Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
30 mai 2019 4 30 /05 /mai /2019 20:01
Dragă Herman

Dragă Herman,

Îți scriu aceste rânduri sperând că ești vesel. 

Că stai cu o bere rece în mâna dreaptă

Și cu o țigară în cea stângă.

Ori invers. Dar nu cred : parcă te știam dreptaci.

Stângăciile nu au fost niciodată punctul tău forte.

Azi am decis că te cheamă Herman

Citisem despre un Herman într-o carte deșteaptă

Și m-am gândit că o să-ți placă.

Parcă te văd în pub-ul ăla scoțian cu un IPA amar, 

Berea ta preferată, explicându-le tuturor cum stau lucrurile

Pe această lume

Și ei te ascultă, Și lucrurile stau 

Exact așa precum le-ai așezat tu.

Uneori se mai duc de-a dura

Atunci când din greșeală le administrezi un uppercut

Cu aceeași dreaptă.

Nu te-a preocupat niciodată,

Dragă Herman,

Ce se întâmplă cu ele după…

Când se năruie totul precum figurile de domino.

Află, dragă Herman,

Că pe aici berile sunt la fel de amare,

Doar că aduc mai puțin a hamei,

Diminețile sunt reci și condensează

Lejeritatea aburindă a lumii

Şe ea curge peste noi.

E umed, iar tu, dragă Herman, așa și nu ne-ai trimis

Ciorapi din lână de Merinos…

Așa că mai răcim din când în cand…

În rest, parcă suntem bine :

Nu mai sunt chiar așa de multe piese de domino

Când stai să socoți

Iar dacă rămâne câte una răsturnată

Tot nu-i bai : unde s-a văzut 

O lume cu toate piesele în picioare?

Partager cet article
27 mai 2019 1 27 /05 /mai /2019 23:13
Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul

De la o vreme, și asta indiferent de țara în care se desfășoară, scrutinele înregistrează scoruri din ce în ce mai joase de participare... Pe 26 mai au avut loc alegeri. Au fost aleși deputații în Parlamentul European. Scrutin care mie unuia îmi pare a fi poate mai important astăzi decât cele naționale...

De când cu UE, una din cele mai importante critici aduse acestui mastodont este tocmai diluarea mecanismelor democratice. Mai pe scurt: centrele decizionale se deplasează spre o nebuloasă puțin înțeleasă, Bruxelles, Luxembourg, Alpha-Centaur, ori cum s-ar mai numi ea, iar cetățeanul european de rând, sărmanul, se pomenește cu legi și directive europene pe care este obligat să le suporte. Vai, ce rea e această UE! Ce monstru birocratic! Ce scump ne costă! Corporațiile și lobiştii au pus laba pe UE și ne-au scurt-circuitat confortul nostru național (iată punctul convergent al extremiștilor de stânga și de dreapta!) cu care ne-am deprins și în care ne bălăcim torcând de plăcere fără a modifica ceva... Nesuferita, insuportabila Uniune Europeană!

Dar există cifre care, dacă nu anulează acest discurs, că, mdeh, suntem în democrație decadentă, de sorginte europeană și ea: orice opinie, dacă nu e auzită (aici funcționează alte mecanisme), poate, cel puțin, fi exprimată fără restricții și riscuri majore pentu integritatea fizică. Iată-le, cifrele: 2009 – 59,37%; 2004 – 57,24%; 2014 – 57,57%. Este procentajul absenteismului la ultimile trei alegeri europene în Franța... „Corporații și lobiști” ziceți?...

Dar acest text nu se voia inițial unul despre alegerile europene, ci despre această molimă care devine din ce în ce mai vizibilă și mai supărătoare: absenteismul la scrutine. La ultimile alegeri parlamentare din Franța, (2017, primul tur): tocmai 51,3 % din alegătorii francezi nu au participat...

Bineînțeles, putem presupune că la mișcarea aia spectaculoasă, larg mediatizată, cu veste galbene, nu au participat decât cetățeni implicați activ în procese democratice, adică putem presupune că toți acei care au fost în stradă fac parte din 48,7% care au participat la scrutin (măcar la primul tur), dar, să fim sinceri: câți credem asta?

Originile acestei boli nu sunt de azi, nici de ieri. În Franța, celbra frază „Dacă alegerile ar decide ceva, ele ar fi fost demult interzise” i se atribuie lui Coluche (deși nu este el nici unicul care ar fi spus-o, nici primul), un actor de cinema și de stand-up excepțional, care în 1981 se prezenta drept candidat le prezidențiale. Nu cred că a existat o altă lovitură mai dură și mai genială (ca act artistic) adusă sistemului democratic decât farsa megalomană a lui Coluche.

Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul

Coluche s-a născut în octombrie 1944. El nu a cunsocut pe pielea lui nici războiul, nici dictatura... El și-a petrecut viața într-o epocă înfloritoare pentru Franța și pentru Europa occidentală, „les 30 glorieuses”...

La ce moment s-a produs desacralizarea actului de a vota? Din ce cauză am mai încetat să avem încredere în democrație? Ne-am obișnuit cu binele? Considerăm că realitatea în care trăim este ceva firesc și ireversibil? „Freedom is never more than one generation away from extinction.”, zicea Ronald Reagan (citind de pe foaie. Nu avem de unde ști cui îi aparține fraza).

Gândirea mainstream de azi obișnuiește să dea vina pe... „clasa dominantă”, descompunând-o în toate felurile și spălându-i în acid sulfuric toate piulitile mașinăriei. Găsești aici o cacealma din „clasă politică”, elite politice-partinice-economice-culturale, partide, generații, rase, religii și tot așa înainte, adică tot ce poate fi considerat drept deținător de putere. Indiferent dacă e o discuție la tejgheaua barului sau o monografie în cea mai sofisticată revistă sociologică, suntem confruntați cu același aparataj al omului preistoric care de ciudă că nu-i moare mamutul dădea cu bâta în soacră, să scape de zgripțuroaica care îi tocea sulița noaptea pe ascuns. Ferice de democrație, că am lăsat-o mai moale cu săritul în sulițe de pe munte, sacrificatul de fecioare (asta ca să nu pomenim de cirezi, turme și herghelii de necuvântătoare nevinovate), arsul de eretici și vrăjitoare pe ruguri, tăierile de capete de regi, ghilliotinările de aristocrați, gulagurile și camerele de gaz, dar, în mare, mecanismul e același: nu-ți crește pepenele și nu se leagă banana – „Jios cu conducătorul”! Democrația permite ca acest „Jios” să fie operat continuu în varianta lui soft, fără ca să apară un justițiar aprig la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat.

Desigur, este firesc ca acest „cap” – țap ispășitor de serviciu (funcție remunerată bine, printre altele) să-și apere poziția și să facă tot posibilul să rămână cap și mai departe (ah, perenizarea elitelor!), dar atunci, dacă tot avem șansa să trăim în epoca în care există un mecanism non-violent de exorcizare a frustrărilor de masă, o formidabilă supapă reglată la o periodicitate fixă ca la un motor perfect sincronizat, de ce nu-l folosim? Poate că nu „clasa politică” este cea responsabilă de faptul că ea este permanent realeasă și reconfortată în calitatea ei de elită? Ori poate că nu suntem suficient de nefericiți? Teoretic, dacă ne uităm peste statistici, așa și este: chiar o ducem mai bine ca niciodată... Numai că, întrebați, majoritatea din noi va zice că ceva nu funcționează: "Reforme! Dați-ne reforme! La micul dejun, prânz și cină și cât mai multe!" Această „percepţie” de suferință generală e un vast subiect de explorat în alte pagini. Numai că avea dreptate moșulică Reagan: dacă continuăm tot așa, vom da și de greu. De adevăratul greu...

Până la urmă, poate că nu are nimic „clasa politică” cu absenteismul? Pote că e tocmai inversul? Suntem înconjurați de o lume din burice îngâmfate. Egocentrismul și falsul individualism a făcut din fiecare din noi centre ale pământului, dacă nu ale universului! Ideea că nu suntem decât unii din alte milioane și că această unitate nu este nici mai multă, nici mai plină, nici mai sclipitoare decât oricare alta din această mulțime este insuportabilă, inacceptabilă, de neconceput pentru un homo insapiens modern. La ce să votez dacă votul meu nu decide nimic (adică nu este decisiv)? Pentru buricele pământului votul este un act de lèse majesté!

Și poate că ar trebui să înțeleagă fiecare majestate și alteță plină de individualitate excepțională și de personalitate unică că acest confort material și spiritual prin care-și țin nasurile pe sus și posteriorul pe molicel doar în democrație e posibil. Ar fi prea lung să explic mecanismele creării de valori și de ce o bunăstare asemănătoare cu acea a țărilor așa zise „occidentale” e posibilă doar în democrație. Dictaturile nu știu să creeze decât templuri și bombe (dar și astea la un preț exorbitant)...

Actul de a vota și de a alege este fundamental pentru democrație! Însuși faptul că poți sta întins pe canapea sorbind din cutia de bere și înfulecând la pizza care tocmai ți-a fost livrată călduță, privind ultimul sezon al Games of Thrones, scriind totodată pe Facebook (ceea ce presupune că ai acces la Internet) că alegerile nu au sens sau că democrația, văleu Doamne!, ar fi demodată și că nu ne-ar strică o mică dictatură-ceva, ori mai știu eu ce alte aberații, toate la modă, născute în minți hodinite și bine hrănite cu zahăr și calorii, apoi iată: toate chestiile astea mărunte, care-ți permit să delirezi în voie, sunt posibile doar și numai datorită democrației și faptului că există alegeri. Iar dacă vom renunța la actul de a vota, va trebui să renunțăm (poate nu imediat, poate nu tot atunci) și la celelalte.

Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul
Partager cet article
27 mai 2019 1 27 /05 /mai /2019 12:05
Imagine: https://adevarul.ro/moldova/actualitate/drumuri-impracticabile-gospodarii-inundate-satul-dereneu-1_5ce26219445219c57ed5c719/index.html

Imagine: https://adevarul.ro/moldova/actualitate/drumuri-impracticabile-gospodarii-inundate-satul-dereneu-1_5ce26219445219c57ed5c719/index.html

Din mozaicul evenimentelor diverse și variate ale săptămânii care a trecut o idee s-a conturat și a ieșit în evidență mai pronunțat ca niciodată: în Republica Moldova fiecare e pe contul său și parcă toți s-au acomodat cu rolul pe care-l joacă maximizând profitul situațional. Toate câte se întâmplă parcă sunt de pe planete diferite. Fiecare își caută de treabă, suferă, se bucură, sărăcește sau se îmbogățește în celula sa particulară...

Dar să începem cu veşti bune:

PREMIUL TATIANEI Vă scriam ceva timp în urmă despre nominalizare. Iată că s-a făcut! Tatiana Tibuleac a luat premiul Uniunii Europene pentru Literatură acordat unui autor din România! Ideile-cheie: 1) Premiul este acordat unui autor român. 2) Premiul este acordat de către Uniunea Europeană. Capisci, ragazzi?

CRONOGRAF Nu știu care e locul acestui festival în peisajul european, dar pentru Moldova este un eveniment dn cele mai importante! Era doar ca să vă mai aduc aminte că se desfășoară chiar în aceste momente.

ROMÂNII CIRCULĂ LIBER ŞI ÎN ELVEŢIA Da, și moldovenii care au pașapoarte românești. Cu Ulinici și socialiștii în frunte! E bine să fii român! Întrebaţi socialiștii să vă spună de ce și-au perfectat pașapoarte.

NOUL ŞEF AL FOTBALULUI MOLDOVENESC Avem un nou președinte la FMF: Leonid Oleinicenco. Ați auzit vreodată de el? Nici eu. Dar despre „fotbalul moldovenesc”? Păi, nici eu.

МАРШ, МАРШ ВПЕРЁД, РАБОЧИЙ НАРОД Două marșuri la Chișinău. Unul cu Dodon și Cantarean în frunte, chiar dacă un preot și cu un socialist ce poartă seceră și ciocan pe sigla de partid ar trebui să aibă polarități diferite prin definiție (dar în Moldova ei sunt OK) și altul, cu genericul... „Sunt OK”! Ținând cont de faptul că la al doilea au participat, în marea majoritate, polițiști în zale de kevlar, chiar îi cred – ei sunt OK. Iată eu mă uit împrejur la atâta lume chinuită și nu pot spune că sunt chiar OK. Iar ei sunt. Să-i felicităm pe acei care sunt OK, căci a lor este împărăția cerului!

CE HRAM SE POARTĂ LA BĂLŢI Două lucruri descriu cel mai bine inteligența: simțul umorului și simțul ridicolului. Dacă lipsește una din două e cauzul să ne punem întrebări. Ceea ce a fost la Bălți pe 22 mai a fost umilitor de ridicol. Iar în plin centru al acestei defilări umilitor de ridicole (prin formă, nu conținut) 6 copilițe purtau câte un balonaş-literă formând împreună falnicul „РОССИЯ”... În tribună – Grigorişin și popa Marchel...

USATÂI IS BACK Cineva se chinuie insistent să ni-l bage pe Renatic înapoi în agendă. Apare de la început o știre că ar fi fost dat în căutare de poliția din Rusia, pe care Renato o dezminte, apoi – o declarație de-a lui despre latifundiul lui Dodon din Rusia și despre averile din Elveția. Mulțumesc, dragă cineva, dar eu prefer să-l știu pe Usatîi departe.

ŞOR – UŞOR Curtea de Apel de la Cahul a zis că Banca de Economii trebuie să mai prezinte niște acte („pentru expertiză contabil-judiciară”), probabil din acelea care au ars cândva în maşină, căci ceva nu-i clar pentru a-l inculpa definitiv pe Şor. Ședința de judecată – amânată din nou! Ușor!

PLOUĂ... Şi-i rău. Drumuri desfundate, iazuri rupte... Crește Nistrul. În alte țări vezi imagini cu înalți oficiali care se deplasează la fața locului. La noi – nu... Poate că nici stricăciunile nu sunt chiar așa de mari... Dar când n-ai de unde, și-un zarzavat innămolit e tragedie. Cele mai hilare însă mi-au părut imaginile de la Chișinău cu mercedesuri luxoase înaintând prin râuri de zoaie...

FĂRĂ GUVERN Timpul trece, guvern nu se întrezărește. Voința poporului? Hai, lăsați. Noi pentru principii și valori luptăm! De 28 de ani... Între timp, ACUM se duc în Parlament să-și facă câte un selfie și să publice pe rețelele de socializare poze, acuzându-i pe socialiști că nu vor să discute. Repet: cel mai firesc lucru este ca ACUM și PDM să se înțeleagă și să formeze guvernul. Respectând voința poporului, nu rânza proprie. Deznodământul e aproape... Din păcate.

GAZPROM NE SUGRUMĂ Gazprom ne-a dat în judecată. Mai bine zis a dat în judecată Moldova-Gaz ca să fie recunoscută o datorie de 320 de milioane de dolari (cât a consumat Transnistria în 2016). Judecata e din Rusia, așa că nu avem dubii referitor la decizie. În total, prin această schemă am ajuns să le datorăm 6 miliarde de dolari!

VIRUSUL ZELENSKY Dodon nu a fost invitat ceea ce nu poate să ne mire. Dar iată ce molimă l-a plesnit pe Filip de nu a putut merge la inaugurarea oficială a președintelui Ucrainei, rămâne un mister. Ruşinică, Dom’ premier... Cât de bolnav să fii, dar sunt momente când interesul țării trebuie să te pună pe picioare!

Iar la final vă prezint şi „Cartofica de pe tort”: o navă a fost fotografiată în timp ce livra blindate din Turcia în Libia, în ciuda faptului că este impus un embargou asupra armelor. Nava care a transportat armamentul poartă drapelul Republicii Moldova...

Partager cet article
20 mai 2019 1 20 /05 /mai /2019 11:54
Sӑptӑmâna în care Transnistria şi-a bӑtut joc de OSCE

Înainte de a intra în miezul durianesc (cică e comestibil fructul, dar pute tare!) și mâzgos al actualităților din Republica Moldova, voi profita de această parte în care se mai respiră oxigen pentru a vă vorbi despre câteva evenimente marcante și importante:

ZILELE LITERATURII ROMÂNE În perioada 21 – 24 mai vor avea loc câteva prezentări de carte, proiectări de filme, lecturi, discuții și dezbateri la care vor participa personalități remarcabile și remarcate din spațiul românesc. Aș putea desigur să vă dau lista întreagă a participanților, dar dacă-i pun pe toți, ar semăna a pomelnic (de sănătate!), iar dacă aș alege câteva nume, teamă mi-e să nu șifonez vre-un orgoliu sensibil și nevinovat... Așa că vă las să citiți aici programul în întregime și chiar vă invit să participați activ!

FESTIVALUL DE POEZIE „GRIGORE VIERU” Este un eveniment care a avut loc în perioada 14-15 mai concomitent atât la Chișinău cât și la Iași. A fost a 11-a ediție a festivalului! Vedeți aici cine, cum și când au participat. Sunt foarte curios să știu care a fost „acoperirea mediaticӑ” a acestui festival, câte relatări, reportaje, știri în prime-time au fost difuzate. Teamă mi-e că nu au fost multe...

Aici aș avea și un mic apropo, chiar poate o nedumerire: avem trei evenimente literare notorii care s-au desfășurat unul după altul: 7-9 mai (Primăvara europeană a poeților); 14-15 mai (Festivalul de poezie „Grigore Vieru”) și 21-24 mai (Zilele literaturii române). Am o senzație de suprasaturație. Dacă obiectivul-țintă este atragerea unui public cât mai numeros, cred că e o eroare... Dacă e doar o competiție între „turnuri de fildeș și cristal”, e păcat. Această inflație de mega-evenimente literare e contraproductivă în primul rând din punct de vedere comercial. Să fiu înțeles corect: mă bucură mult că au fost, mă bucură enorm când mă uit la lista invitaților, dar ce-ar fi să fie mai distanțate în timp aceste evenimente? Măcar și de dragul consumatorului de carte, care nu ar fi nevoit să „aleagӑ”, măcar de dragul buzunarului acestui „consumator”, devenit și așa într-atât de rar...

CRONOGRAF Iar pentru ca acest sentiment de suprasaturație să fie desăvârșit, vă mai anunț un eveniment de anvergură: în perioada 22-28 mai, la Chişinău va avea loc a XV-a ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar CRONOGRAF! Este unul din cele mai importante evenimente culturale din Republica Moldova! Și, desigur, vă îndemn să vӑ duceți! Dar repet: oameni buni, la buzunarul „consumatorului” de cultură v-ați gândit?... Bănuiesc că toate aceste evenimente vizează cam același public...

Dacă am supărat pe careva din „sântele firi vizionare” implicate în organizarea acestor evenimente, vă rog să mă scuzați. Poate nu pricep eu ceva cum stăm cu cultura și comerțul... Și, la o adică, nici nu este vina lor... Circumstanțele, bată-le vina...

 

Iar acum, după ce am vorbit despre această efervescență culturală de mai, să trecem mai la fund, vorba unui speaker al unui parlament de altă dată. Și vom începe cu o serie de evenimente care pe mine m-a amuzat enorm de mult. Până la lacrimi, de jale lcrimile...

OSCE ÎN CALITATE DE PREȘ O serie întreagă de știri ne-au venit referitoare la Transnistria. Una mai trăsnită decât alta. Eu, cel puțin, am jubilat! Nu că aș fi câștigat ceva, dar se întâmplă exact ceea ce ziceam atunci când „Bratello”, aleas Frattini, s-a apucat de „rezolvat” conflictul transnistrean, ferm convins (ori poate că acei care l-au așezat pe această tigaie încinsă erau ferm convinși) că anume el, prieten cu ditamai Lavrov, va putea mișca carul din loc: OSCE a suferit un al ’nşpelea fiasco! Poate chiar unul din cele mai usturătoare-ever! Săptămâna trecută marele manitou a venit urgent la Chișinău să constate eșecul inițiativelor sale pacificatoare mărinimoase. Și chiar am râde cu gust, dacă nu ar fi totul din contul și pe spinarea noastră.

Un mic rapel pentru acei cărora le-a scăpat ceva: „Bratello”, cu un zâmbet până la urechi a ajuns pe meleagurile moldave și a început să „negocieze” dur, iar în caliatate de prim gest „amical” a insistat ca Moldova să facă câteva concesii importante: să le dea plăci de înmatriculare transnistrenilor, să înceapă discuții despre accesul băncilor din Transnistria la sistemul european bancar via cel din R. Moldova și, poate cel mai grav, dar ținut secret până nu demult, să negocieze cu Proşenko ridicarea embargoului pentru uzina metalurgică de la Rezina. La o altă „cerere” a domnului negociator, acea de a anula dosarele penale pentru separatiști, Moldova a avut suficient curaj să i-o taie scurt: nu-i treaba dumitale!

Drept răspuns la toate aceste „amabilitӑţi” Tiraspolul a reacţionat adecvat: a emis câteva decrete care anulează actele civile eliberate de autoritățile de la Varnița, creând și tensiuni la punctele de control și de trecere, și a băgat o „vinietӑ” de tocmai 100 de Euros pentru autoturismele din R. Moldova. Zic „adecvat”, fiindcă sunt decizii firești dacă e să pornim de la o înțelegere la fel de adecvată a ceea ce prezintă regimul de la Tiraspol.

Ce va fi mai departe? Frățică Frattini va pleca din funcție (va fi demis ori va pleca de bună voie, dezgustat, poate chiar la Moscova, să se pupe cu Lavrov), iar în locul lui va veni un alt „comisar” zelos, dar la fel de competent, care va începe o nouă rundă de „negocieri”, aplicând același algoritm: să ne arătăm disponibilitatea spre dialog, impunând Moldovei alte concesii, sperând ca Tiraspolul să răspundă cu aceeași monedă. Concesii care vor rămâne neschimbate, de la sine înțeles, iar Tiraspolul va găsi din nou motive și modalități să dinamiteze „progresele” și să mențină un status quo... De 27 de ani durează. Poate ar fi cazul să învețe ceva OSCE-ul?... Iar Moldova ce poate să facă? Să ceară, a câta oară, să fie retrasă armata rusă pe la diverse foruri internaționale... A făcut-o și acum. (În treacăt fie spus, ar putea și mai multe. Dacă ar exista „voinţӑ politicӑ”, firește.)

LUNECARE CONTINUĂ SPRE ABIS Dacă încă nu ați obosit, continuăm în ape și mai fetide: negocierile, sau mai bine zis, absența lor, pentru constituirea guvernului. Ne apropiem de trista aniversare a trei luni de la ultimile alegeri parlamentare. CCM i-a răspuns negativ lui Dodon: nu, el nu poate propune candidați la funcția de Prim-Ministru fără ca Parlamentul să fie funcțional... Dodon a zis că el va dizolva Parlamentul la vară, ceea ce înseamnă anticipate, fapt care nu este dorit de către majoritatea alegătorilor (doar 15,4% vor anticipate, conform sondajelor)... Dar pe cine și când a interesat ce vrea „alegatorul” în această țară?

Apropo, despre sondaje: a fost publicat recent unul care spune că preferințele alegătorilor rămân exact aceleași ca și după scrutin. Cu o mică excepție: Shor de când nu mai vrea să dea bani, nu mai intră în calcule. Adică anticipatele, în afară de cheltuială de bani publici, nu ar schimba absolut nimic!

Și un paradox pur moldovenesc: majoritatea respondenților vor în UE. Dar iată când sunt întrebați ce coaliții ar prefera răspund astfel: PSRM + PD – 28,6% (în principiu, scorul e firesc, sunt acei care votează pentru socialiști și îi vor la putere); PSRM + ACUM – 27% (Două partide absolut antagoniste, dacă e să-i credem! Propaganda celor de la ACUM e eficientӑ...); PD + ACUM – 7,3% (e, de departe, cea mai firească coaliție, unica „pro-europeanӑ”!). Amintesc: acestea nu sunt dezideratele partidelor, ci rezultatele unui sondaj de opinie! Cu alte cuvinte: moldovenii sunt năuci de tot! În loc să pună în funcție mintea și să se gândească la propriul interes, ei privesc televizorul şi urmeazӑ „ciobanul” de la partid...

În mare, totul depinde de ACUM: dacă ei vor ca Moldova să rămână „pro-europeanӑ” – știu ce au de făcut. Dar ei se tot screm să-i cheme pe socialiști la dialog...

CARTOFARII Obișnuiesc să trimit la sfârșitul textelor câte o Cireșicӑ de pe tort. Dar se pare că ar trebui de acum încolo să trimit câte un cartof! Sau câte o cartoafă. (Nu știu cum se determină sexul acestui tubercul, dar, dat fiind că ambele variante sunt tolerate de DEX, le pun aici, să nu se supere activiștii „gender”.) Eu nu știu care anume este cauza scumpirii exorbitante a produselor alimentare. Constat doar că se întâmplă după alegeri. Au cheltuit oamenii niște bani, nu? Trebuie puși la loc! Iar moldovenilor le-aș recomanda să se gândească de acum încolo la câte piei vor fi jupite de pe ei în schimbul fiecărui cadou electoral: magazine „sociale”, pachețele cu „ajutor umanitar”, suta de lei pentru participare la miting, „grecikӑ & tuşonkӑ”, concerte, etc., etc.

Partager cet article
13 mai 2019 1 13 /05 /mai /2019 11:52
Stalin - vesnic viu! (Photo: Radio Europa Libera: https://moldova.europalibera.org/a/ziua-victoriei-la-balti-marsul-memoriei/29217248.html)

Stalin - vesnic viu! (Photo: Radio Europa Libera: https://moldova.europalibera.org/a/ziua-victoriei-la-balti-marsul-memoriei/29217248.html)

Săptămâna care a trecut mari noutăți nu au fost… Poate eu văd rău, poate e din cauza că aștept noutăți dintr-o zonă anume… Poate că fiindcă ceea ce vine din Republica Moldova e de-a dreptul umilitor și rușinos…

Adică nu chiar tot. Mai vin și noutăți bune. Din domenii care, din păcate, au devenit periferice și mă îndoiesc să fi beneficiat de multă mediatizare.

POEŢI SCRIU PENTRU PRIMĂVARĂ În perioada 7-9 mai a avut loc la Chisinău cel mai mare festival literar din Moldova: “Primăvara Europeană a Poeţilor”, ajuns deja la ediția a IX-a. La Chișinău au venit scriitori importanți: Farid Huseyn (Azerbaidjan), Andy Fierens (Belgia), Linda Maria Baros, Yekta (Franța), Christian W. Schenk (Germania), Luba Feldsher (Israel), Magda Cârneci, Eugen Suciu, Daniel Corbu, Valeriu Stancu, Stere Bucovală, George Terziu, Mircea Dan Duţă (România), Evgheni Stepanov (Rusia). Au citit cumva în PMAN? Au făcut turul televiziunilor și radiourilor naționale? Chestie de valori, se vede...

CANDIDAT PENTRU EUROPA Romanul Tatianei Ţîbuleac, „Grădina de sticlă”, a fost nominalizat la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Romanul Tatianei este despre Chişinău. Tatiana e în lista scurtă a candidaţilor din partea României. Tatiana Ţîbuleac locuieşte la Paris. Nu ştiu dacă există ceva simbolistică în acest şir factual... Felicitări, Tatiana! Ar fi bine să câştigi premiul. Să afle mai multă lume despre Chişinău.

29 DE ANI DE LA PODUL DE FLORI Tristă aniversare... Cât de simplu părea totul atunci!... Și cât de departe suntem astăzi!... Dar mai cu seamă: cât de ușor ne-am lăsat înfrânți... Eu foarte des mă gândesc la povestea aia cu „Podul de flori”. Ai mei nu au fost la Prut. Puteau să meargă, dar nu au mers, deși au fost și au rămas unioniști convinși... Au fost în schimb mulți din cunoscuții noștri... Prieteni, rude... Ai mei au votat întotdeauna partide unioniste. Din acel anturaj de prieteni, rude nu prea aș putea numi unioniști astăzi. Iar unii sunt putinişti înrăiți... Da, eu foarte des ma gândesc la „Podul de flori”... Metamorfoze...

ÎNCASĂRI LA BUGET MAI MARI Cică veniturile la bugetul public național sunt în creștere. Cu tocmai 6,3%! E doar mai puțină evaziune fiscală, doar atât. Sunt sigur, mai avem încă o enormă marjă de progresie. Vă dați seama ce ar fi dacă am elimina offshor-urile din ecuație? Visăm...

BANI MAI PUŢINI Gluma-i glumă, dar vremurile de aur se cam apropie de sfârșit. Bani din străinătate vin mai puțini. Cu 7% mai puțini decât anul trecut. Nu este prima știre de acest fel. Dar data trecută se comunica despre ceva în jur de 3%. Bănuiesc că bani vor veni din ce în ce mai puțini, iar aceste „diminuări” vor fi și mai drastice...

ŢĂRILE STRATEGICE Moldova va deschide birouri comercial-economice în țări pe care le consideră strategice: SUA, Marea Britanie, Japonia, BeNeLux, China, Franța, Elveția, Suedia și Singapore. Va rog, care poate,să afişaţi lista în PMAN.

CÂND ÎŢI FACI TREABA BINE Cică un raport publicat de ruși acuză România pentru că susține unionismul în R. Moldova, inclusiv și portalul Deschide.md. Nu știu ce mare secret au descoperit ei, din moment ce pe pagina de start a portalului nostru de știri scrie clar cine și cum finanțează proiectul. Poate n-ar strica aceeași transparență și pe la celelalte situri şi media?

NASTASE ÎL PROMOVEAZĂ PE PLAHOTNIUC Cineva ar trebui să-i explice lui Năstase că orice acuzație care vine de la Cremlin adaugă credibilitate și capital politic celui acuzat. Și-apoi de ce ar trebui el să contacteze autoritățile din Rusia și nu pe cele din UE, spre exemplu?

GUVERN AŞA ŞI NU-I Năstase ar trebui să se gândească cum să aleagă Guvernul, nu să trimită scrisorele... Primele semne de nerăbdare încep a veni și de peste Prut. Astfel ambasadorul României a dat de înțeles că partenerii europeni așteaptă un guvern. Eu zic că n-ar strica ca europenii să-și mai aducă aminte de noțiuni precum „real politics”, să mai apese pe unde doare, așa cum au făcut în 2010, ori chiar mai târziu... Dar ei sunt ocupați cu alegerile. Se pare că nu au timp... Ori au, dar își ascund jocul bine? Poate că declarațiile și apelurile ACUM la „reconciliere” sunt un semn că se va mișca ceva din loc?

Cam atât. Ori am scăpat ceva?

Poate că am uitat să vă vorbesc despre acea mascaradă și prostie care se serbează în Republica Moldova de 9 mai? Nu, n-am uitat. Am omis deliberat. 

Să vă zic ce anume se sărbătorește? Rația de hrană de 300 de grame pe zi (atâta se dă în Corea de Nord astăzi, pe vreme de pace, într-o țară cu vegetație luxuriantă); sărăcia lucie ca în Venezuela (țară cu rezerve petroliere din cele mai vaste din lume); deficitul cronic și raționament pe cartele ca în Cuba (am văzut poze făcute de un prieten, nu e propagandă împotriva „socialismului progresist”); onoarea de a avea un „ministru de externe” precum Vladimir Iastrebciak al Transnistriei, coborât beat până la nesimțire de la bordul unui avion...

Să știți că până și Belorusia interzice lenţile de colorado și paradele cu portrete! Mai pe scurt, vă las să vă gândiți și singuri la viitorul pe care-l merită țara care serbează „victoria” regimului din cauza căruia a pierdut 10% din populație în 1946-47.

Partager cet article
6 mai 2019 1 06 /05 /mai /2019 12:29
Николай Копейкин "Случай в гастрономе"

Николай Копейкин "Случай в гастрономе"

Ar fi corect (și probabil în oricare altă parte așa ar fi fost) să zicem că noutatea săptămânii a fost demisia Procurorului Anticorupţie, ori, la urma urmelor, materialul publicat de Rise.md referitor la scoaterea uzinei metalurgice din Transnistria de sub sancțiunile ucrainene, dar... Altceva m-a șocat, indignat, întristat...

Dar până atunci se cuvine să vă doresc la toți sărbători luminoase de Paști. Duminică va avea loc deplasarea anuală și colectivă spre cimitire... Duminica trecută am sărbătorit învierea Domnului... Am ciocnit ouă roșii și am mâncat sfințit. Cică ar fi trebuit să fim ceva mai buni. Dar nu cred. Și cu învierea cred că mai așteptăm. Trece ea pe lângă noi. Din scamatoriile de Paști voi menționa doar astea: așa numitul „foc haric” ne-a fost adus în țară de mitropolia care a făcut secesiune de la biserica ortodoxa, dar nu s-a dezis oficial de KGB... Simbolul e puternic și cât se poate de adevărat...

Apropo, de Paști am mai avut o confirmare că R. Moldova a devenit o țară balneară. De fiecare sărbătoare importantă sunt luate cu asalt posturile de frontieră... 63 141 traversări în doar 24 de ore! Și ieșiri au fost mai multe decât intrări...

Dar să revenim la „noutatea” de la care porneam și care m-a șocat profund în această săptămână. Credeți-mă: celelalte nu au nicio valoare ori pondere pe lângă ea... Există la Chişinău un loc (fosta stradă Viilor, în perioada interbelică acolo se afla consulatul Italian (actualmente strada Mateevici-n.n.)) unde au fost împușcați oameni de către NKVD... 85 de cadavre au fost găsite într-o groapă cu var... Pe acel loc a fost instalată o piatră comemorativă. Desigur, nu este singurul loc de acest fel. Și s-ar cuveni ca fiecare să fie marcat, iar victimile – comemorate. Ca să înțelegeți ce spun: la Paris, în parcul în care mergem cu copiii la joacă, este instalată o placă comemorativă cu numele a peste 100 de copii evrei care locuiau în acest cartier și care în timpul războiului au fost ridicați de către naziști. În acest parc au fost adunaţi de prin casele apropiate... Fiindcă memoria despre acel rău absolut nu trebuie să dispară!

La Chişinau terenul respectiv a fost privatizat, iar pe acel loc se va construi vreun birt ceva, în stilul epocii... Nu-i exclus să vină şi vre-un popă să sfinţească noul local. În stilul epocii. Iar piatra a fost pur şi simplu mutată mai la o parte.

Noutatea respectivă m-a zguduit cu adevărat fiindcă am dat de ea exact în momentul când scriam un text prin care încercam să explic de ce NU SE POATE DISCUTA CU SOCIALIŞTII... Atâta timp cât nu vom delimita la nivel conceptual, dar categoric şi definitiv, ce e răul şi ce e binele, nu vom avansa nici cu un cm. Trebuie să înţelegem că există o legătură directă între acest caz şi acea corupţie endemică despre care ne tot văicărăm, ori cu profesorii de la liceul moldo-turc ridicaţi şi deportaţi...

Acum pe rând, drept că telegrafic:

PERVOMAI De 1 Mai socialiștii au pus de-o demonstrație. Ca să înțelegeți ce și cum e suficient să priviți reportajele. Nu cred că mai este necesar să pomenim cu cât se plătește participarea la un miting în Moldova. Tarifele sunt cunoscute de către toți. E un business la fel de ordinar deja precum cumetriile sau înmormântările.

DODON FĂRĂ 9 MAI Putin a decis să nu invite niciun lider străin de 9 mai la Moscova. Nu de alta, dar iar va veni doar Dodon, iar Putin nu vrea să se facă de râs pozând cu unul de alde dânsul.

DEMISIE CU VICTIME COLATERALE În urma unui e-mail trimis la mai multe redacții (tradițională metodă, nu-i așa?) în care se explică cum ar fi fost deposedat de afacere un oarecare Viorel Varzari prin intermediul procuraturii anticorupție, a demisionat șeful acestei instituții, Viorel Morari. Habar n-am (nu am cum să știu, la fel precum nu au nici acei care îl apără pe unul ori pe altul în acest caz) ce și cum, dar a fost deja reținut proprietarul rețelelor de restaurante „La Plăcinte” și „Andy`s Pizza”, Andrei Tranga, pentru șantaj. Începutul e bun, dar avem speranțe mai mari, ținând cont de alte nume sonore care circulă în legătură cu acest caz.

TRANSNISTRIA – MON AMOUR Rise.md publică un material care îl acuză pe Pavel Filip că ar fi negociat direct cu Poroşenko (ex-președintele Ucrainei) scoaterea de sub sancțiuni a uzinei metalurgice de la Râbniţa. În principiu, e motiv suficient pentru ca Filip să-și dea demisia și chiar să fie anchetat. Numai că noi așa și nu avem guvern... Și nici nu se întrevede unul... Deși ar fi atât de simplu... Cu toate acestea, ar fi probabil exagerat să spunem că suntem surprinși: cu doar două săptămâni în urmă, în ediția din 19 aprilie, vă scriam că atât Moldova (47,4 mln $) cât și Ucraina (31,9 mln $) hrănesc și alimentează regimul separatist de la Tiraspol...

E BINE SĂ FII ROMÂN Alocaţiile pentru copiii români (inclusiv acei din Republica Moldova) vor fi de 300 de lei româneşti. O sumă deloc neglijabilă. Totuşi e bine să fii român!

E BINE SĂ FII EUROPEAN Citeam zilele trecute că UE a alocat 1 miliard de euro pentru tinerii agriculotri dornici să-şi dezvolte afacerile!

Iar noi construim birturi pe morminte...

Partager cet article
30 avril 2019 2 30 /04 /avril /2019 13:29
1945: soldaţi germani privind imagini despre lagărele de exterminare naziste.

1945: soldaţi germani privind imagini despre lagărele de exterminare naziste.

Şi fără scăpare...

Pentru țările care ies din mrejele unor regimuri totalitare nu există altă soluție decât condamnarea și renunțarea definitivă la tot ce ține de trecutul totalitar. Uitarea nu este nicidecum o soluție. Trecutul uitat se răzbună, iar monștrii trebuie decapitați, arși și cenușa împrăștiată în vânt. Cică Ronald Reagan ar fi spus următoarele: „Freedom is never more than one generation away from extinction.” C-o fi ieșit aceste cuvinte din capul lui sau din al unuia din speach-writeri, nu are importanță. Căci e un mare adevăr! Iar pentru ca acest lucru să nu se întâmple, răul trebuie numit, zătrit și amintit mereu și peste tot.

Astfel s-a procedat în Germania după al doilea război mondial (ce-i drept, Germania pierdea în război și au fost „ajutați”), astfel au procedat țările baltice. Țările europei centrale au făcut-o doar parțial și, într-un mod absolut firesc, petele grase de sub spoiala proaspătă apar din nou la suprafață cu toate problemele aferente, iar corupția nu este decât una din ele...

În Rusia lui Putin un studiu sociologic a arătat că jumătate din tineri habar nu au despre represiunile staliniste, iar o majoritate covârșitoare de ruși au o atitudine pozitivă față de Stalin. Într-un reportaj recent, realizat de un jurnalist tânăr, Iurii Dudi, până și fiii și fiicele celor persecutați îl aprobă pe Stalin, îi justifică actele. Halucinant...

Din fostele republici sovietice doar țările baltice au făcut tabula rasa și au o politică în privința memoriei colective coerentă! Am putea desigur să luăm statistici la puricat, dar e suficientă doar curba lor de creștere a PIB per capita.

În Republica Moldova, un partid care poartă sus și tare simbolica sovietică, stalinistă, este partidul cu tocmai 35 de mandate în parlament, iar un bloc care se auto-identifică drept „pro-european” nu vede dificultăți în a iniția discuții cu socialiștii, chipurile pentru a lupta împotriva oligarhiei...

Ceea ce nu înțeleg ei și, din câte se observă în spațiul mediatic, nu o înțelege nici marea majoritate a comunității „progresiste” este că nu poate exista luptă împotriva corupției fără decomunizare și desovietizare desăvârșită. Așa cum a fost făcut în Germania de Vest de după război. Așa cum a fost făcut în țările baltice după ce s-au rupt din URSS. Așa cum încearcă să facă disperat (dar au întârziat mult) ucrainenii...

Și atâta timp cât fâlfâie drapele roșii cu steluțe și secere cu ciocane peste țară, nicio corupție nu va fi eradicată. Deci, să fie clar, o condiție absolut necesară (nu și suficientă, să nu ne amăgim) pentru a merge mai departe: desovietizarea și structurarea memoriei colective!

Anume așa și nicidecum invers! Nu construiești nimic trainic pe o temelie putredă.

 

P.S.: În chiar ziua în care scriam aceste rânduri, citeam îngrozit că pe locul fostului sediu al NKVD, unde au fost împuşcaţi şi aruncaţi în gropi cu var cel puţin 85 de oameni, se construieşte o terasă cu loc de joacă pentru copii, iar piatra comemorativă a fost strămutată...

Partager cet article
29 avril 2019 1 29 /04 /avril /2019 13:54
Duminica la biserica de la Ţarigrad, 2019. Photo: Ala Mirza

Duminica la biserica de la Ţarigrad, 2019. Photo: Ala Mirza

Biserica din satul Nicoreni a fost închisă de către sovietici aproape imediat după instalarea lor. Desigur, o cercetare mai amănunțită ne-ar permite să găsim și o dată exactă când s-a întâmplat. Dar pentru acest text și povestioara de azi această meticulozitate nu este neapărat necesară, dimpotrivă, poate fi chiar excesivă prin faptul că ar individualiza prea mult cazul... Cert e faptul că mama mea, născută în 1950, a crescut fără biserică în sat. Despre părintele bisericii știu doar că era tată a cinci copii și că au fost hărțuiți de noua administrație până când nu au plecat din sat. Legenda zice că s-a instalat la Drochia, dar e o informaţie care ar merita (aceasta neapărat!) verificată: dacă s-a mutat la 12 km de sat sau dacă l-au mutat în locuri mult mai îndepărtate...

Creștinii mergeau la una din puţinile biserici care mai funcționau, la Țarigrad, un sat alături de Drochia. Asta însemna 12-13 km într-o direcţie pe care, de cele mai multe ori, trebuia să-i mergi pe jos. Buneii mei erau oameni credincioși. Poate nu suficient de bisericoși pentru a face câte 25 de km în fiecare duminică, dar noi, nepoții, spre exemplu, am fost botezați și datinile se respectau cu strictețe.

Așa că de fiecare Paște, bunelul lua coșul cu merinde și se ducea la Țarigrad la slujbă pentru a sfinți pască, ouă roșii și ce mai era pe acolo. Am prins și noi această vreme. Numai că pe când eram noi mici bunelul nu se mai ducea pe jos, ci mergea cu tata cu mașina, iar noi ne trezeam dimineața și așteptam cu nerăbdare să se întoarcă de la Țarigrad, căci ne era foame, iar de mâncat nu aveam dreptul până nu gustam ceva sfințit...

Ei, dar pe atunci, pe vremea când se întâmplau cele povestite aici, maşini nu prea erau...

Zinica creștea, iar odată cu ea îi creștea și curiozitatea. De fiecare Paște, an după an, tata pleca de cu noapte la sfințit pasca și revenea când se făcea ziuă și abia după aceea se putea așeza la masă de sărbătoare... Mama îi tot explica cum și ce se întâmplă acolo, la biserică, că-i tare frumos, iar Zinica murea de curiozitate să vadă măcar o dată cum e minunea asta în realitate... Anii treceau, iar misterul devenea din ce în ce mai ispititor și acea poveste a „sfinţirii bucatelor” din ce în ce mai minunată. Dar tata tot nu voia s-o ia, considerând-o prea mică pentru acea încercare: 25 de km de mers pe jos...

Însă a venit el şi anul când, în sfârșit, părinții au considerat că Zinica a crescut mare și că poate merge cu tata la Țarigrad, la sfințit pasca! Pe la o bucată de noapte s-au trezit, s-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, și au ieșit pe poartă afară...

Nu au mers departe... Ajunși în capătul satului, la șoseaua care duce spre Drochia, au dat de un veritabil block-post: erau acolo și miliţianul satului, și directorul de școală, și președintele comitetului de partid, şi acel de comsomol... De cum a văzut-o, directorul s-a răstit la mama:

- Da tu, Zinico, încotro te-ai pornit?!

A fost suficient... De frică, de ruşine, Zinica a făcut stânga-mprejur şi a fugit tot atunci acasă...

xxx

Atunci când văd știrile oficiale în această zi mă gândesc la toți acești activiști partinici arborând și astăzi secere și ciocane, steluțe roșii, pupându-le la fel de bălos și evlavios ca pe icoanele din biserici și crucile din mâinile mitropoliților KGB-iști în ziua de Paști...

Dar mă gândesc și la „creştinii evlavioşi” cărora nu le este silă să-și aprindă lumânări de la „focul haric” adus și ținut de ucigă-i crucea...

Partager cet article
29 avril 2019 1 29 /04 /avril /2019 11:52
Săptămâna în care s-au împlinit două luni de la alegeri

Nu vom putea începe această „ediţie” fără a pomeni despre acei 253 de decedați în atentatele mișelești din Sri Lanka… Erorile și intrigile politicienilor nasc monștri. Monștrii comit monstruozități... Cumva acest măcel ar trebui oprit. Poate să începem prin a ne auzi? De ce nu am începe de la „liderii spirituali”? De ce nu am începe de la „intelectuali”? De ce nu am începe prin a sancționa orice speculație, orice manipulare, orice instigare la ură?...

În chiar zilele care urmau după incendiul care a mutilat catedrala Notre-Dame de Paris am dat de o postare cu ruinile unei moschei din Alep. Titlul postării „Notre-Dame d’Alep”... Mă întreb dacă persoana care a efectuat postarea respectivă, un intelectual notoriu pe care, de altfel, îl respect enorm, știe că aceste mesaje au circulat masiv în mediul musulman integrist în primele zile după incendiu... În luptele noastre pentru niște idealuri abstracte ne permitem acte, atitudini, opinii care costă vieți omenești. În fața cui răspundem?...

Din păcate, în Republica Moldova noutăți nu prea avem. Blocul ACUM și PSRM nicidecum nu se pot înțelege (și „slavă Domnului” am zice noi!). Apropo, celor de la ACUM le-aș recomanda un reportaj destul de meseriaș, realizat de către Iurii Dudi, „Колыма-родина нашего страха” (Kolyma – patria fricii noastre). Filmul e făcut mai degrabă pentru adolescenți și tineri, deci cred că le va fi accesibil. Poate vor reuși să înțeleagă de ce nu se poate discuta cu acei din PSRM...

Nouatatea cea mai mare, inclusiv pentru Republica Moldova, a venit din Ucraina. Zelenschi este noul președinte al Ucrainei. Niciodată nu vin cu recomandări de vot, dar nu sunt ucrainean, alegerile au avut loc și pot să recunosc că aș fi votat pentru Poroşenko. Vom mai vedea ce și cum de acum înainte. Pentru noi este foarte important ca Ucraina să-și mențină vectorul eurointegrator și pro-NATO. Zelenschi nu-mi place nu pentru că ar fi, chipurile, pro-rus. În primul rând, nimic nu ar indica că ar fi un pro-moscovit. În al doilea, se insistă mult precum că Zelenschi ar fi omul lui Kolomoïski, or anume grație eforturilor acestuia din urmă Ucraina nu a pierdut și orașe precum Kharkiv sau Dnipropetrovsk în 2014. Se știe că anume Kolomoïski a organizat primele unități de voluntari care au intrat în luptă cu separatiștii. Dar iată că un alt jurnalist de la Kiev, Matvei Ganapolski, afirmă că doar doi oligarhi din Ucraina nu au finanțat campania lui Zelenschi... Adică totul ar fi cam pe dos față de mesajele vehiculate masiv. Iar dezbateri eu nu privesc din principiu, nici televizate, nici pe stadioane: le consider profund antidemocratice și contraproductive. La dezbateri câștigă acei care au limba mai dezlegată și sunt fotogenici, nu acei care au program, idei și merită să fie aleși... Zelenschi nu mi-a plăcut chiar din momentul în care și-a anunțat candidatura, în cadrul unui interviu lung cu Gordon. Mi s-a creat atunci impresia că el habar nu are ce înseamnă putere politică, mandat, stat...

Acum, telegrafic, despre celelalte voi şi nevoi:

JAZZ LA SOROCA Moldova nu duce lipsă de evenimente frumoase culturale. Pe bune, nu este o glumă. Numai că majoritatea au loc la Chișinău. De aceea mă bucură enorm când unele din aceste evenimente migrează în provincie! La Soroca, de exemplu, se cântă Jazz! Să ne bucurăm pentru soroceni!

DEMISIE ISTORICĂ A demisionat Pavel Ciobanu! Incredibil, dar adevărat... Pavel Ciobanu conducea fotbalul moldovenesc din 1997! Sub egida lui, Moldova a devenit o adevărată țară a fotbalului, stadioane și terenuri sunt la tot colțul, copiii nu se ocupă cu prostii, dar joacă toți fotbal, avem ligi profesioniste și amatoare structurate, competiții oneste și generatoare de venituri, iar echipa națională a devenit respectată la nivel internațional. Te vom regreta enorm, Pavel Ciobanu...

DRONELE INTERZISE Vă mai aduceți aminte de superbele imagini filmate cu dronele despre luxul și averile mahărilor de la noi? Gata, nu vor mai fi. Dronele au fost interzise. Deși eu unul nu înțeleg la ce le-au interzis. Oricum, drone nu mai folosește nimeni, iar imagini trăsnite nu au fost publicate demult. Oare de ce? Și ce a fost cu acea explozie de dronofilie atunci?

LUCINSCHI DAT ÎN CĂUTARE Sergiu Lucinschi, fiul cel mai mare al ex-președintelui Moldovei, a fost dat în căutare internațională de către organele abilitate din România. O fi, probabil, persecutare politică, altfel n-are cum. La noi regulat sunt aleși doar din acei „curati ca lacrima” și „cu mâinile curate”...

PĂSĂRICĂ FĂRĂ AUTORIZAŢIE Ziceam mai sus de drone, dar se întâmplă lucruri și mai trăsnite pe la noi. La Chișinău a aterizat un ditamai Boeing! Fără autorizație de a intra în spațiul nostru aerian, fără nimic! Pur și simplu echipajul a vrut să se distreze. Să facă „un krug” cum se zice pe la noi... Ori poate a venit după Lucinschi?... Cine să-i știe?...

DODON – ECHIVALENTUL Iar la Vladivostok a venit Kim Jong-un, dictatorul nord-corean, că să se vadă cu Putin. Lumea cu care se vede Putin e foarte și foarte selectă!

Partager cet article
25 avril 2019 4 25 /04 /avril /2019 16:26
Photo: Constantin Grigoriță

Photo: Constantin Grigoriță

Se pare că îmbătrânesc… Am realizat acest lucru acum câteva săptămâni și a devenit o evidență într-atât de clară, mi-a apărut într-atât de bine conturată în minte, încât m-a și speriat într-un fel…

Nu, să nu credeți, sunt bine atât fizic cât și moral, aceeași sete și dragoste de viață, totul e la loc, intact, ba chiar am impresia că parcă am și învățat câte ceva… Și nici nu folosesc aici cuvântul „bătrâneţe” cu toată încărcătura lui semantică negativă.

Cel mai puțin, desigur, aș vrea să vă scriu despre mine, asta dacă am considera că ar exista în genere scriere despre altceva decât despre sine... Dar exact de aici a și pornit acest text! De la scriere.

Scriu pe aceste pagini din 2010. Pe atunci eram foarte tânăr. Impardonabil de tânăr. Voiam să strig, să „urlu-ntruna”, dar și să fiu auzit de cât mai multă lume! Într-un fel, dacă e să cred statisticile din culisele blogului, probabil mi-a reușit câte ceva.

Iată una din trăsăturile esențiale ale tinereții: nevoia acută, fundamentală și existențială să placi! Să placi la cât mai multă lume, chiar și epatând sau scandalizând galeria. Ah, câtă suferință mi-a adus acea „tinereţe”! Nu zic, mi-a adus și multe satisfacții. Cu certitudine, mai multe satisfacții decât neplăceri.

Dar această căutare de aprecieri pozitive e una din cele mai insipide și mai tiranice modalități de a-ți reduce din libertate! Or, nu libertatea gândului era oare esențialul „raison d’être” de la care pornea toată aventura cu 10 ani în urmă? Oare nu tot eu scriam în 2014:

Nu atît opinia cititorului contează pentru autor, cît insuşi faptul că el ARE O OPINIE.

Şi nu atît faptul că el are o opinie contează pentru autor, cît faptul că el are o opinie PROPRIE.

Şi, mai cu seamă, curiozitatea absolută a autorului se îndreaptă spre FELUL în care cititorul a ajuns la OPINIA PROPRIE”?

În același an, 2014, am început un enorm proiect (pentru mine și ținând cont de eforturile care mă costă) în colaborare cu Deschide.md : în fiecare vineri public comentarii ale evenimentelor săptămânii din Republica Moldova. Nu avem contract cu redacţia. Și am înaintat doar două condiții: nu mi se umblă la texte și nu sunt plătit. Astfel înțelegeam eu să-mi protejez libertatea de a scrie și de a gândi. Deci, să fie clar: eu scriu gratuit!

Dar nu este suficient... Să plăci, să fii citit de cât mai multă lume... Să fii apreciat de către elitele opiniei publice (așa-numitul mainstream), de către „autorităţile morale” ale neamului... Oare există o cenzură mai eficientă?

Assez! Enough! Basta! Sunt prea bătrân pentru aceste jocuri... Mi-e teamă de altfel de bătrâneţe, acea hidoasă şi urâtă, când îţi înlemneşte gândul şi ţi se solidifică „punctul de vedere”.

Iar acum câteva săptămâni primeam o publicitate/invitație la un proiect megaloman, DAU. Un „artist” a refăcut un institut de cercetare secret sovietic, iar vizitatorilor li se propune un joc de roluri. Pe durata a cel puțin 6 ore (nu se poate mai puțin!) ți se atribuie un „rol” pe care urmează să-l joci. Poți fi femeie de serviciu, milițian, agent KGB, savant, muncitor de rând, orice, în funcție de o anchetă care ți se face când cumperi „pass”-ul. Și e scump, nu foaie verde! Nu ai dreptul la telefon, aparat de fotografiat... Inițial, intrigat, ascultând mai multe comentarii elogioase, am avut ferma intenție să mă duc. Chiar mă întreba cineva pe o rețea de socializare, dacă am fost și ce cred despre DAU.

Și atunci ceva a făcut „tilt”! Am îmbătrânit imediat! Adică cum, să devii rob, chiar și pentru câteva ore, mai și plătind pentru asta? Plus jamais ça! Efectul care s-a produs asupra mea a fost însă mult mai mare și nici eu nu mă așteptam la asta: următorul comentariu negativ referitor la editorialul de vineri nu mi-a stârnit nicio reacție bolnăvicioasă. Da, cred că am înțeles că nu mai vreau să plac.

Trăiesc acum o stare de euforie greu de explicat. Savurez această conștientizare a libertății de spirit cu o plăcere aproape voluptoasă... De parcă aș fi întinerit cu vreo 20 de ani!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher