Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
18 décembre 2018 2 18 /12 /décembre /2018 16:51
Povestea unei ţări în care curg râuri de ciocolată

Îmi place să zbor cu avionul. Am zburat pentru prima dată acum exact 20 de ani și de atunci acest mod de deplasare în spaţiu a intrat în viața mea și a devenit o rutină. Oarecum stranie această trecere de la o stare la alta : de la un om care nu zburase niciodată, la unul pentru care avionul a devenit un mijloc de transport practic la fel de des utilizat precum trenul. Îmi veți spune că există o „primă dată” pentru tot, dar nu este exact cazul meu: a fost un veritabil „before & after” pentru mine. Adică până la 21 de ani deloc-deloc, iar după 2008 – regulat și foarte des, fără niciun fel de gradualitate.

Dar nu despre asta vreau să vă povestesc aici și nici să vă descriu toate mărunțișurile și chițibușurile care mă fac să-mi placă să zbor cu avionul. Poate doar despre unul. Dar de la el a și pornit acest text.

Îmi place să vorbesc cu pasagerii vecini. Desigur, această plăcere a mea nu-și găsește chiar întotdeauna partener, dar acest lucru se simte imediat. Există întotdeauna un motiv în acel spațiu restrâns care ne este rezervat să ne adresăm vecinului, să schimbăm câteva politețuri de rutină pentru te miri ce anume. Și se înțelege imediat dacă o persoană e disponibilă pentru „mai mult, în funcție de afinități”. De regulă, totuși, gheața se sparge ușor și atunci afli lucruri absolut fabuloase și captivante din viața oamenilor.

Despre un caz din acestea am să vă vorbesc aici. Se întâmpla acum doi-trei ani. Eram pe ruta Paris-Chișinău. Nu mai țin minte dacă eram la dus sau la întoarcere... Adică nu, era cu siguranță la dus, căci interlocutorul meu pe durata zborului îmi vorbea despre ce are de gând să facă la Chișinău. Am intrat lesne în vorbă cu dumnealui căci zburam cu escală și ne-am regăsit şi în al doilea avion. Vizual ne-am recunoscut drept pasageri ai primului avion, motiv suficient de complicitate în asemenea context.

Printr-o magie a întâmplării am ajuns în business class, alături de domnul cela elegant, destul de jovial, cam de vreo 50-60 de ani, care stresa foarte mult din cauza unui costum pe care-l ducea pe cuier în husă și încerca să-i găsească un loc să-l anine ca să nu jeneze pe nimeni. Această căutare a lui mă jena destul de mult, la drept vorbind, el fălălăind cu husa aia peste mine în drapta și în stânga, așa că am participat și eu activ la proces, că era și în interesul meu după cum vă dați bine seama. I-am găsit un locușor potrivit, până la urmă, cu ajutorul însoțitorilor de bord.

Erau prea multe experiențele noastre în comun, raportate la aceeași călătorie, pentru ca să nu intrăm în vorbă mai acătării. Au urmat prezentările de rigoare. Domnul meu era un ciocolatier artizan, dintr-un orășel de pe undeva de la sudul Franței. Mi-a dat și cartea lui de vizită, dacă o caut bine, precis o mai am pe-acasă. M-a intrigat desigur costumul şi grija pe care i-o purta (adică eu bănuiam că e un costum, căci nu știam exact ce este în husă) și l-am întrebat dacă merge la vre-o ceremonie specială în Moldova. Îmi închipuiam c-o fi vre-o nuntă, clișeul îmi desena deja scenariul: un fecior care se căsătorește cu o moldoveancă și fac o nuntă în Moldova...

Dar nu a fost să fie chiar așa: ciocolatierul francez era de fapt în deplasare de serviciu! Gândul meu a sărit repede de pe un clișeu călăre pe altul și îmi închipuiam acum vre-un schimb de experiență pe la vre-o întreprindere ceva, poate chiar la „Bucuria”, ori, de ce nu?, vre-un start-up care se lansează în arta ciocolatei pe la noi. Dacă zice omul că e în deplasare, eu la o afacere cu ciocolată mă gândeam. Firesc, nu? Dar și aici greșeam...

Omul mi-a zis că merge la o ceremonie privată care se va ține într-un local luxuos (mi-a zis și exact care era localul, dar din motive lesne de înțeles, îl voi ține secret), o zi de naștere, la care el va trebui să instaleze și să deservească... un havuz enorm de ciocolată pentru câteva zeci de persoane. Am încercat să-l trag mai mult de limbă și să-mi zică cine era „sărbătoritul”, dar omul mi-a zis că, din motive lesne de înțeles, nu poate să-mi spună cine era barosanul. Costumul din husă era „salopeta” lui de firmă, cu blazoane brodate şi tot balamucul, detaliu semnificativ la acea mise-en-scène.

Apoi am mai discutat despre una, despre alta... Nu era la prima lui deplasare de acest fel, era o piață care îi genera o cifră de afaceri bunicică. Îmi zicea că-i place Moldova, moldovenii, tradițiile și misterele acestui colț de plai, gură de rai, unde, mă gândeam eu, pensiile bătrânilor sunt de 50 de euro, iar unii barosani își comandă ciocolatieri direct din Franța, plătindu-le avion în business class, cazare pentru câteva zile și onorarii frumușele (chiar și pentru Franța!) pentru un havuz de ciocolată de ziua lor...

Partager cet article
17 décembre 2018 1 17 /12 /décembre /2018 12:02
Săptămâna în care KGB-ul ne-a intrat în Curte

Nouatatea săptămânii, fără pic de îndoială, au fost numirile fostului Procuror General (2013-2016), Corneliu Gurin, și a fostului director SIS (2007-2009), Artur Reşetnicov, în fotolii de judecători ai Curții Constituționale.

Gurin a ocupat funcții înalte de stat încă de la începutul anilor 2000 (De exemplu, el a fost în perioada 2001-2005 Director general al Aparatului Parlamentului). Tot Gurin este și acel care l-a arestat pe Filat, el venind în persoană în Parlament și motivând ridicarea-i imunității parlamentare. Iar ca fapt divers, drept că plin de semnificații simbolice, vom menționa că fostul PG a participat la renumita „Vânătoare domnească”, acel huntergate care a „zguduit” societatea în îndepărtatul an 2013 (bănuiesc că astăzi asemenea futilități nu ne-ar face nici să clipim). Dar Gurin, cel puțin, pare să posede ceva competențe pentru a ocupa scaunul... Barem aparenţele mai pot fi salvate. Deşi tot el le-a spulberat chiar de la prima reacţie: „A fost o surpriză pe neașteptate.” Iată cum!

Despre Reşetnicov se cunosc mult mai puține detalii, el este chiar cunoscut pentru faptul că „şterge informaţii”, precum se zvonește că ar fi făcut-o în 2009 şi că este un fan al KGB-ului... Devine director SIS la doar 32 de ani! Fulminant, nu? Intra în ultimul Parlament pe lista PCRM, dar face parte din transfugii către PD. Şi acest individ este judecător la CC?!

Dar iată încă două coincidențe curioase: ambii sunt născuți în 1975 (adică potențial sunt din aceeași promoție, rămâne de văzut la ce şcoală), ambii și-au început ascensiunea strălucitoare în 2001, an în care PCRM-ul era ales promițând că vor reface URSS-ul...

DODON – SUSPENDATUL Dodon este iarăși suspendat pentru că nu a vrut să semneze câteva legi printre care și schimbarea denumirii zilei de 9 mai. Nici nu știu dacă am mai putea comenta ceva aici. Nu-i exclus să fie suspendat în curând definitiv. Dar mai sunt tocmai 2 luni până la alegeri! Mai e ceva timp.

CANDU STRIGĂ „POJAR” Candu amenință americanii că s-ar putea să vină rușii. No, ce să zic? E bine că strigă a foc. Dar n-ar strica să mai ia din când în când câte o găleată în mână (vedeți mai sus). În ţara lui diverşi reşetnicovi ajung judecători la CC! Şi nu ajung din capul lor.

ROMÂNIA APĂRĂ MOLDOVA Consiliul Afaceri Externe al Uniunii Europene era cât pe ce să voteze un raport critic la adresa R. Moldova. Cum și cine anume face lobby prin instituții europene pentru a tot genera „unde negative” e bine știut. Dacă ar fi să înțeleagă lumea că UE nu face rapoarte împotriva lui Plahotniuc, ci împotriva statului, iar cu fiecare raport de acest gen suntem tot mai departe de ei, de UE, şi tot mai aproape de reşetnicovi... Ah, dar uitam: la noi statul e „capturat”, nu-i așa?... Iar România ne apără... Chiar și împotriva noastră... Apropo, un sondaj publicat săptămâna trecută spulberă acea idee preconstruita precum că românii nu și-ar dori Unirea. 74% din ei vor să ne unim!

ROMÂNIA NE HRĂNEŞTE Anul 2000: 44% din exporturile Republicii Moldova mergeau în Rusia. În România - doar 7%.

2018: România – 29%, Rusia – doar 8% (și aceia cred că ajung mai toți în buzunarul lui Dodon). Acum să-mi spuneți: ce căutăm noi în CSI?! Nu, mai bine să-mi spună Dom’ Candu, care strigă „pojar” prin americi.

ÎNFRĂŢIRILE VOR FUNCŢIONA ŞI MAI ABITIR! Iohannis a semnat legea care permite finanțarea proiectelor comune în localitățile înfrățite din bugetele locale. Cred că „talpa” va înțelege foarte repede care le sunt frații și vor simți și ce înseamnă să gestionezi proiecte fără a lăsa „otkat” și fără a linge funduri partinice. Cu Doamne-ajută!

ROMÂNIA ŞI BRAD NE TRIMITE! Bradul de Crăciun care ne-a venit din România este probabil cel mai frumos din istoria noastră. Păcat că au instalat deja unul artificial în centru. Mă rog, la noi cu brazii întotdeauna se întâmplă câte ceva picant, dar anul acesta simbolul e tare de tot! Nu ai decât să compari.

AM SCĂPAT DE BRATELLO Italia și prietenul lui Lavrov, Frattini, care recent a mulțumit Rusiei pentru că au regulat într-atât de bine Transnistria, au plecat de la șefia OSCE-ului. A fost unul din cele mai dezastruoase mandate ever pentru Moldova. Dar eu unul nu m-aș bucura excesiv. Unul pleacă, altul vine. OSCE a devenit în ultimul timp un fel de instituție de reciclare... Un fel de curte de gradiniţă unde se joacă și ei de-a politica, de-a influența, de-a negocierea, ori ce mai au ei acolo înscris în programul pentru învățăcei...

ŞI TU, MUNTEANU? Și Valeriu Munteanu a plecat din PL. Discuții, presupuneri, strategii, învinuiri. Toate curg gârlă. Dar eu cred că totul e foarte simplu. Munteanu se visa, probabil, Președinte al PL-ului. Nu a fost să fie. Omul s-a supărat și a trântit ușa. Iată și toată strategia...

Cam atât. CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână o voi trimite colectivului de meșteri anonimi care au reușit să șterpelească 25 de indicatoare rutiere cu tot cu stâlpii de metal de pe traseul R-30 Anenii Noi-Căuseni-Ștefan Vodă. Iată zice o vorbă din bătrâni că peștele de la cap s-ar strica... Pe dracu! Capul nu se strică aparte. Procesul de putrefacție este întotdeauna identic avansat și repartizat. Indiferent dacă e pește, curcan, iepure, ori altă ciudățenie statală... Fiecare fură ce poate: unii – melearde, alții – stâlpi.

Partager cet article
10 décembre 2018 1 10 /12 /décembre /2018 10:04
Săptămâna în care am văzut cum a trecut Centenarul

Nu ai cum să vorbești despre evenimentele săptămânii trecute fără a pomeni despre 1 decembrie, Ziua Națională a României, punctul culminant al acestui an în care sărbătorim, comemorăm sau… tânjim după Centenar. Greul evenimentelor comemorative a avut loc la Alba Iulia. Dacă am sta și le-am înșira aici pe toate câte le-a făcut România pentru Republica Moldova în acest an care, iată, se scurge, nu ne-ar mai rămâne loc pentru altceva. De la activitatea echipelor SMURD, sutele de grădinițe și școli reparate și până la ajutor macrofinanciar!

Multe ar fi putut face și Republica Moldova, câte ceva a făcut ea, nu zic ba, mai ales acolo unde era doar de acceptat daruri fără a sufleca mult mânecile, dar... Parlamentul a fugit de-a lungul anului de tot ce conține „limba română” în text, chiar dacă 74 din deputați sunt cetățeni ai României, conducta de gaz așa și a înghețat la Ungheni, iar (și acesta era poate cel mai important lucru!) televiziunile românești așa și nu pot fi văzute decât de privilegiații din municipiile mari... Nu voi fi capabil nici să pomenesc toate ceremoniile cu ocazia Centenarului, dar două evenimente m-au marcat în mod deosebit: copiii din România și din Republica Moldova care și-au cântat „Deşteaptă-te, române” peste Prut și pelerinajul lui Ion Mărgineanu (75 de ani) până la Alba Iulia... M-au bucurat sorocenii și bălţenii. Păcat că li se acordă prea puțină atenție în presa centrală, deși pe Deschide.md văd din ce în ce mai des știri de la Bălți, iar asta mă bucură cu adevărat.

ŞI TOTUŞI, CUM STĂM CU UNIREA? Curaj.net de pe FB mi-a adus aminte de un sondaj din martie 2014, realizat cică atunci de Centrul Român de Studii și Strategii. Sondajul afirma că 52% din moldoveni își doreau Unirea. Aveți cumva impresia că numărul lor a diminuat de atunci? Mă rog, putem desigur lesne zice că e o făcătură, dar... majoritatea covârşitoare a persoanelor din anturajul meu, de exemplu, își doresc Unirea. Dar poate că anturajul meu este unul cu totul excepțional. Al Domniilor voastre cum este? Și dacă chiar suntem majoritari?... Visuri, visuri... Dar atunci cu acea mie de cereri de cetățenie pe care le primesc consulatele României zilnic cum rămâne? Astea sunt cât se poate de reale! Tare-i bine-n România! Și în UE! Întrebați de acei 74 de cetățeni ai României, deputați în Parlamentul Republicii Moldova!

SONDAJ BOP Apropo, despre sondaje. Cică 40% din Moldoveni și-ar dori ca Republica Moldova să facă parte din nou din Uniunea Sovietică. Plauzibil. Vorba aia: „Tot mai bine-a fost atunci”. Cu atât mai mult că majoritatea vor totuși în UE nu în UV. Același sondaj îl scoate pe Dodon în frunte la capitolul încredere. Doar cu 15%! În oricare țară sănătoasă acest scor este unul zdrobitor pentru o personalitate politică. 53,6% zic că nu au încredere în nimeni... Și aceasta este cifra care trebuie reținută, nu faptul că dodon e în frunte. La fel precum și faptul că 75% din respondenți nu au numit pe nimeni „erou al timpurilor noastre” și nu faptul că 4% l-au numit pe Putin, iar 1,8% - pe Stalin (procentaje destul de încurajatoare, de altfel)... Dar presa vrea senzațional și bagă portrete cu Ștefan, Putin și Stalin în față...

UE AJUTĂ TRANSNISTRIA UE este mărinimoasă. Îi ajută pe toți. Chiar și pe acei care o ponosesc și fac totul pentru a o dezmembra. Chiar și pe acei care nu-și respectă nici acele mizerabile promisiuni făcute tot lor, negociatorilor europeni. Moldovenii așa și nu au acces la pământurile lor... Cică guvernul le va plăti câte 700 lei pe lună drept despăgubire. Avere, nu foaie verde (chiar dacă nu-i deloc sigur că ar fi câştigat mai mult lucrând pământul)! Iar exporturile Transnistriei către UE au crescut cu 42%... Asta zic și eu forță negociatoare și clarviziune! Strategie geopolitică şi expertiză!

CANDU – ÎN SUA După ce l-a amenințat pe Dodon că poate fi destituit până la sfârșitul anului, ceea ce nu-i deloc exclus, la o adică, Adrian Candu a plecat în SUA. Iar Dodon – la Moscova. Uite-așa o bătălie navală moldovenească...

REFERENDUM LA ALEGERI După cum promitea Plaha, vom avea și referendum în ziua alegerilor. Cu tocmai două întrebări, ceea ce e deja o aberație. În principiu în lumea bună nu se cuvine să amesteci scrutinele... Și nici referendumuri cu mai multe întrebări nu se fac. O întrebare din cele două este extrem de populistă şi va exploata neîncrederea absolută în politicieni a cetățenilor: dacă ei acceptă să se micșoreze numărul de deputați până la 61. Am căutat câteva cifre pentru a vedea ce se întâmplă în alte țări europene comparabile. Iată deci ce avem:

  • Croaţia: 4,17 mln populaţie, 151 deputaţi, 27616 cetăţeni per deputat
  • Moldova: 3,55 mln, 101 deputaţi, 35149 cetăţeni per deputat
  • Albania: 2,88 mln, 140 deputaţi, 20571 cetăţeni per deputat
  • Lituania: 2,87 mln, 141 deputaţi, 20355 cetăţeni per deputat.

(Vom elimina Bosnia și Herzegovina din ecuație căci ei au un Parlament cu două camere, deci e cam greu de comparat. Vom aduce totuși cifrele: 3,52 mln. 42 + 15 deputați, 83810 sau 61754 cetățeni per deputat în funcție dacă calculăm doar camera de jos, aleasă prin vot proporțional sau ambele). Media europeană la capitolul cetățeni reprezentați de un deputat este de 37150. După cum vedem, nu există niciun motiv în afară de populism ieftin și concentrarea puterii pentru a diminua numărul deputaților în Moldova. Dar cine să asculte?...

AVEM BUGET! Înainte de a pleca, Parlamentul a votat bugetul pentru 2019. L-a votat și-i bun votat, ce să mai transpirăm aiurea?... De parcă cineva se mai uită pe cifrele astea... E și acesta cu deficit, ca și toate celelalte de până acum. Ne vom bucura că se adună mai mulți bani la buget. Cu tocmai 14% față de anul trecut!

LA CCA E PE VECHI Vorbeam mai sus de TVR. De nenumărate ori am vorbit despre omniprezența propagandei putiniste în spațiul mediatic moldovenesc... Pentru ca să se schimbe cu adevărat ceva, am avea nevoie măcar pe undeva de oameni curajoși... Măcar la CCA. Ar trebui, dar nu-i de unde. Aceleași persoane. Corneliu Mihalache revine la Consiliul Coordonator al Audiovizualului. El a mai fost membru CCA în perioada 2006-2012, deținând și funcția de președinte. Insubmersibili!.. Iar noi vrem TVR...

CHIRTOACĂ – PREŞEDINTE PL Dorin Chirtoacă, marea speranță a politicii moldovenești în sfârșit a devenit președinte. Nu al țării, doar al PL-ului. Mulți îl vedeau președinte al țării, nu al PL-ului...

DIPLOME FALSE Israelul a demantelat o rețea de medici cu diplome false. Încercați din trei ori să ghiciți din ce țară provin falsurile. Recunoașteți că ați ghicit din prima: din Republica Moldova!

EPILOGUL MERELORNu am aruncat niciun măr. .... Pur și simplu eu le-am cărat în marginea livezii, ca să vină mașina și să îi fie mai comod de încărcat. Au mai întârziat mașinile, pentru că erau doar două mașini de la întreprinderea de la Orhei și ei mi-au spus să aștept”, declară Valentin Secrieru, proprietarul merelor. „După ce am scris despre tonele de mere care putrezeau la marginea satului Găureni din raionul Nisporeni, a comentat această bătaie de joc de săteni și tânărul Ion Secrieru. Ce a făcut BRIGADA criminală? A trimis „cumpărători” la agricultor, care i-au plătit bănuți pentru kilogramul de mere, impunându-l să spună că merele nu erau lăsate la marginea satului, ele așteptau să vină mașina, pentru a fi încărcate.” îi răspunde Maria Ciobanu. Ei, și cum să-i dai de capăt? Nu știu cine are dreptate. Dar eu zic să mai postați poze cu mere, dacă găsiți! Poate îi ajutați astfel pe gospodari să-și vândă roada.

Cam astea au fost... CIREȘICA DE PE TORT până în ultimul moment îi era predestinată fostului viceministru de externe, Valeriu Ostalep, care a depus plângere la poliție precum că cineva arbora drapelul României. Eu zic că poliția ar trebui să-i satisfacă cererea și să creeze un caz de jurisprudență. Apoi în baza acestei hotărâri să scoată toate drapelele rusești din țară! Nu-i bai, noi ne vom mulțumi și cu tricolorul cu găină pe el, căci ne reprezintă... Ziceam „până în ultimul moment” căci a sosit o noutate – trăsnet! Cică Marian Lupu ar putea deveni noul președinte al Academiei de Științe! Să vedeți ce culmi va atinge știința Moldovei! De doi metri! Vom trimite rachete până la soare, dar le vom trimite noaptea – să nu se topească! Așteptăm confirmare. Dacă nu, poftă mare, tovarăș Ostalep!

Partager cet article
3 décembre 2018 1 03 /12 /décembre /2018 12:19
Săptămâna bătăliei navale

Orice-am zice, dar principalul eveniment al săptămânii a avut loc în afara Republicii Moldova, chiar dacă ar trebui să ne privească și pe noi în cel mai direct mod. Nici nu aș pomeni despre el dacă nu ne-ar privi. Înainte de a citi comentariile diverse și variate, analizele și explicațiile unora sau altora care au împânzit spațiul informatic (e o eroare, vă sigur!) neapărat trebuie să priviți videoul cu tamponarea navei ucrainene, un remorcher păcătos produs în 1975, de către o namilă de 56,5 m și să ascultați interceptarea conversaţiei telefonice dintre căpitanul navei ruse şi „centru”. Încă un detaliu: între Ucraina și Rusia e în vigoare un acord (din 2003, dacă am înțeles corect) care prevede folosirea strâmtorii Kerch în egală măsură de ambele state. Apartenența peninsulei Crimea și chestiunea cu „apele teritoriale” nu are nicio importanță în cazul dat. Atât. Cred că dacă priviți aceste două filmulețe (atenție, limbaj licențios!) nu veți mai avea nevoie de prea multe analize sau opinii. Va spun în cunoștință de cauză, căci am ascultat și citit nenumărate comentarii la subiect și nimic nu reușește să-mi modifice opinia inițială.

Ucraina a decretat stare de război în teritoriile imediat învecinate cu Rusia pentru o durată de 30 de zile. Ce și cum va fi mai departe nu știm. Dar eu unul am suficiente motive pentru a fi îngrijorat. S-au tras focuri, sunt răniți, marinarii ucraineni au fost făcuți prizonieri...

Iar noi suntem cu armata rusească în coaste, care în ultimii ani tot face exerciții militare de forțare a râului Nistru. Guvernul a reacționat și a condamnat atacul. Dodon tace...

CE VREA TRANSNISTRIA? Multe. Vor să trăiască și ei ca tot europeanul, cu telefonie, bănci, mașini și restul. Dar vor să fie în posturi și să facă bani. Iar asta nu-i posibil decât atât cât există Transnistria. Altfel, ei sunt criminali potențiali cu dosare penale la Chișinău. Respectiv, ei vor anularea dosarelor penale. Chiar nu se rușinează s-o spună deschis. Bratello, adică pardon, Frattini, comisarul cela de la OSCE e gata să-i ajute... Dar să nu creadă că dacă le anulează dosarele penale, ei vor deveni altceva. Adevărata lor esență este obediența față de Kremlin. Astăzi ei sunt agenți cu dosare. Altfel vor fi agenți fără dosare. Atât.

NUMIRE 1. O veste de la SIS. Cică s-a schimbat vice-directorul. O fi v-o promoție ceva pentru strălucita operație anti-tero contra profilor liceului Orizont. Un oarecare Alexandru Esaulenco a ocupat scaunul în locul lui Ruslan Munteanu. Eu nu știu cine este Esaulenco. Un search rapid pe google mi-a scos un autor cu acelaşi nume care publica propagandă sovietică (gen „Lupta oamenilor muncii pentru instaurarea puterii sovietice în Moldova”, 1968) şi despre Kotovski (gen „G.I. Cotovschi - erou legendar al războiului civil : (Către 100 de ani din ziua naşterii : Material în ajutorul lectorului”, 1981) încă de prin anii 50-60. Într-un fel, e firesc să nu existe multă informație pe net despre un ofițer SIS responsabil până acum de contraspionaj militar. Tare sper să nu existe nicio legătură între acești doi Esaulenco... Mă rog, nu suntem noi staliniști, fiii nu răspund pentru tați (și nici nu știm dacă sunt rude), dar nu și în RM... Și nici despre răspundere nu vorbim aici, ci despre... precauție.

NUMIRE 2. Iată o definiţie din DEX:

armáș [At: (a. 1602) CUV. D. BĂTR.2 I, 155/ Pl: ~i / E: armă + -aș] 1 sm (Îvr) Om înarmat care îndeplinește rolul de soldat (în timp de război) și paznic înarmat (în timp de pace). 2 sm (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Dregător domnesc însărcinat cu paza temnițelor, cu aplicarea pedepselor corporale și executarea pedepselor capitale. 3 sm (Înv) Jandarm. 4 sm (Înv; îs) -mare (sau marele-, vel-) Boier numit de domn în slujba de căpetenie a armașilor (1) din țară. 5 sm (Înv; îs) Al doilea (sau al treilea ~) Boier sau boiernaș subordonat armașului (3). 6 sm (Îvr) Înlocuitor de primar. 7 sm (Fig; înv) Călău. 8 sm (În obiceiurile de Paști ale Junilor; îs) -ul-mare Al doilea conducător după vătaf. 9 sm (În obiceiurile de Paști ale Junilor; îs) -ul-mic Al treilea conducător după vătaf. 10 sm (Înv; la jocul de arșice) Cel care bate din porunca împăratului. 11 (Înv; la jocul de arșice) Poziția arșicului numită „siciu” Cf vizir. 12 sm (La jocuri de cărți; pop) Cel care face cărțile și: (pop) bătăuș. 13 sm (Pop) Joc de cărți. 14 a (Reg; îs) Vin ~ Soi de vin tare de Cotnari. 15 (înv; îcn) De-a -ul Joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată.

Probabil în viitorul apropiat va trebui făcut un update și de adăugat un nume propriu la definiție, căci noul Guvernator al BEM va fi Octavian Armașu. Mie unuia îmi ajunge și definiția actuală. Parcă s-ar potrivi. (Cu scuzele de rigoare pentru o lovitură considerată pe drept sub centură)

CAMPIONI LA URĂ E oficial: Partidul „ȘOR”, PSRM, PN și PCRM sunt campioni la capitolul difuzării mesajelor de ură în mediul online, presă și spațiul public. Promo-LEX a măsurat și identificat 457 de cazuri care au adunat un număr total de 3.3 milioane de vizualizări și 67 328 de distribuiri! La capitolul „personalităţi” lideri sunt Igor Dodon, urmat de Ilan Şor, Marina Tauber, Renato Usatîi și Vladimir Voronin, dar și răspânditorul luminei „creştineşti”, sectantul (e oficializat deja, întreaga armată a lui Cantarean e o sectă) Ghenadie Văluţă. Straniu, dar toți sunt din aceeași tabără. Nu văd niciun unionist printre ei. Oare cum se face? Cifra care îngrozește cu adevărat este 67.328... Exact precum zicea Dovlatov...

MIGRAŢIE NEGATIVĂ Dodon ne anunță o surpriză pentru alegeri. 161 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova ar fi primit „deport” de la autoritățile Rusiei. Dar dacă vor fi acasă, ne anunță Halat Alb, în perioada dintre 1 februarie (nu mai târziu)- 15 martie 2019 (nu mai devreme) deportul va fi anulat. Exact pentru alegeri. Șah și mat, tovarăși deputați! Uscați, fraților, pesmeți de pe acum... Și nu mai contează dacă ceea ce anunță Dodon e din aceeași categorie ca și acei 30.000 de sirieni. Ăia stau și-l ascultă, și chiar s-or porni din ei, sunt aproape sigur...

SALVAREA VINE DIN OCCIDENT Dacă acest comando dodonist ajunge în Moldova, poți arunca de pe acum la gunoi datele precum că din Rusia nu vin decât 25,2% din totalul remitenţelor... 73,3% vin astăzi din țări „occidentale”. Poate UE finanța tot ce vrei la Bălți, iată și acum vor veni 740.000 de euro pentru sistemul de încălzire al municipiului, pe cine să intereseze? Vor vota bălţenii altfel? Cui să povestești astăzi că în depărtatul 1998 România a fost acea care ne-a furnizat energie electrică, atunci când Tiraspolul a sistat livrările? Chiar dacă infrastructura lipsea. Livrările au fost sistate în 2001 (an în care a fost ales Voronin, nota bene), iar Moldova nu a plătit decât 10% din energie. Când citești astfel de materiale cum mai poți reacționa la acele sume astronomice anunțate pentru interconectarea energetică cu România (se vehicula parcă cifra de 270 de milioane de euro)? Cum mai poți înțelege că acea conductă de gaz de la Ungheni la Chișinău așa și nu a avansat?... Cum poți înțelege că în afară de pălăvrăgeală și show pentru a înscrie „Integrarea europeană” în Constituție, R. Moldova nu a făcut mare lucru pentru a face cerere oficială de adeziune la UE? (o afirmă Daniel Ioniță, nu eu)...

VOM FI SALVAŢI ÎN MERCEDES! Cu ceva timp în urmă scriam despre zecile de ambulanțe de tip GAZ pe care Guvernul intenționa să le cumpere (bani aruncați în vânt, în treacăt fie spus...). Și dacă e bine și necesar să scrii când ceva e rău, e corect să scrii și atunci când lucrurile se întâmplă așa cum ar trebui să se întâmple. Guvernul a anunțat că a procurat ambulanțe noi. Merecedesuri. Cu Doamne-ajută! Şi nu pot să vă doresc tuturor ca să aibă aceste ambulanţe cât mai puțin de lucru.

CENTENARUL

Încă puțin și va trece și anul Centenarului. Mai rămâne o ultimă zvâcnitură, Ziua Națională a României și apoi... – tristețe. Multe au fost anunțate, câte ceva făcute... Poate chiar mai multe ca oricând. Respect pentru toți acei care visează și luptă! Dar iată zilele astea tot vin mesaje de la frontiera de pe Prut. Români care se deplasează la diverse manifestații fac câte 4-5-6 ore la frontieră... Grăniceri și vameși zeloși... De ce?!... Nu se putea măcar în aceste zile?... Iată premierul nostru zice: „Nu am ascuns niciodată acest lucru, gândesc româneşte şi consider că am sânge de român, aşa cum au avut-o părinţii mei aşa am şi eu. Relaţia cu România este un foarte importantă pentru mine, mai mult decât pentru alţii, din simplu motiv că eu provin dintr-o familie care a fost divizată de sârma ghimpată.” Păi fă ceva, omule, să fie mai puțină sârmă ghimpată! Să te simți mai puțin umilit când traversezi această blestemată frontieră!

Nu vreau să trimit azi nicio Cireşică de pe tort... Candidați erau mai mulți: de la Dodon cu Rogozin și proiectul lor epic de a verifica dacă americanii au fost pe Lună, în timp ce aceștia din urmă publică poze incredibile de pe Marte, trimise de sonda care tocmai a ajuns pe planeta roșie până la protagoniștii colectivi ai marii tragedii naționale cu grămezile de mere și demistificarea ei, de la fosta judecătoare Domnica Manole și „Jurnal TV” care au încercat să ne convingă că Moldova ar fi votat pentru candidatul Rusiei la președinția INTERPOL-ului și dezmințirea lui Lecari... Chiar și la Siegfried Mureșan m-am gândit la un moment dat care îi dă cu comentariile lui despre demisia lui Cioclea și răspunsul promt al lui Andi Cristea. Și la Abliazov m-am gândit puțin atunci când am aflat că e condamnat la detenție pe viață în Azerbaidjan pentru omor... Dar... Alegeți-vă singuri „eroii”... Sunt prea mulţi. Toată această poveste se cheamă Republica Moldova  - o farsă, o caricatură...

Haideți mai bine să sărbătorim 1 Decembrie demn!

Partager cet article
28 novembre 2018 3 28 /11 /novembre /2018 22:05
Câinele de bronz latră a foame

„Uneori mâncam pâine cu zahăr şi mama strângea firimiturile. Mătura şi în jurul mesei. Le aduna pe toate şi le scotea afară. Le punea pe prichici. Zicea că sunt pentru sufletul flămând al Veruţei şi pentru alte suflete înfometate. Mama Maria zicea că nu le ţine minte numele. Prea multe nume pentru o singură memorie. Se mai uită. Se pare că trec. Însă iarăşi toate se amestecă şi în continuare tuturor le e foame.”,

Emanuela Iurkin, „Câinele de bronz”, (Cartier, 2018, p.48)

 

Există un rău profund în oamenii acestui pământ. Ceva care a intrat într-atât de adânc în oase, în măduva coloanei vertebrale (asta desigur dacă e să presupunem că am avea așa ceva), încât ar mai trebui generații și generații ca să fie diluat… Cu condiția, absolut necesară, ca soluția în care se va încerca diluarea să fie una cu adevărat terapeutică: de bunăstare, libertate şi… dragoste. Multă dragoste.

Atunci când zic „rău” nu mă refer la acea noțiune vagă pe care o înțelegem doar contrapunându-i una la fel de rău definită, „binele”. Acest rău, este mai degrabă o boală cronică, asemeni unui cancer care ne devoră din interior și care, trebuie s-o recunoaștem, a devenit de-a dreptul ereditar.

Suntem cu toții copiii supraviețuitorilor și călăilor. Suntem copiii foametei și terorii și ne comportăm corespunzător. E ceva profund modificat la nivel de conștiință colectivă. Toate fricile noastre și toate aspirațiile sunt o consecință directă ale urgiei care ne-a decimat acum 70 - 80 de ani...

Aspirațiile noastre de opulență demonstrativă, ușurința cu care ne despărțim de familie, inexplicabilă dacă ar fi să nu luăm în calcul trecutul, violența deseori irațională la adresa aproapelui... Până și astăzi eu, spre exemplu, lupt cu porniri nesăbuite de a stoca, în special produse alimentare... O frică sumbră de a duce lipsă de ceva. Emigrația masivă oare nu-și are rădăcinile în foametea anilor 46 – 47?... E ceva de gândit aici.

Nu am cum să știu dacă Emanuela Iurkin, autoarea romanului „Câinele de bronz”, și-a plămădit cartea anume din această perspectivă, chiar dacă trimiteri și aluzii destul de directe sunt prezente în text. Este însă exact ceea ce a reușit să facă, sacrificând epicul în favoarea confesionalului, o adresare către un tată care este și a fost absent, către un alt personaj, prezentat drept un tutore protector, un frate mai mare, un iubit care ajută naratorul să-și consolideze personalitatea. Un personaj la fel de vag ca și epicul din acest român, un înger păzitor imaginar.

Citind romanul Emanuelei Iurkin nu puteam să evit o corespondență imaginară cu o autoare din Finlanda, Sofi Oksanen, în special cu romanul ei „Vacile lui Stalin”. Mă va ierta, sper, autoarea pentru această trimitere. Romanele sunt foarte diferite de fapt, dar personajele din cărțile finlandezei, mama căreea e originară din Estonia, suferă de aceleași „patologii” că și eroina din „Câinele de bronz”...

Romanul Emanuelei, apărut la Cartier în primăvara acestui an, este în primul rând o scriere purificatoare. O introspecție care, dacă ar fi să credem în una din cele mai mari șmecherii ale secolului 19 și 20, o putem asemui cu o psihanaliză. Poate că anume asta și ne lipsește, o psihanaliză colectivă. O țară întreagă întinsă pe canapea care să-și povestească trecutul, să-și verbalizeze frica... Doar că frica de trecut, de explicații raționale, este și ea parte a acestei moșteniri.

Ce-ar fi să începem această terapie cu lectura „Câinelui de bronz”?

Partager cet article
27 novembre 2018 2 27 /11 /novembre /2018 15:06
Grădina cioburilor de sticlă a Tatianei

E destul să treci dimineața un prag ca ceilalți să spună că ești plecat. Dar să treci o graniţă? În Moldova sunt plecată, în România sunt venită. Uneori îmi pare că trăiesc doar la mine în cap, și acolo cu chirie. Le-am spus că nu e grea, ci doar mare limba asta. Că nu e destul să știi cum se cheamă lucrurile. „Faci mișto de noi”, râdeau ele, iar eu nici măcar nu știam ce înseamnă „mișto”. Fete deștepte toate. Roxana cu trei limbi străine, Magda cu părinți academicieni. Dar tot repetau că e grea, e prea grea limba rusă. Să știi pe de rost mii de oase și să nu poți învăța o limbă! La început voiam să le ajut, credeam că sunt sincere și chiar voiau să învețe. Făceam pe banii mei xeroxuri cu verbe și terminații. În sfârșit aveam și eu ceva de dat. Am înțeles însă că nu le interesa deloc rusa și că doar le plăcea să spună că este mișto. Fascinația asta pentru ruși – fără a-i înțelege, fără a-i cunoaște – mă depășește și mă doare. Au trecut atâția ani de când am ajuns la București și nu s-a schimbat nimic. Tot „rusoaică” am rămas. Limba și frica: cu cât mă cumpără, cu atâta mă vând.,

Tatiana Ţîbuleac, „Grădina de sticlă” (Cartier, 2018, p.109)

 

Cioburi, cioburi, cioburi…

Transparente, colorate, sclipitoare, mate, mai curate, mai murdare, diferite : de toate formele, de toate mărimile. Toate având însă un singur lucru în comun : sunt ascuțite și periculoase. Te pot răni, dacă le manipulezi fără mănuși. Fără precauția care este necesară de fiecare dată când trebuie să te atingi de lucruri sparte, stricate, rupte...

Cioburi, cioburi, cioburi...

Faci lucruri minunate din cioburi. Cum ar fi: un caleidoscop pe care să-l îndrăgești într-atât încât să sari sub roțile unui autobuz pentru a-l salva de la o a două reducere la stare de cioburi; o mozaică care poate lua forme și dimensiuni din cele mai variate, unul pre nume Gaudi a intrat în istorie împodobind un oraș cu cioburi; poți face diverse obiecte decorative, chiar și globuri de Crăciun... Dar orice nu ai face din cioburi, prima grijă e să le îmbraci în ceva, să le închizi într-o cutie cu oglinzi, să le imobilizezi într-un ciment sau rășină pentru ca să nu taie. Multe lucruri poți face din cioburi, un singur lucru nu mai este posibil: nu mai poți reconstitui sticla la loc...

Ori le topești ca să nu rămână nici urmă din acea stare demult spartă și să creezi altceva, cu totul altceva. Poate chiar o nouă sticlă care nu va mai avea nimic din viața materiei anterioare. Iar în sticlă poți turna deja alt lichid, ori același, din prostie, depinde. Din sticle întregi unii fac chiar și case, închegându-le cu un mortar durabil că să nu se spargă, condiție sine qua non.

xxx

Al doilea roman al Tatianei Ţîbuleac, „Gradina de sticlă”, despre asta este. Despre o casă din sticle care s-a dovedit a fi fără mortar. Care a fost făcută țăndări fiindcă liantul era fals. Și despre cioburi. Care taie, rănesc, zgârâie...

Cu această carte, Tatiana nu doar „sparge târgul”, căci a făcut-o deja cu primul roman, „Vara în care mama a avut ochii verzi” (și nu spargi ce a fost deja ciuruit bine!), ci intră cu adevărat în marea literatură reușind să depășească găoacea egocentrică a trăirilor sentimentale și propunând o veritabilă frescă societală, complexă atât prin intensitatea conflictelor cât și prin paleta personajelor. (Dar acestea de la urmă nu sunt decât opinia mea, strict subiectivă).

„Gradina de sticlă” este o punte indispensabilă între falsul şi pretinsul (de unii) provincialism al literaturii din Basarabia şi literatura limbii române. O lectură obligatorie!

Partager cet article
26 novembre 2018 1 26 /11 /novembre /2018 13:05
Săptămâna în care premierul ne-a întrebat dacă vrem Unirea

"And then there is the issue of how to deal with Russia. Our hopes that relations with Russia would improve and that Moscow would finally fully accept our complete sovereignty and independence after joining NATO and the EU have not been fulfilled. Instead, Russia is back as a revisionist power pursuing a 19th-century agenda with 21st-century tactics and methods. At a global level, Russia has become, on most issues, a status-quo power. But at a regional level and vis-a-vis our nations, it increasingly acts as a revisionist one. It challenges our claims to our own historical experiences. It asserts a privileged position in determining our security choices. It uses overt and covert means of economic warfare, ranging from energy blockades and politically motivated investments to bribery and media manipulation in order to advance its interests and to challenge the transatlantic orientation of Central and Eastern Europe."

An Open Letter To The Obama Administration From Central And Eastern Europe, “Gazeta Wyborcza”, July 16th, 2009

 

Săptămâna care a trecut e din alea în care un eveniment sau două le umbrește pe celelalte și devine foarte simplu să alegi primordialul de secundar. Vom ajunge desigur și la ele, dar le vom păstra pentru „plat de résistance” și vom începe cina noastră informațională de vineri (care nu are nicio taină, iar dacă și-o are noi nu avem cum s-o știm acum, chit că toate ies la iveală mai devreme ori mai târziu) cu o „mise en bouche”, ca la casele cele bune, europene.

De fapt, am și început, dacă ați citit acel fragment pe care vi-l aduc în calitate de motto, de decor culinar. E un fragment dintr-o scrisoare deschisă adresată Administrației Președintelui american Obama în demult uitatul iulie 2009, cu 5 ani înainte de anexarea Crimeii și declanșarea războiului în Donbass. Scrisoarea era semnată de 22 de personalități din Europa de Est (printre care Lech Walesa, Vaclav Havel, Emil Constantinescu...). Ignorată atunci. Un document care trebuie citit cu mare atenţie, măcar azi. Să purcedem însă la degustare:

A NINS Nimic extraordinar aici: e sfârșit de noiembrie. Dar, tradițional, ninsoarea ne ia prin surprindere. Oamenii nu sunt pregătiți, tehnica nu e reparată sau lipsește și tot așa mai departe, conform tradiţiilor şi misterelor locului. Și dacă nu ar costa vieți, am putea face haz. Dar tributul plătit primelor zăpezi este tradițional același: accidente cu morți și răniți...

PSRM FACE MITING ÎN PMAN Suntem în plină campanie electorală, indiferent de ce ar putea să scrie în legile noastre electorale. După mitingul PD-ului, iată că și PSRM-ul aduce cu autocarele lume în PMAN. Dar nu atât mitingul în sine (previzibil din toate punctele de vedere, inclusiv la capitolul preț per autocar sau microbus de participanți: toată Moldova știe deja pe de rost tarifele practicate) mă interesează aici, ci acel reportaj video publicat de Moldova.org cu „manifestanţii” aduşi de la Bălți. În sfârșit publicul chişinăuean descoperă ce zace în provincie! N-au trecut nici măcar 30 de ani... (apropo, despre Bălți: săptămâna aceasta am dat de un articolaș destul de curios despre primarul actual al orașului, cu incursiuni în istoria municipiului, care, cred eu, vă poate ajuta să înțelegeți și mai bine „provincia”)

Establishmentul intelectual din capitală a avut parte deja de o răbufnire a acestei violențe șovine cu ocazia mitingului lui Shor din PMAN, dar tradițional a atribuit acel discurs populismului oratoric. Iată că acum aveți parte de un veritabil vox populi! Iată acum să-i văd pe toți acei căutători de „armonie socială” care se manifestă de fiecare dată când apare ceva pro-românesc în spațiul public sau politic. Acum ce ziceți? Numai să nu credeți carecumva că ceea ce iese astăzi la suprafață e ceva nou. Întrebați bălţenii. Ei știu. Apropo, imediat după miting, Dodon a și fugit la Moscova și a ținut un discurs în Duma de Stat apărând limba rusă și prezența militară în Transnistria. Poate de aia nu se mai sinchisește nimeni?... Mă întreb dacă nu vede vre-un deputat „trădare de ţară” aici, căci în alte locuri găsesc cu ușurință.

LIMBA DE STAT – OBLIGATORIE? Se pare că acei deputați care nu pot lega două propoziții în limba de stat vor putea huzuri și în continuare mizând pe electoratul șovin despre care am scris deja. Proiectul de lege care ar obliga candidații la parlamentare să cunoască limba română nu pare să se bucure de susținerea majoritarilor, chiar dacă 70 din deputați sunt cetățeni români cu acte în regulă. Ei tot sunt pentru „armonie socială”. Eu sunt de acord cu acest proiect, dar consider că e un fel de a pune carul în fața boilor. Sunt lucruri mult mai stringente de soluționat pentru a obține această „pace socială” la care visează toți. Iată doar două inițiative: 1. Reluarea retransmiterii posturilor românești de televiziune pe întreg teritoriul țării (și nu doar prin cablu) 2. Obligativitatea și exclusivitatea limbii de stat pentru actele oficiale cu folosință în Repulica Moldova. După asta se poate reveni și la jocul de-a „limba română” cu articolul 13 și obligativitatea ei pentru funcționarii de stat. Numai că soluționarea acestei probleme ar lipsi puterea (oricare n-ar fi ea) de un excitant important al electoratului în perioadele electorale.

OSCE O IA DIN NOU RAZNA La fel de tradițional aș zice, numai că asta nu avantajează deloc Republica Moldova. Aici este exact ca-n Meșterul Manole. Cu fiecare nou mandat e aceeași poveste. Parcă fac o tabula rasa la toate experiențele anterioare. Noii comisari ajung la Nistru entuziaști, ferm convinși că tocmai ei sunt acei care vor mișca carul din loc. E firesc și uman. Ceva de genul: „Voi face mai bine ca precedenții. Să vă arăt eu cum se negociază, nu ca incapabilii de până la mine.” Tiraspolul a înțeles foarte bine cum funcționează și de fiecare dată cere ceva. Noul negociator propune, impune Chișinăului concesii. Noul negociator crede că mișcă carul din loc. Că a „reluat dialogul”. Numai că mandatul său e scurt, iar Tiraspolul promite și revine invariabil la un status quo anterior. Exact la asta asistăm şi astăzi. Pentru Claus Neukirch eu nu am decât o întrebare: „Matale când pleci? Să știm și noi cât de scump ne va costa mandatul dumitale.” Această incompetența cronică devine de-a dreptul plictisitoare. Numai că europenii ar trebui să înțeleagă la un moment dat că jocurile de-a mijatca nu ne mai afectă doar pe noi. Vedeți motto-ul de la începutul textului...

VLAH E CU PUTIN Iar în Găgăuzia Vlah împarte fluturaşi în care ea e alături de Putin. Poate îi trimite careva unul şi lui Herr Neukirch?

SHOR INSULTĂ BĂTRÂNII De câțiva ani propaganda putinistă, încercând să discrediteze emigrații și să diminueze influența lor asupra opiniilor din R. Moldova, vehiculează un mem discursiv care nu variază foarte mult: „acei plecaţi să şteargă c***l”. În mod paradoxal acest mem este atribuit doar celor plecați în occident, nu și celor plecați la Moscova, dovadă clară că este o fabricație propagandistă. Iată și săptămâna trecută unul din reprezentanții lui Shor a spus-o, chiar în Italia, acolo unde partidul celui care a stat la manetele fraudei bancare care ne-a dus faima în toată lumea organizează concerte. Faptul că e o insultă la adresa emigraților e una, dar această construcție discursivă este o insultă directă la adresa unui corp întreg de meserii ale geriatriei și, indirect, la adresa tuturor care apelează la ele. Așa că atunci când repetați inepții din astea, vorba aia: Think twice! Deși acei care o repetă au, de regulă, probleme la capitolul  „think”.

HARTA CLIENTELISMULUI A fost publicată o hartă interactivă foarte curioasă care arată cum au fost repartizate fondurile de la buget în funcție de apartenența la un partid din guvernământ. Nici nu am ce comenta aici. Traseismul politic la nivel local și importanța „resursei administrative” are acum și o explicație vizuală.

DUCA E PE DUCĂ? Se pare că apune steaua nemuritorului patron al AŞM. S-o fi crezut omul în Franța, dar uite că i se clatină scaunul. Cică e cu dosar penal. Instituția respectivă nu a avut decât doi președinți de la încălecatul Țării Moldovei. Gheorghe Duca e pe tron din 2004. Să vedem cât de vehement va fi apărat de către fan-clubul „statului capturat”.

Cam atât cu aperitivul. Bănuiesc că e suficient pentru ca să vă săturaţi, dar nu aceste evenimente au constituit grosul festinului informaţional. Sunt trei:

JOCUL DE-A TRĂDĂTORII DE PATRIE Acu o săptămână a fost publicat (deși era clasificat drept „secret”) raportul comisiei parlamentare de anchetă referitor la activitatea „Open Dialogue”. Să ne înțelegem asupra unui fapt: „Open Dialogue” este cu pufușor pe botișor și, cu toată prezumția nevinovăției de care putem și trebuie să dăm dovadă, acest lucru nu a fost stabilit de autoritățile din Republica Moldova, ci de Polonia și Ucraina. Mai departe povestea respectivă este toată o farsă electorală de adormit adulți cu număr redus de neuroni sau cu leziuni importante ale cortexului. Începând cu faptul că nu are ce „ancheta” ditamai Parlamentul chestii din astea. Ar trebui să existe organe abililtate, precum SIS-ul, care trebuie să se ocupe de securitatea statului și nu de expulzarea profesorilor de la liceul moldo-turc (nu voi obosi s-o repet!). Apoi, dacă e să ne ocupăm de finanțatori, SIS ar trebui să caute atent de unde au acei care distribuie fluturași cu Putin bani pentru activitatea politică sau finanța posturi de televiziune și portaluri de știri care lansează noutăți cu "30.000 de sirieni". Și nu în ultimul rând, parte activă și importantă a acestui vodevil au fost acei de la ACUM care în loc să declare de la bun început că au primit (ori nu) ajutor, inclusiv de la „Open Society” la fel precum și din alte surse, dar că nu sunt la curent de originea banilor, au pus coarnele în pământ. În loc să meargă la audieri la comisia aia ridicolă parlamentară ei au preferat un joc grotesc de-a „mă duc, apoi nu mă mai duc”, îngânând același refren cu „statul capturat”. Ai impresia că ridică perfect mingi la fileu celor care strigă de la tribune că sunt „trădători de patrie”... Piesă cu final previzibil. Nu degeaba se îngrijorează Michalco. Câte ceva a înțeles el, dar încă nu a înțeles ce anume.

A CĂZUT BANCA NAŢIONALĂ De fapt, e mai tare ca niciodată. Dar a demisionat Cioclea, Președintele BNM. Momentul ales e cel mai nepotrivit posibil, în plină campanie electorală. Dar ceva l-a scurmat anume acum, nici mai devreme, nici mai târziu. Cioclea e felicitat de toată lumea pentru faptele vitejești de care a dat dovadă în executarea à la lettre a prescripțiilor FMI-ului. În același timp speculațiile și teoriile complotiste despre „adevăratele motive” ale demisiei curg gârlă: de la dezacorduri eventuale referitoare la legea „amnistiei capitalurilor” și până la hoții monstruoase pe care încă ar urma să le aflăm. Nu-mi fac griji: le vom afla cu timpul pe toate. Cel mai probabil Cioclea elementar și-a găsit un alt job, mult mai bine plătit și cu mult mai puține bătăi de cap. Nu regret plecarea lui, la fel precum nu prea m-a încântat venirea. Voi aminti celor cu memoria scurtă că Cioclea era șomer atunci când a fost recrutat și că ultimul său job a fost la Moscova, la BNP Paribas, post din care a fost „eliberat” în circumstanțe... să le zicem „obscure”. Dar nici măcar acest lucru nu e jenant, ci acea poză care a apărut atunci în presă cu proaspătul Președinte al BNM la o nuntă în Rusia, în compania unor persoane cu reputație... adică fără reputație. Pentru mine acest lucru a fost suficient pentru a nu mai avea emoții de niciun fel referitor la acest „erou al timpurilor noi”.

ŞEDINŢA COMUNĂ A GUVERNELOR ŢĂRILOR ROMÂNEŞTINoi ne dorim o infrastructură integrată comună. Ne dorim ca această apropiere, această unire, dacă vreți, să se producă prin interconectarea infrastructurii pe diferite domenii. Să ne integrăm sistemele de transport, sisteme de comunicații electronice, sistemele mediu. Să ne integrăm sistemele de securitate sau sistemele de educație și cultură” dixit Pavel Filip. Cu Doamne-ajută, dom’ premier, chiar vrem, fără niciun „dacă”! Mai multe acorduri și declarații de intenții au fost semnate referitoare la gaz, armată, eliminarea roamingului, patrulare și control frontalier. Se pare că guvernanții noștri înțeleg ceea ce trebuiau să înțeleagă acum 30 de ani (ca să vezi, aceleași constante): unica modalitate de a fi păstrat „statalitatea” Republicii Moldova a fost crearea unui al doilea stat românesc perfect integrat cu România. Dar ceea ce era valabil cu 30-20 de ani în urmă, nu mai este valabil astăzi (scriam aici despre asta). Aşa că... Pedalează, dom’ premier, pedalează. Dar te întreci cu acceleratul...

Iată-ne ajunşi și la desert, care tradițional va fi unul bio, cu fructe. Cireșica de pe tort în această săptămână o vom trimite iarăși Parlamentului, care a modificat Constituţia, fapt ce se face cu 2/3 din voturi. De această dată s-a făcut fără probleme. Au fost modificate articolele 50 și 51. Cuvântul „handicapat” a fost scos din texte și înlocuit cu termenul „dizabilitate”. 71 de deputați au votat fără emoții pentru această schimbare care ne va impacta fără îndoială cotidianul. În rest, pace socială vă doresc, dragi cetățeni ai Republicii Moldova!

Partager cet article
20 novembre 2018 2 20 /11 /novembre /2018 17:14
pe sine se

nu ştiu cum se scrie poezia

poezia se scrie. pe sine se

 

mă gândesc la toate poemele

care nu-şi găsesc exorcistul

şi rămân undeva în paraspaţiu

 

pe câte oare nu le-am nenorocit şi eu ?

atunci când îmi apar din senin

ori din mare tulburare

în faţă

 

ori poate le-am făcut un mare serviciu ?

 

cumplit exerciţiu

să condensezi zefirul suav

să-l împachetezi într-o

carcasă din 31 de litere

cu toată combinatorica lor

posibilă şi neologistică

imposibilă

 

scheletul gândului

care-o fi material

încă de la facerea lumii

cel mai desăvârşit

şi mai teribil poem

ce s-a lăsat contemplat

doar în ziua a şaptea

 

poezia se scrie

atunci când oboseşte

să mai fie poezie

şi se aruncă în gândul

de care leg o piatră din cuvinte

şi-l las să cadă în apele tulburi

ale zilei a opta.

Partager cet article
19 novembre 2018 1 19 /11 /novembre /2018 12:10
Săptămâna în care ni s-a anunţat un referendum

GAUDEAMUS IGITUR Înainte de a ne scufunda în apele, s-o recunoaștem, destul de tulburi, iar deseori de-a dreptul rău mirositoare, ale evenimentelor din Republica Moldova, țin neapărat să încep cu unul din cele mai importante eveneminte culturale din spațiul românesc, salonul de carte Gaudeamus de la București care se ține în chiar aceste zile, 14-18 noiembrie! Mergeți, dragii mei, sunt adevărate comori la acel salon, inclusiv editate la Chișinău.

INFRĂŢIRI ÎNTRE FRAŢI Baroul de avocați din Dolj a semnat un acord cu baroul de la Chișinău, iar raionul Soroca s-a înfrățit cu județul Bacău. Mergem înainte!

Dar cum viața e mai tare decât orice roman și rareori e poezie, să revenim la ale noastre, multe și nu întodeauna mărunte.

GOFMAN, DUBLU II Mihail Gofman discută cu Veaceslav Balacci și re-afirmă, în linii mari, versiunea oficială referitoare la „furtul meleardului”. De ce l-am crede mai mult acum decât atunci când acuza „statul capturat”? În treacăt, a atacat-o și pe Cristina Țărnă, ex-vice-director la CNA, care a răspuns desfășurat la atac. Vodevil. Toate aceste interviuri nu-mi vor schimba nici cu un milimetru opinia proprie despre ce anume s-a întâmplat (scriam și în 2013, și în 2015 despre asta), dar eu personal am aflat un mic detaliu care m-a făcut să zâmbesc sarcastic: cică Cristina Țărnă este fina Lilianei Palihovici, ceea ce nu înseamnă nimic mai mult decât atât, la o adică. Pur și simplu, atunci când aud despre „oligarhie” și „stat capturat” cvazi automat mă gândesc la 99 de cumetri și alte legături de rubedenie prin alianțe, atât de înrădăcinate pe la noi. Apropo, dacă e să rămânem și să BEM, a fost publicată o listă întreagă, din tocmai 69 (adevărată camasutră!) de firme care au contractat credite fără a avea intenția de a le rambursa. Ar fi curios de efectuat un studiu al relațiilor între administratorii acestor firme și diverși „factori de decizie”, nu credeți? Soțul lui Greceanâi, cel puțin, este pe acolo.

DODON SERBEAZĂ CENTENARUL Dodon a fost la Paris să facă poze cu președinți adevărați și le-a postat imediat pe Facebook, bucuros nevoie mare. Din păcate pentru el, nu s-a găsit niciun consultant de-al lor să-i spună că a participat la un eveniment unionist, căci România Mare a fost o consecință directă a Marelui Război. E drept că la capitolul istorie echipa lui Dodon stă rău de tot, lucru bine știut de toată lumea. Apariția sa într-o țară civilizată este într-atât de exotică și de caraghioasă, încât până și Le Monde i-a luat și publicat un interviu (ei nu au uitat totuși să menționeze „preşedinte pro-rus” în articol). În acest interviu Dodon zice că și-ar dori ca Moldova să devină o punte între Vest și Est (adică Rusia). La acest capitol aș menționa interviul Amasadorului ceh la Chișinău, Zdeněk Krejčí. A spus-o el mai elaborat, dar sensul e acesta: „Noi am decis să fim o țară civilizată, nu punte de care să-ți ștergi ciubotele”.

ONG-URI GENEROASE În toată lumea bună, ONG-urile sunt în permanență în căutare de bani. La noi e invers: sunt o serie de fundații, cu statut de ONG-uri, care finanțează din greu partide sau activități cu vădită tentă politică. Iată o mică listă pubicata de Promo-LEX: Fundația de binefacere "Din suflet" a primei doamne a Republicii Moldova, Galina Dodon; Fundația lui Vlad Plahotniuc "EDELWEISS"; Fundația „Renato Usatîi"; Fundația „Soluţia”; Asociația Pentru Orhei (fondatoare SRL Magazine Sociale). Nu cred că ne aflăm în faţa unui mare mister pentru ca să înțelegem care și pe care finanțează.

FUG JUDECĂTORII Hemoragia din sistemul judecătoresc continuă! Încă șase judecători și-au prezentat demisia săptămâna trecută. De ce anume o fi fugit toți vom afla în curând. Cu certitudine, nu din cauza greului pe care îl îndură, dacă e să credem diversele reportaje despre averile judecătorilor care apar regulat de câțiva ani prin presă. Totuși țin să remarc că aceste demisii toarnă apă la moara guvernului.

SONDAJ IMAS a publicat un sondaj. Pentru UE – doar 49%. Pentru UV – 44%. Restul sunt indeciși. Eu aș zice mai degrabă indiferenți, ce-i şi mai grav. Totuși e bine că sunt mai mulți pentru UE. Pentru Unire ar fi 23%. La partide continuă să conducă PSRM, dar sunt în scădere și ar avea 27,1% de simpatizanți. PD, DA și PAS ar aduna împreună 28,6%. Împreună ar fi peste socialiști. Condiționalul e de rigoare...

REZOLUŢIE SUPĂRATĂ Parlamentul European (PE) a mai votat o rezoluție despre Republica Moldova. Tradițional, supărată, chiar dacă menționează progrese în domeniul economic. În principiu, este o rezoluție relativ justă, căci sistemul de vot pe circumscripții într-un singur tur e o sfidare a logicii elementare, iar invalidarea rezultatelor alegerilor primarului Chișinăului e pur şi simplu scandaloasă. Numai că ceea ce-mi pare absolut josnic sunt manipulările unor media, care au venit, a câta oară, cu insinuări precum că moldovenilor li se va retrage dreptul la libera circulație, ceea ce ar fi o prostie monumentală din partea UE și la o adică nimeni nici nu pomenește de așa ceva. Îl voi cita pe eurodeputatul Andi Cristea: „Nu se pune problema atingerii regimului de vize pentru Republica Moldova. Vehicularea acestei idei face rău Chișinăului. Nu faceți campanie pe seama UE în lunile următoare. Cetățenii Republicii Moldova merită mai mult respect și sunt mai importanți decât interesele politice înguste de campanie.”

MOLDOVA FĂRĂ VECTOR, FĂRĂ DEPUTAŢI Cică PD vrea să bage, chiar în ziua scrutinuluiu și un referendum cu tocmai două întrebări (ei o numesc „consultaţie”), ceea ce deja este o practică dubioasă și puțin democratică. Referendumul ar fi despre reducerea numărului de deputați până la 61 și posibilitatea revocării de către cetățeni a unui deputat ales pe circumscripții. Au dreptate acei din PE: e slut la noi cu democraţia. Dar nu-i exclus să treacă și asta: în ultimii ani am impresia că ar exista o cerere socială pentru o „mână forte”... Scump ne va mai costa. Nu învățam nimic din trecut. Călcăm aceleași greble.

A MURIT GUGUŢĂ CSJ (ultima instanță) a decis: cafeneaua „Guguţă” poate fi demolată. În locul acestui edificiu va crește o monstruozitate cu multe etaje care va desfigura și mai mult peisajul arhitectonic. Mutilarea Chișinăului continuă...

TOŢI.+.2 În perioada 6-7 decembrie la Milano va avea loc o reuniune ministerială privind reglementarea diferendului transnistrean. Evenimentul va convoca miniștrii de Externe ai tuturor statelor membre OSCE. Să vedem, să vedem... TOȚI miniștrii, dom’lor, nu 5!

PEPINIERA OMULEŢILOR VERZI SIS anunță că a demantelat o organizație paramilitară care pregătea inclusiv mercenari pentru războiul din Donbass. Mercenari care nu ar lupta de partea ucrainenilor. Nu aș trata cu lejeritate asemenea evenimente. Și mi-ar place ca SIS-ul să se ocupe de asemenea cazuri, nu de expulzări josnice ale profesorilor de liceu, despre care nu prea se aude și nici „indignarea” mai marilor statului nu pare să meargă mai departe decât niște declarații pentru presă.

DECIZII ŞI PROIECTE VERZI Despre ecologie vom vorbi aici. Două evenimente care-mi par semnificative și care merită menționate. A fost lansat un proiect finanțat de UE (900 mii de euro) în cadrul căruia Moldova, Ucraina și România vor colabora pentru a monitoriza ecosistemele râurilor din bazinul Mării Negre. Pentru noi este mai mult decât vital, ținând cont de proiectele faraonice anunțate în amontul râului Nistru de către Ucraina. Iar la Paris a fost anunțat că rezervația naturală „Prutul de Jos” a fost înscrisă în Rețeaua mondială UNESCO a Rezervațiilor Biosferei!

Cam atât. Punem punc imediat după ce trimitem şi Cireşica de pe tort. Am s-o trimit Parlamentului Republicii Moldova, chiar dacă mi-ar trebui o livadă ca să le recompensez perlele... Săptămâna trecută Parlamentul a emis o notă de protest la adresa agențiilor de știri RIA și TASS pentru un „fake news” care afirmă că pensionarii din afara țării vor trebui să demostreze că sunt în viață pentru a beneficia de pensie. Absurdul situației este că acest „fake” a fost fabricat chiar la Chișinău! RIA și TASS l-au preluat de la sputnik.md!, instituție care a apărut în noiembrie 2014, înregistrată fără discuții ori tentative de rezistență, chiar dacă după anexarea Crimeii și declanșarea războiului în Donbass trecuseră deja mai multe luni. Uite-așa înțelegem noi securitatea...

Partager cet article
12 novembre 2018 1 12 /11 /novembre /2018 15:44
Alertă oranj 7 sau Războiul lumilor perfecte

Vorbim (scriem) fără ca să fim auziți. De fapt nu vorbim, ci generăm like-uri. Ascultăm doar ceea ce ne place să auzim. De fapt, nu ascultăm, ci iarăși: distribuim like-uri.

Căutăm, adică ce spun eu ?, nu mai căutăm demult, ni se dă pe tavă. Un algoritm anonim ne așează în fața ochilor doar conținutul care ne spune: „Esti frumos, ești deștept, ai dreptate! Uite câtă lume îți apreciază părerea!” Scroll down și vezi: toată lumea zice în unison cu tine același lucru, îți îmbogățește discursul cu argumente! Vai, ce lume frumoasă! Cât de inteligenți sunt cu toții, cât adevăr în spusele lor!

Și iată că de acum încolo te simți parte constituantă a acestei lumi, îi ești recunoscător, îți este frică să n-o decepționezi cumva. Celulele tale au nevoie de zahăr și nicotină, iar egoul – de like-uri. De zahăr sau nicotină nu e bine să vorbești pe rețele, despre alcool – doar utilizând un limbaj corespunzător, despre droguri – tabu, comentariii misogine – tabu și tot așa înainte: îți cunoști visceral publicul, nu poți să-ți permiți să-l dezamăgești, nu-ți poți permite să-ți trădezi Egoul. Toate producția cortexului tău este îndreptată spre a genera „zahăr” pentru Egoul în aşteptare de aprobări.

Da, ai acum dovada: ești deștept și „frumos” și ai, fără îndoială, dreptate. Iar dacă se nimerește din întâmplare, accidental, câte unul care se scapă cu vorba, cu dezaprobarea, nu poate fi decât un renegat, un prostănac și e bine să-l pui la loc imediat, pe loc, fără ezitare. Friends-ii tăi vor aprecia, inevitabil (încă o doză pentru Măria-sa, Ego!), măiestria și promptiduniea cu care reacționezi! Niciun risc, oricum. Dacă într-o discuție cu indivizi reali mai riști să primești și câte un pumn în bot (nu știi niciodată cu cine ai de furcă într-o discuție), profilele de pe rețelele de socializare nu pot decât să răspundă cu un comentariu, dar ele sunt apriori în teren ostil, în lumea ta virtuală, în bula opiniilor tale, selecționate de către o mașină.

Această mașină știe mai multe despre tine decât femeia (ori bărbatul, depinde) cu care te culci și asta nu mai este o metaforă, ci statistică. Cambridge Analytica știe cu siguranță cum să vă aducă o plăcere orgasmică de sute de ori mai intensă decât orice ființă umană. O mașină care doar asta caută, calculează, decide: cum sa-ți intre în voie. Ea nu cere „plăcere” în retur.

Dar într-o zi mașina, care-ți cunoaște cele mai sensibile zone ale erosului tău egocentric, te va gâdila exact în punctul G. Mai departe vei face totul singur. Un stimulent ales cu grijă generează fără greș acțiunile așteptate. Suntem şi noi nişte maşini biologice, până la urmă...

Apoi vin rezultatele unui scrutin. Oare cum se face că am pierdut dacă toți gândesc exact ca mine? Vai, dar undeva există o altă lume, o altă bulă, la fel de omogenă... Doar că puțin mai mare. Doare, nu? Mai dihai ca un pumn în figură...

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher