Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
8 février 2019 5 08 /02 /février /2019 14:28
Слово о слоге Виталиеве

Вот, буквально на днях случилось: прочитал один добрый человек крамолу мою понедельничью и сказал: "А у тебя на русском очень хорошо получается, даже лучше чем на румынском". Конечно, человеку просто хотелось приятность сказать, комплимент такой, но... Вышло совсем наоборот. Очень oбидно было, скажу я вам, дорогие мои товарищи... Не до слез, конечно, ведь мужчины рожденные в СССР, как известно, не плачут, а только сильно огорчаются, но степень этого огорчения была о-го-го какая!

И дело не только и не столько в том что румынский - мой родной язык. Я же на этом языке целых две книжки написал! Ну, да ладно, мы калачи тертые, и "в глаза твоей собаки, нам не стpашно смотpеть" ! Да и из песни слова не выкинуть, как ни крути, если продолжать кидаться известными шаблонами... А ежели неизвестны вам мои шаблоны, ну что-ж, тут уже вопросы не ко мне и не к языку моему, а к вашему мировому восприятию, ко всему тому что ему способствует. Тут я конечно пасс. Не могу, не умею и, если уж быть честным до конца, не особо хочу. Я сторонник понимания через ум, а не слепого верования. Нет, конечно, в меня можно и верить, если кому-то от этого легче, но я-то тут причем?

Вот кстати, а песня-то о чем? Из чего-же нам слов возбраняется выкидывать? Ну так, « споёмте, друзья », и по возможности без фальши, иначе – беда, иначе – « завтра в поход », а ведь умирать в очередной бессмысленной бойне ой, как не хочется. Но это конечно с точки зрения человека разумного, homo sapiens, человеку-же разум не включающему, живущим не корысти ради а токмо верою в... да особо и не важно во что, такому человеку смерть только во благо, во искупление, во спасение, во карание за грехи, и. т. д., и. т. п.

Ну, запееее-вай!

 

Слово о слоге Виталиеве

Не прилично ли будет нам, братия,

Начать стройным складом

Правдивую повесть о слоге Виталия,

Виталия Андреевича!

Начаться же сей песни

По былинам того времени,

А не по вымыслам пропагaндистким.

Вещий Экран,

Если песнь кому сотворить хотел,

Растекался мыслию по древу,

Серым волком по земли,

Сизым орлом под облаками.

Во головы через ясны очи входил

Во ядовиты плоды израстал

Взоры листвой прикрывал.

 

Вам памятно, как пели о бранях первых времен.

Тогда не пускались десять соколов на стадо лебедей;

Один лишь сокол долетал — того и песнь прежде пелась:

И слогом он пел одним и в глотку он ел одну.

Партия же, братия, на другие лады воспевать себя не особо пускалa!

Онa вещие персты свои на живые струны вскладывалa,

И сами они потом славу красным князьям рокотали.

 

Житие тогда было постное,

Думы у нас были пресные

Забавы - казенные

А мечты изумрудные - запретные.

Лебедям по зеркальным гладям скользить – опасно.

 

Начнем же, братия, повесть сию

От старого Виталия до нынешнего.

 

Родился он в крепости серой

На слоге его родном названной болотами

Где славу князьям московским

На одном соколином говоре воспевать полагалoсь

И едино через песни сии возрастать моглось

И едино через песни сии за зори дальние смотрелось

 

И увиделось за забором высоким

Да проволокой колючей

Небо синее, луги зеленые, леса студеные

И трели что на болотах шептать приходилось

На тех лугах солнцем залитыми,

В тех лесах, тенью окутанными

Под тем небом со сводами необъятными

Звучали песнями звонкими

Заплетались в слог многогранный

Громкий и величавый аки крик соколиный

 

Натянул тогда Виталий ум свой тетивою,

Изострил он мужеством сердце,

Ратным духом исполнился,

И запел свое слово слогом родным

Почти позабытым

Жаворонком к небу вознесясь

Из болота смердом несущим...

 

 

Ну как? Понравилась моя песенка? Кто-то может и понял, другим поясню: не моя она вовсе. "Слово о полку Игореве" это было. Не совсем, конечно, - пародия. Захотелось вот скосить под что-то былинное, старое. Ну и знаниями по-бахвальствовать заодно. Грешен, каюсь!

А о чем именно песнь эта, самому не особо ведомо. Соколу - соколово, жаворонку - жаворонково. Все что мое, со мной останется и никто не отнимет. Богатствами произрастет и может кому-то от него и перепадет чего-то. А может и нет. Я никому ничего не навязываю но и от себя уже не отдам ибо взять насильно никак невозможно.

Partager cet article
4 février 2019 1 04 /02 /février /2019 14:43
"Les loups et les brebis", Jean Baptiste Oudry (1686-1755)

"Les loups et les brebis", Jean Baptiste Oudry (1686-1755)

Să nu rupi, lupule, din oaia bleagă

Căci carne din carnea ta vei mânca

Behăitul lor din plămânii tăi răsare

Urletul tău excită mioarele

Mai ceva ca cornul răsucit de berbec

Nu vezi : din fiecare ospăţ sângeros

Atunci când dai iama în turmă

Tot mai hămesit ieşi?

Când rupi un gâtlej mai la îndemână

Ţi se deschid rănile vechi

Iar zdrenţele din carnea ta

Poartă amprenta colţilor tăi?

Atunci când ai rumegat din mielul acela

Nu ai simţit carne de lup printre măsele?

 

Atunci când ai adus cârlanul la vizuină

Să-ţi hrăneşti ţâncii

Nu te-ai întrebat unde ţi-a dispărut un pui?

Partager cet article
10 janvier 2019 4 10 /01 /janvier /2019 00:01
Lătrând a iarnă

Iarna

Ne zădără ca pe nişte câini răi

Aruncă cu vânt rece de după gratii

Ştie că suntem ţinuţi bine în laţ

Nu se lasă muşcată

Strânsă-n pumni

În bulgări de zăpadă

Şi răsucită în babe de omăt…

Iarna ştie exact că vom lătra

Până la epuizare

Şi schelălăi de ciudă

Dacă nu ne va ninge…

 

Origine imagine

Partager cet article
28 décembre 2018 5 28 /12 /décembre /2018 13:57
Hăitură moldovenească. 2018

Bună seara la fereastră

La copii și la nevastă,

 

La copii, să fiu atent:

Să mă uit în doftument

Şi să caut binişor

Dacă este el major,

Cu statut de-alegător.

 

Bună seara tuturor

Ș-acelor de pe cuptor.

Tuturor cu buletinu

Că amuş vine scrutinu!

 

Am venit să vă urăm,

Lucruri bune să vă dăm.

Lucruri bine ambalate,

Cu logo-uri colorate,

Cu logo-uri de partid

Ca să ştiţi care-i avid

De putere şi de voturi,

De mandate şi de loturi.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

– Hăi, Hăi!

 

Oară frumoasă, oară frumoasă,

Boieri mari dumneavoastră,

Nu-i vremea de dormit,

Da-i vremea de sculat,

Da-i vremea de votat!

Să săriţi cu toţi ca fripţii,

Să votaţi în circumscripţii:

Jiumătate pe mandat

Şi jiumate tot pe liste.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

– Hăi, Hăi!

 

Iar ne cheamă-n câmp rotat

Brazdă neagră de răsturnat,

Acelaşi lut de mestecat.

Iarăşi străchini de stricat,

Iarăşi greble de călcat,

Iarăşi vin ca să ne ceară

De semănat grâu în două cu secară,

Până-n seară

Să răsară.

Până-n dimineaţă să dispară,

Iar din roadă să-se-aleagă

Numai neghină cu pleavă.

Iară nouă să ne dea

Numai câte-o acadea.

 

Să ne ia cu dulcişorul,

Să nu răscolim offshorul

Unde stă bine la dos

Roada celui lan mănos.

 

Și de atâta, măi flăcăi,

Ia sunați din zurgălăi,

Să se-audă peste văi,

Să se-audă-n instituţii

Care au şi atribuţii,

Peste tot în lumea mare

De ce suntem noi în stare!

Că nu suntem noi molăi,

Buni numai de „hăi-hăi-hăi!”

Că ne cerem înapoi

Carul plin cu tot cu boi!

 

La lună, la săptămână

L-a apucat lelea pe badea de mână

Și l-a trimis pe lume

Să vadă unde-i de trăit mai bine.

 

Badea a-ncălecat pe un cal bălan

Și s-a dus la lan.

Şi s-a dus la Moscova

Și s-antors numai cu sorcova.

Și sa dus în Europa

Și-a venit cu plină torba.

 

Lelea când a văzut

Mult pe gânduri n-a şezut.

A stricat un ou

Ș-a făcut coș nou;

A stricat două ouă

Ș-a făcut moară nouă.

Când a turnat badea grâul,

Nu curgea făină,

Da curgea aur și argint.

Peste-al lui pământ.

 

Că din moara ceea veche

Numai praful se alege.

Că din al lor kolhoz

Ies doar zoaie si moloz.

 

– De trei ori din clopoței,

Trageți glasul, măi flăcăi!

Ca să ştie-n sus şi-n jos

Unde-i de trăit frumos

– Hăi, Hăi!

 

Iar când iarăsi le-au venitu

Pe la poartă cu hăitu

Şi cu daruri colorate

De pe la partid luate

Badea furca a luat

Şi pe toţi i-a alungat,

Şi din urmă le-a strigat:

 

„Mergeţi, hoaite, de aici

Că pun mâna pe un bici

Şi pe şeli când vo-i croi

Pielea-n patru va plesni

Pe la buci când vă vo-i frige

Nici pământu nu-ţi atinge!

 

Las-că vine făurar

Şi-om alege gospodari!

Las-că vine el şi faur

Şi scăpăm noi de balauri!”

 

Pentru asta, mai flăcăi,

Ia sunaţi din zurgălăi

Şi pliosniţi din bici mai tare

Să-nţeleagă fiecare

Ce a înţeles bădiţa

Şi-un colac de la leliţa

Să gustaţi şi Dumniavoastre

Din roadele noastre!

 

La anul şi la mulţi ani!

 

(Vezi aici hăitura din anul trecut!)

Partager cet article
20 novembre 2018 2 20 /11 /novembre /2018 17:14
pe sine se

nu ştiu cum se scrie poezia

poezia se scrie. pe sine se

 

mă gândesc la toate poemele

care nu-şi găsesc exorcistul

şi rămân undeva în paraspaţiu

 

pe câte oare nu le-am nenorocit şi eu ?

atunci când îmi apar din senin

ori din mare tulburare

în faţă

 

ori poate le-am făcut un mare serviciu ?

 

cumplit exerciţiu

să condensezi zefirul suav

să-l împachetezi într-o

carcasă din 31 de litere

cu toată combinatorica lor

posibilă şi neologistică

imposibilă

 

scheletul gândului

care-o fi material

încă de la facerea lumii

cel mai desăvârşit

şi mai teribil poem

ce s-a lăsat contemplat

doar în ziua a şaptea

 

poezia se scrie

atunci când oboseşte

să mai fie poezie

şi se aruncă în gândul

de care leg o piatră din cuvinte

şi-l las să cadă în apele tulburi

ale zilei a opta.

Partager cet article
5 octobre 2018 5 05 /10 /octobre /2018 16:39
Va-Mă

aerul s-a rarefiat

poţi trece prin el

fără să respiri

fără să exişti

dai de un vameş

care-ţi cere să declari

o expiraţie

şi te taxează pentru

CO2 -ul produs

dai de un grănicer

care-ţi cere viză

de lucru

şi îi spui că tocmai ai expirat-o

în vamă

 

ai vrea să inspiri

vidul din jur

să devii vid

să nu te vadă

dar el îţi bagă

un formular în faţă:

 

„Aveţi intenţii păguboase?

Transportaţi arme?

Produse perisabile ale vieţii?”

 

de unde să ştiu eu

ce-i paguba?

orice aş face

doar se adună.

anii.

 

am o armă distrugătoare

de sensuri în masă

rău împletite

am şi testat-o

pe oameni

am fost atent:

nu m-am legat

de animale

 

port şi un produs

perisabil:

pe mine însumi

dar nu pot să vi-l las

parcă aş mai avea nevoie de el

 

dar dacă insistaţi

rămân să putrezesc

aici cu voi

să umplu cu putrefacţie

acest vid al vostru

 

măcar ceve-ceva conţinut

dacă tot nu aveţi nimic

mai bun.

Partager cet article
13 septembre 2018 4 13 /09 /septembre /2018 17:42
adunări

Copilul meu adună numere :

 

„Patru şi cu patru fac opt

Patruzeci cu patruzeci fac optzeci

Patru sute şi cu patru sute fac opt sute

Patru mii şi cu patru mii fac opt mii

Patru milioane şi cu patru milioane fac opt milioane

Patru miliarde şi cu patru miliarde fac opt miliarde”

 

Il felicit că a înţeles cum funcţionează chestia cu zerourile

 

Apoi încep să tremur îngrozit…

La ce mi-a trebuit să bag “oameni” la sfârşit?

Partager cet article
25 juillet 2018 3 25 /07 /juillet /2018 14:08
Descriu poemul meu:

În faţa blocului, de cealaltă parte a bulevardului, e un alt bloc.

Acei din blocul din faţă văd în faţa lor blocul din faţă în care stau eu.

Nu cred că acei din faţă îmi văd faţa de după geam.

 

Reţinem cuvintele cheie: bloc, faţă.

 

Blocurile din oraşul meu au toate o faţă şi un dos.

Faţa blocurilor este de regulă îngrijită şi arătoasă.

Ce se află în spate, în curţile interioare, n-o ştiu decât locatarii,

Proprietari sau chiriaşi.

 

Reţinem rolurile cheie: proprietar, chiriaş.

 

În oraşul în care blocul meu îşi arată lumii faţa

Adulţii au un scop bine determinat: să devină proprietarii spaţiului dintre patru pereţi

Evoluţia statutului neafectând însă involuţia costurilor

 

Reţinem finalitatea: spaţiul dintre patru suprafeţe plane.

Partager cet article
22 juillet 2018 7 22 /07 /juillet /2018 15:59
iar în realitate s-au întâmplat următoarele

şi în a şaptea zi s-a trezit din somn întins în mijlocul unei câmpii fără nume şi a deschis ochiul drept căci stângul îi era încă lipit de pământ (aşa obişnuia să doarmă pe partea stângă direct pe inimă să nu-i sară din loc) şi a văzut firele de iarbă fiecare cu câte o bifurcare în vârf ca firele sale, niciodată tunse, de păr sau ca o limbă de şarpe adulmecând prada şi ochiul său pătrunzător 
 
le-a văzut adn-ul în spirală şi s-a gândit : „ce lume sucită a mai ieşit” iar capul îi era greu după atâta hârjoneală şi calcule la nesfârşit 
 
„va trebui să dau vina pe altcineva la un moment dat şi să-i numesc cumva caraghios să zicem newton, sau mendeleev, sau fibonacci… ma rog, găsesc eu ceva…” iar firele îl priveau dojenitor de sus gata să-l încolţească unele şi-au crescut şi spini deja pentru atâta treabă „dacă nu mă ridic, mă sfâşie ăştia de viu, iată, ochiul stâng a şi prins rădăcină. dacă mai stau culcat îmi va creşte un pom direct din ţeastă ca mai apoi să vină o evă şi să muşte din ochi în loc de măr? ce naiba vor de la mine? eu am vrut să fie totul frumos…” 
 
s-a smuls de jos, s-a înălţat supărat, iar în locul său a trimis un cosaş.

Partager cet article
29 juin 2018 5 29 /06 /juin /2018 10:53
Cuţitul elveţian

avea un cuţit elveţian

de import

chiar din Elveţia

pe unde-o mai fi fost asta

poate chiar pe strada vecină

dar nu contează Elveţia

ci faptul că ştia că era unul autentic

cu cruce albă pe el

 

I-a desfăcut lama

şi trecând pe lângă

copacul din parc

i-a împlântat-o

în corpu-i fibros

şi a împins în jos

apoi spre dreapta

apoi oblic

tăind cu cuţitul elveţian

autentic

un pre (al său) nume

dacă tot trebuia să

taie ceva

 

a tăiat fără să gândească

în corpul lemnos

nu atât de dragul tăiatului

cât din mândria de a avea un

cuţit elveţian autentic

care se cerea testat

totul a funcţionat la perfecţie

conform certificatului

de garanţie

mecanismul simplu

nu a dat greş

toate resoartele şi piuliţele

au rezistat

şi nici cruciuliţa albă

nu s-a urnit din loc

 

Iar copacul crescând

şi-a deschis rana cicatrizată

spre lume

şi tăieturile se îngroşau

an dupa an

şi deveneau tot mai vizibile

tot mai lizibile

divulgând pre (al lui) nume

trecătorilor

precum se întâmplă cu toate

rănile şi tăieturile.

                                                                       (18/02/2016)

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher