Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
20 mai 2019 1 20 /05 /mai /2019 11:54
Sӑptӑmâna în care Transnistria şi-a bӑtut joc de OSCE

Înainte de a intra în miezul durianesc (cică e comestibil fructul, dar pute tare!) și mâzgos al actualităților din Republica Moldova, voi profita de această parte în care se mai respiră oxigen pentru a vă vorbi despre câteva evenimente marcante și importante:

ZILELE LITERATURII ROMÂNE În perioada 21 – 24 mai vor avea loc câteva prezentări de carte, proiectări de filme, lecturi, discuții și dezbateri la care vor participa personalități remarcabile și remarcate din spațiul românesc. Aș putea desigur să vă dau lista întreagă a participanților, dar dacă-i pun pe toți, ar semăna a pomelnic (de sănătate!), iar dacă aș alege câteva nume, teamă mi-e să nu șifonez vre-un orgoliu sensibil și nevinovat... Așa că vă las să citiți aici programul în întregime și chiar vă invit să participați activ!

FESTIVALUL DE POEZIE „GRIGORE VIERU” Este un eveniment care a avut loc în perioada 14-15 mai concomitent atât la Chișinău cât și la Iași. A fost a 11-a ediție a festivalului! Vedeți aici cine, cum și când au participat. Sunt foarte curios să știu care a fost „acoperirea mediaticӑ” a acestui festival, câte relatări, reportaje, știri în prime-time au fost difuzate. Teamă mi-e că nu au fost multe...

Aici aș avea și un mic apropo, chiar poate o nedumerire: avem trei evenimente literare notorii care s-au desfășurat unul după altul: 7-9 mai (Primăvara europeană a poeților); 14-15 mai (Festivalul de poezie „Grigore Vieru”) și 21-24 mai (Zilele literaturii române). Am o senzație de suprasaturație. Dacă obiectivul-țintă este atragerea unui public cât mai numeros, cred că e o eroare... Dacă e doar o competiție între „turnuri de fildeș și cristal”, e păcat. Această inflație de mega-evenimente literare e contraproductivă în primul rând din punct de vedere comercial. Să fiu înțeles corect: mă bucură mult că au fost, mă bucură enorm când mă uit la lista invitaților, dar ce-ar fi să fie mai distanțate în timp aceste evenimente? Măcar și de dragul consumatorului de carte, care nu ar fi nevoit să „aleagӑ”, măcar de dragul buzunarului acestui „consumator”, devenit și așa într-atât de rar...

CRONOGRAF Iar pentru ca acest sentiment de suprasaturație să fie desăvârșit, vă mai anunț un eveniment de anvergură: în perioada 22-28 mai, la Chişinău va avea loc a XV-a ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar CRONOGRAF! Este unul din cele mai importante evenimente culturale din Republica Moldova! Și, desigur, vă îndemn să vӑ duceți! Dar repet: oameni buni, la buzunarul „consumatorului” de cultură v-ați gândit?... Bănuiesc că toate aceste evenimente vizează cam același public...

Dacă am supărat pe careva din „sântele firi vizionare” implicate în organizarea acestor evenimente, vă rog să mă scuzați. Poate nu pricep eu ceva cum stăm cu cultura și comerțul... Și, la o adică, nici nu este vina lor... Circumstanțele, bată-le vina...

 

Iar acum, după ce am vorbit despre această efervescență culturală de mai, să trecem mai la fund, vorba unui speaker al unui parlament de altă dată. Și vom începe cu o serie de evenimente care pe mine m-a amuzat enorm de mult. Până la lacrimi, de jale lcrimile...

OSCE ÎN CALITATE DE PREȘ O serie întreagă de știri ne-au venit referitoare la Transnistria. Una mai trăsnită decât alta. Eu, cel puțin, am jubilat! Nu că aș fi câștigat ceva, dar se întâmplă exact ceea ce ziceam atunci când „Bratello”, aleas Frattini, s-a apucat de „rezolvat” conflictul transnistrean, ferm convins (ori poate că acei care l-au așezat pe această tigaie încinsă erau ferm convinși) că anume el, prieten cu ditamai Lavrov, va putea mișca carul din loc: OSCE a suferit un al ’nşpelea fiasco! Poate chiar unul din cele mai usturătoare-ever! Săptămâna trecută marele manitou a venit urgent la Chișinău să constate eșecul inițiativelor sale pacificatoare mărinimoase. Și chiar am râde cu gust, dacă nu ar fi totul din contul și pe spinarea noastră.

Un mic rapel pentru acei cărora le-a scăpat ceva: „Bratello”, cu un zâmbet până la urechi a ajuns pe meleagurile moldave și a început să „negocieze” dur, iar în caliatate de prim gest „amical” a insistat ca Moldova să facă câteva concesii importante: să le dea plăci de înmatriculare transnistrenilor, să înceapă discuții despre accesul băncilor din Transnistria la sistemul european bancar via cel din R. Moldova și, poate cel mai grav, dar ținut secret până nu demult, să negocieze cu Proşenko ridicarea embargoului pentru uzina metalurgică de la Rezina. La o altă „cerere” a domnului negociator, acea de a anula dosarele penale pentru separatiști, Moldova a avut suficient curaj să i-o taie scurt: nu-i treaba dumitale!

Drept răspuns la toate aceste „amabilitӑţi” Tiraspolul a reacţionat adecvat: a emis câteva decrete care anulează actele civile eliberate de autoritățile de la Varnița, creând și tensiuni la punctele de control și de trecere, și a băgat o „vinietӑ” de tocmai 100 de Euros pentru autoturismele din R. Moldova. Zic „adecvat”, fiindcă sunt decizii firești dacă e să pornim de la o înțelegere la fel de adecvată a ceea ce prezintă regimul de la Tiraspol.

Ce va fi mai departe? Frățică Frattini va pleca din funcție (va fi demis ori va pleca de bună voie, dezgustat, poate chiar la Moscova, să se pupe cu Lavrov), iar în locul lui va veni un alt „comisar” zelos, dar la fel de competent, care va începe o nouă rundă de „negocieri”, aplicând același algoritm: să ne arătăm disponibilitatea spre dialog, impunând Moldovei alte concesii, sperând ca Tiraspolul să răspundă cu aceeași monedă. Concesii care vor rămâne neschimbate, de la sine înțeles, iar Tiraspolul va găsi din nou motive și modalități să dinamiteze „progresele” și să mențină un status quo... De 27 de ani durează. Poate ar fi cazul să învețe ceva OSCE-ul?... Iar Moldova ce poate să facă? Să ceară, a câta oară, să fie retrasă armata rusă pe la diverse foruri internaționale... A făcut-o și acum. (În treacăt fie spus, ar putea și mai multe. Dacă ar exista „voinţӑ politicӑ”, firește.)

LUNECARE CONTINUĂ SPRE ABIS Dacă încă nu ați obosit, continuăm în ape și mai fetide: negocierile, sau mai bine zis, absența lor, pentru constituirea guvernului. Ne apropiem de trista aniversare a trei luni de la ultimile alegeri parlamentare. CCM i-a răspuns negativ lui Dodon: nu, el nu poate propune candidați la funcția de Prim-Ministru fără ca Parlamentul să fie funcțional... Dodon a zis că el va dizolva Parlamentul la vară, ceea ce înseamnă anticipate, fapt care nu este dorit de către majoritatea alegătorilor (doar 15,4% vor anticipate, conform sondajelor)... Dar pe cine și când a interesat ce vrea „alegatorul” în această țară?

Apropo, despre sondaje: a fost publicat recent unul care spune că preferințele alegătorilor rămân exact aceleași ca și după scrutin. Cu o mică excepție: Shor de când nu mai vrea să dea bani, nu mai intră în calcule. Adică anticipatele, în afară de cheltuială de bani publici, nu ar schimba absolut nimic!

Și un paradox pur moldovenesc: majoritatea respondenților vor în UE. Dar iată când sunt întrebați ce coaliții ar prefera răspund astfel: PSRM + PD – 28,6% (în principiu, scorul e firesc, sunt acei care votează pentru socialiști și îi vor la putere); PSRM + ACUM – 27% (Două partide absolut antagoniste, dacă e să-i credem! Propaganda celor de la ACUM e eficientӑ...); PD + ACUM – 7,3% (e, de departe, cea mai firească coaliție, unica „pro-europeanӑ”!). Amintesc: acestea nu sunt dezideratele partidelor, ci rezultatele unui sondaj de opinie! Cu alte cuvinte: moldovenii sunt năuci de tot! În loc să pună în funcție mintea și să se gândească la propriul interes, ei privesc televizorul şi urmeazӑ „ciobanul” de la partid...

În mare, totul depinde de ACUM: dacă ei vor ca Moldova să rămână „pro-europeanӑ” – știu ce au de făcut. Dar ei se tot screm să-i cheme pe socialiști la dialog...

CARTOFARII Obișnuiesc să trimit la sfârșitul textelor câte o Cireșicӑ de pe tort. Dar se pare că ar trebui de acum încolo să trimit câte un cartof! Sau câte o cartoafă. (Nu știu cum se determină sexul acestui tubercul, dar, dat fiind că ambele variante sunt tolerate de DEX, le pun aici, să nu se supere activiștii „gender”.) Eu nu știu care anume este cauza scumpirii exorbitante a produselor alimentare. Constat doar că se întâmplă după alegeri. Au cheltuit oamenii niște bani, nu? Trebuie puși la loc! Iar moldovenilor le-aș recomanda să se gândească de acum încolo la câte piei vor fi jupite de pe ei în schimbul fiecărui cadou electoral: magazine „sociale”, pachețele cu „ajutor umanitar”, suta de lei pentru participare la miting, „grecikӑ & tuşonkӑ”, concerte, etc., etc.

Partager cet article
13 mai 2019 1 13 /05 /mai /2019 11:52
Stalin - vesnic viu! (Photo: Radio Europa Libera: https://moldova.europalibera.org/a/ziua-victoriei-la-balti-marsul-memoriei/29217248.html)

Stalin - vesnic viu! (Photo: Radio Europa Libera: https://moldova.europalibera.org/a/ziua-victoriei-la-balti-marsul-memoriei/29217248.html)

Săptămâna care a trecut mari noutăți nu au fost… Poate eu văd rău, poate e din cauza că aștept noutăți dintr-o zonă anume… Poate că fiindcă ceea ce vine din Republica Moldova e de-a dreptul umilitor și rușinos…

Adică nu chiar tot. Mai vin și noutăți bune. Din domenii care, din păcate, au devenit periferice și mă îndoiesc să fi beneficiat de multă mediatizare.

POEŢI SCRIU PENTRU PRIMĂVARĂ În perioada 7-9 mai a avut loc la Chisinău cel mai mare festival literar din Moldova: “Primăvara Europeană a Poeţilor”, ajuns deja la ediția a IX-a. La Chișinău au venit scriitori importanți: Farid Huseyn (Azerbaidjan), Andy Fierens (Belgia), Linda Maria Baros, Yekta (Franța), Christian W. Schenk (Germania), Luba Feldsher (Israel), Magda Cârneci, Eugen Suciu, Daniel Corbu, Valeriu Stancu, Stere Bucovală, George Terziu, Mircea Dan Duţă (România), Evgheni Stepanov (Rusia). Au citit cumva în PMAN? Au făcut turul televiziunilor și radiourilor naționale? Chestie de valori, se vede...

CANDIDAT PENTRU EUROPA Romanul Tatianei Ţîbuleac, „Grădina de sticlă”, a fost nominalizat la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Romanul Tatianei este despre Chişinău. Tatiana e în lista scurtă a candidaţilor din partea României. Tatiana Ţîbuleac locuieşte la Paris. Nu ştiu dacă există ceva simbolistică în acest şir factual... Felicitări, Tatiana! Ar fi bine să câştigi premiul. Să afle mai multă lume despre Chişinău.

29 DE ANI DE LA PODUL DE FLORI Tristă aniversare... Cât de simplu părea totul atunci!... Și cât de departe suntem astăzi!... Dar mai cu seamă: cât de ușor ne-am lăsat înfrânți... Eu foarte des mă gândesc la povestea aia cu „Podul de flori”. Ai mei nu au fost la Prut. Puteau să meargă, dar nu au mers, deși au fost și au rămas unioniști convinși... Au fost în schimb mulți din cunoscuții noștri... Prieteni, rude... Ai mei au votat întotdeauna partide unioniste. Din acel anturaj de prieteni, rude nu prea aș putea numi unioniști astăzi. Iar unii sunt putinişti înrăiți... Da, eu foarte des ma gândesc la „Podul de flori”... Metamorfoze...

ÎNCASĂRI LA BUGET MAI MARI Cică veniturile la bugetul public național sunt în creștere. Cu tocmai 6,3%! E doar mai puțină evaziune fiscală, doar atât. Sunt sigur, mai avem încă o enormă marjă de progresie. Vă dați seama ce ar fi dacă am elimina offshor-urile din ecuație? Visăm...

BANI MAI PUŢINI Gluma-i glumă, dar vremurile de aur se cam apropie de sfârșit. Bani din străinătate vin mai puțini. Cu 7% mai puțini decât anul trecut. Nu este prima știre de acest fel. Dar data trecută se comunica despre ceva în jur de 3%. Bănuiesc că bani vor veni din ce în ce mai puțini, iar aceste „diminuări” vor fi și mai drastice...

ŢĂRILE STRATEGICE Moldova va deschide birouri comercial-economice în țări pe care le consideră strategice: SUA, Marea Britanie, Japonia, BeNeLux, China, Franța, Elveția, Suedia și Singapore. Va rog, care poate,să afişaţi lista în PMAN.

CÂND ÎŢI FACI TREABA BINE Cică un raport publicat de ruși acuză România pentru că susține unionismul în R. Moldova, inclusiv și portalul Deschide.md. Nu știu ce mare secret au descoperit ei, din moment ce pe pagina de start a portalului nostru de știri scrie clar cine și cum finanțează proiectul. Poate n-ar strica aceeași transparență și pe la celelalte situri şi media?

NASTASE ÎL PROMOVEAZĂ PE PLAHOTNIUC Cineva ar trebui să-i explice lui Năstase că orice acuzație care vine de la Cremlin adaugă credibilitate și capital politic celui acuzat. Și-apoi de ce ar trebui el să contacteze autoritățile din Rusia și nu pe cele din UE, spre exemplu?

GUVERN AŞA ŞI NU-I Năstase ar trebui să se gândească cum să aleagă Guvernul, nu să trimită scrisorele... Primele semne de nerăbdare încep a veni și de peste Prut. Astfel ambasadorul României a dat de înțeles că partenerii europeni așteaptă un guvern. Eu zic că n-ar strica ca europenii să-și mai aducă aminte de noțiuni precum „real politics”, să mai apese pe unde doare, așa cum au făcut în 2010, ori chiar mai târziu... Dar ei sunt ocupați cu alegerile. Se pare că nu au timp... Ori au, dar își ascund jocul bine? Poate că declarațiile și apelurile ACUM la „reconciliere” sunt un semn că se va mișca ceva din loc?

Cam atât. Ori am scăpat ceva?

Poate că am uitat să vă vorbesc despre acea mascaradă și prostie care se serbează în Republica Moldova de 9 mai? Nu, n-am uitat. Am omis deliberat. 

Să vă zic ce anume se sărbătorește? Rația de hrană de 300 de grame pe zi (atâta se dă în Corea de Nord astăzi, pe vreme de pace, într-o țară cu vegetație luxuriantă); sărăcia lucie ca în Venezuela (țară cu rezerve petroliere din cele mai vaste din lume); deficitul cronic și raționament pe cartele ca în Cuba (am văzut poze făcute de un prieten, nu e propagandă împotriva „socialismului progresist”); onoarea de a avea un „ministru de externe” precum Vladimir Iastrebciak al Transnistriei, coborât beat până la nesimțire de la bordul unui avion...

Să știți că până și Belorusia interzice lenţile de colorado și paradele cu portrete! Mai pe scurt, vă las să vă gândiți și singuri la viitorul pe care-l merită țara care serbează „victoria” regimului din cauza căruia a pierdut 10% din populație în 1946-47.

Partager cet article
6 mai 2019 1 06 /05 /mai /2019 12:29
Николай Копейкин "Случай в гастрономе"

Николай Копейкин "Случай в гастрономе"

Ar fi corect (și probabil în oricare altă parte așa ar fi fost) să zicem că noutatea săptămânii a fost demisia Procurorului Anticorupţie, ori, la urma urmelor, materialul publicat de Rise.md referitor la scoaterea uzinei metalurgice din Transnistria de sub sancțiunile ucrainene, dar... Altceva m-a șocat, indignat, întristat...

Dar până atunci se cuvine să vă doresc la toți sărbători luminoase de Paști. Duminică va avea loc deplasarea anuală și colectivă spre cimitire... Duminica trecută am sărbătorit învierea Domnului... Am ciocnit ouă roșii și am mâncat sfințit. Cică ar fi trebuit să fim ceva mai buni. Dar nu cred. Și cu învierea cred că mai așteptăm. Trece ea pe lângă noi. Din scamatoriile de Paști voi menționa doar astea: așa numitul „foc haric” ne-a fost adus în țară de mitropolia care a făcut secesiune de la biserica ortodoxa, dar nu s-a dezis oficial de KGB... Simbolul e puternic și cât se poate de adevărat...

Apropo, de Paști am mai avut o confirmare că R. Moldova a devenit o țară balneară. De fiecare sărbătoare importantă sunt luate cu asalt posturile de frontieră... 63 141 traversări în doar 24 de ore! Și ieșiri au fost mai multe decât intrări...

Dar să revenim la „noutatea” de la care porneam și care m-a șocat profund în această săptămână. Credeți-mă: celelalte nu au nicio valoare ori pondere pe lângă ea... Există la Chişinău un loc (fosta stradă Viilor, în perioada interbelică acolo se afla consulatul Italian (actualmente strada Mateevici-n.n.)) unde au fost împușcați oameni de către NKVD... 85 de cadavre au fost găsite într-o groapă cu var... Pe acel loc a fost instalată o piatră comemorativă. Desigur, nu este singurul loc de acest fel. Și s-ar cuveni ca fiecare să fie marcat, iar victimile – comemorate. Ca să înțelegeți ce spun: la Paris, în parcul în care mergem cu copiii la joacă, este instalată o placă comemorativă cu numele a peste 100 de copii evrei care locuiau în acest cartier și care în timpul războiului au fost ridicați de către naziști. În acest parc au fost adunaţi de prin casele apropiate... Fiindcă memoria despre acel rău absolut nu trebuie să dispară!

La Chişinau terenul respectiv a fost privatizat, iar pe acel loc se va construi vreun birt ceva, în stilul epocii... Nu-i exclus să vină şi vre-un popă să sfinţească noul local. În stilul epocii. Iar piatra a fost pur şi simplu mutată mai la o parte.

Noutatea respectivă m-a zguduit cu adevărat fiindcă am dat de ea exact în momentul când scriam un text prin care încercam să explic de ce NU SE POATE DISCUTA CU SOCIALIŞTII... Atâta timp cât nu vom delimita la nivel conceptual, dar categoric şi definitiv, ce e răul şi ce e binele, nu vom avansa nici cu un cm. Trebuie să înţelegem că există o legătură directă între acest caz şi acea corupţie endemică despre care ne tot văicărăm, ori cu profesorii de la liceul moldo-turc ridicaţi şi deportaţi...

Acum pe rând, drept că telegrafic:

PERVOMAI De 1 Mai socialiștii au pus de-o demonstrație. Ca să înțelegeți ce și cum e suficient să priviți reportajele. Nu cred că mai este necesar să pomenim cu cât se plătește participarea la un miting în Moldova. Tarifele sunt cunoscute de către toți. E un business la fel de ordinar deja precum cumetriile sau înmormântările.

DODON FĂRĂ 9 MAI Putin a decis să nu invite niciun lider străin de 9 mai la Moscova. Nu de alta, dar iar va veni doar Dodon, iar Putin nu vrea să se facă de râs pozând cu unul de alde dânsul.

DEMISIE CU VICTIME COLATERALE În urma unui e-mail trimis la mai multe redacții (tradițională metodă, nu-i așa?) în care se explică cum ar fi fost deposedat de afacere un oarecare Viorel Varzari prin intermediul procuraturii anticorupție, a demisionat șeful acestei instituții, Viorel Morari. Habar n-am (nu am cum să știu, la fel precum nu au nici acei care îl apără pe unul ori pe altul în acest caz) ce și cum, dar a fost deja reținut proprietarul rețelelor de restaurante „La Plăcinte” și „Andy`s Pizza”, Andrei Tranga, pentru șantaj. Începutul e bun, dar avem speranțe mai mari, ținând cont de alte nume sonore care circulă în legătură cu acest caz.

TRANSNISTRIA – MON AMOUR Rise.md publică un material care îl acuză pe Pavel Filip că ar fi negociat direct cu Poroşenko (ex-președintele Ucrainei) scoaterea de sub sancțiuni a uzinei metalurgice de la Râbniţa. În principiu, e motiv suficient pentru ca Filip să-și dea demisia și chiar să fie anchetat. Numai că noi așa și nu avem guvern... Și nici nu se întrevede unul... Deși ar fi atât de simplu... Cu toate acestea, ar fi probabil exagerat să spunem că suntem surprinși: cu doar două săptămâni în urmă, în ediția din 19 aprilie, vă scriam că atât Moldova (47,4 mln $) cât și Ucraina (31,9 mln $) hrănesc și alimentează regimul separatist de la Tiraspol...

E BINE SĂ FII ROMÂN Alocaţiile pentru copiii români (inclusiv acei din Republica Moldova) vor fi de 300 de lei româneşti. O sumă deloc neglijabilă. Totuşi e bine să fii român!

E BINE SĂ FII EUROPEAN Citeam zilele trecute că UE a alocat 1 miliard de euro pentru tinerii agriculotri dornici să-şi dezvolte afacerile!

Iar noi construim birturi pe morminte...

Partager cet article
30 avril 2019 2 30 /04 /avril /2019 13:29
1945: soldaţi germani privind imagini despre lagărele de exterminare naziste.

1945: soldaţi germani privind imagini despre lagărele de exterminare naziste.

Şi fără scăpare...

Pentru țările care ies din mrejele unor regimuri totalitare nu există altă soluție decât condamnarea și renunțarea definitivă la tot ce ține de trecutul totalitar. Uitarea nu este nicidecum o soluție. Trecutul uitat se răzbună, iar monștrii trebuie decapitați, arși și cenușa împrăștiată în vânt. Cică Ronald Reagan ar fi spus următoarele: „Freedom is never more than one generation away from extinction.” C-o fi ieșit aceste cuvinte din capul lui sau din al unuia din speach-writeri, nu are importanță. Căci e un mare adevăr! Iar pentru ca acest lucru să nu se întâmple, răul trebuie numit, zătrit și amintit mereu și peste tot.

Astfel s-a procedat în Germania după al doilea război mondial (ce-i drept, Germania pierdea în război și au fost „ajutați”), astfel au procedat țările baltice. Țările europei centrale au făcut-o doar parțial și, într-un mod absolut firesc, petele grase de sub spoiala proaspătă apar din nou la suprafață cu toate problemele aferente, iar corupția nu este decât una din ele...

În Rusia lui Putin un studiu sociologic a arătat că jumătate din tineri habar nu au despre represiunile staliniste, iar o majoritate covârșitoare de ruși au o atitudine pozitivă față de Stalin. Într-un reportaj recent, realizat de un jurnalist tânăr, Iurii Dudi, până și fiii și fiicele celor persecutați îl aprobă pe Stalin, îi justifică actele. Halucinant...

Din fostele republici sovietice doar țările baltice au făcut tabula rasa și au o politică în privința memoriei colective coerentă! Am putea desigur să luăm statistici la puricat, dar e suficientă doar curba lor de creștere a PIB per capita.

În Republica Moldova, un partid care poartă sus și tare simbolica sovietică, stalinistă, este partidul cu tocmai 35 de mandate în parlament, iar un bloc care se auto-identifică drept „pro-european” nu vede dificultăți în a iniția discuții cu socialiștii, chipurile pentru a lupta împotriva oligarhiei...

Ceea ce nu înțeleg ei și, din câte se observă în spațiul mediatic, nu o înțelege nici marea majoritate a comunității „progresiste” este că nu poate exista luptă împotriva corupției fără decomunizare și desovietizare desăvârșită. Așa cum a fost făcut în Germania de Vest de după război. Așa cum a fost făcut în țările baltice după ce s-au rupt din URSS. Așa cum încearcă să facă disperat (dar au întârziat mult) ucrainenii...

Și atâta timp cât fâlfâie drapele roșii cu steluțe și secere cu ciocane peste țară, nicio corupție nu va fi eradicată. Deci, să fie clar, o condiție absolut necesară (nu și suficientă, să nu ne amăgim) pentru a merge mai departe: desovietizarea și structurarea memoriei colective!

Anume așa și nicidecum invers! Nu construiești nimic trainic pe o temelie putredă.

 

P.S.: În chiar ziua în care scriam aceste rânduri, citeam îngrozit că pe locul fostului sediu al NKVD, unde au fost împuşcaţi şi aruncaţi în gropi cu var cel puţin 85 de oameni, se construieşte o terasă cu loc de joacă pentru copii, iar piatra comemorativă a fost strămutată...

Partager cet article
29 avril 2019 1 29 /04 /avril /2019 13:54
Duminica la biserica de la Ţarigrad, 2019. Photo: Ala Mirza

Duminica la biserica de la Ţarigrad, 2019. Photo: Ala Mirza

Biserica din satul Nicoreni a fost închisă de către sovietici aproape imediat după instalarea lor. Desigur, o cercetare mai amănunțită ne-ar permite să găsim și o dată exactă când s-a întâmplat. Dar pentru acest text și povestioara de azi această meticulozitate nu este neapărat necesară, dimpotrivă, poate fi chiar excesivă prin faptul că ar individualiza prea mult cazul... Cert e faptul că mama mea, născută în 1950, a crescut fără biserică în sat. Despre părintele bisericii știu doar că era tată a cinci copii și că au fost hărțuiți de noua administrație până când nu au plecat din sat. Legenda zice că s-a instalat la Drochia, dar e o informaţie care ar merita (aceasta neapărat!) verificată: dacă s-a mutat la 12 km de sat sau dacă l-au mutat în locuri mult mai îndepărtate...

Creștinii mergeau la una din puţinile biserici care mai funcționau, la Țarigrad, un sat alături de Drochia. Asta însemna 12-13 km într-o direcţie pe care, de cele mai multe ori, trebuia să-i mergi pe jos. Buneii mei erau oameni credincioși. Poate nu suficient de bisericoși pentru a face câte 25 de km în fiecare duminică, dar noi, nepoții, spre exemplu, am fost botezați și datinile se respectau cu strictețe.

Așa că de fiecare Paște, bunelul lua coșul cu merinde și se ducea la Țarigrad la slujbă pentru a sfinți pască, ouă roșii și ce mai era pe acolo. Am prins și noi această vreme. Numai că pe când eram noi mici bunelul nu se mai ducea pe jos, ci mergea cu tata cu mașina, iar noi ne trezeam dimineața și așteptam cu nerăbdare să se întoarcă de la Țarigrad, căci ne era foame, iar de mâncat nu aveam dreptul până nu gustam ceva sfințit...

Ei, dar pe atunci, pe vremea când se întâmplau cele povestite aici, maşini nu prea erau...

Zinica creștea, iar odată cu ea îi creștea și curiozitatea. De fiecare Paște, an după an, tata pleca de cu noapte la sfințit pasca și revenea când se făcea ziuă și abia după aceea se putea așeza la masă de sărbătoare... Mama îi tot explica cum și ce se întâmplă acolo, la biserică, că-i tare frumos, iar Zinica murea de curiozitate să vadă măcar o dată cum e minunea asta în realitate... Anii treceau, iar misterul devenea din ce în ce mai ispititor și acea poveste a „sfinţirii bucatelor” din ce în ce mai minunată. Dar tata tot nu voia s-o ia, considerând-o prea mică pentru acea încercare: 25 de km de mers pe jos...

Însă a venit el şi anul când, în sfârșit, părinții au considerat că Zinica a crescut mare și că poate merge cu tata la Țarigrad, la sfințit pasca! Pe la o bucată de noapte s-au trezit, s-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, și au ieșit pe poartă afară...

Nu au mers departe... Ajunși în capătul satului, la șoseaua care duce spre Drochia, au dat de un veritabil block-post: erau acolo și miliţianul satului, și directorul de școală, și președintele comitetului de partid, şi acel de comsomol... De cum a văzut-o, directorul s-a răstit la mama:

- Da tu, Zinico, încotro te-ai pornit?!

A fost suficient... De frică, de ruşine, Zinica a făcut stânga-mprejur şi a fugit tot atunci acasă...

xxx

Atunci când văd știrile oficiale în această zi mă gândesc la toți acești activiști partinici arborând și astăzi secere și ciocane, steluțe roșii, pupându-le la fel de bălos și evlavios ca pe icoanele din biserici și crucile din mâinile mitropoliților KGB-iști în ziua de Paști...

Dar mă gândesc și la „creştinii evlavioşi” cărora nu le este silă să-și aprindă lumânări de la „focul haric” adus și ținut de ucigă-i crucea...

Partager cet article
29 avril 2019 1 29 /04 /avril /2019 11:52
Săptămâna în care s-au împlinit două luni de la alegeri

Nu vom putea începe această „ediţie” fără a pomeni despre acei 253 de decedați în atentatele mișelești din Sri Lanka… Erorile și intrigile politicienilor nasc monștri. Monștrii comit monstruozități... Cumva acest măcel ar trebui oprit. Poate să începem prin a ne auzi? De ce nu am începe de la „liderii spirituali”? De ce nu am începe de la „intelectuali”? De ce nu am începe prin a sancționa orice speculație, orice manipulare, orice instigare la ură?...

În chiar zilele care urmau după incendiul care a mutilat catedrala Notre-Dame de Paris am dat de o postare cu ruinile unei moschei din Alep. Titlul postării „Notre-Dame d’Alep”... Mă întreb dacă persoana care a efectuat postarea respectivă, un intelectual notoriu pe care, de altfel, îl respect enorm, știe că aceste mesaje au circulat masiv în mediul musulman integrist în primele zile după incendiu... În luptele noastre pentru niște idealuri abstracte ne permitem acte, atitudini, opinii care costă vieți omenești. În fața cui răspundem?...

Din păcate, în Republica Moldova noutăți nu prea avem. Blocul ACUM și PSRM nicidecum nu se pot înțelege (și „slavă Domnului” am zice noi!). Apropo, celor de la ACUM le-aș recomanda un reportaj destul de meseriaș, realizat de către Iurii Dudi, „Колыма-родина нашего страха” (Kolyma – patria fricii noastre). Filmul e făcut mai degrabă pentru adolescenți și tineri, deci cred că le va fi accesibil. Poate vor reuși să înțeleagă de ce nu se poate discuta cu acei din PSRM...

Nouatatea cea mai mare, inclusiv pentru Republica Moldova, a venit din Ucraina. Zelenschi este noul președinte al Ucrainei. Niciodată nu vin cu recomandări de vot, dar nu sunt ucrainean, alegerile au avut loc și pot să recunosc că aș fi votat pentru Poroşenko. Vom mai vedea ce și cum de acum înainte. Pentru noi este foarte important ca Ucraina să-și mențină vectorul eurointegrator și pro-NATO. Zelenschi nu-mi place nu pentru că ar fi, chipurile, pro-rus. În primul rând, nimic nu ar indica că ar fi un pro-moscovit. În al doilea, se insistă mult precum că Zelenschi ar fi omul lui Kolomoïski, or anume grație eforturilor acestuia din urmă Ucraina nu a pierdut și orașe precum Kharkiv sau Dnipropetrovsk în 2014. Se știe că anume Kolomoïski a organizat primele unități de voluntari care au intrat în luptă cu separatiștii. Dar iată că un alt jurnalist de la Kiev, Matvei Ganapolski, afirmă că doar doi oligarhi din Ucraina nu au finanțat campania lui Zelenschi... Adică totul ar fi cam pe dos față de mesajele vehiculate masiv. Iar dezbateri eu nu privesc din principiu, nici televizate, nici pe stadioane: le consider profund antidemocratice și contraproductive. La dezbateri câștigă acei care au limba mai dezlegată și sunt fotogenici, nu acei care au program, idei și merită să fie aleși... Zelenschi nu mi-a plăcut chiar din momentul în care și-a anunțat candidatura, în cadrul unui interviu lung cu Gordon. Mi s-a creat atunci impresia că el habar nu are ce înseamnă putere politică, mandat, stat...

Acum, telegrafic, despre celelalte voi şi nevoi:

JAZZ LA SOROCA Moldova nu duce lipsă de evenimente frumoase culturale. Pe bune, nu este o glumă. Numai că majoritatea au loc la Chișinău. De aceea mă bucură enorm când unele din aceste evenimente migrează în provincie! La Soroca, de exemplu, se cântă Jazz! Să ne bucurăm pentru soroceni!

DEMISIE ISTORICĂ A demisionat Pavel Ciobanu! Incredibil, dar adevărat... Pavel Ciobanu conducea fotbalul moldovenesc din 1997! Sub egida lui, Moldova a devenit o adevărată țară a fotbalului, stadioane și terenuri sunt la tot colțul, copiii nu se ocupă cu prostii, dar joacă toți fotbal, avem ligi profesioniste și amatoare structurate, competiții oneste și generatoare de venituri, iar echipa națională a devenit respectată la nivel internațional. Te vom regreta enorm, Pavel Ciobanu...

DRONELE INTERZISE Vă mai aduceți aminte de superbele imagini filmate cu dronele despre luxul și averile mahărilor de la noi? Gata, nu vor mai fi. Dronele au fost interzise. Deși eu unul nu înțeleg la ce le-au interzis. Oricum, drone nu mai folosește nimeni, iar imagini trăsnite nu au fost publicate demult. Oare de ce? Și ce a fost cu acea explozie de dronofilie atunci?

LUCINSCHI DAT ÎN CĂUTARE Sergiu Lucinschi, fiul cel mai mare al ex-președintelui Moldovei, a fost dat în căutare internațională de către organele abilitate din România. O fi, probabil, persecutare politică, altfel n-are cum. La noi regulat sunt aleși doar din acei „curati ca lacrima” și „cu mâinile curate”...

PĂSĂRICĂ FĂRĂ AUTORIZAŢIE Ziceam mai sus de drone, dar se întâmplă lucruri și mai trăsnite pe la noi. La Chișinău a aterizat un ditamai Boeing! Fără autorizație de a intra în spațiul nostru aerian, fără nimic! Pur și simplu echipajul a vrut să se distreze. Să facă „un krug” cum se zice pe la noi... Ori poate a venit după Lucinschi?... Cine să-i știe?...

DODON – ECHIVALENTUL Iar la Vladivostok a venit Kim Jong-un, dictatorul nord-corean, că să se vadă cu Putin. Lumea cu care se vede Putin e foarte și foarte selectă!

Partager cet article
25 avril 2019 4 25 /04 /avril /2019 16:26
Photo: Constantin Grigoriță

Photo: Constantin Grigoriță

Se pare că îmbătrânesc… Am realizat acest lucru acum câteva săptămâni și a devenit o evidență într-atât de clară, mi-a apărut într-atât de bine conturată în minte, încât m-a și speriat într-un fel…

Nu, să nu credeți, sunt bine atât fizic cât și moral, aceeași sete și dragoste de viață, totul e la loc, intact, ba chiar am impresia că parcă am și învățat câte ceva… Și nici nu folosesc aici cuvântul „bătrâneţe” cu toată încărcătura lui semantică negativă.

Cel mai puțin, desigur, aș vrea să vă scriu despre mine, asta dacă am considera că ar exista în genere scriere despre altceva decât despre sine... Dar exact de aici a și pornit acest text! De la scriere.

Scriu pe aceste pagini din 2010. Pe atunci eram foarte tânăr. Impardonabil de tânăr. Voiam să strig, să „urlu-ntruna”, dar și să fiu auzit de cât mai multă lume! Într-un fel, dacă e să cred statisticile din culisele blogului, probabil mi-a reușit câte ceva.

Iată una din trăsăturile esențiale ale tinereții: nevoia acută, fundamentală și existențială să placi! Să placi la cât mai multă lume, chiar și epatând sau scandalizând galeria. Ah, câtă suferință mi-a adus acea „tinereţe”! Nu zic, mi-a adus și multe satisfacții. Cu certitudine, mai multe satisfacții decât neplăceri.

Dar această căutare de aprecieri pozitive e una din cele mai insipide și mai tiranice modalități de a-ți reduce din libertate! Or, nu libertatea gândului era oare esențialul „raison d’être” de la care pornea toată aventura cu 10 ani în urmă? Oare nu tot eu scriam în 2014:

Nu atît opinia cititorului contează pentru autor, cît insuşi faptul că el ARE O OPINIE.

Şi nu atît faptul că el are o opinie contează pentru autor, cît faptul că el are o opinie PROPRIE.

Şi, mai cu seamă, curiozitatea absolută a autorului se îndreaptă spre FELUL în care cititorul a ajuns la OPINIA PROPRIE”?

În același an, 2014, am început un enorm proiect (pentru mine și ținând cont de eforturile care mă costă) în colaborare cu Deschide.md : în fiecare vineri public comentarii ale evenimentelor săptămânii din Republica Moldova. Nu avem contract cu redacţia. Și am înaintat doar două condiții: nu mi se umblă la texte și nu sunt plătit. Astfel înțelegeam eu să-mi protejez libertatea de a scrie și de a gândi. Deci, să fie clar: eu scriu gratuit!

Dar nu este suficient... Să plăci, să fii citit de cât mai multă lume... Să fii apreciat de către elitele opiniei publice (așa-numitul mainstream), de către „autorităţile morale” ale neamului... Oare există o cenzură mai eficientă?

Assez! Enough! Basta! Sunt prea bătrân pentru aceste jocuri... Mi-e teamă de altfel de bătrâneţe, acea hidoasă şi urâtă, când îţi înlemneşte gândul şi ţi se solidifică „punctul de vedere”.

Iar acum câteva săptămâni primeam o publicitate/invitație la un proiect megaloman, DAU. Un „artist” a refăcut un institut de cercetare secret sovietic, iar vizitatorilor li se propune un joc de roluri. Pe durata a cel puțin 6 ore (nu se poate mai puțin!) ți se atribuie un „rol” pe care urmează să-l joci. Poți fi femeie de serviciu, milițian, agent KGB, savant, muncitor de rând, orice, în funcție de o anchetă care ți se face când cumperi „pass”-ul. Și e scump, nu foaie verde! Nu ai dreptul la telefon, aparat de fotografiat... Inițial, intrigat, ascultând mai multe comentarii elogioase, am avut ferma intenție să mă duc. Chiar mă întreba cineva pe o rețea de socializare, dacă am fost și ce cred despre DAU.

Și atunci ceva a făcut „tilt”! Am îmbătrânit imediat! Adică cum, să devii rob, chiar și pentru câteva ore, mai și plătind pentru asta? Plus jamais ça! Efectul care s-a produs asupra mea a fost însă mult mai mare și nici eu nu mă așteptam la asta: următorul comentariu negativ referitor la editorialul de vineri nu mi-a stârnit nicio reacție bolnăvicioasă. Da, cred că am înțeles că nu mai vreau să plac.

Trăiesc acum o stare de euforie greu de explicat. Savurez această conștientizare a libertății de spirit cu o plăcere aproape voluptoasă... De parcă aș fi întinerit cu vreo 20 de ani!

Partager cet article
1 avril 2019 1 01 /04 /avril /2019 12:09
Origine imagine: https://www.gagdz.com/occident-russie-vers-retour-guerre-froide/

Origine imagine: https://www.gagdz.com/occident-russie-vers-retour-guerre-froide/

Vă rog să mă iertați pentru absența de vinerea trecută. Nu se putea… La o adică și azi puteam să nu scriu nimic, căci nimic nu s-a schimbat. Totul e într-o amorțeală indefinită. Cel mai rău este că tocmai asta parcă și ți-ai dori uneori : să înțepenească dracului tot în țara aia și să nu mai miște nimic ! Să deschizi siturile de știri și să nu găsești nicio noutate. Fiindcă de aberații și prostie te saturi până-n gât!

NICI ACUM NU-I ACUM Cele mai mari tâmpenii ne vin, ca de obicei, din zona politicului. A trecut mai mult de o lună de la alegeri, iar noi nici așa și nu pricepem ce și cum va urma. Strălucita minte politică a celor din blocul ACUM îl face pe Dodon țar pe situație, el fiind acela care cică declanșează negocierile, și pe acei din PD-arbitri. Or, putea fi exact invers : ACUM să-și mărească prețul prin negocieri, iar Dodon să rămână în afara jocului. Mai pe scurt: în loc să domine situația, ACUM îi dă înainte cu declarații ridicole și copilăroase, unii din ei ajungând să recunoască că... în PSRM tot sunt oameni serioși! Ei cum să nu vrei după asta ca să nu mai vină noutăți?

UE CICĂ NU SE IMPLICĂ În principiu, Michalko nici nu putea spune altceva. E cazul când Michalko ar trebui să spună una și să facă alta. Ce face noi nu avem de unde s-o știm. Deși impresia generală este că omul chiar nu minte...

PARCĂRI PORCOASE – LEGALE! Până acum chişinăuenii se tot indignau de mașinile parcate pe trotuare. De acum încolo vor trebui să meargă cu metrul în buzunar: vor avea dreptul la indignare doar dacă li se lasă mai puțin de 1,5m pentru trecut.

STRANIETĂŢI CU CONDAMNARE Moldova e o țară minunată. În sens că permanent te minunezi de ce auzi: aici poți sta la zdup fără a fi condamnat, poți fi condamnat în primă instanță și deveni deputat până când judecata în apel este tărăgănată, poți fi condamnat și nici măcar să te caute careva. De exemplu: doi indivizi au fost condamnați la câte 8 ani de pârnaie. Dar niciunul nu stă la răcoare. Minuni ordinare! Tot din aceeași categorie: Cazul Grigorciuc și cazul Petic. Ambii parcă ar fi vinovați. Dar ambii beneficieaza de o impresionantă susținere din partea „societăţii civile”. Oare ce i-ar apropia?...

RECORD LA FISC Fiscul se laudă că ar fi încasat 675 de milioane de lei la Bugetul de stat, ceea ce ar fi un record absolut. Să ne bucurăm! Înseamnă că e mai puțină corupție, ori mai mare activitatea economică.

MAI PUŢINI BANI DIN STRĂINATATE În februarie 2019 moldovenii au trimis din străinătate „doar” 88,83 milioane de dolari. Ceea ce e cu 5,2% mai puțin decât în februarie 2018. Procentual, din CSI au venit doar 21,7% (nu cred să fi văzut cifre mai mici). Poate că e doar o întâmplare, dar nu-i exclus să fie și un trend stabil. Oricum, mai devreme sau mai târziu și acest miliard va seca. E inevitabil.

JOCUL DE-A GAZUL Cică Dodon tot amenință că dacă nu e el la putere, rușii vor scumpi gazul. Iar Gaburici îi tot zorește pe cei de la Transgaz să mențină „ritm alert” la construcția gazoductului Ungheni –Chisinau. Cică până la sfârșitul anului va fi gata. Și ce v-a încurcat să-l construiți până acum?

ROMÂNIA E BINE Săptămâna trecută ne-au venit vești bune din România: economia acestei țări a depășit-o pe cea a Portugaliei. Și nu doar vești bune vin de peste Prut. Conducerea Primăriei orașului Chitila din județul Ilfov a decis să doneze orașului Edinet două stații electrice de 80 kwt. Oare cum a votat Edinet pe 24 februarie?...

Cam atât. Cireşica de pe tort am s-o trimit Mariei Zaharova de la MAE al Rusiei. Ea l-a acuzat pe ambasadorul american de „ingerenţă” în afacerile Moldovei! Asta zic și eu obrăznicie: adică șantajul cu prețul la gaze e ok, iar o declarație benignă e „ingerenţă”? Deși... Au rușii dreptate: obraznicul mănâncă praznicul. Asta noi suntem proști, nu ei.

Partager cet article
26 mars 2019 2 26 /03 /mars /2019 00:34
Le Sturmbannführer de la Brigade de choc prolétaire sur les murs du métro parisien

Imaginez le jour où vous entrez dans le Métro parisien et sur le quai d’en face - quatre énormes panneaux publicitaires vous annonçant une exposition d’envergure au Grand Palais portant le titre suivant : «  Art et Utopie (là, il faudrait choisir une couleur – noir, brun, vert, voir même le rouge – car les national-socialistes n’ont pas été aussi regardants et pointilleux quant aux symboles, les nationalisant au lieu de les internationaliser). Au pays du III-ème Reich ». Et à gauche de cette annonce une image de la propaganda de l’époque avec un sturmbannführer couvrant de son étendard avec une croix gammée le monde pour lui inséminer de « vraies valeurs ». Par ailleurs, sur un des trois autres panneaux on pourrait bien retrouver une des toiles de la main du führer en personne (eh oui, lui-aussi, il était peintre !).

Je vous vois déjà scandalisés, sauter de vos chaises, pour les plus colériques, je vois vos sourcils se lever, pour ceux qui êtes plus cyniques, ou vous demander si la moquette à fumer produit ce genre d’effets, pour les plus railleurs d’entre vous… Bref, je vous entends me dire que ceci est impensable, impossible, et je vous répondrais qu’il est bien qu’il en soit ainsi ! Hier, aujourd’hui et pour de longues années à venir !

Il me serait difficile de vous décrire la gamme de sentiments qui m’ont envahi ce dimanche lorsque je descendais sur le quai de la ligne 1 et qu’en face, occupant quasiment tout le mur, j’ai retrouvé le fruit de cette misérable collaboration entre les managers en communication de la titanesque exposition et la régie publicitaire de la RATP… Choc, honte, humiliation, peine…

Ce n’est pas un hasard si j’ai commencé ce texte par une analogie aussi lugubre. Si parmi mes lecteurs il y en a de ceux qui voudraient me convaincre qu’il n’y a pas lieu de comparaison, que la nature des deux régimes (nazi et soviétique) est profondément différente en me renvoyant vers des concepts philosophiques ou des « textes écrits » - ah, mais voyez-vous, l’idéologie était différente ! – c’est peine perdue. Vous prêchez un convaincu. Et c’est là toute la question ! C’est là où le bât blesse !

Car il ne s’agit ni de comparer, ni de mettre en opposition ces principaux maux du XX-ème siècle. Mais si par rapport au régime d’Hitler et de ses acolytes il n’existe pas et plus de poids de mesures possibles, celui des soviets est toujours à l’affiche… Mieux encore : on retrouve une certaine forme d’intérêt morbide pour cette période, presque attendrissant, avec des événements « artistiques » à travers le monde, et notamment à Paris. Derniers exemples : le projet DAU et cette exposition du Grand Palais... Que le public parisien soit avide du neuf et surtout d’impressionnant c’est concevable. Le « petit bourgeois », pour utiliser un vocabulaire approprié au contexte, cherche toujours du sensationnel. Étonnez-le et il vous ouvrira sa bourse ! Apportez-lui un peu de « sensations fortes », car il s’ennuie à mort dans son quotidien dodu, et il vous laissera jusqu’à sa dernière chemise ! Torturez-le (mais doucement), rabaissez-le et il en redemandera, il reviendra le lendemain avec ses amis ! Que de plus merveilleux qu’une « dictature » douce-amère de velours pour la lui servir en apéro ? Il s’en suivra toujours un repas avec des huîtres et un verre de blanc… On souffre un peu pour le fun, on étudie l'ampleur utopique de l'art soviétique et on se retire dans sa niche: quoi de plus naturel?

De l’autre côté on a une génération de jeunes loups sans vergogne ni scrupules, prêts à tout pour se faire une place (et de l’argent, tout en passant) parmi les élites du mainstream culturel, talentueux, sans aucun doute, ayant pu bénéficier de tout ce que l’Occident et sa démocratie décadente pouvait leur offrir de mieux, qui vous créent à tout va des « concepts novateurs » et des œuvres monumentales sur demande. D’autant plus que leurs critiques, des quinquagénaires qui se sont faits un nom en attaquant le système soviétique et en s’érigeant comme défenseurs de valeurs libérales, se découvrent subitement un « sens critique » qui n’est autre qu’une forme de nostalgie envers leur jeunesse à jamais passée, mais dont ces adolescents mal vieillis n’arrivent pas à se séparer, tombent sans résister dans le panneau. Dès lors tous les ingrédients sont là pour le grand « succès » ! Vous vouliez de l’art ? Ne cherchez pas, car il n’y en a pas…

Le pire est que cette société n’est même plus capable d’en dégager davantage (je dis bien « dégager », pas « produire ») qu’un débilisant cœur empalé à la Porte de Clignancourt ou un plug anal géant sur la Place Vendôme, payés à prix d’or par les pouvoirs publics, cela va de soi…

Si on revenait aux quatre affiches géantes de la station Bastille il y aurait autre chose à dire. Cette histoire ne date pas d’aujourd’hui, ni d’hier d’ailleurs… De toute la clique de criminels sanguinaires bolchéviques seul Staline a été incriminé d’une certaine façon. A mon arrivée en France je découvrais abasourdi une rue portant le nom de Lénine aux portes sud de Paris. J’apprenais plus tard qu’il y a 48 localités en France qui en auraient une ! On me faisait également découvrir de vrais trotskistes, espèce dont j’ignorais l’existence-même, menant leur « combat » sans trop d’entraves, comme si l’assassinat de leur gourou par un autre criminel l’absolvait de tout sang versé…

Faire porter le chapeau à Staline, c’était une idée du « politbiouro » soviétique après la mort du « maître », mise en pratique par Khroushchev, celui qui signait quelques années auparavant des condamnations à mort à la chaîne de sa propre main. Là-encore, on risque de se tromper de jugement : ils avaient tous les mains en sang jusqu’aux coudes et l’éviction de Béria du pouvoir n’était que le reflet d’une banale bataille de palais…

Mais ils ont réussi un coup magistral : dorénavant il n’existe qu’un seul bouc émissaire en Occident, et c’est Staline. Des dizaines de millions de tués ? C’est Staline ! Le GOULAG ? Staline ! Déclenchement de la II-ème guerre mondiale ? Ah non, là c’est Hitler, Staline est à peine mis en cause… Génocides ? Il y en a que deux dans l’histoire : celui des Arméniens, et l'holocauste. Les Kalmuks, les Tatares, les Tchétchènes, à nouveau les Juifs en 1953 (celui-ci, heureusement, Staline n’a pas eu le temps de le mener à terme), pour ne parler que des exterminations à caractère purement ethniques perpétrées par les soviétiques, ne comptent plus ou très peu dans l’imaginaire du bobo parisien se baladant avec un T-short flanqué d’un Tché ou de CCCP…

Par miracle, tout ce qui s’est passé avant et après Staline devient « porteur d’espoir pour l’humanité » pour citer un de mes profs de l’Université Paris Dauphine… Cependant… Voilà juste quelques exemples, très-très-très loin d'être exhaustifs :

A la fin de l’année 1918 le nombre de victimes de la « dictature du prolétariat » proclamée par Lénine s’élevait déjà à environs 2 millions de personnes! Trotski sillonnait le pays en train blindé ayant comme mission d’étouffer les révoltes et les soulèvements populaires et il le faisait avec une cruauté inouïe ! C’est aux bolcheviques de Trotski qu’on doit le premier gazage de la population civile de l’histoire lors de l’opération d’étouffement de la révolte des paysans de Tambov ! En août 1918 Lénine ordonnait la pendaison de 100 paysans les plus aisés de la région de Penza : « Les pendre ! (les pendre obligatoirement) pour que le peuple le voit ! ». En décembre 1919 Dzerzhinski envoie une lettre à Lénine lui annonçant que les rouges détenaient un peu plus de 700.000 prisonniers et demandait une décision. Lénine décréta sèchement : « Les fusiller tous jusqu’au dernier ! ». Rien que la guerre civile du 1917-1922 a fait selon divers historiens 22 millions de victimes !

Mon but n’est pas de vous faire un cours d’histoire du communisme, de la construction du socialisme, ni même du national-socialisme… Ignorer l’histoire ne peut être un argument que pour justifier la paresse d’esprit (car des données et des informations existent aujourd’hui en libre accès) ou la bêtise. On peut excuser le petit bobo prétentieux, car il ne s’élèvera jamais au-dessus de son état actuel. L’école ne lui a appris que l’ennui et la méthode de la performance à brasser du vent dans des beaux bureaux. On peut excuser les anciens militants gauchistes : ce serait trop dur de leur faire abandonner leur monde basé sur des injustices sociales dans lequel ils combattaient pour l’égalité dans les salons parisiens, tandis que la misère s’amassait année après année dans les tours des cités devenues peu fréquentables…

Mais il est impardonnable, lorsqu’on est en charge de la politique culturelle d’un pays, lorsqu’on dépense un argent public fou, de faire preuve du même degré d’ignorance!

On est entré dans une phase hilarante d'irresponsabilité et de bagatélisation générale que je trouve extrêmement dangereuse. L'incapacité d'établir les frontières de… l'inacceptable, l'atomisation de plus en plus visible et marquante des grilles conceptuelles, des façons de voir le monde...

Ces-mêmes « jeunes loups » dont je vous parlais plus haut n’hésiteraient pas une seconde à vous inviter à un jeu du type « Une journée à Auschwitz » ou « Prenez d’assaut le ghetto de Varsovie ». Que diriez-vous d’un récital des poèmes de… Staline ? Eh oui, c’était un poète ! Comme cadre: un vernissage des tableaux d’Hitler. Pas mal, non ? Mon intro du début vous plait-elle ? Relisez-là… Pouvez-vous l’accepter ?

Et quand le petit bobo parisien commencera de nouveau à s’ennuyer on pourra passer au level next : « Reconnais le goût de tes enfants ! » avec un vernissage-photo de la famine de Povolzhyé (1921-1922), du Holodomor (1932-1933) ou encore de la famine en Moldavie (1946-1947)… Vous en voulez encore ? Je déborde d’idées !

Nous sommes de plus en plus déconnectés de la réalité. Notre relation à cette réalité objective est devenue une piètre abstraction. Ce n’est plus la réalité qui nous intéresse, mais le discours sur cette réalité… Ce ne sont plus les faits qui nous intéressent, mais la "bonne" attitude à avoir pour ne pas décevoir le mainstream. Il n’est pas accepté de faire des expos sur l'"Art du IIIème Reich", de dessiner des croix gammées ou des officiers SS sur des affiches ? Pas grave, nous avons les brigades de choc de l’URSS ! C’est tellement rigolo !

On est en pleine décomposition idéologique et on s'enfonce... Cela ne nous annonce rien de bon. Vous voulez qu'on parle d'une nouvelle idée pour l'Europe?  

Partager cet article
18 mars 2019 1 18 /03 /mars /2019 12:25
"Knight Approached by Death", Theodor Baierl (1881 - 1932)

"Knight Approached by Death", Theodor Baierl (1881 - 1932)

Nu aveam de gând să scriu ceva în această noapte. De fapt, nici acum nu am de gând.

Există gradualitate în orice desfășurare a realității. Și fiecare eveniment capătă greutate doar în funcție de receptivitatea noastră…

Săptămâna care a trecut a purtat semnul morţii…

La Chișinău, lumea și-a luat rămas bun de la Viorel Mardare… Dacă citiţi aceste rânduri, nu aveţi cum să nu știți cine a fost.

La Paris, a decis să plece în lumea celor drepți Alexandru Leviţchi. Poate că-l cunoașteți, poate că nici nu ați auzit de el, dar să știți că în mare parte faptul că vă scriu pe Deschide.md în fiecare vineri i se datorează.

În rest, noutăți nu-s…

La Nord – furtună. La Sud – pojar. În Parlament – circ.

Românii salvează vieți. Rușii plămădesc coaliții împotriva românilor. De la Râbniţa ne vine radiație. Ori zvonuri despre radiație.

Iar noi murim.

Should this show still go on ?...

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher