Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
13 septembre 2018 4 13 /09 /septembre /2018 17:42
adunări

Copilul meu adună numere :

 

„Patru şi cu patru fac opt

Patruzeci cu patruzeci fac optzeci

Patru sute şi cu patru sute fac opt sute

Patru mii şi cu patru mii fac opt mii

Patru milioane şi cu patru milioane fac opt milioane

Patru miliarde şi cu patru miliarde fac opt miliarde”

 

Il felicit că a înţeles cum funcţionează chestia cu zerourile

 

Apoi încep să tremur îngrozit…

La ce mi-a trebuit să bag “oameni” la sfârşit?

Partager cet article
10 septembre 2018 1 10 /09 /septembre /2018 23:32
Photo by Nadejda ROSCOVANU. Vildan Rana Celebi, fiica unuia din deportati.

Photo by Nadejda ROSCOVANU. Vildan Rana Celebi, fiica unuia din deportati.

Afirm cu destulă convingere că expulzarea celor șapte cetățeni turci este, și de departe, cel mai grav lucru care s-a întâmplat în Republica Moldova de la Independență încoace.

Operațiunea de săptămâna trecută nu ne aruncă nicăieri (pentru a nu nimeri în clișeul tradițional „ne aruncă cu 30 de ani în urmă”, ori câți or fi acolo), ci elementar desființează orice legitimitate pe care poate s-o aibă această formațiune piramidală a puterii, căreiea nici nu ar trebui să-i mai zicem „stat”. Suntem de acum încolo definitiv și iremediabil de partea obscură a umanității.

Problema nu-i atitudinea noastră față de Erdogan. Problema nu-i nici dacă acei deportați au fost implicați în acțiuni care ar constitui un „risc la adresa securităţii naţionale”, deși și la acest capitol SIS nu a adus nicio dovadă clară, iar bâlbâitul lor nu este deloc credibil... Problema este în acel modus operandi, care ne scufundă direct în timpuri din cele mai sumbre ale omenirii. SIS-ul moldovenesc s-a dovedit a fi un demn urmaș al GPU -ului bolşevik...

Trimiterea la precursorii KGB-ului nu este una arbitrară (am putea cu aceeași uşurinţă face și aluzii la raflele naziștilor), căci sunt și alte aspecte de luat în seamă. Nu sunt adeptul diverselor teorii complotiste, dar în ultimul timp o multitudine de acțiuni și actori numai asta și fac: îndepărtează tot mai mult acest teritoriu de influența europeană și de spațiul valoric occidental. De la o propagandă directă, agresivă a putinismului și prezența nestingherită a posturilor media specializate, gen Sputnik, KP, Russia Today sau Pervâi Kanal; de la activitatea nocivă, antistatală, pro-kremlinistă a bisericii ortodoxe moldovenești și până la apeluri constante adresate europenilor (iar mai recent și românilor) de a sista orie finanțare sau asistență a Republicii Moldova care chipurile ar menține oligarhia stăpână pe țară (despre „statul capturat” am mai scris)... Ah, dar vai!, și oligarhia anunță subit că nu mai are nevoie de Europa și că se va dedica corp și suflet Moldovei de acum înainte...

Nu în zadar zicea recent Emmanuel Macron că regimul putinist își dorește să distrugă Uniunea Europeană. Kremlinul susține orice mișcare, de orice culoare politică (de la extrema stângă și până la extrema dreaptă), care arborează un mesaj „anti-european” sau „anti-mondialist”, orice care ar submina legitimitatea instituțiilor democrațiilor de tip „occidental” și orice sistem de organizare internațional actual.

Numărul angajaților Ambasadei Rusiei din Moldova se ridică la câteva sute (cică ar fi apprx. 700) de persoane și am avea tot dreptul să ne punem întrebări serioase referitor la activitatea lor. De aici şi până la concluzia că instituțiile puterii de la Chișinău sunt infiltrate de o veritabilă coloană a V-a distanța e una foarte scurtă... Vom pune punct acum acestui gând, fiindcă acuzația adusă împotriva cuiva anume precum că ar fi „agent KGB-ist” mie personal îmi pare de o gravitate foarte mare. Lejeritatea cu care se aruncă în spațiul public cu invective și cu acuzații de acest fel, fără nicio consecință directă, de altfel, nici pentru acei care le fac, nici pentru acei care sunt acuzați, nu face decât să bagatelizeze acuzația însăși...

Să revenim însă la expulzarea celor șapte cetățeni turci. Pe lângă faptul că acțiunea respectivă a SIS-ului nu se înscrie nici într-un cadru legal, național ori internațional, nici în unul general umanist (expulzații au ajuns imediat după gratii în Turcia), ea reprezintă chintesența însăși a societății „pruto-nistrene”. O societate în care nu a mai rămas demult niciun reper valoric, nici de speță veche, țărănească, cu frica de a intra în gura lumii și rușine, cu frica de un dumnezeu din scripturi, nu din kremlinuri, nici de surginte mai livrești, cu onoare cavalerească, respectul cuvântului și demnității de om. O societate în care toate rapoartele umane au ajuns până la urmă monetizate și absolut totul se poate vinde, dar și cumpăra... O societate cu memorie instantanee, nici măcar de scurtă durată, care ține minte doar ceea ce i se arată în fața ochilor acum.

Lacrimi de copil ziceți? Vieți de om? Acorduri internaționale? Legi naționale? Umanitate? La dracu! Pe bani se vinde tot! Iar dacă pe lângă un troc avantajos (ce-s câteva vieți de om nenorocite, pe lângă o ditamai președinție?) se mai poate de înădușit un business concurent, ce ne-ar putea opri? Că s-ar supără UE, occidentul sau cine-o mai fi acolo? Păi, ei sunt acei care se supără, nu noi (la o adică supere-se!, atâta timp cât moldovenii vor avea bani de școli private care costă mii de euro pe an, mahării de aici se vor simți mari și tari). Noi și fără Europe o ducem bine!

Niciodată până acum nu mi-a fost într-atât de rușine că sunt cetățean al acestui „stat”... Toate câte s-au întâmplat în 27 de ani au încăput cumva în descrierea și imaginea unei societăți convalescente și febrile postsovietice, cu scuzele și condescendența de rigoare.

Atât! Dacă după un sfert de veac de independență și de „şcoală” mașinăria statală mai este capabilă de crime demne de stalinism și hitlerism primar, acest stat nu trebuie să existe!

P.S.: Îmi este rușine... Îmi este nespus de rușine pentru că sunt cetăţean al acestui „stat”... Nu știu dacă are importanță... Mă adresez familiilor celor deportați... Iertați-mă... Dacă puteți... Căci eu nu-i voi ierta!

 

Mai multe fotografii de Nadejda Roscovanu puteti vedea aici.

Partager cet article
10 septembre 2018 1 10 /09 /septembre /2018 13:02
Origine imagine: http://www.ziarulnatiunea.ro/2018/01/08/limba-romana-virtuala-3/

Origine imagine: http://www.ziarulnatiunea.ro/2018/01/08/limba-romana-virtuala-3/

Evenimentele săptămânii trecute s-au înghesuit cam toate la începutul ei. Exact precum moldovenii care se îmbulzesc și dau din coate la poarta de îmbarcare în avion... Nu știu de ce mi-a venit anume această comparație, căci scene similare demult nu mai vedem, nici barem la AIC. Pare astăzi un anacronism, o amintire hazlie și plină de ridicol a unei realități din trecut. Dar oare nu suntem înconjurați încă de anacronisme similare, la fel de hilare?

ZIUA LIMBII ROMÂNE Acesta este numele oficial al sărbătorii naționale. Din România. În Moldova ea se cheamă „Limba noastră”. E tot ce a rămas de la numele inițial: „Limba noastră cea română”. Un nume parcă special ales pentru a i se tăia „cea română” ulterior, chit că e și titlul unui poem (destul de prost, poeticește vorbind) de Grigore Vieru. „Patria mea este Limba Română” zicea Nichita Stănescu, un citat cunoscut de toată lumea. Numai că el este scos din context. Iată ce scrie mai departe: „Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea.” Așa și trăim: într-o patrie care nu este o patrie...

AVENTURILE MARŞULUI CENTENAR LA CHIŞINAU Pe 1 septembrie Marșul Centenar a ajuns în PMAN, la Chișinău. Socialiștii nu au ieșit să-i sfideze, precum a făcut-o Shor cu ACUM. Împotriva unioniştilor s-a jucat mult mai finuț și mai serios. Poliția s-a făcut a respecta legislația, utilizând cele mai mici ocazii și pretexte pentru a zădărnici marșul, dar neîncumetând să intre în forță. A fost un joc de-a țurca în care ambele părți au încercat să-l provoace pe adversar la fault. Până și epizodul cu autocarele, oricât de neverosimil și tras de păr nu ar părea, dar tot poate fi tixit în cadru legal... Să nu uităm nici de prezența militarilor înarmați cu pistoale automate, ceea ce nu a fost semnalat nici pe 26, nici pe 27. În al doilea rând, au fost remarcate, cu puțin înainte de ora 23:00, blindate și mașini de carabinieri pentru reținuți eventuali, ceea ce era un semnal clar și o amenințare că vor fi arestări (organizatorii rezervaseră piața doar până la 23h00). Să nu uităm nici de acea misterioasă pană de curent care a fost „rezolvată” nu mult după ce au plecat unioniştii din piață... Nu sunt în capul organizatorilor, dar două momente mi-au trezit nedumerire, ca să-i zic așa: în primul rând, declarația lui George Simion precum că scopul mitingului este să obțină o declarație despre Unire din partea Parlamentului RM, asta chiar dacă sesiunea de toamnă a Parlamentului urma să înceapă abia pe data de 3 septembrie... Pe mine la școală mă învățau că obiectivele trebuie să fie realizabile... În al doilea, nu prea am înțeles de ce organizatorii au mișcat întregul miting spre autocarele blocate de poliție. Cu același succes putea pleca un commando într-acolo, să facă videourile cu „poliţiştii agresori” de care aveau nevoie. Din păcate acest moment a dinamitat dinamica mitingului. Dar să punem asta pe lipsa de experiență a organizatorilor, pe megalomanismul lor tineresc și egocentric. Nu poți să spui „nu continuăm până nu vin autocarele în piaţă” oamenilor care au venit să te asculte, dar nu de dragul tău, ci al unui ideal...

DECLARAŢIA DE UNIRE ÎN PARLAMENT? Să revenim însă la această „Declaraţie”. Teoretic, Parlamentul ar trebui să poată face chiar mai mult, din moment ce tocmai 74 din cei 101 deputați sunt cetățeni ai României! Cu un asemenea procentaj schimbi și legile fiundamentale din Constituție! Ce-ar fi să înceapă cu denumirea Limbii române și cu recunoașterea oficială a tuturor actelor administrative doar în limba română? Lilian Carp, deputat, a declarat pe 5 iulie 2018 că el ar vota declarația de Unire cu România și știe cel puțin alți 20 de deputați care ar face acest gest din „pornire sufletească”. Și Carp, dacă e să-l credem, nu este cetățean al României! Să vedem care-i distanța de la vorbe la fapte... Și cât de ipocriți sunt acei 74...

UNIREA DISCUTATĂ LA BRUXELLES În incinta Parlamentului European a avut loc o conferință în care a fost discutată soarta românilor din afara frontierelor României. George Simion a făcut o prezentare în care a vorbit despre Unire și avantajele ei pentru UE. E bine că se vorbește despre Unire. La toate nivelele și peste tot. Dar nu vreau să mă repet, scriam în martie despre asta (vezi aici).

CASELE LUI PLAHOTNIUC Rise.md a publicat în această săptămână o investigație despre patru „case” ale lui Plahotniuc. Valoarea lor s-ar ridica la 30 mln de euros. Purtătorul de cuvânt al PD, Vitalie Gămurari a declarat: „Pot să spun că acest articol nu aduce nimic nou. Este aceeași informație care a fost publicată și în trecut și care a fost în principiu comentate de noi acum un an. Pentru mine este destul de clar că în lipsa de teme de atac credibile îi duce pe oponenții PD în situația ridicolă de a se repeta permanent”. Într-un fel, are dreptate: situația e ridicolă. Totul se știe de mai demult, iar anchete ale procuraturii – ia-le de unde nu-s... Măcar și pentru a-l disculpa pe Plaha. Iar eu mi-am adus aminte de o conversație pe care am avut-o acum câțiva ani cu o persoană care locuiește în Elveția, la Geneva. Ea-mi zicea că la Geneva Plahotniuc și Filat au case pe aceeași stradă și că le-a văzut pe ambele, din curiozitate. Cum conversația era în rusă, ziceam că nu-i exclus să mintă, denigrând deliberat „pro-europenii” noștri dragi... Acuma, când Filat stă la dubă, chiar s-ar putea să nu fie drept, deși... noi nu comentăm bârfe, doar fapte!

BISERICĂ AUTOCEFALĂ ÎN UCRAINA Încă nu-i oficial, dar se pare că devine inevitabil! Ucraina a făcut un pas important și scapă de cel mai periculos și mai eficient agent al Kremlinului – Biserica Ortodoxă Rusă. Vom mai aminti că Ucraina a anunțat ieșirea din CSI, că vrea să denunțe acordul de prietenie și colaborare cu Rusia. Moldova se preface, de facto, într-un fel de Kaliningrad.

FRANCEZILOR NU LE PLACE SPUTNIKUL Ministerul Apărării din Franța nu recomandă să fie acreditați jurnaliști de la Sputnik și Russia Today, publicând un raport de peste 200 de pagini în care demonstrează că sunt agenții de propagandă nocive. La noi ele fac ce vor, iar lista poate fi continuată...

ŞAPTE TURCI EXPULZAŢI SIS a reținut șapte cetățeni turci învinuindu-i de „existenţa riscului la adresa securităţii naţionale”. Cică ar fi „suspectaţi de legături cu o grupare islamistă”. Ei urmează să părăsească imediat țara. SIS are tot interesul să fie cât mai transparenți în acest caz, căci persoanele respective au legături directe cu liceul moldo-turc „Orizont”, instituție cu reputație destul de bună. În absența dovezilor, orice speculație e posibilă, de la legături economice cu reparația Președinției (deci atac indirect la Dodon), de la un deal cu Erdogan care ar fi cerut SIS-ului extradarea a nişte adversari ideologici și până la elilminarea unui concurent de pe piața școlilor private, un business destul de lucrativ în Moldova, de când a fost pus pe brânci învăţământul public...

Cam atât. Cireşica de pe tort din această săptămână am s-o trimit celor două doamne care au fost prinse în poză cum duceau într-un tricolor, cu acvila noastră independentă pe el, niște gunoaie. Dacă tot vorbeam săptămâna trecută de „poze simbol”... Sper foarte mult că nu vor fi identificate și nu vor fi pedepsite. Ignorantia juris neminem excusat, dar... respectul se merită și-apoi, peștele de la cap se strică, nu-i așa? Dacă se poate purta stema de stat pe un halat de baie, de ce nu ar fi bun la purtat gunoi? O activitate mult mai nobilă, la o adică, decât scăldatul în copcă.

Partager cet article
4 septembre 2018 2 04 /09 /septembre /2018 17:20
Prinşi între fruntaşi şi viţei

Să ne închipuim pentru câteva minute că urmărim evenimentele de la Chișinău oarecum din exterior, din pasiune pentru geopolitică sau istorie a unei regiuni, dar nicidecum ca parte implicată în evenimente. Ori ca niște jurnaliști de format vechi, din care aproape că nu mai există astăzi nici măcar pe la casele mari, fiecare având un domeniu de expertiză bine delimitat. Ceva de genul „specialist pe Europa de Sud-Est”. Asta ar însemna să ne deconectăm de la orice fel de empatie și emoție și să evaluăm evenimentele de parcă am urmări de peste umăr, să zicem, un joc de strategie la un computer jucat de cineva străin. Nu bag mână-n foc că reușesc, dar... să vedem.

Vom încerca să comparăm cele două evenimente, ziua de 26 august și ceea ce a urmat pe 27 (le voi consideră drept unul și același) și sosirea Marșului Centenar la Chișinău.

Pentru ceea ce constiuie statul Republica Moldova, Marșul Centenar este un eveniment mult mai periculos decât oricare alt protest, fiindcă afectează esența însăşi a acestui organism. Chiar dacă la cârma statului se află indivizi și persoane concrete cu putere de decizie diferită, statul nu sunt doar ei, ci o entitate vastă, de la plătitorii de impozite de rând, beneficiarii de prestații sociale, un anumit fel de elite economice sau culturale și până la orice fel de opoziție politică. Închipuiți-vă toată această multitudine care, indiferent de opțiunea politică, se definește, se plasează pe o grilă valorică, își construiește cercurile şi relaţiile sociale, alianțele de opinie, anume în funcție de ceea ce numim noi astăzi statul „Republica Moldova”. O reacție stomacală, inconștientă, de protecție a acestui stat din partea majorităţii îmi pare absolut firească. Unioniştii din acest punct de vedere nu apar decât în calitate de niște inconștienți, niște idealiști romantici desăvârșiți, sau niște ratați, incapabili să-și găsească rostul în condițiile statului independent „Republica Moldova”.

Dacă cu inconștienții și idealiștii romantici lucrurile sunt relativ clare, cu „rataţii” e mai complicat. Devin unioniști doar acei care așteaptă de la Unire o inversare a grilei valorice care i-ar aduce din nou pe val. Nu în zadar, în ultimul timp propagandiștii anti-unioniști încearcă din răsputeri să ne convingă că nu există diferență mare între aceste „grile valorice”, făcând trimitere la atacurile împotriva justiției în România. „DNA, treceți Prutul!” nu mai are aceeași putere, iar demiterea Laurei Codruța Kövesi a fost, în Basarabia, în primul rând o lovitură împotriva curentului unionist.

„Tot mai bine cu bandiţii noştri” – tristă concluzie...

(Comit o mare eroare stilistică, de fapt, de aceea ar trebui să rectific: ținând cont de specificitatea condițiilor de ascensiune ale grilelor ierarhice din Republica Moldova, „ratat” nu ar trebui folosit în conotații negative. Am mai putea spune „uitat”, „abandonat”, „respins”... La urma urmelor, a rata o asemenea „ascensiune” e mai degrabă o virtute decât o incapacitate!)

Cititorul atent poate să-mi zică că mai există o categorie, pe care nicidecum nu poți să-i numeri printre ratați, dimpotrivă: vorbim de toți acei care au reușit să se impună drept adevărate valori în întreg spațiul românesc, dar aceștia sunt puțini, iar existența statului independent moldav nu este un obstacol în exercițiul funcției lor de „valoare” elitistă. Astfel, unionismul nu mai este o prioritate stringentă pentru ei (dacă nu sunt și ei idealiști romantici, numai că „reuşita” lor tocmai că demonstraeaza un anumit spirit practic). Dimpotrivă, a-ți afișa unionismul e potențial creator de conflicte sau neplăceri nedorite.

La modul cel mai general, o analiză la rece gen „avantaje” vs. „sacrificii” ne-ar ajuta mult să înțelegem cine și în ce măsură este cointeresat în Unire. Și nu-i deloc sigur că acei mai înflăcărați „unionişti” ar trece testul. Ei există atâta timp cât există obiectul luptei lor. Asta desigur dacă nu reușesc să ne convingă că anume ei sunt veritabili idealiști romantici...

Să ne jucăm de-a categoriile și să vedem ce obținem:

  • „Fruntașii de la sat”: ăștia fără Republica Moldova și în afara contextului ei sunt varză. Mai mult de 70 de deputați din Parlamentul Republicii Moldova sunt cetățeni ai României. Dar crede cineva că măcar 60 din ei ar vota Unirea?...
  • „Vițeii statului”: ăștia sug statul Republica Moldova. Direct sau indirect. Nu-i exclus să poată suge și mai mult de la România, dar... tot mai bine vrabia din mână decât barza din cer.
  • „Emancipaţii”: ăștia și-au făcut un rost și o situație în spațiul românesc. Ei sunt pentru Unire (depinde și de cine întreabă, desigur), dar s-o facă poporul!
  • Uitaţii”: cei mai mulți, dar și cei mai vulnerabili și manipulabili. Sunt toți acei care au fost aruncați de trenul foarte rapid și foarte scump al Independenței. Sunt acei care au de câștigat cel mai mult de pe urma Unirii, dar... privesc prea mult televizorul de la care le vorbesc „Fruntaşii” și „Viţeii”.
  • Pătimaşii”: aceştia au crezut, cred şi vor crede în Unire. Cu patimă şi ardoare, cum şi se cuvine să crezi.

Iată deci forțele în prezență. Foarte curios puzzle, nu-i așa? Și un vast plan de acțiune care s-ar putea elabora pentru fiecare din categorii în parte...

Ziceam mai sus că voi încerca o comparație cu protestele din 26 – 27 august. Tind să cred că Marșul Unionist a fost tratat de către statul Republicii Moldova cu mult mai multă seriozitate și frică.

De ce zic asta? În primul rând fiindcă încălcări de „legi și proceduri” din partea protestatarilor (atât Shor cât și ACUM) au fost incomensurabil mai multe și mai grave, dar forțele de ordine nici nu le-au luat în seamă. Ceea ce spune multe despre funcționarea acestor instituții. Atunci când este trecută cu vederea chemarea directă la răzvrătire armată și la crime împotriva umanității, despre ce valori mai putem vorbi? În loc să fie reținuți, adepţii lui Shor au fost escortați de poliție. Puterea s-a limitat la o prezență masivă și impresionantă a forțelor de ordine, iar epizodul din dimineața zilei de 27 august atunci când reprezentanții ACUM au fost ridicați pe sus și evacuați de lângă Ștefan nu poate fi considerat drept ceva extraordinar de grav, oricât de multe poze nu ar circula în spațiul virtual mediatic. Și nici pentru faptul că nu au respectat orarul și locul manifestației nu au fost deranjați. Cauza acestei „indiferenţe” e simplă: toate aceste „revoluţii în pahar” nu afectează profund edificiul piramidei. Corb la corb nu-și scoate ochii.

Împotriva unioniştilor însă s-a jucat mult mai finuț și mai serios. Poliția s-a făcut a respecta legislația, utilizând cele mai mici ocazii și pretexte pentru a zădărnici marșul, dar neîncumetând să intre în forță, chiar dacă inițial un scenariu de această natură a fost provocat şi de unioniști. A fost un joc de-a țurca în care ambele părți au încercat să-i provoace pe adversari la fault. Până și epizodul cu autocarele, oricât de neverosimil și tras de păr nu ar părea, dar tot poate fi tixit în cadru legal... Să nu uităm nici de prezența militarilor înarmați cu pistoale automate, ceea ce nu a fost semnalat nici pe 26, nici pe 27. În al doilea rând, au fost remarcate, cu puțin înainte de ora 23:00 blindate și mașini de carabinieri pentru reținuți eventuali, ceea ce era un semnal clar și o amenințare că vor fi arestări (organizatorii rezervaseră piața până la 23h00).

Dacă cineva consideră că „statul Republica Moldova” se va lăsa „unit” cu una cu două, greșește amarnic (vedeți mai sus cine deține resursele, inclusiv mediatice). Reacția într-atât de atentă și bolnăvicioasă a autorităților pentru acțiunile unionistirlor pro-români și indiferența față de alte manifestări aparent antistatale este firească și ar trebui să ne învețe câte ceva. Și da, nicio abatere de la lege nu va fi tolerată din partea unioniștilor, iar provocări pentru a genera încălcări vor exista. Și bucurați-vă când vedeți militari doar cu pistoale-automate. Ăștia ar putea scoate și tunuri!...

Partager cet article
3 septembre 2018 1 03 /09 /septembre /2018 12:30
Origine imagine: https://www.europalibera.org/a/29453887.html

Origine imagine: https://www.europalibera.org/a/29453887.html

 „И вот нашли большое поле:

Есть разгуляться где на воле!

Построили редут.

У наших ушки на макушке!

Чуть утро осветило пушки

И леса синие верхушки —

Французы тут как тут.

 

Забил заряд я в пушку туго

И думал: угощу я друга!

Постой-ка, брат мусью!

Что тут хитрить, пожалуй к бою;

Уж мы пойдем ломить стеною,

Уж постоим мы головою

За родину свою!”

М. Ю. Лермонтов. „Бородино”

 

Ку индипинденца пи вой!

Mă veți ierta, sper, pentru acest început, dar, fiți de acord, dacă ar fi să căutăm un slogan pentru ziua de 27 august, acesta s-ar potrivi de minune. Vom reveni puțin mai jos la acel spectacol lamentabil care ne-a fost prezentat, dar aș vrea să încep totuși cu altceva.

TOŢI LA BOOKFEST! Pe 29 septembrie și-a deschis porțile târgul de carte Bookfest Chișinău. Zeci de mii de cărți vor fi expuse, de la mai toate editurile din spațiul românesc! O oportunitate unică pentru cititori de a-și înnoi bibliotecile la un preț avantajos! Remarc, nu fără o anumită tristețe, că newsfeedul meu încă nu abundă cu poze ale citirorilor de la salon... Desigur, noi putem continua să ne înjurăm la nesfârșit din cauza protestelor, mitingurilor, numai că asta nu va schimba nimic. Cineva deștept zicea: „Trebuie să luptăm pentru mințile oamenilor, nu pentru lideri politici.” O națiune care nu citește, care nu este educată, este o națiune pierdută. Iar ceea ce s-a întâmplat în PMAN pe 26 și 27 august ne șochează poate astăzi... Să vedeți voi ce va fi mâine!

 

BĂTĂLIA PENTRU PMAN

26 AUGUST Spectacolul lamentabil din această zi din PMAN poate că și era previzibil, căci se știa din timp că piața va fi „împărţită” în două, între susținătorii Maiei Laguta și acei ai Maiei Sandu cu Năstase, dar realitatea depășește întotdeauna imaginația celor mai febrile minți.

În primul rând, împărțeala a fost de-a dreptul stranie: protestului Lagutei i s-a rezervat inima pieții, centrul strategic, cum ar veni (am un prieten care, de fiecare dată când aude asemenea construcții impersonale, răspunde imediat: „Tare-ar fi bine să știm cine este acest „s-a””).

În al doilea rând, Maia Laguta s-a pomenit a fi... Ilan Shor! Acesta a debarcat cu armata de serviciu, la propriu și la figurat, pe care o tot plimbă cu microbuzele dintr-un loc în altul. Și s-a-nceput: discursuri mânioase (în rusă sau „maldavnească” stricată – nu vreau să jignesc limba română), fanfară, danţuri și, desigur, repartizare gratuită de mâncare: „grecikă cu tuşonkă”, acesta a fost meniul. O fi rămas de la 9 mai.

De cealaltă parte a cordonului polițist, adepții ACUM tunau și fulgerau, rupeau cămăși și păr de pe cap și invadau rețelele sociale cu poze și postări. Răsuna muzică, scandări „hotii! – hoții!”, prin aer zburau doar PET-uri cu apă, căci păsările, launloc cu rușinea și bunul simț au fugit de acolo să caute ceva umbră...

În afară de întrebarea de mai sus referitoare la acel misterios „s-a” avem tot dreptul să mai punem câteva: 1) Dacă piața a fost rezervată de Laguta, cum de se face că și-a desfășurat „activităţile” Shor în piață și nu ea? E legal? Laguta, întrebată, a zis chiar în dimineața acelei zile că ea nu vrea să participe la acea acțiune. Deși, teoretic, ea era responsabilă de organizare și de unele aspecte care țin de securitate. Iată dacă dădeau foc la ceva shoriceii cu grătarele lor, ar fi răspuns Laguta, nu? 2) Știind că PMAN este rezervată, de ce ACUM a insistat să rămână în aceeași piață? Deși... ce rost are un protest, dacă nu este un „shor” în față?...

Şi o întrebare privată pentru Publika: unde au văzut ei „deputaţi europeni”?

27 AUGUST

Înflăcărați și încălziți după lupta cu avangarda, adepții ACUM au decis să înfrunte a doua zi cavaleria grea. L-au împânzit pe Ștefan (cred că niciodată nu l-au iubit atât de mult) și au așteptat să fie scoși de acolo de către forțele de ordine. Era evident ca „bună ziua” că se va întâmpla, din moment ce la Ștefan erau preconizate ceremonii oficiale cu participarea mahărilor țării. Previzibil, au fost evacuați de acolo cu de-a sila, pe unii i-au târât de mâini și de picioare, dar per ansamblu, vărsări de sânge nu s-au înregistrat. O singură chestie poate fi imputată cu adevărat organelor: prezența printre acei care „curăţau” locul a câtorva indivizi în civil. Poze impresionante, din alea gen „poze-simbol”, au fost totuși făcute, a circulat și una cu niște vânătăi, una cu un nene în cărucior (bănuiesc că l-au adus anume pentru a face poze lacrimogene). Amnesty a făcut o declarație (deși ea nu putea fi decât una destul de evazivă)... mai pe scurt, tot s-a derulat conform planului.

Iar eu, care am participat în trecut la câteva mitinguri de protest la Paris și am cunoscut „din interior” cum e cu organizarea și relația cu poliția, nu pot să scap de o întrebare: ce ar fi făcut francezii dacă nu respectam termenul indicat în declarația acțiunii, ce ar fi făcut ei, dacă cineva s-ar băga pe Champs Elysées, de exemplu, pe 14 iulie? Și câți ani ar fi luat acel de ar încumeta?

Mahării au venit, au depus flori, păziți de cordoane impresionante de polițiști înarmați și de bodyguarzi cu valize, ceea ce e destul de ridicol per se, mai ales că din „galiorkă” se auzeau aceleași strigăte: „hoţii – hoții!”. Ambele tabere, satisfăcute și cu inima împăcată, s-au împrăștiat, care pe la casele cui îi are, care s-au dus la scris comunicate și postări pe rețelele de socializare. Unicul lucru cu adevărat semnificativ a fost faptul că, sub această acoperire, poliția a profitat și le-a luat pancartele celor de la „Occupy Guguţă” (printre altele, unicul protest care are cât de cât sens în această poveste). Dar nici ei nu s-au supărat tare, căci au intrat în gura lumii și în aceeași seară i-au dat și mai tare în străchini și ligheane: cică așa ar sună democrația!... Au drepate: în Moldova, anume aşa!

În aceeași zi, Shor a buhnit un ditamai „marş patriotic” la Orhei, care a deplasat și mai departe limitele și arealul prostiei și ridicolului. Incredibilă energie la un individ care suferă de boli cronice grave și nu poate să fie prezent la ședințe de judecată!... N-ar strica să se ocupe de cazul său savanții britanici: poate descoperă un remediu magic? Și n-ar strica să-i studieze cazul și BOM! E loc pentru beatificare: cum n-ai da, dar vindecări miraculoase nu se întâmplă cu toată lumea (scriu și mă gândesc: taci, mă, că le dai idei! Ăștia chiar sunt capabili s-o facă!)...

 

BĂTĂLIA DE LA LEUŞENI

Sloganul Liniei de fortificații Maginot a fost „On ne passe pas” (Pe-aici nu se trece). Pare-se că grănicerii moldoveni au decis s-o adopte, cel puțin pentru ziua de 27 august. Independența nu-i foaie verde, ea se apără, nu-i așa? Marșul Unirii, care a parcurs 1200 de km, ajungea la Prut. Inițial, unioniştii au dorit să treacă pe podul feroviar de la Ungheni, dar nu li s-a permis. Cică Poliția de Frontieră (PF) ar fi avut informații că erau posibile „provocări”! Voi face din nou o paralelă cu ceea ce consider eu normal să se întâmple. Traversarea respectivă nu este regulamentară, deci bănuiesc că ar trebui un acord prealabil specific de la autorități. Nu știu dacă ei l-au cerut. În aceste condiții, PF era în dreptul ei să n-o accepte. Dar de ce și în ce condiții în 2015 s-a putut?

După asta unioniştii au plecat la punctul de trecere Albița – Leuşeni unde au dormit în corturi o noapte. În dimineața zilei de 27 august grupul a încercat să treacă frontiera. Și aici – surpriză: cei cu acte moldovenești trec, „românii” – nu! Explicația? Disfuncționare a sistemului informațional! Tare la țanc li s-a stricat, aș zice eu. Unioniştii care trecuseră deja frontiera s-au întors înapoi la colegii lor. Pentru că au „perturbat” grănicerii, li s-a băgat interdicție de a traversa pentru 24 de ore. Acestea au fost primele două epizoade ale acestui incident, generat, în mare parte de poliția de frontieră.

Deși unioniştii transmiteau live-uri încă de la Ungheni și încercau să sensibilizeze cât mai multă lume, la fața locului nu s-a deplasat nicio echipă de reporteri de la nicio televiziune sau organism mass-media! În schimb, „odiosul” Shor și marșul său patriotic nu ieșea din vizorul camerelor. Revelator!

A doua zi unionistii au pornit din nou să traverseze. De această dată, însă, se mai vedeau și microfoane cu camere printre ei. Puține, dar erau. C-o fi camerele de luat vederi, c-o fi starea generală excesiv de nervoasă pe urma primelor două tentative ratate, dar ei au cerut imediat asistență consulară și nu se lăsau mișcați de acolo. De acum încolo inițiativa a trecut de partea lor, la fața locului ajungând până și șeful PF, Fredolin Lecari. S-a creat impresia că grănicerii nu știau cum să-i expedieze mai repede de acolo, iar unioniştii căutau gâlceavă. Pe parcursul zilei a venit și un comunicat de la consulatul României, iar anticipând, vom menționa că MAE a chemat ambasodirul Moldovei pentru explicații. Până la urmă, toți unioniştii au trecut frontiera în afară de George Simion, care așa și nu a fost lăsat să treacă. Marșul Unirii avansează spre Chișinău!

Orice nu s-ar spune, dar situația a devenit tensionată în primul rând din cauza Poliției de Frontieră a statului independent, Republica Moldova. Dacă erau lăsați să treacă încă la Ungheni sau chiar și la prima lor încercare pe la Albița – Leuşeni, totul s-ar fi petrecut pașnic și fără scandal. Și încă un detaliu: dacă ar fi fost presa, așa cum este ea la noi, liberă și independentă, prezentă la fața locului, poate că oamenii se comportau cu mai mare băgare de seamă... Dar presa, după cum ziceam, era ocupată. La Orhei.

 

RUŞII VOR SĂ NE CERTE CU UE? Reprezentantul special al președintelui Federație Ruse pentru protecția drepturilor antreprenorilor, Boris Titov, a anunțat săptămâna trecută că Republică Moldova, cu Acordul ei de Asociere în vigoare poate deveni o placă turnantă pentru produsele rusești, altfel interzise din cauza sancțiunilor. Dacă ar fi fost chiar așa, nu se striga despre asta în clozeturi publice, precum sputnik. Asta e ca și cu „furtul miliardului”: când vrei să furi, taci și o faci în liniște.

Cam atât. Cireșica de pe tort (mai nu am scris Mărul de pe tort) din această săptămână o voi trimite la Moscova, la Rosselihoznadzor. Zeci de camioane cu fructe din Moldova, preponderent mere, sunt oprite la vama dintre Ucraina și Rusia, cică din cauza că ceva nu e în regulă cu actele. Eu sunt de acord: ceva nu e în regulă! N-au ce căuta fructele din Moldova în Rusia!

Partager cet article
27 août 2018 1 27 /08 /août /2018 12:48
Săptămâna în care s-a împărţit piaţa

Săptămâna care a trecut nu a fost prea bogată în evenimente, ceea ce este firesc, într-un fel, căci vine peste noi aniversarea a 27 de ani de la Independență și cam toate câte se întâmplă nu au fost decât mari pregătiri pentru săptămâna următoare. Suntem în an electoral și fiecare forță politică, ori nu prea politică, va trebui cumva să se manifeste. Cu cât mai „gălăgios” cu atât mai bine. Bine pentru aceste „forţe” bineînțeles, nu neapărat pentru noi, cetățenii acestei țări, independente până-n măduva oaselor. Vom reveni imediat și la aceste „pregătiri”, dar nu înainte de a vă vorbi și despre ceva de bine:

SĂRBĂTOAREA CĂRŢII LA CHIŞINĂU În perioada 29 august-2 septembrie, la Moldexpo Chisinău, va avea loc unul din cele mai mari târguri de carte din Republica Moldova, Bookfest! Peste 50.000 de cărţi de la cele mai importante edituri din România și Republica Moldova, reunite în circa 60 de standuri individuale, își asteaptă cititorii! Iar subsemnatul vă îndeamnă să vizitați și standul Editurii Vinea, acolo unde am auzit că va fi vândută și o adevărată capodopera a literaturii universale, volumul de poezie „şi în realitate s-au întâmplat următoarele” care poartă aceeași semnătură ca și aceste rânduri. Gluma-i glumă (și sper că anume așa ați interpretat-o), dar este probabil unica ocazie să procurați această carte, care, din varii motive, așa și nu a ajuns în librăriile de la Chișinău. Deci, aveți câteva zile la îndemână ca să procurați la Chişinău cea mai vândută carte de pe standul României de la Salonul de Carte de la Paris din 2018!

UN MILION LA ZECE Guvernul a anunțat laureații Premiului Național 2018. Anul acesta, din fericire, laureații nu au stârnit controverse. În ceea ce mă privește, îl felicit călduros pe Iurie Colesnic, care a publicat, din depărtatul an 1993, 11 volume intitulate „Basarabia necunoscută”. O muncă enciclopedică titanescă! Printre laureați se numără și Viorel Mardare, tânărul realizator cunoscut pentru spoturile publicitare care promovează imaginea Republicii Moldova, diagnosticat recent cu cancer. Mi-ar place să cred că nu e doar un act de binefacere, deși așa se prezintă. Și nu e nimic reprimabil aici, dimpotrivă. Dar de când a început această vastă acțiune de susținere - „Viorel must go on” - nu mă pot sustrage de la gândul la toți acei pentru care o diagnoză similară este sinonimă cu o sentință definitivă fără drept de apel...

79 DE ANI DE LA PACTUL HITLER - STALIN O aniversare lugubră pe care s-ar cuveni să n-o uităm. Pe 23 august 1939 Hitler și Stalin își împărțeau Europa. Chiar dacă după război pactul a fost numit „Ribbentrop – Molotov” pentru a-l proteja pe Stalin, consider că demult e timpul să-i redăm numele adevărat. Și să recunoaștem că anume acest pact a fost declanșatorul celui de-l doilea război mondial, respectiv, să considerăm că 23 august este data când a început.

NATO A DEBARCAT LA CHIŞINĂU Bine, nu chiar tot NATO, doar Locțiitorul șef al statului major al Direcției parteneriate militare din cadrul Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate din Europa, general maior Odd Egil Pedersen. Ceea ce nu e rău, nici așa. Au de discutat cu Ministrul apărării, Sturza, despre strategii de cooperare. Atunci când armata rusă se antrenează an de an să forțeze Nistrul, ce mai poți face altceva? Apropo, SIS a anunțat sesizări masive de muniții și armament în această săptămână... Iar la Odesa a fost arestat un killer cu pașaport moldovenesc. E bine că discutăm cu NATO, dar n-ar strica să ne ocupăm mai serios de ceea ce se întâmplă pe teritoriul țării.

FRIZERUL VA STA LA DUBĂ ÎN MOLDOVA Sergiu Buruiană, condamnat de către autoritătile italiene la 23 ani și 11 luni privațiune de libertate pentru omor intenționat și deținere ilegală de armă, acel care s-a ars (ca să vezi tâmpit: nici să stea cuminte la fund nu știe!) intrând în vizorul presei atunci când s-a apucat să tundă tineri la Călărași, ar putea să-și ispăşească pedeapsa în Republica Moldova. Sper ca condiționalul să dispară din fraza de mai sus. Și mă mai gândesc că, dacă se întâmplă, inculpatul ar putea să-și dorească să fie extradat înapoi în Italia. Apropo, cazul respectiv tot despre securitatea statului este, nu despre altceva.

PASIUNI PENTRU O PIAŢĂ PPDA și PAS, mai pe scurt „ACUM”, au planificat un protest pe 26 august, chiar în ajun de Ziua Independenței (ceea ce a mutat toate „serbările” în scuarul Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” și Palatul Național „Nicolae Sulac”), dar s-au pomenit cu un alt „concurent” pentru spațiu, Maia Laguta! De-o unde o mai fi apărut și asta? Vorba aia: „Kак черт из табакерки!” Și la momentul potrivit! Cică piața va fi împărțită în două... Promite să fie vesel. Dar stranietățile nu se termină aici: unioniştii urmează să împartă cu... socialiștii! Piața Marii Adunări Naționale pe data de 1 septembrie, atunci când primii vor organiza Marea Adunare Centenară cu ocazia finalizării Marșului Centenar. Cică PSRM ar fi rezervat piața pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2018! Patru luni! Și de ce doar 4? De ce nu toate 12?

NĂSTASE VREA O MĂNUŞĂ PENTRU FILIP Cică Năstase îl cheamă pe Filip la o „discuţie publică”, chiar în ziua protestului. Mă gândeam să comentez cumva, dar am citit „scrisoarea deschisă” și am zis că e suficient de nostimă și fără comentarii. Doar un fragment: „intenţia mea și a colegilor mei de a organiza proteste exclusiv pașnice, așa cum am procedat de fiecare dată din 2015 încoace, este fermă”. Vai, cât de pașnic luau ei cu asalt Parlamentul!... Sau asta: „suntem hotărati să oprim deteriorarea statului de drept și încălcarea drepturilor fundamentale ale omului în Republica Moldova”. Și când luau cu asalt „Antena C” și „Euro TV” pentru care drepturi luptau? O fi vrut Năstase să-i arunce o mănușă lui Filip, dar... ia-o de unde nu-i. Nu-i ajunge stofă nici măcar pentru un degetar.

SHOR BOLEŞTE Individul care are suficientă energie pentru a înjura, pentru a amenința, pentru a guverna un oraș, pentru a pune pe roate o mașinărie întreagă cu partide, organizații teritoriale, pentru a organiza mitinguri și combate vehement mitingurile ACUM etc, etc, se îmbolnăvește subit de fiecare dată când trebuie să se prezinte la judecată. Eu propun să fie suspendat din toate funcțiile pentru exact același motiv: boală cronică și incapacitate fizică de a-și exercita funcția.

OPEN SKY PRIN „OPEN DIALOGUE” Continuă saga cu fundația „Open Dialogue” și agentul Kozlovska, interzisă în spațiul UE. Au fost publicate biletele de avion cumpărate de „Open Dialogue” pentru membrii familiei lui Platon. PDM a cerut să fie cercetate legăturile mambrilor ACUM cu Kozlovska. Iar ceea ce vrea PDM... PAS a fost nevoit să reacționeze și a zis că nu are nicio legătură nici cu Kozlovska, nici cu „Open Dialogue” ceea ce-i cam tras de păr și cusut cu ațe albe... Chestiile astea se plătesc cu bani grei, dar fie, am să le acord celor de la PAS o consultație gratuită în ale comunicării și relațiilor publice. Ar fi fost firesc să răspundă la diverse acuzații ceva de genul ăsta: „PAS a răspuns unor solicitări de a participa la o conferință internațională ce trata despre subiecte care ni se par importante, inclusiv pentru Republica Moldova. Noi nu suntem SIS ori CIA și nu avem capacitatea de a investiga persoane sau ONG-uri. PAS neagă orice implicație deliberată în favoarea altor state ori subminarea securității Republicii Moldova. Solicităm, la rândul nostru, ajutorul organelor abilitate pentru a clarifica pentru opinia publică care a fost rolul exact al Ludmilei Kozlovska și „Open Dialogue””. Dar nu a fost să fie. Amatorism, ca de obicei. Dar, în fond, atunci când îți cumpără Renato Usatîi bilet la avion, după ce faci proteste cu Usatîi şi Dodon, poate că nici nu ai cum să faci un asemenea comunicat...

Cam atât. Săptămâna care vine va fi cu adevărat vesel. Independent de vesel! Îmi mai rămâne Cireșica de pe tort. În această săptămână am s-o trimit la Comrat, Irinei Vlah. Acei de acolo au celebrat 28 de ani de la formarea Republicii Autonome Găgăuzia. Bascanul s-a jeluit că Chișinăul le dă prea puțini bani... Adică refuzăm să-i respectăm legile, amenințăm permanent cu răscoală armată, îi sabotăm funcționarea, iar apoi mai avem tupeul să-i cerem bani? Bine se zice: obraznicul mănâncă praznicul...

Partager cet article
20 août 2018 1 20 /08 /août /2018 12:14
Săptămâna în care s-a început puricatul

Bine te-am regăsit, dragul meu Cititor ! De trei săptămâni nu am fost cu voi, pentru voi, ci chiar cât se poate de printre voi. Trei săptămâni, atâta a durat vacanța și imersiunea mea, atât de reală, dar totodată atât de falsă, printre voi. Nu am intenția să te plictisesc, mult-preţuitu-Le, cu mult de detalii referitoare la sejurul meu în patria-mamă. Voi zice doar atât : niciodată până în această vară nu am avut impresia mai clară și mai desăvârșită că Republica Moldova s-a prefăcut într-o țară de vilegiatură... Voi avea poate ocazia să dezvolt mai mult acest gând, dar până una alta vă voi trimite, drept argument rudimentar, spre noutățile despre cozile care se crează la vămile acestui ghetto de lux care este Republica Moldova: vămi-vămi-vămi... și sârmă ghimpată. Dar dacă nu vă place această comparație, imaginați-vă un hotel de lux, all inclusive, pentru sejurul în care munciți un an întreg... Bagi cardul, plăteşti, intri, te distrezi cât încape, apoi pleci înapoi la locul de muncă. Despuiat... Dar fericit. BNS a anunțat săptămâna trecută că în primele șase luni ale lui 2018 (deci în afară de perioada vacanțelor din iulie-august) Republica Moldova a vost vizitată de către 1,9 milioane de cetățeni străini. Mă întreb câți din ei sunt „străini” de alde mine, care călătorește cu pașaport francez. În același timp BNS mai informează că cetățenii moldoveni au înregistrat tocmai 2,6 milioane de ieșiri din țară. Iată așa o statistică captivantă...

CREŞTEM? Dacă e să rămânem la capitolul statistică, același BNS ne anunță că în ianuarie-iunie 2018, comparativ cu aceeași perioadă a lui 2017, producția industrială a crescut cu 13,4%. O fi totuși de bine această creștere, depinde în buzunarul cui ajunge până la urmă.

VOR VEDEA CU OCHII LOR 150 de copii dintre cei mai buni au plecat în vacanță în România. Gratuit. Fiindcă au fost buni și au învățat bine la școală, așa precum ne spuneau și bănuiesc că le mai spun și astăzi întotdeauna părinții odraslelor. Eu zic că e o recompensă nespus de frumoasă. Și mai zic că e una cu adevărat utilă. În total în această vară de programe similare vor beneficia două mii de copii! Cel puțin ei își vor aminti de bine de anul centenarului!

ÎNFRĂŢIRILE CONTINUĂ Chiar dacă nu se mai stârnește atâta tărăboi precum la primile, nu voi obosi să le menționez: înfrățirile între localități din România și Republica Moldova continuă: săptămâna trecută Județul Tulcea și Raionul Soroca s-au înfrățit! Eu zic că e și asta de bine, nu credeți?

VACANŢE NEPREVĂZUTE Independența, Ziua Limbii + an electoral = o săptămână de vacanțe. Adică nu chiar vacanțe, căci e cu recuperări ulterioare. Eu unul nu sunt deloc adeptul acestor practici. Nu știu care este beneficiul. Poate cineva ar trebui să ni-l explice mai bine. Auzisem cândva că e o formă de a combate absenteismul. Adică lumea tot nu ar veni la lucru...

TABERELE DE STORS BANI DIN COPILĂRII A tot continuat să ploaie cu noutăți despre taberele de odihnă pentru copii din Moldova. Din păcate nu toți copiii pot să plece în vacanță în România sau alte țări... Mulți rămân în țară. Și sunt literalmente utilizați pentru a stoarce bani de la stat. Desigur, maltratările copiilor sunt intolerabile și trebuie drastic pedepsite. Dar lumina projectoarelor a scos la iveală un alt adevăr pe care bănuiesc majoritatea îl ocultă. Eu, naivul de mine, credeam că taberele pentru copii sunt instituții publice. Aflam însă cu nu sunt! Totul a încăput pe mâna unor afaceriști dubioși și fără scrupule, gata să facă bani pe orice... Vă mai amintiți de scandalul cu alimentele perimate pentru grădiniţele de copii? Aceeași schemă şi acelaşi mod de funcţionare. Care generează și inevitabil va genera aceleași derive...

MENIA ZOVUT SERGIU BURUIANĂ Cititorii acestor rânduri cu o anumită vechime în viață, dacă mă pot exprima astfel, nu pot să nu cunoască filmul „Меня зовут Арлекино” de Valerii Rybarev (1988). Există acolo o scenă în care niște tineri sunt tunși de banda lui Arlekino... Este primul lucru la care m-am gândit când am citit abracadabranta poveste de la Călărași. Numai că în filmul-cultissim al perestroïkăi Arlekino nu era un criminal condamnat la detențiune pe viaţă pentru omor și vătămare intenţionată gravă. Ce-i drept, în Italia, nu în Moldova. Acolo ar fi stat la dubă, la Călărași tunde tineri... La noi în genere mulți criminali tund câte ceva, unii lovele, alții frunze la câini... Nestingheriți.

SCUMPIRILE CĂLĂTORIILOR Vă mai aduceţi aminte de coborârea autorităților abilitate în gările auto din toată țara? Cu arestări și percheziții, și tot-tot-tot. Consecința? Nu știu cum o fi cu corupția, dar consecințele, tradițional, tot consumatorul le va achita. Cu alte cuvinte, se vor scumpi călătoriile. Poate voi vedeți altceva, dar eu văd o legătură directă între aceste două „evenimente”.

Şi acum să trecem la chestii cu adevărat serioase...

NOI SANCŢIUNI IMPOTRIVA RUSIEI Statele Unite introduc noi sancțiuni împotriva Rusiei. În textul proiectului de lege figurează și Republica Moldova: SUA cere retragerea trupelor ruse din Transnistria. Dacă e să-i credem pe diverși analiști de pe toate meridianele acest pachet e cel mai dur din toate câte au fost adoptate până acum. Putin a și convocat Consiliul de Securitate. Piața a reacționat imediat adecvat: rubla a căzut... Iar Kremlinul a reacționat ca de obicei: cu lansări de rachete și escaladări ale conflictelor în care este implicat.

BLINDATELE TREC NISTRUL Blindatele armatei ruse au exersat din nou traversarea Nistrului. Bineînțeles că moldovenii s-au arătat îngrijorați, la fel și OSCE (apropo, ce mai face acel Frattini, prieten cu Lavrov, care se apucase într-atât de însuflețit de „reglementarea transnistreană”?). Nici CUC, nici OSCE nu au fost lăsate să monitorizeze așa zisele „manevre”. Un fiasco atât de previzibil al inițiativelor europene... Aici aș putea jubila și reaminti că exact asta ziceam de la bun început, dar nu era o dovadă de clarviziune extraordinară, era doar o evidență și am să tac umil. Pentru mine e mai degrabă încă o dovadă a incompetenței cronice a instituțiilor europene în anumite chestiuni. Dacă urmăriți bine subiectul, Moldovei i s-au impus o serie de concesii: plăcuțe de înmatriculare pentru automobile, acces la piața europeană pentru companiile de la Tiraspol, se vorbea și despre conectarea sistemelor bancare... Iar ca bătaia de joc să fie și mai evidentă, Tiraspolul a decis să mărească cota partea a așa numitului „gaz social” distribuit gratuit. Gaz pentru care, dacă țineți minte, Transnistria oricum nu plătește nimic și care se adună pe nota de plată a Republicii Moldova față de Gazprom.

GRECII SE SUPĂRĂ PE RUSIA Grecia își recheamă ambasadorul de la Moscova. Reamintim că Grecia a expulsat patru „diplomaţi” ruși acuzându-i de sabotarea negocierilor referitoare la Macedonia. Apoi a interzis mai multor reprezentanți ai bisericii ortodoxe ruse accesul la muntele Athos pentru a-i încurca pe aceia să se implice în procesul recunoașterii bisericii Ucrainei care se separă de cea rusă... Desigur am putea să nu pomenim despre aceste evenimente aici dacă nu ar fi fost un alt declarat mare prieten al Kremlinului chiar săptămâna trecută călare pe muntele Athos și acela nu e altul decât președintele Republicii Moldova, Igor Dodon. Poate ar trebui ca grecii să-l ia puțin la puricat și pe acesta? Tare m-ar amuza dacă i s-ar interzice şi lui accesul pe munte.

ŞI POLONEZII S-AU SUPĂRAT Polonezii au expulzat și au obținut interdicție pe teritoriul Uniunii Europene pentru o oarecare Ludmila Kozlovska, cetățeancă a Ucrainei, acuzată de a fi o unealtă a serviciilor secrete rusești prin intermediul fondului „Open Dialog”. Dacă am lua în considerație doar acțiunile Poloniei, am putea avea oarecare dubii, dar bănuiesc că argumentele lor au fost suficient de convingătoare pentru a impune o decizie la nivel european. De această dată legăturile cu Moldova sunt și mai directe, căci Kozlovska este o susținătoare a Anei Ursachi și a lui Veaceslav Platon. Acesta din urmă stă bine la zdup la Chișinău, după ce a fost arestat în Ucraina. Săptămâna trecută a fost publicată o înregistrare cu acest cinstit domn, în care o voce, presupusă a fi chiar a lui, zice că ar fi năruit de tot Moldova, dar că niște incapabili nu și-au făcut bine treaba, (sunt curios pe cine-l consideră el așa, pe Filat sau pe Shor, sau poate un alt erou, încă necunoscut marelui public? Ori cunoscut, dar nu în anume această calitate?). Numai că lista prietenilor fondului „Open Dialog” e mult mai largă și mai curioasă: Maia Sandu, Andrei Năstase, Alexei Tulbure, Alexandr Petcov, Grigori Petrenco, Natalia Morari... În diverse poze îi vedem alături de alți deputați europeni care, unii, militau activ pentru suspendarea finanțării europene pentru Moldova precum Siegfried Mureșan, Cristian Preda sau Andi Cristea... Desigur, pozele sunt relativ inocente, oricine poate face o poză, dar ele există... și mai ales ele sunt nu una și nu două. Dar mai cu seamă e curios ceea ce nu există, și anume explicații sau reacții din partea celor vizați... O tactică lesne de înțeles: să se facă cât mai puține valuri, să se uite, să nu fie luat în considerație.

SHORHEI SHOW Armata de mâncăi pe gratis a lui Shor a făcut un contra-miting la Orhei împotriva unui miting al mayiştilor și nastasiştilor. Problema e că au manifestat împotriva a ceva inexistent, căci aceștia din urmă au declarat că nu aveau nimic prevăzut la Orhei. Se distrează oamenii, ce mai... Inventezi o agendă, căci altfel Shor ar trebui să explice multe, de exemplu cum e cu transparența în materie de achiziții publice la Primăria Orhei, căci urbea se numără printre cei mai mari contractanţi publici la moment... Laudromat ziceți?..

Cam astea au fost. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort. Și am s-o trimit primarului de la Bălți, Grigorişin, urbea în care înflorește antiromânismul. Drept urmare a incapacității cronice de a-l administra, orașul s-a umplut de... purici. La cel mai direct mod, fără nicio metaforă nimic. Grigorişin a cerut ajutor de la... români, mai exact de la orașul Botoșani, cu care municipiul se înfrățise acu câteva luni. Tot din Botoșani au fost aduse și două autospeciale pentru a strânge gunoiul. Apoi cum stăm cu antiromânismul, tovarăș primar? Prin Skype de purici nu scapi, nu-i așa?

Partager cet article
25 juillet 2018 3 25 /07 /juillet /2018 14:08
Descriu poemul meu:

În faţa blocului, de cealaltă parte a bulevardului, e un alt bloc.

Acei din blocul din faţă văd în faţa lor blocul din faţă în care stau eu.

Nu cred că acei din faţă îmi văd faţa de după geam.

 

Reţinem cuvintele cheie: bloc, faţă.

 

Blocurile din oraşul meu au toate o faţă şi un dos.

Faţa blocurilor este de regulă îngrijită şi arătoasă.

Ce se află în spate, în curţile interioare, n-o ştiu decât locatarii,

Proprietari sau chiriaşi.

 

Reţinem rolurile cheie: proprietar, chiriaş.

 

În oraşul în care blocul meu îşi arată lumii faţa

Adulţii au un scop bine determinat: să devină proprietarii spaţiului dintre patru pereţi

Evoluţia statutului neafectând însă involuţia costurilor

 

Reţinem finalitatea: spaţiul dintre patru suprafeţe plane.

Partager cet article
23 juillet 2018 1 23 /07 /juillet /2018 07:00
Săptămâna în care au revenit Kozakii

Întotdeauna am sperat, de când scriu aceste comentarii, că mult-venerații me cititori vor remarca și își vor face griji în vinerile când textul, din varii motive, dar întotdeauna foarte și foarte serioase, va lipsi. Nu pentru că le doresc răul, departe de mine acest gând, ci din pură vanitate. Așa că țin să vă mulțumesc, dacă asemenea fenomene au avut loc, pentru că mi-ați flatat amorul propriu și totodată să-mi cer iertare pentru deranjamentele cauzate din cauza absenței vinerea trecută.

În rest, ce să vă zic? Mă tem că cele mai importante evenimente ale săptămânii, inclusiv din cele care riscă să ne influențeze direct viitorul, s-au întâmplat în afara țării. Mă refer, desigur, la întâlnirea lui Trump cu Putin... Nu cred că au discutat despre Moldova, nu-i interesează pe ei asemenea chițibușuri, dar tentația ambilor de a trasa linii de departajare pe hărți e mare... Am mai trecut prin chestii din astea... Știm cât ne poate costa. Să sperăm totuși că SUA nu e Rusia și că mai există și alte instituții pe lângă cea prezindențială care poate decide. Măcar așa precum e în Moldova. (Iată Dodon, spre exemplu, se plânge presei ruse că nu-l lasă MAE să țină un speach înflăcărat la ONU). Sau că există și alți supermeni precum eroii de altădată a lui Schwartzi, capabili să salveze lumea... Apropo, Moldova a fost pomenită de americani, în Camera reprezentanților. Paul Ryan, președintele ei, a zis că Rusia s-a implicat în alegerile din SUA, Franța și... Moldova. Ei, dar pe astea din urmă noi le știm foarte bine, nu-i așa? Ce-i drept această „ştiinţă” nu i-a convins pe justiţionarii moldoveni să invalideze acel scrutin...

VIVE LA FRANCE, VIVE LA RÉPUBLIQUE! Săptămâna aceasta a luat sfârșit campionatul mondial la cea mai mare nebunie a timpurilor moderne: fotbalul. A câștigat echipa Franței. Dar nu despre fotbal vreau să scriu, chiar dacă sunt un microbist înrăit de când mă țin minte. Cu cât avansa echipa mea (da, eu sunt și francez) spre finală cu atât mai des apăreau în spațiul public reacții pline de ură, rasism elementar, mascate deseori sub o formă de zeflemea chipurile inocentă, postări care au utilizat întreaga paletă și gamă a acelui rău care ne invăluie și care ne sufocă din ce în ce mai mult. Rinocerii lui Ionesco sunt din nou printre noi și devin din ce în ce mai mulți... Și nu contează culoarea lor: roșii, verzi, cafenii, gri, negri... Nu culoarea definește rinocerul, ci forma! Am mai avut o confirmație a ceea ce zic de când hăul: ceea ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova este o consecinţă firească și nicidecum o uzurpare a ceva de către cineva... Nu există niciun antagonism între un arbitrar dodon și toate aceste mesaje șovine apărute pe net pe parcursul campionatului. Poți să te revolţi împotriva dodonismului sau „statului capturat” oricât de mult, dar acei care atacă, râd sau fac glume proaste despre echipa Franței nu fac altceva decât să toarne apă la moara regimului actual din Moldova. Repet: rinocerii pot avea culori diferite, pot fi și roz, dar vor rămâne rinoceri... Și atunci când vin alegerile se alege un rinocer adevărat, masculul alpha, nu o codiță sau urechiușă, if you see what I mean...

CU SCÂRŢ, DAR NE INTERCONECTĂM Probabil dacă am ruga toate băbuţele să toarcă la fire electrice, această interconectare a rețelelor cu România s-ar face mult mai repede... E o chestie vitală pentru noi. Proiectul privind interconectarea rețelelor de energie electrică dintre Moldova și România a fost votat azi de Parlament. Cică până în 2021 va fi gata. Asta dacă nu se întâmplă ceva până atunci. De exemplu alegeri în Moldova în 2018 sau 2019 și o epidemie de rinocerită acută cu acea ocazie...

NE APĂRĂM PE NOU Parlamentul a aprobat Strategia naţională de apărare și Planul de acțiuni privind implementarea acesteia pentru anii 2018 – 2021. Această noutate am citit-o pentru prima dată pe un site ucrainean, pe care-l vizitez regulat pentru a vedea ce se întâmplă la război... Care continuă... Ucrainenii se arătau destul de mulțumiți. Înseamnă că-i bună. Iar eu iarăși voi menționa: 2021...

KOZAKII S-AU ÎNTORS În 2003 Voronin a fost suficient de hâtru că să refuze federalizarea propusă de Kozak. Asta i-a permis să se mențină la putere pentru încă 6 ani. Numirea lui Dmitrii Kozak în calitate de reprezentant special al lui Putin pentru relația cu R.Moldova nu-i altceva decât o elementară bătaie de joc. Sau un fel de test. Dodon a și fugit să i se închine. Test trecut, Halat-Alb! Maladets!

ARITMETICA ARENELOR DE LA CHIŞINĂU Vechiul stadion republican a fost dat americanilor să-și facă o nouă ambasadă în loc. Unul în minus. A fost aleasă compania care va construi Arena lui Plahotniuc care va costa bani publici enormi. Una în plus. „Summa” (numele companiei din Turcia care va construi Arena, unica care a participat la licitații, iată cum!) este nulă. Dar asta doar la prima vedere, superficială. În realitate totul va fi conform schemelor devenite deja obișnuite. Un masiv transfer al capitalului din zona publicului spre privat... Tare scump ne va mai costa...

RESURSA ADMINISTRATIVĂ 713 de primari (cei mai mulți sunt din PD, dar printre ei sunt și reprezentanți ai PLDM) au semnat o scrisoare deschisă către autoritățile UE pentru a-și manifesta dezacordul cu rezoluția Parlamentului European și sistarea finanțării Moldovei. La drept vorbind, și eu sunt împotriva acestei sistări... Dar iată așa o țidulă nu aș fi semnat. Și nici declarații precum acele ale lui Plahotniuc n-aș face (genul „noi ne-am îndeplinit obligațiunile, iar UE – nu”). Totuși, eu încă nu am dibuit firul logic la toată povestea asta care a început cu invalidarea alegerilor și care nu evoluează deloc în sensul pozitiv... Și dacă din partea autorităților din R. Moldova parcă nu aș avea mari așteptări, din partea oficialilor UE m-aș fi așteptat la mai multă perspicacitate.

SHOR NU MAI COLABOREAZĂ După declarațiile despre banii în plic pentru Maia Sandu, Ilan Shor a fost invitat la procuratură pentru explicații. Numai că Ilan nu mai vrea să colaboreze. Și dacă nu vrea, înseamnă că se poate băga la dubă, nu? A duce bani în plic e un act de corupție, nu-i aşa?

CNA ÎN ACŢIUNE Cahul, Căuşeni, Orhei, Bălţi, Edineţ, Drochia, Ungheni, Hânceşti, Ialoveni, Chişinău... Vastă geografie. CNA a intrat în autogări. Dacă e luptă împotriva corupției – e bine. Căci toată lumea știe și înțelege că multe în acest sector funcționează la negru. Dar dacă este o tentativă de a pune laba pe o activitate destul de lucrativă, vom fi nevoiți să constatăm că totul e ca de obicei... Tradiție și niciun mister... Apropo, Codreanu, acel care asigură interimatul la primăria Chișinăului a făcut o declarație destul de curioasă. Cică, în pofida banilor alocați de primărie, grădinițele continuă să strângă bani de la părinți. Cică pentru „otkosuri”. Au greșit, trebuia să zică „otkaturi”. Greu de stârpit paragina asta...

A MURIT GUGUŢĂ? Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice a aprobat schiţa de proiect a business-centrului de 10 etaje propus pentru a fi construit în locul Cafenelei Guguţă. Aprigii apărători ai Chişinăului istoric au votat ridicarea unui imobil hidos în chiar inima parcului central...

MOLDOVANU IS BACK! În ediţia din 29 martie curent scriam următoarele: „După Gamreţchi, restabilit în funcție de Judecătoria Chișinău, a venit înapoi la lucru și Fleaş! Fleaş, dacă vă aduceți aminte, e tipul care a fost „dat afară” pentru scandalul cu produsele alterate pentru copii... Dar cică nu aveau dreptul să-l dea afară căci era... pe foaie de boală! Acum Radu l-a dat afară pe Moldovanu, de la direcţia sănătate. Oare când vine înapoi?” Știu că nu e tare frumos să mă citez, dar voiam și eu să împărtăş o bucurie: săptămâna trecută am aflat răspunsul!

STINDARDUL LUI CANDU  Vă mai aduceți aminte de Dodon, care dorea să-și facă steag și stemă a lui? Am râs noi cât am râs, dar iată că și Președintele Parlamentului vrea stindard! Indivizii ăștia sunt absolut lunatici! Degrabă fiecare boiernaș își va trage steag și stemă. Ca-n Evul Mediu, pe bune... Heraldica devine o meserie întrebată!

DODON – MICROB(IST)UL Președintele republicilor nerecunoscute Abhazia și Osetia de Sud, președintele Gabonului, premierul Kârghistanului, președintele Palestinei, premierul Republicii Sao Tome și Principe, premierul Ungariei (un cunoscut apropiat al lui Putin) și emirul din Qatar (țară care va găzdui ediția viitoare a Campionatului Mondial), președintele Sudanului și președintele Armeniei. Frumoasă companie, nu-i aşa? Dodon a fost cu ei la fotbal. Pe banii noştri, căci n-o fi luat de la maică-sa? Au mai fost preşedinţii Franţei şi a Croaţiei, dar ei aveau motive serioase: ţările lor jucau finala.

Cam atât. Vom pune punct, dar nu înainte de a acorda Cireșica de pe tort! Și săptămâna aceasta ea e groasă și mare! Am s-o trimit la Bălți, primarului Grigorişin. Ambasadorul Japoniei a fost în municipiu în vizită căci au făcut niște donații pentru a repara grădinițe. Diplomatul a rostit un discurs în limba de stat (nu-i vom zice pe nume, română, în contextul dat). Grigorişin a avut nevoie de interpret pentru a-l înțelege. Uite-așa primari, aprigi apărători ai statalității, avem noi în țară...

Partager cet article
22 juillet 2018 7 22 /07 /juillet /2018 15:59
iar în realitate s-au întâmplat următoarele

şi în a şaptea zi s-a trezit din somn întins în mijlocul unei câmpii fără nume şi a deschis ochiul drept căci stângul îi era încă lipit de pământ (aşa obişnuia să doarmă pe partea stângă direct pe inimă să nu-i sară din loc) şi a văzut firele de iarbă fiecare cu câte o bifurcare în vârf ca firele sale, niciodată tunse, de păr sau ca o limbă de şarpe adulmecând prada şi ochiul său pătrunzător 
 
le-a văzut adn-ul în spirală şi s-a gândit : „ce lume sucită a mai ieşit” iar capul îi era greu după atâta hârjoneală şi calcule la nesfârşit 
 
„va trebui să dau vina pe altcineva la un moment dat şi să-i numesc cumva caraghios să zicem newton, sau mendeleev, sau fibonacci… ma rog, găsesc eu ceva…” iar firele îl priveau dojenitor de sus gata să-l încolţească unele şi-au crescut şi spini deja pentru atâta treabă „dacă nu mă ridic, mă sfâşie ăştia de viu, iată, ochiul stâng a şi prins rădăcină. dacă mai stau culcat îmi va creşte un pom direct din ţeastă ca mai apoi să vină o evă şi să muşte din ochi în loc de măr? ce naiba vor de la mine? eu am vrut să fie totul frumos…” 
 
s-a smuls de jos, s-a înălţat supărat, iar în locul său a trimis un cosaş.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher