Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
16 janvier 2019 3 16 /01 /janvier /2019 13:50
Un road trip cu Cartea Verde

Mai nu am decretat Golden Globe 2018 drept un flop absolut ! „Roma”, în afară de câteva imagini, nu m-a impresionat prin nimic; „Bohemian Rhapsody” pornea cu un handicap aprioric important (nu sunt adeptul filmelor biografice) și, după vizionarea filmului, așa și nu l-a depășit. Dimpotrivă, am regretat că l-am privit: mai bine ascultam încă o dată vre-un playlist cu Queen... Competiția a fost salvată in extremis de un film, „Green Book” de Peter Farrelly! Deși categoriile la care a fost premiat filmul sunt de-a dreptul stranii.

 

Dar să lăsăm premiile și să vorbim despre film: „Green Book” este un road movie care exploatează excelent clișeele clasice ale genului: două persoane aparent foarte diferite învață să se cunoască și se împrietenesc pe parcursul unei călătorii pline de peripeții și întâmplări din cele mai variate. Îmi veți spune că nu ai din ce face un masterpiece, dar tocmai aceasta și este o specificitate a Hollywood-ului. Să scoată giuvaiere perfect șlefuite până în cele mai mici detalii din mulaje și forme vechi. Așa dar, iată povestea: două personaje diametral opuse, un alb și un negru, au de călătorit prin Statele Unite. Numai că clișeele sunt puțin date peste cap: albul este un bad boy, iar negrul este un pianist celebru rafinat. Pe de asupra, călătoria lor se întâmplă în perioada segregării pe undeva prin statele sudului. Sună intrigant, nu? Restul e meserie de cea mai înaltă probă cinematografică! De privit neapărat! 

 

Ah da, Green Book. Green Book este un ghid turistic cu localuri și locuri care acceptă negrii și care îi este înmânat italianului (alb) ce are drept misiune să-l acompanieze și să-l protejeze pe celebrul pianist (negru) într-un turneu prin sudul SUA.

Partager cet article

16 janvier 2019 3 16 /01 /janvier /2019 08:00

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,

Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!

(M. Eminescu, „Împărat şi proletar”)

 

И крестьянин начинает подражать блатарям в своем поведении, в своих поступках. Он поддакивает каждому слову блатарей, готов выполнить все их поручения, говорит о них со страхом и благоговением. Он спешит украсить свою речь блатными словечками – без этих блатных словечек не остался ни один человек мужского или женского пола, заключенный или вольный, побывавший на Колыме.

               Слова эти – отрава, яд, влезающий в душу человека, и именно с овладения блатным диалектом и начинается сближение фраера с блатным миром.,

Varlam Şalamov, „Колымские рассказы”, (Азбука, 2017, p.186)

 

Mare tămbălău în găinăria Republicii Moldova! Un poliţist rutier iarăşi a “divizat soţietatea”: pentru unii el este un erou, apărător al valorilor naţionale, exemplu de verticalitate şi virtute; pentru alţii – naţionalist şi „fascist” înrăit.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Un inspector rutier a oprit o mașină. Din câte se vede în filmulețul înregistrat de șofer (element important!) polițistul a oprit mașina pentru exces de viteză. Șoferul cere să i se adreseze în rusă, iar polițistul refuză răspunzând că nu este obligat s-o facă. Apropo, șoferul, chiar și din puținul pe care-l rostește, lasă de înțeles că nu este nici pe aproape un „far al inteligenței”, limba lui rusă fiind destul de stâlcită. Dar cred eu că e mai bine să priviți filmul. De mai multe ori. Și să încercați să identificați detaliile. Intonații, accente, postùri. Totul își are importanța în acest video. Cred că ar trebui să le mulțumim celor de la Gagauzinfo.md pentru că l-au difuzat, chiar dacă sunt convins că nu au știut ce au făcut. Adică ei au publicat acest filmuleț cu un scop bine determinat, dar au obținut un efect total diferit. Haideți să vedem ce am văzut eu:

Conflictul lingvistic este secundar: Vom porni de la faptul că noi nu știm cu exactitate cât de lungă a fost înregistrarea. Bănuiesc că ni s-a prezentat doar un fragment. Bănuiesc că ceea ce a rămas în afară ar inculpa și mai mult... șoferul! Și nu pentru faptul că nu vrea să vorbească „limba de stat” ori că nu ar înțelege-o. Chiar și din bucata de video prezentată e clar că mașina a fost oprită pentru exces de viteză. Vom lăsa un procent pentru securitate, dar în proporție de 99% sunt convins că șoferul chiar a încălcat regulile. Dovadă e și tactica de apărare pe care a ales-o. Și uite-aici e loc pentru o reflecție pe mai multe subiecte odată. Ceea ce a încercat șoferul, este să înjosească polițistul, să se plaseze în acest „duel verbal” imediat de asupra, pentru a scăpa de amendă. Acest fel de „comunicare” este caracteristic mediilor interlope, banditești. În jargon românesc chestia asta se cheamă „a lua pe cineva la caterincă”. În rusă asta ține de ceea ce interlopii numesc „poniatii”, „razruliti po poniatiam”, „po fene botati”, „kaliakati” ș.a.m.d. Scopul șoferului este să-l aducă pe agentul poliției rutiere în acest câmp, în câmpul duelului verbal, în cele mai excelente tradiții banditești. Și deja acest fapt, departe de ajunge la componenta „lingvistică”, îl dezavantajează net pe șofer. Asistăm, înainte de toate, la un dialog între un „gopnik” (cu scuzele pentru exagerările stilistice de rigoare, dar intonația, accentul vorbitorului și erorile gramaticale comise, chiar și cu politețea vădit scremută știind că filmează, anume la gopnici mă fac să mă gândesc) și un agent de circulație (anume așa, și nu „ment”!, căci mentul ar fi discutat altfel, cu alt vocabular și altfel de atitudini).

Ce ascunde, de fapt, „conflictul lingvistic?” Tentativa șoferului de a-l face pe polițist să i se adreseze în rusă este, în primul rând, o dorință de a-l deplasa într-un câmp în care acesta s-ar simți mai puțin în apele sale, pentru a-l „lua la caterincă” mai ușor. În al doilea rând, cred că și polițistul înțelege perfect că este filmat. În acest video se vede bine că agentul de circulație are un accent puternic. Respectiv, el înțelege că felul în care vorbește rusa va fi negreșit folosit împotriva lui. Nu în sensul legal al cuvântului, evident. Probabil el s-a și văzut deja erou al rețelelor de socializare, pe Facebook sau, și mai probabil, pe OK, în care toți își bat joc de un „maldavan-baran”, un țărănoi care a fost pus polițist, un... Nu prea doresc să dezvolt acest șir, căci intuiesc că acei care locuiesc în Republica Moldova îl cunosc la perfecție. Refuzul său de a vorbi rusa este o reacție de apărare absolut firească și umană, mai mult decât atât, îmi apare drept unica posibilă în această situație (spre regretul multora, acest lucru îi cam știrbește din aura de „erou, luptător pentru cauza națională” polițistului, dar îl face oarecum mai... uman!). Și iată aici ajungem la esența problemii. Fiindcă ceea ce dezvăluie acest video sau ceea ce el ascunde, dacă doriți, este fundamental pentru a înțelege procesele care ne-au guvernat timp de 28-30 de ani.

Esenţa problemii Vom începe de departe. Noi am greșit cam tot ce am făcut timp de 30 de ani. Am greșit până și aparatajul metodologic pe care l-am folosit pentru a analiza evenimentele din Republica Moldova de la Independență încoace. Toată această perioadă noi am discutat despre spațiu post-sovietic și tranziție economică, despre renaștere națională și conflicte interetnice... Or aceste elemente îmi apar astăzi drept secundare. Dacă am fi aplicat o altă grilă, acea post-colonială, poate că am fi găsit soluții mai adecvate realității, mai viabile și mai eficiente. Și nu este doar o eroare a nostră. Până și „partenerii noștri strategici” au greșit tratându-ne excluziv ca pe un spațiu post-sovietic, trimițându-ne experți și „ambasadori” sovietologi de-a lungul anilor... Această eroare mai persistă și astăzi... În principiu, dacă e să pornim de la un exemplu tipic pentru societățile post-coloniale, de la acea situație când o minoritate etnică deține majoritatea resurselor, economice în primul rând, totul devine explicabil: de la caracteristicile elitelor economice, existența dodonilor, usatîilor și shorilor, neputința geopolitică și până la exodul masiv al populaţiei autohtone... Într-atât de simplu și evident, încât te apucă și groaza. Fiindcă și exemple în istorie când asemenea schizofrenii post-coloniale au terminat în băi de sânge există destule...

Haideți să mai privim o dată filmulețul. Ce avem? Un individ care aparent a încălcat legea, dar care se ține obraznic, de parcă această „încălcare”, mai ales constatată de un „localnic”, nu l-ar privi. Infracțiunea propriu-zisă, chiar dacă este penalizată, nu-i afectează nici într-un fel statutul de „stăpân” (altfel, ar fi postat el oare filmul?), ba chiar îi aduce puncte de credibilitate în „comunitatea” lor... De cealaltă parte, un polițist care este vizibil nervos (urmăriți gestualitatea mâinilor) și care încearcă să păstreze un cadru oficios și politicos, în pofida șoferului care îl trage în mocirla relațiilor „superior – inferior”... Filmul este, de fapt, dacă e să ținem cont de cele relatate mai sus, extrem de urât și îngrijorător...

Ce-i de făcut? În primul rând, și acest lucru ar trebui să-l înțeleagă toți, inclusiv alolingvii, orice formă oficială de bilingvism trebuie abandonată. Din păcate, suntem la ani-lumină de situația care ne-ar permite să ne gândim să-i acordăm un statut oficial limbii ruse. Mă tem că și așa s-a ajuns prea departe. Toate aberațiile cu „limba de comunicare interetnică”, acte oficiale recunoscute în limba rusă, etc. trebuie abandonate. Limba română, fiind limba vorbită de către majoritatea populației, trebuie să devină liantul oficial obligatoriu integrator. Acesta ar putea constitui un fundament solid pe care se poate încerca de construit ceva, dacă se mai poate... În schimb, statul ar trebui să investească sensibil mai mult în diversitate culturală și lingvistică. Nu există contradicție aici. Limba rusă, la fel precum și limbile celorlalte popoare trebuie susținute și încurajate. Situația când de minorități se ocupă Kremlinul nu mai poate fi acceptată şi devine periculoasă. În altă ordine de idei, trebuie investit enorm de mult în dezvoltarea ascensoarelor sociale. Elitele tradiționale economice trebuie zdruncinate din temelii. Asta nu înseamnă în niciun caz exproprieri sau „discriminări pozitive” (chiar dacă această experiență a fost și mai este folosită în multe state pentru a elimina situații „dezechilibrate”), însă respectarea unui anumit „contract social” trebuie să devină o condiție obligatorie pentru ascensiunea la „elitism”. Nu-i exclus, deşi s-a întârziat enorm de mult aici, ca o „desecretizare” a arhivelor şi o lege a lustraţiei să contribuie la, cel puţin, sanarea atmosferei. De la sine înțeles, influența și propaganda Kremlinului trebuie combătută cu vehemenţă, la fel precum și acest soi de „idiolatrizare” a culturii interlope ruseşti. Din fericire, cultura rusă este altceva decât ceea ce ni se prezintă în Republica Moldova.

Bănuiesc că cele spuse de mine aici nu vor fi deloc pe placul multora din Republica Moldova. Însă exemple sunt prea multe și realitatea îmi confirmă gândurile. Iar dacă încearcă careva să mă acuze de rusofobie, țin să vă spun că naționalitățile nu au nicio importanță în ceea ce descriu. „O minoritate etnică deține majoritatea resurselor economice” – iată esențialul. Mecanismele funcționează exact la fel indiferent de cine sunt actorii.

Iar pe final, chiar dacă nu am intenţia să vă zdruncin liniştea sufletească şi convingerile belicoase, v-aş ruga să vă aduceţi aminte de un caz care a făcut să curgă destulă cerneală virtuală: moartea lui Braguţa. Încercaţi să re-derulaţi cazul ţinând cont de cele citite mai sus. Parcă se aşează altfel lucrurile, nu-i aşa?

Partager cet article

14 janvier 2019 1 14 /01 /janvier /2019 11:34
Săptămâna în care am văzut „Crăciun II”

Error 401: UNAUTHORIZED: The request has not been applied because it lacks valid authentication credentials for the target resource.

CRĂCIUNURI Hai, că încă nu a mai rămas mult! Mai avem una din patru de suportat și gata, am scăpat pe-o vreme. A mai rămas doar „anul nou pe vechi”. Vă doresc tărie de caracter și mai puțină în pahare! Aveți grijă de ficat, dragii mei! Apropo, știți câte țări mai suferă azi de schizofrenia asta? Doar 5. (În afară de noi mai sunt Ucraina, Belarus, Eritreea și Liban). Mai adăugăm încă trei care nu sunt schizofrene, ci doar înglodate în secolul 19: Rusia, Serbia și Georgia care serbează doar pe vechi. Cred că cele 5 în curând vor fi doar 4, căci Ucraina a primit Tomosul de la Constantinopol și ei au ferma intenție să meargă în pas cu epoca.

Pentru a încheia subiectul celui de al doilea Crăciun calendaristic, dragii mei antihriști (nu vă speriați, veți înțelege imediat de ce spun asta), voi menționa că am fost gratificați de felicitarea sectantului secund, ofițerului Cantarean: „Cu mult curaj și discernământ duhovnicesc trebuie să trăim în aceste „zile rele și viclene” (Efeseni 5,16), ca să nu cădem din Adevăr în neadevăr, adică în minciună, care caută să ne înșele cu pseudo-sărbători și pseudo-valori”. Adică, la arme, dragi creștini, căci antihriștii ne asaltează! Apropo, de ce tot insist, Doamne, iartă-mă?... Fiindcă Gundeaev, șeful lui Cantarean,a decretat că Internetul și gadgeturile prin care accedeți la el, sunt lucrarea necuratului. Ținând cont de suportul de pe care citiți aceste rânduri adresarea mea de mai sus devine, sper, mai clară, nu?

ELECTORALA Suntem în plină campanie electorală și toate energiile dispar în această gaură neagră gravitațională, despre care nu prea am încă ce scrie. CEC-ul a anunțat că a înregistrat 401 „pretendenţi la candidaţi” (fabuloasă apelațiune!) în cele 51 de circumscripții. Să vedem câți vor rămâne până la urmă, căci „pretendenţii” culeg de zor semnături. Până una alta ar fi cuminte să studiem atent listele (găsiți aici lista completă) și, de ce nu?, chiar vă invit insistent să vă ajutați preferatul D-stră cu o semnătură. Nu de alta, dar să nu rămânem doar cu acei care au capacitatea să folosească din greu „resursa administrativă”... Ca să înțelegeți mai bine, iată un exemplu: Promo-LEX a făcut public un raport despre „cadouri electorale” în care afirmă că campioni la acest capitol sunt... PSRM, Shor, PN și PD. Nu că ei ar fi mai răi, ei pur și simplu au posibilitatea s-o facă... Nu știu de ce, dar CEC-ul tare s-a mai supărat pe acest raport: cică influențează alegerile.

Apropo, eu deja am făcut o mică „cercetare” referitoare la circumscripția care mă privește, 50, acolo unde avem tocmai 14 „pretendenţi”: am făcut un search igienic pentru fiecare din candidații pe care îi cunoșteam mai puțin, nu cumva să-mi scape „perla rară”. Încercați! Veți constata că rezultatul e surprinzător și alegerea finală devine relativ ușoară. Dacă poate nu știați, pe rețelele de socializare se duc deja lupte acerbe anume pentru circumscripțiile din străinătate... E și firesc, dacă stai să te gândești bine, să se întâmple anume astfel, dar e un subiect care merită abordat aparte. Pentru moment am să vă zic doar că mi-am elaborat un mic „algoritm” care să-mi permită să aleg mai uşor.

Printre altele, s-a încheiat înregistrarea prealabilă a cetățenilor care intenționează să voteze peste hotare. S-au înregistrat ceva mai mult de 21.000. Numărul îmi pare mic. E mai ușor să te înscrii în grupuri pe Facebook, nu-i așa?... Cu toate acestea țin să le amintesc tuturor că această înregistrare nu este obligatorie și nu are nimic în comun cu dreptul la vot. Mai pe înțelesul tuturor: dacă nu v-ați înregistrat, puteți vota în oricare din circumscripțiile din străinătate!

TRAGEREA ÎN ŢEAPĂ Mare dezamăgire și neliniște la curtea lui Dodon! După ce s-a înțeles cu Putin să fie anulate taxele de import în Russia pentru business-ul care, din spusele lumii, i-ar fi subordonat, Rusia, practic concomitent, interzice mărfurile din Ucraina și cele care au tranzitat prin Ucraina! Pentru această ispravă, eu i-aș trimite lui Medveput o maaaare Cireșică să și-o pună pe tort. Dodon i-a și scris urgent lui Medvedev să se plângă, nu de alta, dar se duce de râpă business-ul, iar orice piramidă mafiotă nu se ține decât prin violență sau capacitatea „capului” de a asigura venit constant. Numai că cineva ar trebui să le explice (căci pe acei de alde mine ei nu-i cred) tuturor dodonilor și celor care mai speră ceva de la Rusia că totul a devenit ireversibil în 2014. Și Moldova n-are nicio treabă cu chestia asta: toate întrebările – Cremlinului.

Partager cet article

12 janvier 2019 6 12 /01 /janvier /2019 16:31
Victoria Stefaniuc

Victoria Stefaniuc

Je ne pense pas être le seul qui ait jamais été dans cet embarras : expliquer à un étranger certaines traditions, légendes, voire même des faits réels de chez nous, La Moldavie ou la Roumanie (parfois, pour expliquer quelque chose on est obligé de recourir à un véritable cours d’histoire intensif, descendant jusqu’au Moyen Âge, sinon jusqu’à Trajan et Decebal!). Et je suis convaincu que ce n’est point une spécificité qui nous soit propre, car d’innombrables fois j’ai pu observer la peine des autres essayant de m’expliquer à moi certaines bizarreries traditionnelles.

Il existe quand-même dans un espace homogène et familier un sol fertile de notions qui s’apprennent depuis l’enfance. Elles s’installent dans les têtes sans efforts, sans trop d’explications, s’organisent dans une sorte de contexte implicite culturel. Ces notions sont si bien installées et si parfaitement comprises et assimilées que la plupart d’entre nous seraient incapables de les expliquer par une définition claire comme dans un dictionnaire. Et lorsqu’on a un conte à raconter on ne fait que tresser un fil épic, lier d’une manière ou d’une autre ces notions dans une trame autant dramatique que possible. Et c’est là que le conte prend vie, les personnages se complètent et expient son destin tout en bâtissant un univers fabuleux en harmonie avec le monde réel qui nous entoure, s’alimentant réciproquement.

Mais comment faire lorsque ces notions n’existent pas ? Quand tu dois expliquer ce que Mère Dochia, Făt-Frumos, Zmeu ou encore Mărţişor veut dire ?...

A la fin du mois de décembre de l’année dernière j’ai emmené mes enfants voire un spectacle réalisé et présenté par Victoria Stefaniuc, « Le Dragon et le Porte-bonheur moldave ». J’y suis allé pour les enfants avant tout, mais j’avais ma propre curiosité, je l’avoue, un peu vicieuse. Le spectacle de Victoria n’est autre chose que la légende du Mărţişor. Mes mômes savent ce que c’est et avec quoi on le mange, c’est-à-dire ils maîtrisent les notions et jusqu’à certains fils épiques. Ma fille m’a même demandé laquelle des variantes de la légende allait être présentée précisément. Ce qui m’intriguait beaucoup c’était comment allait Victoria résoudre le problème des « notions » sans s’embrouiller dans des explications ennuyeuses et sans ruiner « la magie » de l’histoire, nouant entre elles des notions qui ne sont pas comprises par le public.

Victoria a trouvé une solution à première vue surprenante, mais probablement la seule valable : elle a conservé le conte, son squelette, tout en adaptant les notions. C’est ainsi que Făt-Frumos devient « le plus téméraire garçon du village », le « zmeu » devient dragon, le sang versé devient de la braise (même si dans ce cas c’était une obligation plutôt légale, d’après ce qui m’a été dit par l’auteur-même).Le conte, pour quelqu’un qui est habitué avec sa variante traditionnelle, devient un tantinet étrange, mais j’étais conscient du fait que je ne détenais pas la mesure adaptée pour l’évaluer. Par conséquent, j’ai suivi attentivement la réaction des enfants et, tout particulièrement, la réaction des enfants français présents dans la salle. Et eux, ils étaient heureux ! Ils ont vibré et crié de joie ou de peur tout au long du spectacle ! Quant au mot-clef – le Mărţişor – il a été présenté tout à la fin, pour couronner le tout.

Victoria Stefaniuc a usé d’un large éventail d’artifices et de techniques propres aux conteurs : des couleurs vives, des figurines, des jeux et des projections d’ombres, des marionnettes. Une bande son exceptionnelle avec de la musique roumaine de flute de Pan appropriée et, bien évidemment, la narration et la voix de Victoria, très émotionnelle et bien dosée, correctement repartie sur tout le long du conte sans vides, sans ruptures de rythme, avec des petites sessions interactives avec les petits, ce qu’ils adorent, sans hics d’ordre technique, et ceci m’a vraiment impressionné, car changer de décors, de poupées, de figurines, de moyens de présentation, sans incidents sur le déroulement de la représentation est une performance en soi !, bref, le spectacle fascine, entraîne et captive !

Mais les meilleurs évaluateurs restent les enfants, qui à leur âge ne savent pas encore ce qu’est l’hypocrisie ou la complaisance. Et eux, ils étaient absolument heureux !

Nous attendons avec impatience le mois d’avril et le nouveau spectacle qui en pleine préparation, « Far-West Tzigane ». Victoria Stefaniuc y travaille avec le violoniste bulgare Velizar Assenov. Avec tout ce qu’on a vu dans la légende du Mărțișor et un violoniste avec de la musique live en scène en plus, nous nous attendons à un conte vraiment fascinant !

 

(Accédez au texte en roumain)

Un Mărţişor qui apporte du bonheur
Un Mărţişor qui apporte du bonheur
Un Mărţişor qui apporte du bonheur
Un Mărţişor qui apporte du bonheur

Partager cet article

10 janvier 2019 4 10 /01 /janvier /2019 00:01
Lătrând a iarnă

Iarna

Ne zădără ca pe nişte câini răi

Aruncă cu vânt rece de după gratii

Ştie că suntem ţinuţi bine în laţ

Nu se lasă muşcată

Strânsă-n pumni

În bulgări de zăpadă

Şi răsucită în babe de omăt…

Iarna ştie exact că vom lătra

Până la epuizare

Şi schelălăi de ciudă

Dacă nu ne va ninge…

 

Origine imagine

Partager cet article

9 janvier 2019 3 09 /01 /janvier /2019 08:00
Mărţişorul aducător de fericire

Nu cred că sunt singurul care să fi nimerit în asemenea încurcătură: atunci când trebuie să explici unui străin anumite tradiții, legende sau chiar și unele realități de pe la noi (uneori, pentru a explica ceva ești nevoit să faci un curs intensiv de istorie coborând hăt până-n Evul Mediu, dacă nu până la Traian și Decebal!). Și sunt convins că nu e o specificitate de-a noastră, căci de nenumărate ori i-am văzut pe alții chinuindu-se explicându-mi mie anumite bizarerii tradiționale.

Într-un spațiu unitar și familiar există totuși un sol fertil din noțiuni care se învață de mic copil. Intră în capuri singure, fără explicații multe, se organizează într-un fel de context implicit cultural. Intră într-atât de bine și sunt într-atât de desăvârșit înțelese și asimilate, încât cei mai mulți dintre noi ar fi incapabili să le explice aducând o definiție clară ca în DEX. Și atunci când ai o poveste de povestit nu faci decât să împletești un fir epic, să legi cumva aceste noțiuni într-o tramă cât mai dramatică. Și atunci povestea prinde viață, personajele se completează și își ispășesc destinul construind un univers fabulos în armonie cu lumea reală care ne înconjoară, alimentându-se reciproc.

Dar cum faci atunci când aceste noțiuni nu există? Când ești nevoit să explici ce înseamnă Baba Dochia, Făt-Frumos, Zmeu, Mărțișor?...

La sfârșitul lui decembrie al anului trecut mi-am dus copiii la un spectacol realizat și prezentat de Victoria Stefaniuc, „Le Dragon et le Porte-bonheur Moldave”. Am fost în primul rând de dragul copiilor, dar aveam și curiozitatea mea, recunosc, puțin vicioasă. Spectacolul Victoriei nu este altceva decât legenda Mărțișorului. Ale mele surcele știu ce e asta și cu ce se mănâncă, adică stăpânesc noțiunile și chiar și unele fire epice. Fiică-mea chiar mă întreba care variantă anume a legendei va fi prezentată. Ceea ce mă intriga mult era cum va reuși să soluționeze Victoria problema „noţiunilor” fără a se încurca în explicații plictisitoare și fără a ruina „magia” epicului, legând noțiuni neînțelese de către public înde ele.

Victoria a găsit o soluție surprinzătoare la prima vedere, dar probabil unica valabilă: ea a păstrat povestea, scheletul ei, dar a adaptat noțiunile. Astfel, Făt-Frumos devine „cel mai temerar băiat din sat”, zmeul devine dragon, sângele vărsat pe zăpadă devine jăratec (deși aici a fost mai degrabă o obligație legală, după cum mi-a mărturisit chiar autorul). Povestea, pentru unul care e obișnuit cu varianta tradițională, devine oarecum stranie, dar am fost conștient că nu dețin măsurătoarea potrivită pentru a evalua. De aceea am urmărit atent reacția copiilor și, în mod special, reacția copiilor francezi prezenți în sală. Iar ei iau fost fericiți! Au vibrat și au țipat de bucurie sau spaimă pe parcursul întregului spectacol! Iar cuvântul cheie – Mărțișor – a venit și el la final ca să încununeze opera.

Victoria Stefaniuc a folosit o paletă vastă de arteficii și mici tehnici de-ale povestitorilor: culori vii, figurine, proiecții cu umbre, marionete. O bandă sonoră de excepție cu muzică românească de nai corespunzătoare și, desigur, narațiunea Victoriei, foarte emoțională și bine dozată, repartizată de-a lungul poveștii fără vid sau inegalități de ritm, cu mici sesiuni interactive cu picii, ceea ce ei adoră, fără stângăcii de ordin tehnic, iar pe mine acest lucru chiar m-a impresionat: să schimbi de unul singur decorul, păpușele, figurinele, tehnicile de prezentare, fără incidente asupra derulării spectacolului, e o performanță în sine!, mai pe scurt, spectacolul fascinează, antrenează și captivează!

Iar cei mai perfecți evaluatori rămân copiii, care la această vârstă încă nu ştiu ce-i ipocrizia sau complezenţa. Şi ei au fost absolut fericiţi!

Așteptăm cu nerăbdare să vină aprilie și noul spectacol la care lucrează Victoria Stefaniuc împreună cu violonistul bulgar Velizar Assenov, „Far-West Tzigane”. Cu tot ce am văzut în legenda Mărțișorului și un violonist cu muzică live în scenă, ne așteptăm la o poveste de-a dreptul fascinantă!

 

(Aici textul în franceză)

Mărţişorul aducător de fericire
Mărţişorul aducător de fericire
Mărţişorul aducător de fericire
Mărţişorul aducător de fericire

Partager cet article

7 janvier 2019 1 07 /01 /janvier /2019 09:55
Săptămâna în care am muşcat din 2019

Iată-ne ajunși și în 2019 ! Încă puțin și vom fi nevoiți să celebrăm o aniversare tristă: în aprilie 2019 se vor împlini exact zece ani de la așa numita „revolutie twitter” care trebuia să însemne o reorientare definitivă a Republicii Moldova spre valorile europene și Uniunea Europeană.

Zece ani mai târziu, în aprilie 2019 există riscuri mari ca Republica Moldova să intre din nou pe mâna antieuropenilor, dacă e să credem anumite sondaje sau barometre electorale. Am să vă las să meditați bine asupra acestui fapt. La toate câte s-au întâmplat în acești zece ani. În Republica Moldova și în țările vecine.

Am să vă ajut puțintel și am să vă dau câteva date: Un sondaj IMAS care zice că 53% din alegătorii din R. Moldova (prin definiție, sondajele din RM nu iau în calcul preferințele emigraților) ar vota pentru aderare la UE și doar 29% contra.

La zece ani după 2009 42% din cetățeni ar vota pentru aderarea la Uniunea Vamală!

O altă cifră: Doar 24% din remitentele care vin în Moldova provin din CSI (adică din Rusia). Din UE vin 44%. Aș fi curios să știu (deși înțeleg că nu e posibil) cum sunt ventilate sau concentrate aceste sume...

Cu toate acestea, conform acestui sondaj doar 26% ar vota pentru Unirea cu România (țară UE, în treacăt fie spus), iar 57% - contra...

E curios acest sondaj: răspunsuri și cifre care se bat cap în cap... Ceea ce reflectă mai degrabă cacealmaua din capurile moldovenilor decât calitatea sondajului.

Nu prea aș avea evenimente de comentat, suntem în perioada sărbătorilor de iarnă și perioadă electorală. Mare lucru notoriu nu se întâmplă. S-ar cuveni să vă doresc tuturor un an 2019 cât mai bun, sănătate (că-i mai bună decât toate) și clipe fericite. Și chiar vă doresc tot binele, să nu credeți, dar atunci când plouă cu urări, ele sunt devaluate oarecum, chiar și cele mai sincere din ele. De aceea și vă invit în această perioadă cam vidă de conținut factologic la reflecție. Zece ani, fraților! Nu doi, nu trei, nici măcar cinci... ZECE!

Totuşi câteva chiţibuşuri vreau să le menţionez, căci le consider semnificative:

PREŞ-EDINŢII M-a împins păcatul anul acesta să ascult „urările” Preș-edintelui RM. Nu mă așteptam la ceva anume și nici nu contează cuvintele lui prea mult, dar cred că am avut încă o dovadă că omul demult și-a pierdut orice noțiune de rușine sau respect față de instituția statului pe care o ocupă. Mesajul său a fost unul pur electoral și nicidecum o urare către cetățenii țării...

Și un alt caz curios, despre ce i s-a întâmplat idolului său de la Cremlin: „Pervîi kanal” a organizat un direct pe Youtube și transmisiunea „în direct” a lui Putin a adunat cam de patru ori mai multe dislike-uri decât aprecieri pozitive. Iar din cauza torentului de comentarii negative sau zeflemitoare televiziunea a fost nevoită să le blocheze. Uite-așa aventuri...

ROMÂNIA – ŞEF LA CONSILIUL EUROPEI România a preluat oficial Președinția Consiliului Europei. Nu există țară care să ne fi susținut mai mult. Nu există țară care să ne fi ajutat mai mult. Și sunt convins că ne vor ajuta în continuare. Vom vedea dacă această oportunitate unică pentru R. Moldova va fi exploatată cum se cuvine de către ai noștri „pro-europeni”...

ELECTORALA:

4 ianuarie este data-limită când candidații electorali trebuie să prezinte la CEC grupurile de inițiativă. Despre candidați și concurenți încă nu vreau să scriu, aștept listele definitive de la CEC, deși unele bizarerii pot fi menționate, precum decizia Maiei Sandu de a candidata în Europa de Vest (ați visat cumva, emigrați moldoveni, să fiți reprezentați în Parlament?) sau faptul că în circumscripția în care se prezintă Năstase apare (din pură întâmplare, desigur) un alt Andrei, tot Nastas și acesta. Până atunci însă, ar fi bine și cuminte să trecem în revistă circumscripțiile una câte una. Europa Liberă a publicat un șir de slide-uri cu fiecare din ele.

AM UITAT DE REFERENDUM? Nimeni nu discută despre referendum, deși procesul este bine anclanșat și avansează cumințel. Vom aminti că întrebarea cheie la referendum va fi despre reducerea numărului de deputați, adică o concentrare și mai mare a puterii... Eu unul sunt categoric împotrivă, dar pe noi chestii din astea mărunte nu ne interesează, nu-i așa?...

Cam atât. CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână am să i-o trimit lui Victor Ostalep. Dar să reamintim povestea în ordin cronologic: o doamnă, Diana Crudu, a arborat în ograda ei un tricolor fără pasăre pe el. Ostalep, crezându-se mare erou, a depus plângere la poliție cerându-i Dianei să-l scoată. Diana s-a supărat (absolut legitim) și l-a numit pe Ostalep „r...t cu ochi”. Deschide.md a preluat mesajul, dar a descifrat acele trei puncte și a scris „rahat cu ochi”. Lui Ostalep nu i-a plăcut că a fost asociat cu noțiunea de „rahat cu ochi” și a depus plângere la Inspectoratul de Poliție Buiucani precum că a fost numit „rahat cu ochi” de către Deschide.md. Haideți să fim obiectivi: nu cred că Diana Crudu, care a scris „r...t cu ochi”, sau reporterii de la Deschide.md, care au scris „rahat cu ochi” preluând inexact citatul, au efectuat măcar un simplu test olfactiv ca să se convingă dacă este într-adevăr Ostalep „rahat cu ochi”. Din pozele lui Ostalep putem conchide doar că este „cu ochi” fără a ști dacă este „rahat” ori ba, această din urmă categorizare necesitând investigații histologice mai serioase, respectiv sintagma „rahat cu ochi” nu poate fi înțeleasă decât metaforic. Deci, îmi pare logic ca Victor Ostalep să prezinte dovezi materiale, analize de țesuturi certificate de către experți independenți, că nu este „rahat cu ochi”. Din momentul în care această dovadă este adusă, domnul Ostalep ar trebui să demonstreze că calificativul „rahat cu ochi” (redus deci la statut de metaforă) a fost folosit în context denigrator sau ofensator, căci nu-i exclus ca Diana Crudu să fi atribuit calificativului „rahat cu ochi” un sens pur pozitiv. Ce ziceți, spre exemplu, de așa o interpretare: „rahat cu ochi” - îngrășământ, fertilizator organic („rahat”) și însuflețit („cu ochi”) al solului Patriei, al statalității de nezdruncinat a Republicii Moldova? Fiți de acord, din acest punct de vedere și ținând cont de cauzele pentru care militează Victor Ostalep, calificativul „rahat cu ochi” este unul foarte pozitiv și i s-ar potrivi de minune. Dar dacă Victor Ostalep, în condițiile în care prezintă probe histologice că nu este „rahat cu ochi”, consideră că „rahat cu ochi” este ofensator, îmi pare firesc să aducă dovezi argumentate precum că Diana Crudu a folosit metafora „r...t cu ochi” în sens negativ. Pentru moment însă, redacția Deschide.md a făcut necesarul cerându-și scuze pentru faptul că în loc de „r...t cu ochi” a scris „rahat cu ochi”.

Iar tatăl Dianei și-a vopsit poarta în tricolor. Cu un galben pur și imaculat, fără păsărele pe el. Fiindcă nu poate un fertilizator organic însuflețit al solului statalității Republicii Moldova fi mai presus decât tricolorul!

Partager cet article

2 janvier 2019 3 02 /01 /janvier /2019 22:50
Săptămâna în care a fost dedusă formula R. Moldova

E complicat să scrii despre o săptămână în care a încăput Crăciunul. Este de fapt unicul și singur eveniment marcant al săptămânii trecute. Așa și-mi vine să zic, parafrazând un cunoscut poem de pe la noi: „A fost Crăciun. Ecoul lui și-acum mai este viu..”. Sunt convins că majoritatea celor care-mi citesc textele sunt creștini ortodocși (sau atei care se consideră progresiști) și au sărbătorit și ei Crăciunul pe 25 decembrie. Că doar nu ne considerăm sectanți sau, și mai rău, pupăm mâna KGB-iştilor?... Vom reveni la asta imediat. Dar vom rămâne încă puțin la subiectul „Crăciun”, cât nu ne-am înfundat prea tare în altfel de ape și mai respirăm aer curat.

Vă doresc tuturor, dragii mei cititori, sărbători fericite de sfârșit de an! Sunt momente de neprețuit pe care le petrecem cu oameni apropiați și care ar trebui să le păstrăm intacte, căci aceste rare sărbători ne țin pe linia de plutire. Fiți atenți față de acei care vă înconjoară, ocrotiți aceste clipe de comuniune de răutate, pizmă, ceartă și supărare. Fiindcă dacă nu reușim să protejăm intacte acele câteva momente în an – Crăciun, Paște, Blajinii – momente simbolice, în care religia și credința devin secundare, atunci vom distruge și acei puțini stâlpi de care ne mai putem lega bărcile în derivă totală pe valurile tot mai înalte ale oceanului planetar... Dacă nu reușim să ne stăpânim ura, mânia, pornirile războinice și să re-devenim, măcar pe durata a câteva zile pe an, afectuoși și atenți față de aproapele nostru, suntem pierduți...

Acum să revenim și la sectanții noștri KGB-iști, care ei, sunt pe stil vechi.

DEMASCAŢI! Un eveniment foarte important s-a întâmplat săptămâna trecută în Letonia (după cum vedem, și în această săptămână evenimentele importante pentru noi nu au avut loc la noi). Au fost desecretizate și făcute publice arhivele KGB-ului cu fișele individuale ale agenților! Și, ce surpriză!, am aflat că mitropolitul ortodox de Riga a fost (iar noi știm că „foşti agenţi” nu există) agent KGB-ist. Cred că evenimentele din Ucraina unde, în treacăt fie spus, nu a fost prelungită „starea de război” de 30 de zile, ne duc direct spre o deconspirare similară și acolo. Nu-i exclus să se întâmple și în altă parte, iar acestea vor însemna că se va constitui un fel de legitate sistemică, o înțelegere despre cum funcţionează biserica ortodoxă, iar în aceste condiții nu va mai conta dacă se desecretizează ceva și în Moldova sau nu. Dimpotrivă, orice tergiversare va fi o dovadă că atât biserica cât și alte structuri au fost și sunt împânzite de agenți KGB-işti...

ŞEVCIUK CONDAMNAT Fostul pretins lider de la Tiraspol a fost condamnat de ai săi la 16 ani de închisoare! Pentru furt bineînțeles. Asta nu înseamnă că acei de astăzi sunt mai buni, dar e un semn că e nevoie de „un țap ispăşitor” pentru a justifica mizeria și sărăcia de acolo. Dar să nu credeți cumva că Şevciuk a pățit ceva. După ce a fost văzut pe străzile Chișinăului acum câteva luni, localizarea lui e încă un mister.Şi tradiție, de la sine înțeles.

ROMÂNIA TOT DĂ BANI Încă 3 milioane de euro au fost alocate pentru renovarea și întreţinerea instituțiilor preșcolare de învățământ din Republica Moldova de către România! Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce ar fi cu aceste instituții fără ajutorul României...

JOCUL DE-A SCAUNELE MUZICALE Continuă caruselul demisiilor și numirilor în posturi importante. Săptămâna trecută s-au întâmplat mai multe, dintre care am reținut doar trei: Cincilei numit viceguvernator la BNM, Parfentiev la ANCD, iar Buliga la CNAS. Nu ar trebui să ne mire. Dacă ați cunoaște cât de cât cum funcționează piramidele de clan în Moldova, ar trebui să înțelegeți că piramida convențională „Plahotniuc” are o forță gravitațională foarte mare, mult mai mare decât acea „Filat”, spre exemplu. Elementele care o constitue sunt solide și reputația „vârfului” este ireproșabilă. C-o fi așa sau ba, dar „holdingul” este respectat în mediul „elitelor economice” și are reputația de a nu-și abandona niciodată soldații fideli...

ELECTORALA

Iată-ne ajunşi şi la capitolul care ne va excita până la sfârşitul lui februarie.

ACUM NU-I CU PL Până la urmă PL nu s-a înțeles cu ACUM. Ambele tabere se acuză reciproc. PL desigur a întârziat cu deciziile, ceea ce-i amatorism total din partea lor, dar declarațiile celor de la ACUM nu-s mai de treabă și lasă de înțeles că a fost și un element de tragere în țeapă („kidalovo” în sleng banditesc) atât de caracteristic clanului din care li se trag multora de acolo rădăcinile.

SEMANTICĂELECTORALĂ Când am citit la cineva pe FB ordinea partidelor pe buletinele de vot am crezut că-i o glumă. Dar nu este! Citiți lista în rând, nu în coloniţă: PDM ACUM PCRM PSRM. Fraților, CEC a reușit prin doar câteva acronime să redea toată istoria și esența Republicii Moldova. Iar dacă desfășurăm puțin PDM ACUM DA PAS PCRM PSRM devine chiar premonitoriu... Absolut hilar! Cu această ocazie CIREȘICA DE PE TORT va pleca direct la CEC pentru cea mai genială creație a anului care descrie extrem de fidel realitatea din statul independent Republica Moldova!

LISTE PD, ACUM și PSRM și-au publicat deja listele. Nu voi comenta listele, ci vă voi atrage atenția că doar acestea trei au și apărut. Dar e doar o coincidență și mai mult nimic. Ah da, și PCRM cică are listă, dar ei au făcut-o în ordine alfabetică, asta ca să înțelegeți cât de serios ei speră să treacă pragul electoral.

Punem punct aici. Ne auzim la anul! Sărbători fericite tuturor încă o dată și fiți atenți la excese! Totul e bun, dar numai cu măsură.

Partager cet article

28 décembre 2018 5 28 /12 /décembre /2018 13:57
Hăitură moldovenească. 2018

Bună seara la fereastră

La copii și la nevastă,

 

La copii, să fiu atent:

Să mă uit în doftument

Şi să caut binişor

Dacă este el major,

Cu statut de-alegător.

 

Bună seara tuturor

Ș-acelor de pe cuptor.

Tuturor cu buletinu

Că amuş vine scrutinu!

 

Am venit să vă urăm,

Lucruri bune să vă dăm.

Lucruri bine ambalate,

Cu logo-uri colorate,

Cu logo-uri de partid

Ca să ştiţi care-i avid

De putere şi de voturi,

De mandate şi de loturi.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

– Hăi, Hăi!

 

Oară frumoasă, oară frumoasă,

Boieri mari dumneavoastră,

Nu-i vremea de dormit,

Da-i vremea de sculat,

Da-i vremea de votat!

Să săriţi cu toţi ca fripţii,

Să votaţi în circumscripţii:

Jiumătate pe mandat

Şi jiumate tot pe liste.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

– Hăi, Hăi!

 

Iar ne cheamă-n câmp rotat

Brazdă neagră de răsturnat,

Acelaşi lut de mestecat.

Iarăşi străchini de stricat,

Iarăşi greble de călcat,

Iarăşi vin ca să ne ceară

De semănat grâu în două cu secară,

Până-n seară

Să răsară.

Până-n dimineaţă să dispară,

Iar din roadă să-se-aleagă

Numai neghină cu pleavă.

Iară nouă să ne dea

Numai câte-o acadea.

 

Să ne ia cu dulcişorul,

Să nu răscolim offshorul

Unde stă bine la dos

Roada celui lan mănos.

 

Și de atâta, măi flăcăi,

Ia sunați din zurgălăi,

Să se-audă peste văi,

Să se-audă-n instituţii

Care au şi atribuţii,

Peste tot în lumea mare

De ce suntem noi în stare!

Că nu suntem noi molăi,

Buni numai de „hăi-hăi-hăi!”

Că ne cerem înapoi

Carul plin cu tot cu boi!

 

La lună, la săptămână

L-a apucat lelea pe badea de mână

Și l-a trimis pe lume

Să vadă unde-i de trăit mai bine.

 

Badea a-ncălecat pe un cal bălan

Și s-a dus la lan.

Şi s-a dus la Moscova

Și s-antors numai cu sorcova.

Și sa dus în Europa

Și-a venit cu plină torba.

 

Lelea când a văzut

Mult pe gânduri n-a şezut.

A stricat un ou

Ș-a făcut coș nou;

A stricat două ouă

Ș-a făcut moară nouă.

Când a turnat badea grâul,

Nu curgea făină,

Da curgea aur și argint.

Peste-al lui pământ.

 

Că din moara ceea veche

Numai praful se alege.

Că din al lor kolhoz

Ies doar zoaie si moloz.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

Ca să ştie-n sus şi-n jos

Unde-i de trăit frumos

– Hăi, Hăi!

 

Iar când iarăsi le-au venitu

Pe la poartă cu hăitu

Şi cu daruri colorate

De pe la partid luate

Badea furca a luat

Şi pe toţi i-a alungat,

Şi din urmă le-a strigat:

 

„Mergeţi, hoaite, de aici

Că pun mâna pe un bici

Şi pe şeli când vo-i croi

Pielea-n patru va plesni

Pe la buci când vă vo-i frige

Nici pământu nu-ţi atinge!

 

Las-că vine făurar

Şi-om alege gospodari!

Las-că vine el şi faur

Şi scăpăm noi de balauri!”

 

Pentru asta, mai flăcăi,

Ia sunaţi din zurgălăi

Şi pliosniţi din bici mai tare

Să-nţeleagă fiecare

Ce a înţeles bădiţa

Şi-un colac de la leliţa

Să gustaţi şi Dumniavoastre

Din roadele noastre!

 

La anul şi la mulţi ani!

 

(Vezi aici hăitura din anul trecut!)

Partager cet article

26 décembre 2018 3 26 /12 /décembre /2018 16:04
Baladele pe care nu le-a scris O. Henry

Una din primele cărți „pentru adulţi” despre care îmi aduc aminte cât se poate de conștient și care mi-a plăcut enorm de mult a fost o culegere de nuvele de O. Henry. Unele istorioare le țin minte până și astăzi! Nu știu dacă există vreo legătură directă între acea carte și faptul că-mi plac westernurile. Aștept cu nerăbdare și pândesc fiecare film nou-apărut!

Ceea ce au realizat frații Coen cu „The Ballad of Buster Scruggs” este un mix fantastic între O. Henry și westernul cinematografic. După ce am privit filmul chiar am căutat să văd dacă nu o fi vreo ecranizare într-atât de mare este similitudinea epică. Șase povestioare adunate într-un lung metraj de două ore, complet deconectate una de alta, fiecare explorând un domeniu anume din universul westernului. Sunt acolo și indieni, și dueluri între cowboi, și caravane cu pionieri cucerind Vestul, și căutători de aur, și peisaje mărețe americane, și șerif, și spargeri de bancă, și diligență, și multe alte mărunțișuri care alcătuiesc acel univers al vestului sălbatic, în care nimeni nu mai știe ce e mit și ce e realitate... Frații Coen au rămas fideli stilului din Old Man în care violența este banalizată și dedramatizată, ei reușind prin acest procedeu să obțină efectul invers: asistând la această devaluare a prețului vieții spectatorul se răzvrătește și conferă el însuși dramatism scenelor de pe ecran. Emoțiile sunt generate de absența emoțiilor.

În rest, o realizare hollywoodiană de cea mai înaltă probă. Totul este perfect: imagine, sunet, performanța actorilor. De privit neapărat, chiar dacă nu vă plac westernurile: o mică bijuterie cinematografică!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher