Fraza de la miez de noapte (941): „Cînd răscoleşti printre cărţi e ca şi cum ai căuta o perlă rară într-un maldăr de creiere. V-aţi gîndit că aceasta ar putea fi definiţia unei cărţi? O bucată de creier ambulant, un fragment de creier pus în circulaţie...” Matei Vişniec, „Negustorul de începuturi de roman”, (Polirom, 2014, p.47)

Şeherezada a avut nevoie de 1001 de nopţi pentru a-l convinge pe regele Shahryar de fidelitatea sa şi tot de atâtea ori şi-a salvat propria viaţă… Dar ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că, chiar în momentul când începea a povesti, chiar din prima noapte, Şeherezada a oprit un mare măcel, căci Shahryar omora în fiecare dimineaţă câte o fecioară, răzbunându-se astfel pe întreg regnul feminin, regeşte, aş zice eu, pentru infidelitatea soţiei şi aceste nunţi sângeroase au durat tocmai trei ani!

Peste trei luni voi împlini exact trei ani de când am început această mică aventură: în fiecare noapte să vă postez câte o frază din cărţile pe care le citesc. Nu pretind la laurii Şeherezadei şi nicio sabie nu-mi fâlfâie deasupra scăfârliei. Capul îmi stă bine pe umeri, iar picioarele suferă, sărmanele, de prostia lui fără a risca să se întâlnească vreodată, cel puţin aşa îmi place să cred.

1000 este totuşi o cifră impunătoare, dacă e să considerăm barem faptul că unii se lansau în programe de reformare a unor vaste imperii precum Rusia în exact jumătate din acest termen... Astăzi suntem nevoiţi să constatăm că nu prea le-a reuşit, la fel precum nu am reuşit nici eu să mă apropii prea mult de acel ideal care m-a facut să demar „Fraza”. Vă ziceam, la un an după lansare, că „Ceea ce am încercat eu, prin intermediul „Frazei de la miez de noapte”, e să trezesc curiozitatea pentru nişte cărţi, dezvăluind doar un gând, exploatând misterul unui citat rupt din context, prezentându-vă frumuseţea cuvintelor şi măiestria împletirii lor precum o gleznă dezgolită suscită mai multă ardoare şi excită imaginaţia mai ceva decât ditamai „Originea lumii” de Gustave Courbet.”

Toate lucrurile care sunt de spus au fost deja spuse/scrise, sau se scriu în chiar acest moment. În cărţile bune. De-am avea noi curajul să mai citim din ele... Dar se pare că a deschide o copertă necesită deseori eforturi mai mari decât a lua un Kalaşnikov sau o grenadă în mâină. Fără a mai pomeni de pălăvrăgeli aiurea – ave Internet! – despre tot şi despre nimic. Din păcate, fără lecturi (ori cu o singură carte la căpătâi) suntem mai vulnerabili decât cu o mitralieră în mână... Istoria şi prezentul ne-o confirmă.

Nu sunt eu un stahanovist în ale lecturii... Şi nici nu am ambiţia ori meseria (fericiţi acei de o au!) de a citi toate cărţile. Însă lectura îmi este absolut necesară. Pentru a ma menţine pe linia de plutire. Pentru a nu şavira de partea obscură... Iar frazele... De citit oricum voi citi. De însemnat oricum însemn. Iniţial îmi ziceam să ajung la 100, apoi – la un an. Să ajungem şi la trei şi-apoi avizăm ce fac mai departe. Iată lista cărţilor (135 de titluri de 91 de autori) din care au fost sustrase cele 1000 de „Fraze de la miez de noapte”. Oare câte din ele au fost citite graţie lor? Nu cred că voi şti vreodată...

Imagine: Vincent Van Gogh, „Nature morte aux livres”

Aici
moartea
s-a luat de mână
cu viaţa
şi s-au dus
să se iubească
în popuşoaie
ca să nască
ziua de mâine.

A traduce un poem este deja un lucru ingrat. A-l traduce de pe o traducere este practic un sacrilegiu… Cu toate acestea nu m-am putut abţine.

Căutând pe net texte despre Taj Mahal, pe care am avut fericita ocazie să-l vizitez acum câteva săptămâni, am dat de acest superb poem de Sahir Ludhianvi tradus în engleză deja. Fără îndoială, mulţi din cititorii acestor pagini stăpânesc şi limba lui Shakespeare... Cel puţin ei vor putea face abstracţie de al doilea filtru (al meu) şi vor aprecia textul în engleză. Celorlalţi, cu scuzele de rigoare pentru sacrilegiul despre care vorbeam mai sus, le propun o variantă în româna a unui text pe care l-am îndrăgit.

(Traducere proprie din engleză)

Pentru tine, Taj este poate un monument al iubirii;

poate că adori acest minunat loc,

dar, dragă,

hai să ne întâlnim undeva în altă parte !

În asemenea locuri regeşti,

noi – săracii?

Opulenţa regală se vede oriunde nu te-ai uita

doi sărmani iubiţi – aici ?

Pe bune, deloc la locul lor !

Scumpo, numai dacă ai vedea, după acest aşa numit simbol al dragostei,

dezmăţul vulgar al opulenţei.

Vrajită fi-vei de mauzolee regale,

numai de te-ai gândi

la casele noastre lugubre !

Nenumarate alte milioane sunt îndrăgostiţi;

cine ar spune că sentimentul lor nu este real

doar din cauza că ei, ca şi noi, nu au mijloacele

să pună pe el o publicitate ?

Aceste mauzolee, aceste arogante cetăţi,

aceşti piloni ai eminenţei regale, aceste grădini luxuriante :

În chiar aceste flori şi vii

curge sângele strămoşilor noştri, iubito.

Au nu crezi tu oare că şi ei erau întrăgostiţi,

oamenii, prin arta şi măiestria cărora

acest monument este într-atât de frumos ?

Ei şi iubiţii lor zac astăzi anonimi

în mormite fără nume, fără o singură lumânare

aprinsă pentru ei.

Aceste grădini pe malurile Jamunei,

acest palat, cu uşile, pereţii şi nişele lui dantelate –

sunt doar felul în care un împărat,

folosindu-se de bogăţia şi puterea lui,

îşi bate joc de dragostea noastră, a celor săraci,

N-am putea să ne întâlnim undeva în altă parte, iubito ?

-------------------------------------

Translated by Riz Rahim

For you, the Taj may be a monument of love;

you may adore this lovely spot

but, darling,

let’s meet somewhere else!

In such royal places,

we– the poor?

Regal opulence seen every which way,

two poor lovers– here?

Really out-of-place!

Sweetheart, under this so-called symbol of love,

if only you’d seen the vulgar splurge of opulence.

Charmed you may be by royal mausoleums,

if only you’d thought

of our own dismal homes!

Countless millions are in love;

who can say their emotions aren’t real

just because they, like us, have no means

to put up an advertisement?

These mausoleums, these arrogant forts,

these pillars of royal eminence, these lush gardens:

In these very flowers and vines

runs the blood of our own ancestors, my love.

Don’t you think they must also have been in love,

the people whose art and skill

made this monument so beautiful?

They and their loved ones now lie nameless,

in unmarked graves, without a single candle

yet lit for them.

These gardens, by the Jamuna,

this palace, the embroidered doors, walls and niches–

that’s just how an emperor,

using his wealth and power,

mocks the love between us poor people,

Could we meet somewhere else, darling ?

Dieux n’existe pas.
Ou alors il est con
Oui, ce qu’on appelle un vieux con
Un très vieux con gâteux
Ou alors il dort...
Et dans son sommeil
Il voit des cauchemars, des horreurs…
Ou alors c’est un sadique
Une sorte de dictateur
Sans pitié ni âme…
Mais bon, c’est plutôt non
Vu d’ici-bas
Dieux n’existe pas.
Mais bon si un jour
Il m’appelle devant lui
Je lui dirais…
Non, rien.
Je le giflerais.
Non pas que je le hais
Mais juste pour le réveiller
Des fois où il dort
Ou alors juste pour voir
Comment c’est
Car je n’ai jamais giflé
Un vieux gâteux
Même pas des cons
Car ici-bas on ne tape pas
Sur des vieux
Cons ou pas
Je verrais bien alors
Ce qu’il me dirait
Mais bon, vu qu’il n’existe pas
Je lui dirais que je ne le crois pas
Et puis il ne ferait rien
De toute façon
Et à son habitude.
Non, Dieux n’existe pas
Aucun d'entre eux
C’est une certitude.

Imagine1: Pagina Facebook France Inter © Florent Aumoitte

Imagine2: Charlie Hebdo, Charb, unul din caricatiristii asasinati la Paris