Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
31 juillet 2019 3 31 /07 /juillet /2019 01:42
Dragă Charles

Bonjour, Charles! Dar să-ți zic de ce ești „Charles” astăzi:

Mi-am adus aminte de neînfricatul ăla din cărțile copilăriei noastre,

De d’Artagnan. Și mi-am dat seama că nu-i cunoșteam numele deplin.

Iată-l: Charles de Batz de Castelmore, dit d'Artagnan!

Un nume ca un poem revărsat peste harta Gasconiei.

Citeam, dragă Charles, romanele lui Dumas

Și dacă s-ar fi pomenit pe atunci 

Vre-un gardian de-al lui Richelieu pe-alături

Negreșit l-aș fi străpuns cu acea „spadă”

De lemn: două scânduri (mai pui două și-l bați pe gardian între ele),

Una lungă, ascuțită la un capăt, și alta - scurtă,

Care trebuia să fie și garda spadei,

Bătute neapărat cu două cuie,

Căci cu unul nu ieșea decât o morișcă...

Arme de temut, nu flori de busuioc, 

Ne și luam la duelat cu alți muschetari de alde noi:

În șorturi, cu genunchii zdreliţi,

Cărora le țâșneau ușor lacrimi de la o tușă mai bine aplicată

Și se transformau în mucoși mămoși...

Totul era să nu te prindă mamă-sa, dragă Charles,

Alea nu-ți erau Anne d’Autriche sau Milady de Winter

Ci walkirii dezlănțuite, iar noi ne jucam de-a muschetarii, Charles,

Nu ne interesau miturile runice, depășite istoricește (oficial)…

Bine, și ale noastre mame mai cădeau în mit uneori...

Dar totul n-a fost decât o mistificare, dragă Charles,

Am combătut eroi de romane romantice,

Ne-am identificat cu personaje sclipitor de inventate,

În realitate, totul a fost pe dos, dragă Charles...

D’Artagnan e de fapt un nume de împrumut, de la maică-sa,

Ca să dea mai bine, mai nobil, pentru carieră...

Iar Batz nici nu-i măcar în Gasconia... o insulă în Bretania...

Adevăratul d’Artagnan nici măcar nu se dușmănea cu cardinalii:

Era protejatul lui Mazarin și fidelul său slujitor,

Iar Richelieu nu era chiar un netrebnic, ci doctor la Sorbona, cum n-ai da...

Iar mai deunăzi, dragă Charles, am apucat de celălalt capăt spada de lemn a copilăriei

Și m-am văzut ca un prelat cu crucea în vânt pogorând legi peste robii lui Dumas

Partager cet article
29 juillet 2019 1 29 /07 /juillet /2019 11:29
Săptămâna în care a fost declarat Guvernul Concesiei Naţionale

Pantoful meu de o mie de euro atinge inima ta de trei copeici şi ea zice că-i cântă cucuveaua. O auzi, măi?”, Pavel Păduraru, „Moartea lui Igor Alexandrovici”, (Paralela 45, 2017, p.206)

 

Există așa o tradiție în Republica Moldova, mai bine spus în spațiul ei mediatic: de îndată ce apare un subiect serios de discutat, care ar trebui să mobilizeze atât presa cât și „formatorii de opinie” (detest această sintagmă, dar se impune aici, mai ales dacă ne referim la rețelele de socializare), este aruncat un alt eveniment, iar gradul său de oribilitate e din ce în ce mai pronunțat, mai șocant, căci se atestă de-a lungul timpului și o mitriditizare a publicului... Anume asta s-a întâmplat după participarea Maiei Sandu la ceremonia de întronizare a başcanului Găgăuziei și anume astfel am perceput eu cazul cu maltratarea maidanezului de către bufonul de serviciu, Ghenadie Văluţă. Eu aș sfătui toate vietățile să „emigreze” cât mai rapid. Cocostârcii, lebedele, zimbrii, pisicile, ceilalți câini... Toată vietatea simbolică sau potențial declanșatoare de emoție puternică empatică. Potlogării vor mai fi multe, de astupat va trebui cu ceva răsunător și se va vărsa încă mult sânge nevinovat...Mi-ar place ca acest Văluţă să fie pedepsit sever de către autoritățile abilitate, civile, nu bisericești, pentru ca să le piară dorința, odată și pentru totdeauna, doritorilor de a genera hype s-o facă.

Despre Găgăuzia am scris mai desfășurat aici și vă invit insistent să citiți acel text, anume pentru a nu-l lăsa să dispară în vacarmul stârnit de Văluţă și pentru a-i diminua impactul, ceea ce nu-i exclus să salveze vieți nevinovate pe viitor.

Vom trece acum în revistă și câteva evenimente pe care le-am califica drept pozitive:

VLADIMIR BEŞLEAGĂ – 88! Joi, unul din cei mai mari scriitori ai literaturii basarabene postbelice a împlinit venerabila vârstă de 88 de ani! Îi vom dori, și pe această cale, ani frumoși înainte, sănătate și cât mai multe prilejuri de bucurie. Iar nouă – suficientă luciditate pentru a ține cont de puţinele minți înzestrate cu geniu. Iată ce zicea Maestrul în 2016: „Basarabia poate alege doar două căi: gubernie rusească ori provincie românească.”

ADUNARE INTERMINISTERIALĂ LA BUCUREŞTI Miniștrii din R. Moldova, în frunte cu Nicu Popescu (sper că de această dată nu le-a mulțumit rușilor pentru că l-au lăsat să meargă la București), au discutat despre diverse proiecte comune. Trebuie să înțelegem ceva esențial: aceste proiecte nu sunt meritul noii guvernări, dar nici al celei vechi. Atâta timp cât există cea mai mică deschidere, România ne va fi aproape. Și doar de Chișinău depinde cât de mult ne vom „integra”. Din păcate, așa și nu am văzut, nici măcar în cel mai incipient stadiu, discuții despre unificarea spațiului mediatic. TVR, cum nu a fost difuzat în Moldova, așa și nu este. Iar statisticile sunt devastatoare: 70% din toate posturile de televiziune și peste 80% din presa scrisă disponibile în RM sunt în limba rusă!

CAISE ŞI CIREŞE PENTRU GERMANIA Nemții vor putea de acum înainte gusta din caisele și cireșele Moldovei. Nemții, nu rușii, detaliu de luat în seamă. Rușii investesc doar în investiri. De bașcani.

Să trecem acum în revistă și celelalte, multe și, din păcate, nu chiar mărunte:

REPIRAMIDIZAREA:

Săptămâna care s-a scurs, plecări răsunătoare au fost mai puține: a demisionat secretarul CEC-ului, Veaceslav Agrigoroaiei; și-a depus mandatul de deputat soția ex-șefului BNM, Otilia Draguţanu. Dar, repet, la acest capitol numirile sunt importante, nu demiterile. Și aici avem:

LA CEC: Dorin Cimil, cu studii la Moscova (în drept economic, nu constituțional), nu doar e nou membru al CEC, ci a fost numit direct Președinte al instituţiei. Asta zic și eu carieră vertiginoasă: de la simplu membru la președinte în mai puțin de o săptămână! Alt membru nou-nouț, Lebedinschi, consilierul lui Dodon, a fost numit secretar în locul demisului Agrigoroaiei. Vicepreședinte a fost ales Vladimir Şarban, fost consilier al lui Timofti.

CHIŞINĂUL CADE Ultimul bastion simbolic al țării, capitala, devine, încet – încet infiltrată de socialiști. Astfel, Vlad Melnic este noul pretor al sectorului Râşcani, Vitalie Mucan, consilier municipal socialist – vicepretor. Iuri Vitneanski, consilier municipal socialist, - vicepretor al sectorului Botanica. Tatiana Bucearschi, nașa surorii vicespeakerului parlamentului Ion Ceban, ar fi fost deja numită în funcția de șef al Direcției generale asistenţă socială și sănătate a CMC. Constantin Becciev, care a câștigat procesul împotriva SA „Apă-Canal Chişinău”, după ce a fost demis în 2016 pe motiv că ar fi gestionat prost activitatea întreprinderii (îşi cumpărase un VW Tuareg în calitate de maşină de serviciu) revine în funcţie și el. Magistratul Ion Druţă revine la șefia Curții Supreme de Justiție, iar Radu Ţurcanu la conducerea Judecătoriei Chişinău.

CONCURSURI Au fost desemnați cei doi candidați la funcția de judecători ai Curţii Constituţionale din partea parlamentului: fostul ministru al Justiției, Vladimir Grosu și secretarul de stat în Ministerul Justiției, Nicolae Eşanu. La șefia CNA sunt 9 candidați. Vom menționa faptul că pentru funcțiile scoase la concurs candidează și socialiști, pe când pentru posturile atribuite, probabil, socialiștilor oamenii sunt pur și simplu numiți sau se operează prin decizii de judecată.

Cam atât la capitolul Repiramidizare. Să trecem rapid la o rubrică mai veche, uitată pe nedrept, dar la care trebuie să revenim pentru a înțelege cu cine avem de furcă:

DODONIADA

DEZOLIGARHIZATUL CEAIKA Săptămâna trecută aflam că fratele drept al președintelui Republica Moldova a devenit partener de afaceri cu renumitul Igor Ceaika din Rusia. Ceaika a devenit celebru după investigația lui Navalnyi despre imperiul fiului procurorului general al Rusiei. Vă las să descoperiți, dar cred că vă dați seama și fără acel film (disponibil pe Youtube) cum se construiesc imperiile în Rusia... Apoi cum, dragii mei, ați schimbat ciocleji pe hlujani, da?...

FASCIŞTII Dodon vrea o sărbătoare fastuoasă cu ocazia „eliberării” Moldovei de „fascişti”. Această „libertate” a însemnat pentru populația acestui teritoriu sute de mii de victime. Foametea din 46, deportările din 49, din 51... Cine vrea detalii – conectați-vă la www.deportări.md . Ascultați atent. Forțați-vă! (Recunosc, eu nu pot privi mai mult de un film odată...). Iar cine sunt „fasciştii” din capul lui Dodon și celorlalți de pe lângă el se știe...

GUVERNUL CONCESIEI NAŢIONALE Dodon vorbește rău româna. A greșit, căci cuvintele seamănă. El a afirmat că guvernul actual este al „concilierii” naționale. Dar conciliere cu „fasciştii” nu poți face, nu-i așa?

BETON PESTE SITUAŢIE Peste coaliția „situaţionala” sau temporară va fi turnat un beton din hârtie. Dodon a anunțat că va fi semnată o înțelegere. Sper ca în această înțelegere să fie stipulat negru pe alb că actul respectiv anulează angajamentul la fel de beton semnat de ACUM în electorală precum că nu vor coaliza cu socialiștii.

AVENTURILE MAIEI SANDU LA BRUXELLES Știți ce înseamnă „piggy back business”? E o noțiune din micro-economie. Asta e atunci când ești furnizor al unei companii și profiți de expansiunea companiei respective. Împreună cu Maia Sandu la Bruxelles a ajuns și... Zinaida Greceanîi! Bineînțeles, toți înțeleg că fără suportul prim-ministrului, Greceanîi (și Dodon, de altfel) este persona non grata în afara universului putinist... Sandu a fost întrebată direct cât va dura alianța cu PSRM. Eu nu sunt sigur că ea a înțeles sensul întrebării... Dar poate că a și înțeles, dat fiind că a răspuns cam iritată. Cred că răspunsul a fost adus săptămâna trecută de eurodeputatul francez atunci când a declarat „Moldova nu a ales Europa”!, iar acum a fost confirmat și de un german, Klaus Bochmann: „Eu cred că se va continua așa… Să intrați în Uniunea Europeană este imposibil în momentul de față.” În rest, Maia Sandu a semnat nişte hârtii, acorduri de finanţare, dinte care unul chiar m-a amuzat: 8,5 mln pentru lupta cu corupția. Ceea ce nu știu europenii este că doar cu câteva zile înainte, la starea civilă a localității Prăpădiții de Jos a fost înregistrat un copil cu prenumele „Lupta” și numele „Cu Corupția”. Asta e o glumă, desigur. Întâmplarea face ca ieri să fi ascultat un sketch exact la subiect. Un umorist din Ucraina așa zice despre finanțarea „luptei cu corupţia”: asta cum ar fi ca un alcoolic să ceară de la nevastă o sticlă de votkă pentru a se lăsa de băut.

TARIFELE VOR CREŞTE Plahotniuc, acel care ne fura din energie, a fugit. ANRE a anunţat că vom plăti mai scump pentru electricitate. Straniu...

VREM RABLELE ÎNAPOI! Până acum nu se putea aduce în Moldova autobuze mai vechi de 10 ani şi cu cel puţin Euro1 la standarde. Guvernul a extins interdicţia până la 15! Fiindcă trebuie să ne modernizăm!

TAXE – TAXE – TAXE! Guvernul a decis să taxeze la același preț tutunul care „nu arde” ca şi celelalte ţigări. Fie, pentru viciu trebuie de plătit. Dar același guvern a decis să mărească TVA-ul la sectorul „Hotel – Restaurant – Cafenea” de la 10% la 20%! Și au propus această măsură aceiași care au elaborat-o și au făcut lobby pentru ea! Dar cea mai halucinantă e povestea „tichetelor de masă”! Inițial a fost propusă eliminarea lor, apoi impozitarea... Nu ascultați argumentări, căci e prostie peste prostie. Totul, ca de obicei, e simplu: 1) e nevoie de bani la buget 2) e nevoie de preluat afaceri. Ca fapt divers: să vă explic cum funcționează în Franța tichetele? Simplu: angajatorul este obligat prin lege să plătească 50% din costul prânzului pentru angajat. E treaba lui cum o face. Poate da bani direct, poate angaja o cantină, dar poate să plătească în tichete de masă. Și nu este nicio evaziune fiscală nimic! În plus la asta, tichetele de masă sunt și un instrument perfect pentru asistenții și organismele sociale, căci cu ele nu poți cumpăra țigări și rachiu!

NĂSTASE – PROFESIONISTUL Poliția germană l-a ratat pe asasinul din Moldova care ar fi fugit la Köln. Acesta ar fi aflat despre faptul că se știe unde este din... interviul lui Năstase! Profesionist, nu foaie verde! Tot la acest capitol vom pomeni și despre sesizarea respinsă de către PG referitoare la uzurparea puterii de stat (dintotdeauna am zis că chestia asta e folclor propagandistic, cu toate că nu sunt jurist și nu pot veni cu aprecieri profesioniste, sic!). Dar Năstase tare s-a mai supărat: „Refuzul de a da curs denunțului meu este o nouă dovadă că uzurparea puterii în stat este o operațiune concertată și coorodonată”. Cu alte cuvinte, dacă nu faceţi cum vreau eu – e uzurpare. Ei, dar lasă că numeşte Dodon un noi PG (interimar) şi totul va merge ca pe unt.

PETIC, GRIGORCIUC & BOLBOCEANU Până la urmă a fost respectat principiul consacrat al Curții Constituționale, acel al consemnării unei stări de fapt: Petic, dacă tot a fugit, a fost eliberat. Nu mult după asta Petic, Grigorciuc, dar și Bolboceanu au apărut la TV8 în calitate de mari luptători pentru dreptate și victime ale balaurului Plahotniuc. Toată floarea națiunii! Pentru a împrospăta memoriile vă recomand să ascultați încă o dată înregistrările cu Bolboceanu. Ajută.

Cam atât. Cireşica de pe tort din această săptămână o vom trimite Olesei Stamate, noului Ministru al Justiției care săptămâna trecută și-a cumpărat un Porsche nou-nouț. Nu, nu este din furat sau din mite, totul e ok din acest punct de vedere. Dar cu această ocazie aflăm de exemplu cât se câștigă prin ONG-uri. D-na Stamate ridica un salar lunar de 16.500 de lei! Lucrativ sector, nu-i așa? Soțul ei este și mai bine plătit, dar el lucrează în privat. În fine, nu-i nimic criminal, dar să-ți cumperi mașină nouă luxoasă când tocmai ai fost numită ministru și când știi că ești în vizor anume acum... Pe bune, cel sătul pe cel flămând nu-l va înțelege niciodată!

Partager cet article
23 juillet 2019 2 23 /07 /juillet /2019 15:35
Gӑgӑuzia - ţӑruşul Moldovei

Presupun că cea mai mare parte a cititorilor acestor rânduri, care încă mai au o memorie a pământului și a vieții la sat, știu ce înseamnă „ţӑruş”. În unele zone i se mai spune „pripon”, ceea ce este deja mult mai explicit. Acum că ne-am lămurit cu definițiile, să revenim la Gӑgӑuzia.

Chiar dacă nu vom reuși aici, și nici nu acesta este scopul, să facem o incursiune detaliată în istoria deloc veche (cei cu vechime în viață cel puțin egală cu a mea ar trebui să ținӑ minte evenimentele şi fără ajutor) a Republicii Moldova, vom aminti totuși câte ceva.

Mișcarea de eliberare națională de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut a făcut ca Republica Moldova să se apropie simțitor de România. În pofida a ceea ce se afirmă astăzi, ea nu era despre Independență, ci, în primul rând, despre Unire! Regimurile socialiste cădeau peste tot, în iarna lui 1989 cădea și regimul lui Ceaușescu, iar unul din centrele gravitaționale al sistemului european postbelic, URSS, pierdea vertiginos din greutate și nu mai avea puterea de a menține sateliții pe orbită. România post-ceaușistă nu era nici ea cu mult mai brează, cu atât mai mult cu cât la putere venea un soldat fidel, cu studii la Moscova, Ion Iliescu, și „pericolul” reunificării putea fi ușor amânat, dar devenea clar și evident că Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se apropie inevitabil și ineluctabil de România. Scenariul german, atunci când reunificarea țării s-a înfăptuit, în mare parte, grație unui avânt popular și nu voinței centrelor decizionale, nu putea fi evitat. Trebuia inventat de urgență altceva!

Între timp, exploda şi URSS şi ne-am pomenit independenţi. Fie, au zis moldovenii, independența e doar o etapă intermediară („situaţionalӑ” am zice azi) pentru a înfăptui Unirea. Chiar dacă inițial nomenclatura ambelor state, obedientă Cremlinului, a stopat acest proces, presiunea populară devenea prea puternică și era evident că zăgazul burocratic nu avea cum să țină mult. Și astfel au apărut Transnistria cu Gӑgӑuzia. De ce tocmai două regiuni secesioniste? În Transnistria era dislocată armata. Dar deschideți orice hartă teritorial-administrativă și veți vedea că este evident: Moldova putea oricând renunța la Transnistria, la urma urmelor există și justificare istorică pentru asta, dar cum să renunți la Gӑgӑuzia, mai ales ținând cont de configurația „autonomiei”?

Consider că nu există nicio justificare istorică sau culturală pentru crearea autonomiei respective. Orice altă minoritate națională din Moldova – țiganii, bulgarii, evreii, ucrainenii –, aveau, la momentul creării autonomiei găgăuze, un tezaur cultural și o identitate mult mai prezervate, mai vii și mai bogate. Putem specula oricât: poate că a fost „geografia” de vină (mai aproape de sud și de Marea Neagră), poate anume faptul că nu exista o moștenire identitară puternică, respectiv erau maneabili și manipulabili (se putea substitui ușor o ciorbă din ce vrei adevăratelor tradiții găgăuze: a se vedea drapelul și stema autonomiei), poate că bulgarii erau prea „slavi”, deci prea apropiați de ruși sau ucraineni... Nu avem de unde ști, dar Cremlinul a decis să forțeze o „autonomie” anume găgăuză și nu alta.

Vom pune punct aici la această incursiune în tufișul istoriei pe care vom încununa-o cu o concluzie categorică și sentențioasă: Gӑgӑuzia este o formațiune teritorial-administrativă creată artificial având o singură misiune: împiedicarea oricărei inițiative de apropiere de România (astăzi și de UE cu NATO launloc). Oricât de mult ar încerca cineva să vă convingă că e o aserțiune simplistă, propagandistă (orice alt calificativ poate fi utilizat), nu există o altă înțelegere și explicație a existenței acestei autonomii.

Nu putem ști dacă a fost evitabilă acordarea de autonomie. Dar e clar că Chișinăul a trebuit să facă până și imposibilul pentru ca să nu apară o formațiune de acest fel. Se vorbește mult de „trӑdare” a Chișinăului în războiul cu Tiraspolul, dar insist: adevărata torpilare a suveranității statului Republica Moldova a fost autonomia Gӑgӑuziei! Prezentul ne confirmă în fiecare zi cele menționate mai sus... Simbolistica națională a Gagauziei este aproape de culorile sovietice și rusești, limba vorbită oficial este cea rusă, toți başcanii de până acum au fost și au făcut totul pentru a accentua obediența față de Rusia (în utlimul timp, chiar fără sinchiseală) și asta în pofida faptului că investiții în infrastructura autonomiei au venit de unde vrei – din Turcia, România, UE –, numai nu din Rusia...

Ce ar trebui să facă Chișinăul în situația dată? Cum să se comporte? Ori, și mai direct: ce trebuia să facă Maia Sandu, căci despre ea până la urmă discutăm, week-endul trecut?

În primul rând, orice acțiune și atitudine este dictată de înțelegerea perfectă a celor expuse mai sus: istorie și esență definitorie! În funcție de asta trebuie să fie luate decizii. 

Evenimentele week-endului trecut sunt scandaloase din mai multe puncte de vedre. Să le luăm la rând.

Scrutinul şi rezultatele lui: Cu doar două ore înainte de sfârșitul scrutinului, prezența la vot pentru alegerea başcanului era doar de 40% de procente (scrutinul e declarat valabil la 50%). În ultimile 2 ore, într-un mod miraculos, cele 10% au fost completate. Acei care cunosc cât de cât procesele electorale înțeleg perfect că acest fapt nu putea fi realizat fără încălcări masive și flagrante ale legislației electorale. CEC-ul însă a tăcut mâlc. Nici presa de la Chișinău nu a tras alarma, mai cu seamă cea a mainstream-ului guvernamental (cred că a venit momentul în care trebuie din nou să vorbim despre un alt veritabil „holding”). Vom menționa, tot aici, că prezența slabă la vot accentuează și mai mult caracterul absolut artificial al acestei autonomii, locuitorii ignorând-o magistral.

Prezenţa la ceremonia de investire a başcanului: Nu am o atitudine bine definită. Poate că și trebuia Maia Sandu să se deplaseze la Comrat, dar în calitate de Prim-Ministru, nu „invitat”. Vom remarca prezența masivă a emisarilor ruși de toată speța și absența totală a oricărui reprezentant din occident. Dacă și s-a deplasat, Sandu trebuia să-și asigure o suită guvernamentală mai importantă.

Costurile ceremoniei: Fastul și pompa instalațiilor ne face să ne gândim că s-au cheltuit bani grei. Din ce buget? Cine a plătit? Cred că alegătorii și cetățenii merită să cunoască amănunte. Nu aș fi surprins să aflăm detalii curioase. La fel: cât de justificată a fost participarea Gărzii de onoare a Republicii Moldova la această ceremonie?

Decorul: Scena a fost amenajată în culorile Rusiei. Un observator neinițiat ar fi pariat că această ceremonie are loc undeva în Rusia. Chiar dacă, precum menționam mai sus, drapelul Gӑgӑuziei are aceleași culori ca și cel rusesc, succesiunea lor în decor este anume acea a drapelului rus! Pe acest fundal, chiar și proiectarea drapelului Republicii Moldova a apărut umilitoare și ridicolă: drapelul Moldovei „înrӑmat” într-un mare drapel rus...

Discursul Prim-Ministrului Repubicii Moldova: Maia Sandu a vorbit... în rusă! Nu există o modalitate mai sigură de a se umili și de a umili instituțiile statului decât să ții discursul în rusă la Comrat. Cu atât mai mult că în Ucraina Maia Sandu a evitat s-o facă! Vom aminti că nu exista niciun sacrilegiu și nicio o provocare de a fi vorbit în română, una din cele trei limbi oficiale ale Gӑgӑuziei. Dar și conținutul discursului nu a fost mai breaz. Când am auzit „Вы уже многое сделали для Гэгэузии” sprâncenele s-au ridicat de la sine... Și nimic despre investițiile UE sau Române (Doam’ ferește!) în zonă...

Imaginea trucatӑ: În chiar ziua când a avut loc ceremonia a fost aruncată în spațiul public o imagine, aparent trucată, în care e prezentată Maia Sandu vorbind pe fundalul drapelului Rusiei. În realitate filmul de la eveniment ne arată că atât Maia Sandu, cât şi Igor Dodon cu Zinaida Greceanîi, au avut drapelul Republicii Moldova pe fundal. „Înrӑmat” de culorile drapelului rus ale decorului. Nu am de unde să știu cine anume a fabricat falsul. Dar dacă e să urmăm vechea regulă „is fecit cui prodest” nu mă pot abține de la următoarea observație: apariția acestei imagini le-a fost benefică în primul rând celor de la ACUM, căci le-a permis să focuseze discuțiile post-eveniment asupra fake-ului pe de o parte, dar și să respingă ori să devalorizeze orice critică adusă Maiei Sandu: ceva de genul „voi, care fabricați falsuri, ce legitimitate mai aveți să criticați?”... Cu atât mai mult cӑ imaginea a apӑrut imediat în spaţiul public, înainte de orice comentariu critic! Nu zic, falsul respectiv poate cӑ a şi fost uşor de fabricat, dar acel care l-a fӑcut parcӑ a stat anume la pândӑ... Or, ceea ce s-a întâmplat la Comrat, fără nicio „înflorire”, fără nimic, e suficient de plin de elemente nu doar pentru discuții serioase, dar și pentru critici dure. Acest fals le-a anulat din faşӑ si, la fel precum deseori se întâmplӑ, a deplasat toate discuţiile spre un eveniment artificial şi periferic.

Până la urmă acest caz nu este despre Maia Sandu, ci despre suveranitatea statului Republica Moldova, despre șansele de a reveni la normalitate (or, eu consider că există cel puțin două modalități destul de realiste de a o face) și la Sudul republicii, care, mie personal, îmi pare o sarcină mult mai stringentă decât Transnistria.

Gӑgӑuzia - ţӑruşul Moldovei
Partager cet article
22 juillet 2019 1 22 /07 /juillet /2019 11:29
Sӑptӑmâna în care s-au spӑlat peticile

Săptămâna trecută cel mai discutat și comentat epizod mediatic a fost interviul lui Vlad Filat la tocmai două posturi de televiziune. Al doilea hype al săptămânii au fost banii cheltuiți pe flori, dar nici primul, nici al doilea eveniment mediatic nu ar trebui să ne intereseze. Căci evenimentele cu adevărat semnificative au avut loc în altă parte. Dar eu nu sunt jurnalist, misiunea mea (așa cum mi-am inventat-o eu) este de a vă alerta, a vă interpela, de aceea voi trece în revistă ceea ce a fost cu adevărat semnificativ.

Vom începe cu cea mai mare bucurie a săptămânii trecute:

HALEP – CAMPIOANĂ! 6:2, 6:2. Victorie clară și indiscutabilă a Sominei Halep în finala de la Wimbledon! Felicitări pentru o mare campioană! Dar nu despre asta voiam să zic, până la urmă este în primul rând succesul ei, nu neapărat și al nostru. Ceea ce m-a impresionat este faptul că Simona a găsit necesar să mulțumească României. Niciodată nu i-am înțeles pe acei care vin cu critici la adresa sportivilor. Mai ales dacă e un sport individual. Să ne bucurăm, deci, dacă simțim că avem de ce, dar să nu uităm că este succesul Simonei, este munca ei, tenacitatea şi voinţa de a învinge.

Acum să revenim la ale noastre, multe şi mărunte:

COPIL DECEDAT DE RABIE Un copil de 11 ani a decedat de rabie la Chișinău. Fără îndoială este tragedia săptămânii. Ar fi multe de spus aici, căci e plin de semnificații acest caz. Sunt tată a doi copii. Și niciodată nu voi considera un oraș prin care mișună haite de maidanezi drept un loc sigur pentru ei. Mai departe faceți ce vreți cu această afirmație.

REPIRAMIDIZAREA

Este probabil cel mai important proces şi cu cele mai grele consecinţe pentru noi. Aici sunt mai multe axe de luat în calcul. Să le luăm la rând:

A fost publicată o așa numită „listă neagră” a lui Năstase cu mai mulți înalți demnitari din poliție care urmează a fi înlocuiți. Despre respectare de legi și proceduri nu mai are rost să discutăm. Totul se face conform vechilor și rodatelor tradiții locale: chemare la cabinet cu „recomandări insistente” de a demisiona de bună voie. Din ultimile demisii: Silviu Muşuc, șeful adjunct al Poliției Chișinăului; Marin Maxian, șeful INP; Oleg Cojocari, șeful Inspectoratului de Poliție de la Bălti. De asemenea au fost eliberați din funcție Pretorul sectorului Râşcani al capitalei, Nicolae Balaur, și Președintele CSM, Victor Micu. Până și din Parlament sunt „plecaţi” deputați: astfel, Viorel Melnic, ales, chipurile, în calitate de deputat independent, a depus mandatul de deputat!

Dar nu demisiile trebuie să ne intereseze, ci numirile! La acest capitol se conturează o „paradigmă” deloc îmbucurătoare:

La CEC au fost numiți în locul celor trei demiși: Dumitru Pavel de la ACUM, Maxim Lebedinschi, consilierul lui Dodon, și Dorin Cimil, cu studii la Universitatea de Stat din Moscova „M. V. Lomonosov”, pe care le termina în 2001.

În locul lui Fredolin Lecari a fost numit Rossian Vasiloi, fidel platformei DA, absolvent în 1994 al Școlii Superioare de Comandă de Grăniceri de la Moscova.

La Primăria Chișinău revine Boldurescu, demis, hăt în 2013, de Chirtoacă. Adrian Boldurescu revine în funcția deținută anterior, de șef al Direcției generale transport public și căi de comunicație. El este ginerele ex-viceministrului agriculturii Ștefan Chitoroagă și cumetru cu ex-ministrul apărării, Vitalie Marinuţă. A fost restabilit prin decizie de judecată, deși în 2013 afirma chiar el că a scris cerere de demisie.

Vadim Ceban, fostul bașcan interimar al Găgăuziei, a fost prezentat de către Dodon la Moscova lui Kozak în calitate de nou președinte al consiliului de administrație al SA „Moldovagaz”.

La Agenția Proprietăţii Publice a fost numit Eugeniu Morari. Despre el nu se știe mare lucru. O fi vreun prieten de-al lui Brânzan. Dar e din foști, oricum: în perioada 2003-2015 a lucrat la MAI și a ajuns șef al Centrului pentru Combaterea Crimelor Cibernetice.

FĂRĂ TRANSPARENŢĂ LA CNA Tot la capitolul REPIRAMIDIZARE vom menționa și derularea pretinsului concurs pentru șefia CNA. Comisia juridică, numiri și imunităţi a parlamentului a refuzat să publice numele candidaților în termenii stabiliţi, ceea ce a stârnit reacții de nemulțumire, absolut legitime și justificate, din partea a cel puțin unui candidat, Cristina Țărnă. Printre candidați ar fi și un reprezentant al lui Dodon: Ruslan Flocea... Pariez că e favorit în această cursă.

DODON A PUS LABA ŞI PE PG În timp ce toată presa guvernamentală se excita de la sumele cheltuite de guvern pentru buchetele de flori, inclusiv pentru cabinetul ministerial al Maiei Sandu, în dosul acetui fumigen a fost votat de către parlament ca Președintelui să-i revină numirea unui Procuror General interimar. Cât durează „temporarul” sau „situaţionalul” în RM rămâne o mare enigmă...

DODON CONVOACĂ CSS După ce a fost la Moscova, Dodon a convocat Cosiliul Suprem de Securitate pentru ziua de joi, 18 iulie. Vom reaminti că, grație unui vot al parlamentului, TOATE (!) instituțiile statului sunt obligate să pună la dispoziția CSS orice informație cerută. Astfel, nu vom exagera dacă vom afirma că Rusia, prin intermediul lui Dodon, controlează absolut tot ce mișcă și respiră în Moldova (e un truism să mai afirmăm că trăim în era informației). Sub control direct sunt Ministerul Apărării, SIS, SPPS, relațiile cu Transnistria și (e ca și făcut) PG. Mai rămâne o singură instituție-cheie de băgat în buzunar (însă mișcări se observă și acolo): Audiovizualul!

MUNTEANU ŞI TKACIUK REVIN După întâlnirea cu Kozak, acei care reprezentau aripa tânără pro-rusă a comuniştilor au declarat că revin în viaţa politică. Rusia îşi întăreşte efectivele...

RENATO FIXEAZĂ AGENDA Usatîi iarăşi e la manete. La fel precum ne-a obișnuit și în trecut, el aruncă în spațiul public petici roșii fâlfâind (raportul Kroll, informații despre mandatele deputaților...) care aprind spiritele și îl poziționează drept mare justițiar. Boborul se excită, chiar dacă se știe demult că bovinele nu deosebesc culorile. Ochiul omului însă le distinge. Apropo, Dodon zice că PG și BNM nu confirmă autenticitatea celor publicate. Iar Kroll s-a supărat. Dar astea de la urmă sunt detalii nesemnificative.

FRATTINI ŞI GUBAREV O delegație a OSCE împreună cu Gubarev, ambasadorul pentru misiuni speciale al ministerului rus de externe, au fost la Chișinău. Au discutat despre Transnistria, de la sine înțeles. Aici (da, dom’lor se mai întâmplă! Mă adresez celor care consideră că „aş avea ceva” cu Maia Sandu) trebuie să spun că sunt perfect de acord cu Prim-Ministrul: ar trebui, la un moment dat, să înțelegem care este finalitatea acestor discuții, până acum sterile. Bune sunt vizitele în Ucraina: mai pun mințile la loc. N-ar strica ca delegaţia respectivă a OSCE-ului, în componenţă deplină, să răspundă la invitaţia lui Zelensky şi să viziteze Donbasul.

ZBORURILE MAIEI După vizita la București, Maia Sandu a fost și în Ucraina. Iar după asta a zburat la Berlin. În principiu, așa se cuvine să facă un șef de stat. Vom menționa că, la Kiev, Zelensky i-a tras mâța pe spinare pentru votul pro-rus al Moldovei la APCE. Meritat. În afară de niște decizii minore (pentru care Filip, ex-Prim-Ministru, a și înghimpat-o, la fel de meritat) nu am aflat mare lucru despre conținutul acestor vizite. Dar ar fi și naiv să sperăm că vom afla ceva esențial. Ca detaliu: o parte de presă i-a sărit în cap lui Sandu pentru că a ascultat imnul așezată. Le-aș recomanda să urmărească atent știrile și să deschidă un manual ceva de bună conduită. Nu stai în picioare când Merkel e așezată. Iar de ce a fost așezată Merkel e deja altă poveste și ține de competența profesională a jurnaliștilor.

ÎNCĂ O „GAFĂ” DE LA POPESCU A comite o eroare e una, a persista e alta... Nicu Popescu, noul nostru Ministru de Externe, a tras o raită pe la Bruxelles. De la Bruxelles ne anunță victorios că a deblocat finanțarea UE (în treacăt fie spus, ACUM a militat intens, bănuiesc și Popescu cu ei, pentru sistarea finanțării Republicii Moldova). În micul său filmuleț, postat pe rețelele de socializare, Nicu Popescu aduce mulțumiri (în engleză) Uniunii Europene (absolut firesc), Statelor Unite (??? mă rog, se poate, dar atunci când dai mâna cu un înalt funcţionar al UE nu aduci mulţumiri SUA. E elementar de prost gust!) și... atentie: RUSIEI! (Aici se cuvine să inserați o înjurătură în oricare din limbile de circulație în UE...).

Nu, nu am greșit. Eu nu am văzut jurnaliști să-l întrebe pe Popescu pentru ce anume îi mulțumește el Rusiei (deși a acordat interviuri imediat după această ieșire). Pentru teritoriul ocupat? Pentru șantajul cu gazele? Pentru devalizarea sistemului bancar? Pentru embargourile repetate economice? Eu chiar sunt curios să știu cum va răspunde.

61 DE MILIOANE DE EURO Atâta i-a promis Banca Mondială lui Brânzan, noului ministru al economiei, pentru interconectarea rețelelor electrice cu România. Cu ceva timp în urmă era anunțată o sumă de patru ori mai mare (270 mln.)! Nu știu dacă de atunci au scăzut brusc tarifele ori dacă aceste 61 mln. sunt doar o tranșă din cele 270. Sper doar că Branzan le-a zis mulțumesc. Și sper că a mulțumit Băncii Mondiale, nu Rusiei... (Noroc că nu era Popescu de față, că iarăși „gafa”).

GAZODUCTUL IAŞI – CHIŞINĂU Aici mari noutăți nu sunt. Cică se lucrează. Dar la acest capitol aș dori să vă aduc la cunoștință cum tratează presa o știre cu exact același conținut. Comparați două titluri: „Ambasadorul României: Lucrările pe gazoductul Ungheni-Chișinău au început pe toate cele 7 tronsoane” vs. „Nici-un metru din gazoductul Ungheni-Chişinӑu înca nu a fost construit”. Fiţi atenţi, dragii mei, ce şi unde citiţi! E cu consecinţe.

UE ŞI MOLDOVA O discuție în Parlamentul European: Băsescu cere pentru Republica Moldova o perspectivă clară de aderare (are dreptate) spunând că această lipsă de perspectivă face ca lucrurile să stagneze în RM (aici am putea discuta). Dar, din păcate, cel mai tranșant a fost eurodeputatul francez, Thierry Mariani: „Eu nu împărtăşesc optimismul unora. Doamnă comisar, Moldova nu a ales Europa. Două clanuri au decis să se alieze în Moldova ca să lichideze un al treilea clan. Haideţi să o spunem clar, toată lumea o ştie, în realitate, partida europeană reprezentată de doamna Sandu şi partida rusă, domnul Dodon, au de fapt o singură ţintă comună şi anume liderul PDM”. Desigur am putea multe să le reproșăm europenilor pentru cele câte se întâmplă în RM. Am putea chiar să le punem toate în cârcă și am avea toate justificările s-o facem. Dar astăzi Mariani a redat exact ceea ce se întâmplă în Moldova și ceea ce cred mulți deputați europeni despre Republica Moldova. Și are perfectă dreptate!

NĂSTASE – ELIBERATORUL! Omul are tupeu, ce mai vorbă. Nu a declarat-o un politruc de la partid, ci chiar mahărul în persoană! Bănuiesc că trebuie să ne așteptăm la o reamenajare în viitorul apropiat a memorialului pentru „eliberatorii” de serviciu. În sfârșit putem pune o față pe „soldatul necunoscut”! Deși... Ținând cont de cele relatate mai sus, mai că-mi vine a-i da dreptate.

PETIC A FUGIT! Petic a fugit chiar din sala de judecată! E, indiscutabil, gagul săptămânii! Tot respectul pentru instituțiile statului și felul în care funcționează aceste instituții – concentrat în acest caz! Cireșica de pe tort din această săptămână e binemeritată!

P. S.: Interviurile lui Filat? Hai, vă rog, să nu pierdem timpul cu nimicuri... Chiar dacă există un fel de tandrețe înduioșătoare în eforturile de a-l spăla pe fostul șef. Hai, mă, că-i ridicol. Dați-i drumul și atâta tot.

Partager cet article
21 juillet 2019 7 21 /07 /juillet /2019 17:54
Accentul ca definiţie a stării de fapt

Presa scrisă face un lucru urât de tot: ea ne prezintă un adevăr fals și polisat și ne lasă să credem că lucrurile stau mult mai bine decât sunt în realitate. Deschizi un ziar sau, așa cum o facem mai toți astăzi, un portal de știri și citești: declarația lui cutărică, interviul lui cutărel, ăsta a spus, ălălalt a comentat, celălalt a declarat ș.a.m.d. Și peste tot – scris corect (ne și scandalizăm când e o literă schimonosită sau o virgulă pierdută!), cu subiect, predicat, acorduri folosite corect, gerunziu și genitiv, mă rog tot ceea ce face un text lizibil și un gând exprimat corect. Mă înclin în fața jurnaliștilor și redactorilor! Sisifică muncă!

Numai că această muncă, vrei nu vrei, ni-i prezintă pe toți acești măscărici drept persoane cu rațiune, capabile să lege două propoziții care ar mai avea și sens, capabile să urmeze un fir logic sau narativ într-o secvență discursivă orală... Lucru deloc ușor, de altfel, chiar și pentru minți mai luminoase. Va îndemn să faceți un test simplu de tot: înregistrați o conversație. Apoi încercați ș-o stenografiati cu toată onestitatea (că nu vă pune nimeni s-o faceți publică, nu-i așa?) și citiți rezultatul.

Dar chiar dacă am presupune că într-o bună zi presa ar renunța la redactarea vorbirii directe și ne-ar propune doar stenografieri exacte (cu riscul să-și piardă cititorii), tot am rămâne departe de realitate.

Vom aminti un adevăr contestat astăzi doar de originali din speța celor care afirmă că pământul e plat și doarme pe trei țestoase: limbajul este ceea ce-l defineşte pe om. Nu vom dezvolta, căci ne vom afunda în teorii lingvistice și ermeneutică scolastică, dar voi încerca din nou să fac apel la propria dumnevoastră experiență: oare nu discutând cu cineva, oare nu evaluându-i discursul vă faceți o dee despre omul pe care-l aveți în față?

Citesc, reacționez la declarații, mă bucur, mă indignez, comentez cele citite, inconștient plasând persoanele respective, emetoare de discurs (redactat!), într-un areal oarecum palpabil al raționalului. Dar uneori mai pui un video... Și iată aici te apucă groaza. Și realizezi catastrofa în care ne bălăcim. Fiindcă îți cade peste cap și peste urechi acel accent oribil, chiar și la acei cărora le poți dibui un dram de logică în formularea propozițiilor, un accent din ăla rusesc cu palatalizări și ţiţiiri, o melodicitate a discursului, constructii ritmice absolut devastatoare... Accent provincial rusesc, și nu unul moldovenesc țărănesc, cu care eu personal nu am mari probleme.

Vă veți fi obișnuit cu el și nu-l luați în seamă... Dar dacă am ajuns noi azi, după 30 de ani, să căutăm cu lumânarea o vorbire rostită curat românească, chiar și la cei mai noi din guvern, veniți din străinătate (adică potențial feriți de influența nocivă a propagandei și mass-mediei rusești), e vai și-amar. Eu unul nu suport să-i aud...

Mă supăram pe timpuri atunci când ex-premierul Iurie Leancă, la o întâlnire cu cetățenii Moldovei de la Paris, își începea discursul cu felicitări adresate nouă pentru calitatea limbii române pe care o vorbim, pe când noi credeam chestia asta depășită, desuetă și nelalocul ei. Așteptam răspunsuri la întrebări de ordin social, economic, ce și cum se face pentru a ne integra în UE...

Cred că înțeleg acum ce voia să zică...

Există o legătură directă între acel accent rusesc chişinăuean care răsună la posturile de televiziune, în parlament și guvern și starea de fapt din Republica Moldova. E o certitudine!

Partager cet article
19 juillet 2019 5 19 /07 /juillet /2019 21:23
Dragӑ Andrea

Ciao, Andrea! Ah, cât de mult mi-aş dori sӑ ţi-o spun în faţӑ,

Zâmbind ca Roberto Benigni, cu soarele prins în ochiul stâng

Și neapӑrat cu un gest larg de salut al braţului drept,

Lejer şi dezinvolt, cum ai arunca un sâmbure de mӑslin

Peste ogorul atotroditor al ţӑrii!

Știi, cândva demult, am avut o gagicӑ pe care o chema Andrea...

Era frumoasӑ – foc! Când trecea pe stradӑ

Mӑ frigea mai ceva ca lava clocotindӑ a vulcanului Etna…

Dragӑ Andrea, uitam sӑ-ţi spun cӑ la noi Andrea e nume de fatӑ.

Dar sӑ nu facem caz din acest caz lipsit de semnificaţii,

Sunt doar curios sӑ aflu, dragӑ Andrea,

O curiozitate strict ştiinţificӑ, de poet ars, nimic mai obraznic,

Când anume s-a produs acest transfer de gen,

Cӑci, precum zic cronicile, „de la Râm ne tragem” şi noi.

S-au întors vremurile, dragӑ Andrea, şi ne trage Râmul înapoi...

De ce dovadӑ istoricӑ ar mai fi nevoie ?

Iatӑ, mi-a tras-o şi pe draga mea Andrea…

Mi s-a transmis cӑ tare mai visa la o pereche de ciuboţele moi

Și a plecat în ţara care stӑ ca o ciuboţicӑ pe harta Europei.

Ma întreb cu cine şi-o fi tras-o azi Andrea?..

Mi-ar place sӑ vӑ ştiu împreunӑ: Andrea & Andrea!

Și ce nostim ar fi la starea civilӑ dacӑ chiar v-aţi lua de soţi:

”Andrea, vrei s-o iei de soţie pe Andrea?

Și tu, Andrea, vrei sӑ-l iei de soţ pe Andrea?”...

Aş mai vrea sӑ te rog ceva, dragӑ Andrea,

Dacӑ poate cumva, dacӑ poate ţi-ar fi rӑmas vreo pereche,

Poate din alea care nu i-au plӑcut Andreei,

Nu neaparat din cele mai scumpe,

Dar sӑ scrie clar „Made in Italia” pe ele...

Aş vrea sӑ mӑ-nsor, dragӑ Andrea,

Am cunoscut o fatӑ de treabӑ:

Frumuseţea ei curge lin şi rӑcoritor ca Tibrul.

Dar mi-e frica, dragӑ Andrea...

Și dacӑ viseazӑ şi ea

La o pereche de ciuboţele moi, ce mӑ fac?

Mӑ tem sӑ nu se tragӑ şi ea spre origini...

Partager cet article
15 juillet 2019 1 15 /07 /juillet /2019 12:05
Săptămâna în care ne-am înfundat în mania repiramidizării

Oricât de straniu nu ar părea, și oarecum în contradicție cu ce afirmam acu 7 zile, săptămâna trecută a fost relativ săracă în evenimente extraordinare. Am putea reduce tot la o simplă propoziție : „Se schimbă piramida puterii”. În genere, eu v-aș propune un nou termen pentru a explica ceea ce se întâmplă în R. Moldova: REPIRAMIDIZARE. Nimic nou sub soare, în afară de faptul că acum se întâmplă ceva mai rapid și mai violent ca în trecut, deși... dacă e să ne aducem aminte de 2010, nu cred că am găsi mari diferențe. Cele mai urgente „chestii” (trecerea câtorva instituții-cheie sub custodia lui Dodon, adică a Rusiei, anihilând astfel orice posibilitate de apropiere de UE & NATO) au fost aranjate în primele zile după înscăunarea noii puteri, până nu s-a dumerit careva, de acum încolo lucrurile pot să se deruleze mai liniștit și mai sistemic. Dar vom începe, totuși, cu altceva:

ВСЕМ – НА ЮГ! În noaptea de pe 6 spre 7 iulie 1949 a avut loc cea mai masivă operațiune de deportare perpetrată de către regimul sovietic pe teritoriul Republicii Moldova. 11.293 de familii au fost încărcate în vagoane și duse în Kazahstan sau Siberia... Ceea ce se întâmplă astăzi e o blasfemie, o batjocoră a memoriei celor dispăruţi. Nicio apariție în public, nicio declarație oficială sau depunere de flori nu poate justifica o coaliție cu acei care arborează simbolurile și se declară urmași direcți ai călăilor propriului popor. Maia Sandu a apărut în poze îmbrăcată într-o ie tradițională. Numai că ea a îmbrăcat-o pentru altă ocazie: doar puţin mai târziu au apărut poze cu proaspăta Prim-Ministru distrându-se la „Ia-mania”, eveniment organizat în aceeași zi... Bine se zice: fiecare popor își merită guvernanții... Dar pe mine cel mai mult m-a șocat o altă mărturisire. Un adolescent de 14 ani, actor în filmul „Siberia din oase”, difuzat în aceste zile, a spus că a aflat despre deportări pe platoul de filmare... Cum e posibil așa ceva?! Ce fel de școală avem noi?! Ce fel de istorie se predă în școli?... Nimic nu este întâmplător. Trecutul uitat și ignorat se răzbună întotdeauna. Există o legătură directă între această mărturisire a copilului și acele furturi sau fărădelegi despre care ne văicărăm întruna. Care nu le vede – mergeți și distrați-vă la „Ia-mania”. Atâta bucurie vă mai rămâne...

CÂTE 2000 DE EURO CEDO a cerut Moldovei să plătească despăgubiri unui deportat. Atâta costă. Doar atât. Statele mai cu verticalitate cer despăgubiri de la acei care se declară urmași ai călăilor. Ah, dar și noi avem un președinte socialist!.. Vai, dar pe noi nu ne doare să ne „aliem” cu ei... Suntem şi noi „urmaşi ai călăilor”... Înseamnă că avem de plătit. E jurisprudență de acum încolo, pentru cine vrea să înțeleagă. Oricum, la câți au rămas în viață, mult nu-i va costa...

MARCHEL ATACĂ Marchel, slugoiul fidel al bisericii ruse KGB-iste, care stă bine-mersi într-un conac construit de biserica română la Bălți, a sărit din nou la bătaie. Motivul? Mitropolia Basarabiei a dorit să comemoreze deportările... O singură întrebare am: dacă evenimentul a fost declarat și autorizat, de ce nu a intervenit poliția? Dar vom aminti că toate astea se întâmplau la Bălți...

KROLL – MANIA Patimile declanșate de așa-numitul raport Kroll II au continuat. Până la urmă am aflat că... nu am aflat nimic nou. Semnificativ este că din acest raport (din versiunea publicată) a dispărut misterios firma lui Greceanîi, pomenită în prima variantă, iar firmele mascate de către Slusari sunt cele ale raiderului Platon. La fel de semnificativă este și acea omerta a tăcerii din media pro-guvernamentală despre rolul decisiv pe care l-au jucat băncile rusești în această operațiune... Până la urmă, înțelegând că nu pot scoate mai nimic nou din acest raport, careva din acum-işti a declarat că raportul este un fake și că ar fi fost coordonat cu fosta guvernare.

ETERNUL TEMPORAR Din strămoși se știe: nimc nu este mai durabil decât temporarul. Maia Sandu declară că vor face front comun la locale cu socialiștii. Tehnic și situațional, nimic mai mult.

RÂND LA MINISTERUL APĂRĂRII Ambasadorul american, Hogan, a vizitat Ministerul Apărării. Probabil voia să vadă ce au ăia de gând mai departe. Imediat după asta la MA a poposit și... Vasneţov, ambasadorul Rusiei. Cred că dorea să știe ce le-a zis Hogan moldovenilor, căci despre celelalte cu siguranță că e deja la curent. Apropo, Hogan ar trebui să înțeleagă că orice cuvant ori șoaptă pronunţată la MA va fi imediat raportat lui Vasneţov.

CARA – ELIBERAT? Vă mai aduceți aminte de epizodul cu recrutorii „omuleţilor verzi” de la Sud? Amintesc pentru amnezici: pe teritoriul Republicii Moldova activau recrutori care racolau tineri pentru a-i trimite pe undeva pe la Rostov (sau în Transnistria) la „stagii militare” în schimbul pașaportului rusesc. Autoritățile au scris doar despre Sudul republicii, deși eu știu pertinent că acești recrutori au fost activi pe tot teritoriul țării. Unul din acești recrutori, Anatolii Cara, fugise în Rusia. Acum, de când cu coaliția „neutră” geopolitic, Cara a revenit la Chișinău. A fost arestat chiar la aeroport, dar presa scrie că, la fel precum Usatîi și Grigorciuc, ar fi fost eliberat. Orice comentarii sunt de prisos.

HARUNJEN – SAGA Vodevilul a luat sfârșit. Harunjen, fostul deja Procuror General a demisionat de bună voie. De dragul acestei demisii a fost convocat ditamai Parlamentul la care s-a votat că chipurile a fost recrutat cu încălcări. Nici nu i-aș fi dedicat un capitol aparte, dacă nu ar fi apărut o altă știre despre o organizație internațională (GRECO: Grupului Statelor împotriva Corupției, un organism al Consiliului Europei) care ar cere autorităților din Moldova să facă public un raport despre justiția din Moldova transmis hăt în Decembrie 2018! Poate fi doar o uitare, dar teamă mi-e să nu fie elemente curioase în acel raport care să ne intereseze, inclusiv la capitolul PG.

REPIRAMIDIZAREA Dacă tot am ajuns aici, vom menţiona doar câteva nume ale celor care au fost demiși sau impuși să-și dea demisia: Anatolie Zagorodnîi, șeful ANSC; Serghei Năstas, șeful „Poştei Moldovei”; Boris Gîlcă, Secretarul general de stat de la Ministerul Sănătătii; Bogdan Zumbreanu, șef CNA; Serghei Răilean, Directorul Agenției Servicii Publice. Au fost rechemați câțiva ambasadori și se fac presiuni asupra altora să plece. Au demisionat șefii CEC-ului...

Bălan, cumetrul lui Năstase care asigură interimatul la IGP, nu a plecat.

Dacă tot vorbim de IGP, se pare că niciunul din candidații la funcție nu a trecut testul scris, deși depinde și de ce anume e în acel test. Dacă e făcut de Năstase, nu-i de mirare. Nici Scaraoţchi nu l-ar trece. Dar pentru IGP candidatul e posibil să fie deja desemnat: Fredolin Lecari a demisionat din funcția de șef al Poliției de frontieră. Ori e din aceeași paradigmă cu celelalte demisii (dacă rămâne Bălan și mai departe), ori se pregătește pentru noua funcție.

În genere, atenția maximă trebuie să ne fie orientată spre acei care vin în jilțuri. Iată, spre exemplu, la CNA sunt doar două dosare primite, dar încă niciun candidat oficial. La funcția de judecător la CCM candidează Tatiana Răducanu, judecător care a pierdut tocmai 7 dosare la CEDO! Apropo, lui Zumbreanu, oficial, tocmai acest lucru i se impută. Răducanu este mătuşa lui Alexandru Machedon, unul din finanțatorii PPDA. Tot aici trebuie să menționăm și numirea Anastasiei Condruc în postul de consilier al Maiei Sandu pe comunicare. Condruc este fondatoarea grupului „Adoptă un vot”, grup devenit influent în diasporă, care se declara o vreme apolitic, dar care a făcut, chiar de la fondare, campanie insistentă pentru PAS și ACUM. Asta e, fidelii trebuie recompensați. Nimic nou sub soare.

La fel, vom menționa tot aici și atacul (nu avem de unde ști dacă e fondat ori ba) noului ministru Brânzan împotriva CFM. Acesta afirmă că se deturnau sume uriașe, 400 mln lei lunar. Dar CFM se mai apără... Miroase a încă o demisie...

NĂSTASE – THE NIGHT HAWK Ministrul în persoană s-a deplasat noaptea la sediul MAI și s-a luat la harţă cu angajații Direcției Operațiuni Speciale, vrând să ridice un calculator din biroul lui Maxim Bizian, ofițerul secției combatere a terorismului din cadrul DOS. Oare ce căuta la DOS? Ceva în legătură cu „terorişti” care mai trebuie eliberați? Ori se știe cu musca pe căciulă?

DAR BANII VIN DIN ALTĂ PARTE Între timp, americanii acordă guvernului Moldovei 29 mln $. Formularea e foarte evazivă: „pentru continuarea proiectelor în domeniul bunei guvernări, pentru asigurarea transparenței procesului decizional și susținerea presei independente”... Și FMI acordă 46,5 mln $. Dar și economia, în general tot din Occident se hrănește: în perioada 2015-2018, exporturile totale spre UE au crescut cu 1,5 miliarde $ sau cu 34% fată de 4 ani de pană la semnarea Acordului de Liber Schimb (2011-2014).

De la ruși bani nu vin. Nici măcar de la acei cu obligații contractuale, precum AVIA -Invest care a luat AIC în concesionare... Moldova, reamintesc, continuă să facă parte din CSI...

BANCĂ SPARTĂ Vreți să deveniți milionar? În lei, din păcate. Nu aveți decât să găsiți hoții care au spart o filială a Agroindbank. Banca oferă recompensă. Dar nu asta voiam să menționez, ci reacția MAI: aţi fost jefuiți? E doar vina voastră! Nu ați luat măsurile necesare de securitate! Iată cum. Dacă vreţi dreptate, luaţi puşca-n mână şi... E pe cont propriu, fiecare cu grija lui, nu?

CETĂŢENIE PE BANI Vă amintiți câtă hărmălaie din cauza legii alea cu cetățenie contra investiții? CNA a arestat un individ de la președinție (coaliția noastră vremelnică care a combătut legea respectivă, da?) care vindea cetățenie cu... 2.500 Euro bucata! Alexandr Ohotnicov îi zice. Cavaler al Ordinului Muncii, nu șagă!

IAR TARIFELE TOT CRESC... Noua putere aproape-aproape a reușit să mă convingă (pe vremea cât erau în opoziție) că fără Plahotniuc și schemele sale mafiote (la fel precum în povestea cu CFM, Plahotniuc ar fi încasat bani de pe fiecare kW vândut în Moldova) cetățenii de rând ar fi plătit mai ieftin pentru electricitate. Straniu: Plahotniuc a fugit, dar tarifele, în loc să scadă – cresc...

1915 În 1915 Basarabia era o gubernie a Imperiului rus. Populația guberniei era de 2,7 mln de oameni. În 2019 Republica Moldova e din nou sub ciubota Cremlinului, iar populația ei e de... 2,7 mln de oameni. Că bine mai zicea cine zicea: aici totul se schimbă în 10 ani și nimic în 100... Drept că el zicea asta despre Rusia... Iar dacă e să căutăm semnificații și explicații la ce ar fi publicat BNS aceste date acum, e simplu: vor fi tăiate cheltuielile pentru serviciile sociale. Maia Sandu are experiență în „optimizări”!

OSCE CERE RUŞILOR SĂ ELIBEREZE TRANSNISTRIA Iar Rușii s-au speriat! Tare-tare s-au speriat. Iar de când au fost primiți înapoi în APCE chiar și au devenit ascultători. Vă spun eu! Nu mă credeți? De mâine începe evacuarea trupelor și munițiilor, căci șederea lor aici e temporară, situațională și pur tehnică.

Cam atât! Vă doresc festivaluri multe şi ieftine!

Iar Cireşica de pe tort din această săptămână am să i-o trimit șefului Comandamentului de Sud al Forțelor Armate ale SUA, amiralului Craig Faller, care a declarat că ruşii, în pofida promisiunilor, nu au plecat din Venezuela. Oare ce are asta de afacere cu Moldova? Speculaţii, doar speculaţii! Ascultaţi-l pe Grebenshchikov. Uneori ajută!

Partager cet article
10 juillet 2019 3 10 /07 /juillet /2019 23:37
Dragă Mithun

Dragă Mithun, permite-mi să te numesc

Astfel astăzi. De altfel, sper mult ca acest răvaş al meu

Să te găsească cântând și dansând la fel de dezinvolt

Precum o făcea Chakraborty pe timpuri.

N-o lua în nume de rău, căci acel actor indian a mutilat

Suficiente inimi atunci când cădeau cărămizi din zid,

Iar prin breșele deschise au năvălit cele mai

Lichide și volatile produse ale boliwoodului și holywoodului

Cu toți bruce-lee-ii, rambo-ii și chuck noriş-ii launloc.

Nu știu cum era pe la voi, dar pe aici nec plus ultra se considera

Să fumezi țigări Brooklyn, cu o cutie de Heineken în mână,

Din care să tragi din când în când câte o dușcă.

Nu știu cum se face, dragă Mithun, dar din acele vremuri

Nu au rămas decât ambalajele...

Se zice că pe la ei în afară de junk mai există și chestii faine

(Unii afirmă că ar fi chiar mai multe decât junk).

Nu știu, dragă Mithun, încă nu s-a întors nimeni să-mi descrie

Cum e pe lumea cealaltă...

Conform statisticelor, și la ei se bea Heineken din cutie,

Dar la ei mai e ceva pe lângă asta din care noi n-am gustat încă...

Căutam și noi senzații noi, ne aruncam în vise ca într-o piscină gonflabilă,

De îndată ce vedeam un ambalaj mai colorat

Îl adoptam ca pe un câine fără stăpân...

Mai bine adoptam câini și mâțe, dragă Mithun,

Mai bine ne luam de frați și adoptam vaci bune de lapte, dragă Mithun,

Poate ne arătai și nouă cum e să venerezi o vacă și nu un ambalaj de cipsuri

Nu s-a ales nimic din visurile noastre, dragă Mithun,

Dar, iată, ambalajele au rămas:

S-au adunat, le-a luat vântul și le-a semănat peste ciornoziomul nostru

Gras și mănos. Iar pământul, ce știe el? Rodește...

Semeni vânt – culegi furtună...

Noi am uitat ce am semănat, Mithun, înțelegi?

Nici nu mai știm cum se face, la o adică...

Stăm la o margine de ogor cu brațele încrucișate

Și privim, încruntați și neputincioşi,

Cum încolțește celofanul și staniolul...

Partager cet article
8 juillet 2019 1 08 /07 /juillet /2019 11:53
Săptămâna în care moldovenii au aflat că au avut război civil

Săptămâna care a trecut evenimentele au curs gârlă precum e firesc să fie într-o perioadă când se schimbă piramida puterii. Vom încerca să le trecem în revistă pe toate, căci își au importanța lor, dar îmi veți ierta, sper, stilul expeditiv și telegrafic.

Vom începe, însă, cu altceva:

SIBERIA IN FOCUS Premiera spectacolului ”Dosarele Siberiei” va avea loc vineri și sambătă, 5 și 6 iulie, la ora 18.00, la Teatrul Național ”Mihai Eminescu” din capitală. Iar la cinematograful Patria este proiectat în aceste zile filmul „Siberia din oase”, în regia Leontinei Vatamanu, o peliculă dedicată basarabenilor deportați în Siberia în perioada anilor 1941-1949. Cum credeți, o ieșire colectivă culturală a guvernului se impune parcă, nu? Un fel de team-building…

ROMÂNIA SALVEAZĂ VIEŢILE MOLDOVENILOR Pe 27 iunie a fost semnat proiectul SMURD 2. Proiectul (10 milioane de euro) prevede reconstrucția a două puncte de operare SMURD la Ungheni și la Cantemir, precum și construcția a patru platforme aterizare-decolare pentru elicopterele SMURD în preajma a 4 spitale din republică: Chișinău, Bălti și Cahul. România salvează viețile cetățenilor moldoveni. Chiar și a celor care votează pentru Dodon.

ŞI ACUM, SĂ CÂNTE MUZICA!

NU VII? ATUNCI TE INVIT! Reprezentanții ACUM au răspândit pe rețele o noutate precum că Maia Sandu a invitat-o pe Kovesi să fie procuror în Moldova. Știind pertinent că nu va veni, căci ea are prima șansă să devină Procuror european. Voi cum știți, dar mie tare nu-mi place când cineva mă are de prost. Cel mai amuzant ar fi să se întâmple ceva neprevăzut și Codruța să accepte. Iată atunci chiar ar fi veselie! Apropo, Dodon a și declarat că el nu-i de acord și că nu va accepta procuror din exterior.

NOUL VECHI BAŞCAN Vlah a fost realeasă în funcția de Bașcan al Găgăuziei. La alegeri au participat 50.35% din alegători. Scrutinul e validat la 50%. La 18h30 prezența era de doar 40%. La 21h00 la birourile de vot era chipurile coadă... Ați înțeles, da? Dar CEC nu a înțeles. Dar ei nici nu au cum să înțeleagă, căci și acolo se schimbă piramida. La momentul oportun, cum ar veni.

POLIŢIST MOLDOVEAN REŢINUT Transnistrenii au mai reținut un polițist din R. Moldova. Fiindcă e perioadă de destindere și de creștere a încrederii, conform rapoartelor oficiale!

GORGAN REVINE Gorgan, acel care obișnuiește să sărbătorească 23 februarie la Ambasada Rusiei și care a fost dat afară, nu fără bătăi de cap, de ex-ministrul Şalaru și ex-președintele Timofti, a revenit glorios la conducerea Marelui Stat Major al Armatei Naționale! Ne dezoligarhizăm, tovarăși!

GRECEANÎI NE BAGĂ IAR ÎN CSI Parlamentul își va relua activitatea în cadrul CSI. Cică e o „necesitate”, nu foaie verde! Tare straniu mai funcționează acest „moratoriu geopolitic”.

CATINDAŢI DEZOLIGARHIZAŢI A fost publicată lista celor care pretind la funcția de nou șef al IGP! Unul mai integru ca altul! Unul mai curat ca celălalt. ZdG le-a publicat averile. Unul e chiar cu dosar penal, dar MAI zice că-i manipulare. Asta din cauza că e un dosar din alea pe care scrie în colțul drept de jos „dezoligarhizat”...

NE UITĂM LA RUŞI În Republica Moldova sunt distribuite un număr de 292 de canale TV, dintre care 201 sunt în limba rusă, iar 104 având originea în Federația Rusă. În același timp, din 1148 de ziare și reviste distribuite și vândute în țara noastră, 936 sunt în limba rusă. Acum e mai clar ce se întâmplă în Republica Moldova?

SANDU – LA BUCUREŞTI! Maia Sandu a efectuat prima sa vizită oficială la București. Semnificativ, orice nu s-ar spune. I s-a promis susținere, dar nimic concret. Iar Dancilă i-a a zis-o direct: vom lucra asupra proiectelor care îmbunătățesc viața cetățenilor de rând. Sper că e doar un debut, deși Nicu Popescu s-a chinuit mult să-l strice...

A FOST RĂZBOI, ECOUL LUI A DEVENIT CIVIL Nicu Popescu a trântit-o: cică războiul din Transnistria a fost „civil”. Am scris amănunțit despre asta pe blog și nu prea aș dori să mă repet. Voi zice doar că perla cu „războiul civil” nu a fost unica. Mai zice Nicu Popescu: „80% din populația R. Moldova își doresc o relație bună și cu Estul și cu Vestul”. Ei cum să comentezi așa ceva?... Păi dacă m-ar întreba careva și eu aș zice că aș vrea. Dacă ar fi fost posibil, bineînțeles.

KROLL 2 A FĂCUT FÂS Probabil disfuncționarea aia a Facebook-ului i-a afectat și pe acei care au avut intenția să publice raportul Kroll-2, căci a ieșit fără imagini. Și în genere a ieșit fără nimic. Iar acei cu memorie mai lungă au și afirmat că ceea ce a fost publicat acum e demult în spațiul public. De prin 2017. Ziceam eu: nu-mi place când cineva mă are de prost. Apropo, s-a scris despre toate și despre nimic, nume și iar nume, dar iată despre rolul băncilor rusești – deloc. Iar 20% din BEM aparține băncii rusești VEB (bancă din lista neagră a sancțiunilor europene) la care membru al CA este Kozak și Medvedev. Și apropo, eu țin foarte bine minte cine erau acei care ne convingeau cu atâta ardoare că pachetul de acțiuni BEM trebuie vândut rușilor...

PLATON – ELIBERAT? Nu mult după ce l-au arestat pe Platon aflam că îi va fi avocat Ilya Novikov (cred că știți cine este). Și acel Ilya Novikov zicea de la bun început că Ucraina nu avea dreptul să-l extradeze pe Platon Moldovei. Nu ar exista acord. Dar atunci acest lucru a fost uitat și trecut cu vederea. Iată că ideea a revenit! Şi chiar poate fi tradusă în viaţă!

Am trecut peste demisiile demnitarilor din fosta administrație. Au fost câteva din care cea mai răsunătoare a fost acea a lui Codreanu.

Nu pot însă trece peste noutatea care chiar m-a amuzat. I-aș trimite lui Marchel și o cireșică să și-o pună pe tort. Cică CSJ l-a obligat să-i plătească Maiei Sandu 20.000 de lei pentru insulte și ponegrire. Să-i fie de bine şi cu Doamne-ajută!

Partager cet article
4 juillet 2019 4 04 /07 /juillet /2019 12:19
Imagine preluatӑ de la Vadim Ungureanu

Imagine preluatӑ de la Vadim Ungureanu

Unul din cele mai mari scandaluri, de la Independență încoace, fără îndoială, a fost generat săptămâna trecută de noul Ministru de Externe de la Chișinău, Nicu Popescu. Acesta a utilizat, la București (!), sintagma „rӑzboi civil” cu referință la războiul cu Tiraspolul de acu 27 de ani. A urmat un val de reacții atât negative cât și pozitive, dar pentru Nicu și pentru blocul politic care l-a înaintat anume reacțiile negative au fost dureroase căci ele vin din partea electoratului care se presupune că i-ar susține. Am mari dubii că dacă ar fi spus Dodon sau Bătrâncea același lucru am fi recationat la fel de vehement.

Prima întrebare la care s-ar cuveni să răspundem: a fost o declarație deliberată? S-a testat porcul de slănină (Cică țesutul gras (slana) al porcului nu este enervat, de aceea pentru a vedea cât de gros este, se înfige un ac lung. Când ajunge acul la carne, prcul țipă!)?

Nu avem de unde-o ști. Nicu Popescu a venit cu un video explicativ și ne-a asigurat că e doar o gafă de novice neexperimentat. Fie. Nu asta ne interesează aici și acum. Ce a fost spus a fost spus, iar în ansamblu cu toate celelalte acțiuni ale statului Republica Moldova arată urât de tot, departe de acel „moratoriu geopolitic” trâmbițat de coaliția ACUM – PSRM.

Mă interesează alt lucru: cât de sincer este Nicu Popescu în ceea ce zice? Presupun că există mult mai multă sinceritate în acel „rӑzboi civil” decât în explicaţiile ulterioare. Fiindcă prima declarație a fost făcută fără nicio presiune, pe când declarațiile ulterioare nu sunt decât o reacție la valul de indignare din spațiul mediatic. 

Iar dacă e să stai să judeci bine, Nicu Popescu nici nu are cum să aibă o altă viziune despre acel război. Format la Moscova, apoi în Europa occidentală, el a fost impregnat de teorii străine despre acele evenimente. Nu cred, chiar dacă e să presupunem că MGIMO a devenit altceva după destrămarea URSS-ului, că i s-a prezentat acolo Rusia drept stat agresor. Iar în Europa evenimentele din fosta URSS și toată „expertiza” a fost construită de foști sovietologi, care luau în calcul în primul rând opinia Rusiei, ca forță activ implicată prin simplă vecinătate și atavisme ale unei lumi împărțită în „sfere de influenţӑ”, dar nu și principala responsabilă (iată eroarea!), apoi – opinia occidentului universitar, considerat obiectiv, care se străduia din răsputeri să găsească un cadru teoretic evenimentelor de după 1986... Opinia localilor nu era prea mult luată în calcul: mdeh, nu poate fi obiectiv până la capăt o parte beligerantă dintr-un conflict... Fără a mai menționa că mediul academic occidental (și acel francez în mod special) este mai degrabă unul stângist și rusofil.

Din păcate, Rusia a reușit să impună lumii felul său de a concepe și a percepe acele evenimente: Moscova nu este nicidecum un declanșator al conflictelor de pe întinderea fostei URSS, fără a nega însă evidentul: o implicare activă, odată conflictul început, pentru a-și apăra interesele. Astfel toată discuția este deplasată spre gradul de legitimitate pe care poate s-o aibă Rusia în această „apӑrare a intereselor”, dar mai puțin spre adevăratele responsabilități. Tot din acest narativ face parte și noțiunea de „rӑzboi civil” care, din câte se știe, este o luptă strict internă. Multe din aceste iluzii au fost spulberate după anexarea Crimeei, dar... răul cel mare a fost oricum făcut, în special referitor la celelalte conflicte, iar paradigma universitară este foarte greu de răsturnat, căci ea se auto-alimenteazӑ prin referințe anterioare, bibliografii și teorizӑri mai vechi.

Astea fiind spuse, tind să cred că Nicu Popescu a fost sincer în ceea ce a afirmat: e cât se poate de plauzibil și firesc ca el chiar să creadă în ceea ce spune. Dar asta nu înseamnă nicidecum că are dreptate.

Nu voi intra acum în demonstrații inutile și discuții și așa destul de numeroase dacă a fost sau nu acel război „civil”. Consider că această noțiune e depășită de istorie. Ceea ce am avut în Transnistria nu a fost altceva decât un „rӑzboi hibrid”, noțiune care în 1992 nu exista și care este relativ recentă. Dar toate ingredientele acestui tip de război au fost prezente. Și acest război a fost declanșat și menținut de atunci, în diversele lui faze, de Rusia. Din păcate, Republica Moldova, fiind permanent antrenată în lupte, nu a știut să explice celorlalți ce a pățit (precum a încercat disperat Ucraina). De fapt, nici nu putem fi siguri că a înțeles-o chiar ea, căci i se explică continuu din exterior cum e corect să „înţeleagӑ”, dară-mi-te s-o explice altora. Mi-a fost dat recent să citesc și o ipoteză abracadabrantă, auto-prezentată drept un breakthrough al gândirii științifice, produsă în Republica Moldova, precum că acel război a fost declanșat din cauza că noile elite de moldoveni voiau să pună laba pe resursele economice deținute până atunci de ruși...

Din păcate însă, UE se încăpățânează, făcându-se a nu vedea acest lucru. Absența unei expertize temeinice referitoare la spațiul post sovietic și în special Republica Moldova este exploatată de către Cremlin direct și în avantajul său. Fără a înțelege că nu există și nu au existat în Transnistria decât doi actori beligeranți relevanți, Chișinăul și Moscova, lucrurile nu vor avansa nici cu un centimentru. A se vedea eforturile OSCE și inutilitatea lor. Oficialii de la Tiraspol nu sunt decât executori direcți ai ordinelor venite de la Moscova și toate cedările și deschiderile impuse Moldovei pentru Tiraspol nu fac decât să-i îmbogățească pe câțiva indivizi, cu CV-uri demne de criminali de război. Boala o poți vindeca doar dacă-i înțelegi clar natura. Există astăzi opinii care afirmă că suntem în plin „Război IV mondial”: primele două sunt cele învățate la școală, al treilea fiind „Războiul rece”, pierdut de URSS, și al patrulea – acest „rӑzboi hibrid” despre care vorbeam mai sus...

Să încercăm acum să răspundem și la întrebarea din titlu: demisie ori ba? Cert e faptul că Nicu Popescu, cu toată bunăvoința cu care l-am putea credita, nu este omul potrivit la locul potrivit. Nu are nici experiența, nici competențele necesare. În opinia mea, un diplomat veritabil trebuie să apere interesele țării sale. Iar pentru asta trebuie să cunoască de-a fir a păr, până în cele mai mici detalii, istoria statului pe care-l reprezintă, conflictele existente și latente, să aibӑ repere sociologice temeinice și o perfectă înțelegere a proceselor interne. Mă îndoiesc că la MGIMO ori la alte școli să fi învățat istorie amănunțită (nu ceea ce învățam noi la școală) a Moldovei medievale, Basarabiei sau a Republicii Moldova. Mai e necesară o imersiune aproape epidermică în cotidianul țării și nu doar legături strânse de prietenie cu lideri ai unei mișcări politice sau curent mediatic. Dar de aici și până a-i cere demisia e ceva distanță. Toată conducerea Republicii Moldova este astăzi profund antinaţionalӑ, chiar dacă mulți cred contrariul, iar blocul ACUM încearcă să ne convingă că prioritățile „naţionale” ar fi altele decât „geopoliticul”. Așa că Nicu Popescu, cu viziunile lui despre „rӑzboiul fratricid civil”, se integrează armonios în peisajul politicienilor actuali ai Republicii Moldova, cu acel Vladislav Kulminski (doar un exemplu), promotorul „societӑţii civile moldoveneşti” sau cu declarații despre reluarea activității parlamentare în cadrul CSI („moratoriu”, ziceau ei?...). Demisie ori ba, ce contează?...

 

P.S.: Totuși, eu una nu pot înțelege: cine, naiba, l-a tras de limbă să vorbeascӑ despre războiul din Transnistria acum? Și tocmai la București?...

P.P.S.: Iar ca un exemplu elocvent a ceea ce afirm mai sus, iată un extras de pe un blog al unui susținător convins al blocului ACUM (nu aduc nume fiindcă nu este esențial) care îl apără în aceste zile pe Nicu Popescu. Citatul este un Copy-Paste (sublinierile îmi aparţin):

Nicu Popescu vede 5 modalităţi de management al conflictelor.

1. Instituţiile UE se pot implica mai activ în politica externă nesemnificativă. în politica mare, atribuţiile politice externe rămân la discreţia statelor.

2. Instituţiile UE se implică în „aspecte necontroversate şi ferite de riscuri ale managementului conflictelor”.

3. Instituţiile UE caută să se implice în conflicte printr-o strategie de „dozaj”, prin „măsuri de mică intensitate”, care pot deveni cu timpul „pachete politice substanţiale”.

4. Atunci când instituţiile UE încearcă să se implice în politica la nivel înalt fără mandatul statelor membre, ultimele vor încerca să contracareze această implicare.

5. Actorii externi (din afara Uniunii Europene) „pot afecta procesul european de luare a deciziilor” prin lobby-ul făcut pe lângă statele membre ale UE.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher