

Şi-a făcut şi monument,

Pe care a scris cu buchii mari

Că poate fi şi el gorspodari.

 

A-nchis ochii să nu vadă

Că i-i cam strâmtă ograda,

Că i-i largă cât o urmă

De-a balaurului scurmă.

 

S-a tot uitat în sus la soare

Uitând gunoiul din picoare.

Bălegarul puturos

S-a făcut că-i cu miros.

Din a zmăului otravă

A-ncercat să facă zeamă.

 

Dară astăzi, că-i război,

A-nţeles că-i în noroi.

Iară zmăul i-a cerut

Ce Măria i-a ţesut

Nopţile la un opaiţ,

Să aibă ce-aşterne pe-un laiţ,

Să nu-ngheţe Vasilică,

Să-i fie cald olecuţică

Când afară gerul pică.

I-a cerut şi cei doi boi,

Şi turma de oi,

Şi moara de oloi...

 

De s-ar uita badiţa Vasile,

Cât mai are încă zile,

Peste apa ceea mică

Care soarta i-o despică,

De s-ar uita spre Soare-apune,

Ar vedea zile mai bune!

Ar vedea o luncă mare

Şi că este o scăpare!

 

Pân i-a veni mintea la loc

Puneţi paraua sub oboroc!

 

Ajutaţi-l pe Mikola!

Că el ştie ce e „volea”!

Să stârpească acel zmeu!

Să ne scoată de la greu...

 

Pentru asta, mai flăcăi,

Stragaţi, să sune peste văi:

Slavă Ucrainei!

Hăăăăăi-hăi!

 

(vezi aici hăitura de anul trecut!)

Partager cet article
20 décembre 2022 2 20 /12 /décembre /2022 23:11
Bahmut, Ucraina, 2022

Bahmut, Ucraina, 2022

nu reușesc să vă urăsc

nu-mi iese

mă-ntreb dacă aș putea trage în voi

nu cred

e prea tehnic

mă-ntreb dacă aș face ceva pentru voi

nimic

m-aș uita cu dezgust cum se scurge seva

din voi

aș aștepta fumând o țigară

apoi aș suna serviciile abilitate

să vină

să curățe fața locului

aș ajuta cu ce pot serviciile abilitate

aș face și voluntariat

din motive igienice

nu cred că aș putea trage în voi

e prea tehnic

prea premeditat

nu am suficientă ură pentru așa ceva

dar dacă, dacă s-ar nimeri

dacă ați apare în fața casei mele

mi-aș înfige dinții de lup

în gâtlejul vostru

v-aș sugruma cu mânurile mele

de țăran uitat

până la capăt

apoi aș chema serviciile abilitate

să vină

să curățe fața locului

nu am ură

nu am premeditație

aș fi un foarte rău soldat

nu cred

și e prea tehnic

Partager cet article
2 novembre 2022 3 02 /11 /novembre /2022 20:17
Autotest imunitar la paste făinoase

Propaganda putinistă lucrează la turații maxime. Tradițional, cele mai luminoase minți rusești angajate de regimul kremlinist (și cele mai bănoase funcții în această piramidă diabolică) activează în domeniul fabricării de propagandă. Ea este multidimensională și complexă. Pentu fiecare categorie de public este fabricat, menținut și susținut un mesaj anume. Nimeni nu scapă !

Am putea scrie tratate întregi la subiect, dar astăzi vom alege să simplificăm la maximum și să trecem în revistă principalele tipuri de macaroane și categoriile de urechi corespunzătoare. Testați-vă, poate vă corespunde careva…

Urechea idiotului de pe „odnoklassniki”: Ucrainenii sunt niște naziști, așa numiții „banderovtsy”. Ei sunt întruchiparea răului pe pământ, beau sânge de copii inocenți, crucificându-i în prealabil, bombardează de opt ani necontenit Donețkul, fabrică gâște și țânțari „militari”, purtători de arme biologice, înscenează masacre la Bucea, etc., etc.

Urechea geopoliticianului de pe canapea: La război mint toți! Da, rușii au început războiul… Dar ei au fost NEVOIȚI s-o facă ! Americanii le-au promis ucrainenilor să-i primească în OTAN, ceea ce Rusia nu putea s-o accepte. Deci OTAN sunt acei care i-au provocat pe ruși !

Urechea omului care ştie tot: Totul e o chestie de luptă pentru resurse, din ce în ce mai rare. În Ucraina s-au găsit zăcăminte de gaze (aici orice poate fi folosit, important e să fie relativ credibil – uraniu, petrol, cărbune – orice !). Sau: Ucraina este grânarul planetei. Sau: Se duce o bătălie crâncenă pentru controlul bazinului Marii Negre, ş.a.m.d.

Urechea celui care „citeşte printre rânduri”: Totul este orchestrat. Unii au de vândut arme, alții profită pentru a crește prețurile la produse, populația este sărăcită pentru a o controla mai bine, războiul se înscrie perfect într-un plan global de edificare a unei "lumi noi".

Urechea snobului anti-tot: Toți sunt de-o teapă. Putin este rău, cine afirmă contrariul? Dar stați să vă explic și să vă arăt cât de hoți, corupți sunt și cei din Occident! Toată istoria Occidentului a fost doar hoție și jaf! (apropo, rușii au și un nume pentru această paradigmă: „а у вас негров линчевали!”)

Cam astea sunt. Testați-vă urechea: există muzicuță pentru fiecare din noi. Dar puse toate launloc funcționează de minune. Ăștia au reușit până și pe eventualii "antiputiniști" să-i facă utili!

Iar la final voi spune doar atât: atunci când fluxurile migraționale se vor inversa (adică va fugi lumea din Europa sau SUA spre alte țări) voi mai crede în „putrefacția” Occidentului.

Partager cet article
27 septembre 2022 2 27 /09 /septembre /2022 23:03
Poziţii dure

Îmi scrie mai zilele trecute un prieten virtual, o persoană respectabilă de altfel, un mesaj pe FB: „de poziții dure în postările tale nu zic, m-am deprins”…

Recunosc că am fost surprins și chiar m-a enervat observația respectivă. Apoi mi-a trecut…

Tot ce am scris timp de 12 ani e în spațiul public. Accesibil și disponibil. Nu am retras și nici redactat ulterior o singură silabă!

Astă vară, după un interviu pentru Vocea Basarabiei, disponibil și el online, Valentina Ursu îmi spunea în offline că a fost surprinsă de faptul că am fost prea „cuminte” față de anii precedenți... Probabil își amintea de ultima noastră întrevedere când fierbeam și clocoteam...

Irina Nechit, care a citit volumul „mesaje pentru burta de rechin” (apărut cu doar câteva săptămâni înainte de 24/02) mă întreba cât se poate de direct: „Care e frica ta principală? Războiul trei mondial?” Îi răspundeam: „Într-un fel, mă bucură că e așa de evident… Războiul e o angoasă permanentă”. (interviul a fost pregătit cu doar câteva zile înainte de 24/02 și publicat online pe 25/02).

Scriu toate astea nu pentru a mă justifica sau da explicații.

La început am fost cuminte. Am încercat să conving. De-a lungul anilor am văzut și simțit cum se îngustează culoarul posibilităților. Trebuia să fii orb ca să nu vezi catastrofa spre care ne îndreptam... În mod firesc am devenit mai categoric și în postări, și în felul de a „bate clopotele”. E probabil ceea ce multstimatul meu prieten numește „poziții dure”.

Suntem în plină desfășurare a catastrofei. Toate avertizările și „strigătele” mele au fost zădarnice. Dar aici recunosc că sunt prea orgolios. Nu au fost doar ale mele și îmi asum prea multe: la ce să asculte „persoanele respecatbile” de un oarecare editorialist, blogger, scriitor și poet cu reputație incertă?...

Totul şi toate nu au fost decât „mesaje pentru burta de rechin”.

La o adică, o altă întrebare e mai mult decât pertinentă astăzi: oare ce trebuie să se mai întâmple pentru ca beau-monde-ul de la Chișinău să înceapă a mișca?

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher