Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
21 septembre 2015 1 21 /09 /septembre /2015 10:46
SENZAŢIONAL!: Un breakthrough moldovenesc în ştiinţă!

Lumea ştiinţifică europeană şi chiar mondială mai nu a trecut peste o noutate de o importanţă capitală. Vasile Tarlev, cel mai longeviv Premier din Republica Moldova, acel care a condus guvernul lui Voronin din 2001 şi până în 2008, a fost numit «Academician în probleme economice la Academia Internaţională de Filozofie» din Liechtenstein. Unii internauţi mai răi de gură au luat deja în derâdere şi la zeflemea noutatea, ceea ce demonstrează încă o dată cât de incompetent şi ingrat este publicul din Republică.

 

Astăzi vom spulbera toate dubiile incredulilor şi astupa odată şi pentru totdeauna gura criticanilor de doi bani. «Punctul din .FR» a intrat în posesia dovezilor incontestabile care atestă caracterul revoluţionar al cercetărilor şi descoperirilor proaspăt-Academicianului Tarlev. Surse confidenţiale şi din această cauză absolut credibile ne-au comunicat că domnul Tarlev, în urma a 15 ani de muncă asiduă, a reuşit să sintetizeze o nouă substanţă cu efecte nemaivăzute până acum care se numeşte «Tarlite». De fapt, aşa o numesc acei din Liechtenstein, căci ei au uitat un detaliu primordial din acest nume: căciuliţa de pe «a»! Ignoranţa şi înapoierea liechtensteinienilor nu le permite să vadă decât sensul cel mai evident, mai superficial al denumirii, direct legat de numele Tarlev. Dar în «moldovenească» căciula schimbă tot! Varianta originală a numelui substanţei este «Târlită», fapt care conferă imediat sensuri multiple şi profunde denumirii. În primul rând el aminteşte de dragostea şi stima, până la duioşie, de care se bucură savantul în rândurile populaţiei ţării. Pe timpul premieratului său el era numit cu gingăşie «Târlică» de către popor. Şi de îndată ce spunem acest lucru ni se deschide şi un alt profund înţeles: cuvântul mai are un corespondent în rusă: «тырить», sensul căruia ne re-aduce din nou la substanţă şi la partea ei funcţională.

 

Aşa dar, ce este Târlita şi la ce serveşte această substanţă? După cum spuneam, efectul ei este absolut revoluţionar. O singură picătură de Târlită aplicată corect face să dispară, nici mai mult, nici mai puţin, tocmai 5% din PIB-ul unei ţări! Dar cum legea conservării energiei nu a fost încă anulată de nimeni, ceea ce dispare undeva apare în altă parte! Probabil printre aceste locuri se află şi Liechtensteinul.

 

Unicul neajuns al acestei substanţe este că procesul de sintetizare al ei este unul foarte lung. Doar câteva picături au fost fabricate până acum, dintre care trei au mai fost testate recent cu succes în Republica Moldova de câtre ucenicii marelui savant. Nu cunoaştem încă cu exactitate detaliile experimentului, dar vom urmări cu atenţie comunicatele care vor emana de la Academiile ţărilor precum Elveţia, Luxemburg, Andora, Monaco, Guernsey, Insulele Caïman, Bermudele, Jersey şi alte câteva ţări avansate în sinteza de noi substanţe revoluţionare.

 

Din pacate nu vă putem comunica mai multe pentru moment căci Târlita este esxtrem de rară şi căutată, iar savanţii concurenţi nu pierd nicio ocazie pentru a încerca să intre în posesia formulei mult-râvnite. Chiar în aceste momente în Republica Moldova decurge o campanie de anvergură sub lozinca «Vrem Târlita înapoi!» ceea ce pune în pericol cercetările în domeniul respectiv.

 

Vă vom ţine la curent cu rezultatele experimentărilor, dar fiţi pe pace, de îndată ce noi testări vor avea loc, veţi simţi efectul Târlitei pe pielea voastră nemijlocit!

 

Partager cet article

14 septembre 2015 1 14 /09 /septembre /2015 15:14

El şi Ea privesc televizorul

Fiecare cu Dumnezeu în suflet

Cineva de pe sticlă spune

« Dumnezeu e unul pentru toţi »

Atunci El îşi scoate Dumnezeul din sân şi i-l dă Ei

Şi Ea îşi scoate Dumnezeul din sân şi i-l dă Lui

Şi doi Dumnezei se uită nedumeriţi unul la altul…

Afară, pe cer, trec berzele

Se duc să ierneze

Unul Dumnezeu ştie unde se duc.

Tomnatică

Partager cet article

8 septembre 2015 2 08 /09 /septembre /2015 16:02
Fraza de la miez de noapte (1000)!

Fraza de la miez de noapte (941): „Cînd răscoleşti printre cărţi e ca şi cum ai căuta o perlă rară într-un maldăr de creiere. V-aţi gîndit că aceasta ar putea fi definiţia unei cărţi? O bucată de creier ambulant, un fragment de creier pus în circulaţie...” Matei Vişniec, „Negustorul de începuturi de roman”, (Polirom, 2014, p.47)

 

Şeherezada a avut nevoie de 1001 de nopţi pentru a-l convinge pe regele Shahryar de fidelitatea sa şi tot de atâtea ori şi-a salvat propria viaţă… Dar ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că, chiar în momentul când începea a povesti, chiar din prima noapte, Şeherezada a oprit un mare măcel, căci Shahryar omora în fiecare dimineaţă câte o fecioară, răzbunându-se astfel pe întreg regnul feminin, regeşte, aş zice eu, pentru infidelitatea soţiei şi aceste nunţi sângeroase au durat tocmai trei ani!

 

Peste trei luni voi împlini exact trei ani de când am început această mică aventură: în fiecare noapte să vă postez câte o frază din cărţile pe care le citesc. Nu pretind la laurii Şeherezadei şi nicio sabie nu-mi fâlfâie deasupra scăfârliei. Capul îmi stă bine pe umeri, iar picioarele suferă, sărmanele, de prostia lui fără a risca să se întâlnească vreodată, cel puţin aşa îmi place să cred.

 

1000 este totuşi o cifră impunătoare, dacă e să considerăm barem faptul că unii se lansau în programe de reformare a unor vaste imperii precum Rusia în exact jumătate din acest termen... Astăzi suntem nevoiţi să constatăm că nu prea le-a reuşit, la fel precum nu am reuşit nici eu să mă apropii prea mult de acel ideal care m-a facut să demar „Fraza”. Vă ziceam, la un an după lansare, că „Ceea ce am încercat eu, prin intermediul „Frazei de la miez de noapte”, e să trezesc curiozitatea pentru nişte cărţi, dezvăluind doar un gând, exploatând misterul unui citat rupt din context, prezentându-vă frumuseţea cuvintelor şi măiestria împletirii lor precum o gleznă dezgolită suscită mai multă ardoare şi excită imaginaţia mai ceva decât ditamai „Originea lumii” de Gustave Courbet.

 

Toate lucrurile care sunt de spus au fost deja spuse/scrise, sau se scriu în chiar acest moment. În cărţile bune. De-am avea noi curajul să mai citim din ele... Dar se pare că a deschide o copertă necesită deseori eforturi mai mari decât a lua un Kalaşnikov sau o grenadă în mâină. Fără a mai pomeni de pălăvrăgeli aiurea – ave Internet! – despre tot şi despre nimic. Din păcate, fără lecturi (ori cu o singură carte la căpătâi) suntem mai vulnerabili decât cu o mitralieră în mână... Istoria şi prezentul ne-o confirmă.

 

Nu sunt eu un stahanovist în ale lecturii... Şi nici nu am ambiţia ori meseria (fericiţi acei de o au!) de a citi toate cărţile. Însă lectura îmi este absolut necesară. Pentru a ma menţine pe linia de plutire. Pentru a nu şavira de partea obscură... Iar frazele... De citit oricum voi citi. De însemnat oricum însemn. Iniţial îmi ziceam să ajung la 100, apoi – la un an. Să ajungem şi la trei şi-apoi avizăm ce fac mai departe. Iată lista cărţilor (135 de titluri de 91 de autori) din care au fost sustrase cele 1000 de „Fraze de la miez de noapte”. Oare câte din ele au fost citite graţie lor? Nu cred că voi şti vreodată...

 

AUTOR

TITLU

Agopian, Ştefan

Tobit

Barbu, Eugen

Groapa

Baricco, Alessandro

Soie

Baştovoi, Savatie

Iepurii nu mor

Berberova, Nina

Les derniers et les premiers

Beşleagă, Vladimir

Hoţii din apartamente

Viaţa şi moartea nefericitului Filimon

Zbor frînt

Bobin, Christian

Geai

Borges, Jorge Luis

Le livre de sable

Le rapport de Brodie

Boyd, William

La vie aux aguets

Buffon

Histoire naturelle. Choix et préface de Jean Varloot

Bukowski, Charles

Contes de la folie ordinaire

Busuioc, Aureliu

Bătrânul poet

D’ale vînătorii. Întîmplări vînătoreşti şi nu numai

Hronicul Găinarilor

În căutarea pierderii de timp

Lătrînd la lună

Pactizând cu diavolul

Şi a fost noapte…

Singur în faţa dragostei

Spune-mi Gioni! sau Învăţăturile veteranului KGB Verdikurov către nepotul său

Unchiul din Paris

Butnaru, Leo

Ruleta românească

Cărăuş, Tamara

Capcanele identităţii

Cărtărescu, Mircea

De ce iubim femeile

Frumoasele străine

Orbitor. Aripa stîngă

Caşu, Igor

Duşmanul de clasă. Represiuni politice, violenţă şi rezistenţă în R(A)SS Moldovenească, 1924-1956

Céline, Louis-Ferdinand

Voyage au bout de la nuit

Chalandon, Sorj

Une promesse

Cheianu, Constantin

Sex & Perestroika

Chomsky, Noam

Failed States

Cioclea, Eugen

Antologic

Coe, Jonathan

La vie très privée de Mr Sim

Crudu, Dumitru

Falsul Dimitrie. Antologie

Oameni ai nimănui

Un american la Chişinău

Danilov, Nichita

Uşi în asfinţit

Desalmand, Paul

Lettres pour ma poubelle. Sur le petit monde de l’édition.

Dorian, Gellu

Cartea singurătăţilor

Dovlatov, Serghei

Заповедник

Филиал

Ecovoiu, Alexandru

Saludos

Ernaux, Annie

Les années

Ernu, Vasile

Intelighenţia rusă azi

Sînt un om de stînga

Ultimii eretici ai Imperiului

Esinencu, Nicolae

Scrisoare Mareşalului

Esinencu, Nicoleta

FUCK YOU, Eu.ro.pa!

Florescu, Cătălin Dorian

Jacob se hotărăşte să iubească

Galaicu-Păun, Emilian

Arme grăitoare

A-Z.best

Gesturi

Ţesut viu. 10 x 10.

Goma, Paul

Din calidor

Huxley, Aldous

Le meilleur des mondes

Kertész, Imre

Le Drapeau anglais / Le Chercheur de traces / Procès-verbal

Klemperer, Victor

LTI, la langue du III-ème Reich

Kozlov, Serghei

Правда, мы будем всегда?

Krauss, Nicole

L’histoire de l’amour

Kundera, Milan

La plaisanterie

La valse aux adieux

Leahu, Nicolae

Erotokritikon. Vol. I. Fat Frumos, fiul pixului

Lebedev, Serghei

Предел забвения

Lee, Harper

Ne tirez pas sur l'oiseau moqueur

Lewis, Roy

Pourquoi j’ai mangé mon père

Lungu, Dan

Sînt o babă comunistă

Makine, Andreï

Le livre des brèves amours éternelles

Mandelştam, Osip

Стихотворения

Manea, Norman

Despre clovni: dictatorul şi artistul

Întoarcerea huliganului

Marinat, Alexei

La doi paşi de fericire

Mazetti, Katarina

Le mec de la tombe d’à côté

Mon doudou divin

Melville

Bartleby / Les îles enchantées / Le Campanile

Mihăescu, Gib I.

Rusoaica: Bordeiul pe Nistru al locotenentului Ragaiac

Modiano, Patrick

Dora Bruder

Moraru, Anatol

Turnătorul de medalii

Müller, Herta

Animal du cœur

Le renard était déjà le chasseur

Odojewski, Włodzimierz

La nudité des femmes suivi de Le Cirque

Oksanen, Sofi

Purge

Olafsdottir, Audur Ava

Rosa Candida

Orsenna, Erik

L'Exposition coloniale

Paasilinna, Arto

Les dix femmes de l’industriel Rauno Rämekorpi

Palahniuk, Chuck

Le Festival de la couille et autres histoires vraies

Pamuk, Orhan

Le livre noir

Partole, Claudia

Ultima amantă

Pelevin, Viktor

Жизнь насекомых

Принц Госплана

Perciun, Mihaela

Printre BĂRBAŢI

Popa, Nicolae

Avionul mirosea a peşte

Cubul de zahăr

Popovici, Radmila

Unicat

Ruskin, John

On Art and Life

Saka, Serafim

Vămile

Saramago, José

Relevé de terre

Schlink, Bernhard

Mensonges d’été

Serebrian, Oleg

Cîntecul mării

Serres, Michel

Petite Poucette

Silvestru, Aurelian

Cel rătăcit

Simonato, Elena

L’édification linguistique en URSS : thèmes et mythes

Singh, Khushwant

Train to Pakistan

Solzhenitsyn, Aleksandr

В круге первом

Рассказы и крохотки

Stanca, Dan

Apocalips amînat

Stănescu, Nichita

Tunelul Oranj

Steinbeck, John

The Grapes of Wrath

Strugatski, Arkadii & Boris.

Stalker

Трудно быть богом

Süskind, Patrick

Le Pigeon

Vakulovski, Alexandru

157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montana

Pizdeţ

Vakulovski, Mihail

Biblidioteca

Zece basarabeni pentru cultura româna

Vasilache, Vasile

Elegie pentru Ana-Maria

Navetista şi pădurea

Povestea cu cocoşul roşu

Verzi suntem, verzi…

Vian, Boris

L’écume des jours

Vianu, Ion

Amor intellectualis: romanul unei educaţii

Vişniec, Matei

Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal

Le spectateur condamné à mort

Les chevaux à la fenêtre

Mais, maman, ils nous racontent au deuxième acte ce qui s’est passé au premier.

Sindromul de panică în Oraşul Luminilor

Théâtre décomposé ou l'homme poubelle

Negustorul de începuturi de roman

Vonnegut, Kurt

Slaughter-House-Five or The Children’s Crusade. A Duty-Dance With Death

Vosganian, Varujan

Cartea şoaptelor

Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri

Zhvanetsky, Mikhail

Женщины

Zweig, Stefan

Le Joueur d’échecs

 

Imagine: Vincent Van Gogh, „Nature morte aux livres”

Partager cet article

26 août 2015 3 26 /08 /août /2015 15:30
Cursa de ogari

(fabulă fără morală)

 

Pe ultima sută de metri

Ogarul a înţeles

Că iepurele

După care fugeau

E-o momeală oarbă

Şi fără de sânge.

Şi atunci,

Neajungându-i suflare

Pentru a lătra,

A început a muşca

În dreapta şi-n stânga

Să-nţeleagă şi ceilalţi

Că-i

Trădare! Înaltă trădare!

A noastră ogărească chemare

A fost deturnată

Şi fuga aceasta

E-o mare-nşelare!

 

De undeva

De pe punte

Comisarul de cursă

A zis: „A turbat!”

A luat o puşcă

Şi l-a-mpuşcat.

Partager cet article

23 août 2015 7 23 /08 /août /2015 12:46

Aici
moartea
s-a luat de mână
cu viaţa
şi s-au dus
să se iubească
în popuşoaie
ca să nască
ziua de mâine.

intemporalitate

Partager cet article

31 mai 2015 7 31 /05 /mai /2015 11:20

Un stârc. O creatură superbă a naturii.


Această pasăre în doar câteva minute a ingurgitat trei peşti din bazinul parcului. Îl priveam cum îşi făcea mendrele fără să-i pese de toţi vizitatorii dominicali ai locului şi nu puteam să mă împac cu incongruitatea situaţiei. Există parcul, în parc - un lac artificial, decorat minuţios, cu o mică colonie de gâşte din sălbătăcia cărora le-a rămas doar numele speciei şi în care plutesc peşti pe care vizitatorii îi hrănesc chiuind de plăcere când aceştia se năpustesc asupra fărâmiturilor de pâine. Cumva înţelegi că fiecare detaliu din acest parc, armonia plantelor şi vietăţilor de aici, este rezultatul grijei unui număr mare de oameni, că există o logistică întreagă şi o maşinărie complexă care face ca lucrurile să fie aşa cum sunt şi să ne bucure toate simţurile atunci când venim în această grădină. Până la urmă chiar şi vizitatorii parcului sunt parte a acestui mecanism, ei fiind acei din banii cărora e posibilă această mică minune.

Şi iată că în acest lac vine stârcul. El nu era prevăzut de peizagist. El e din altă lume, el nu se încadrează în landşaft. Şi stârcul, în doar câteva minute, a ingurgitat trei peşti din lac. Cu o uşurinţă dezarmantă.

Să mori de ciudă, nu alta !... Iar voi ziceti de miliard…

Stârcul...

Partager cet article

1 avril 2015 3 01 /04 /avril /2015 00:37
bul. Ştefan cel Mare, 166

Din crăpătura peretelui

Au început a şerpui

Şoapte

Negre ca zgura

Şi unsuroase ca seul

Din cozile de oi

Lăbărţate

Pe care măcelarul

Le adună în oale

Căci i s-a spus

Că-i de leac

Dar nu i s-a spus

La ce anume

Şi el adună oale cu seu

Neştiind

Cum sa le vândă

Şi şoaptele curg

Şi ne ung cu negru

Pe la urechi

Şi plângeri se acumulează

La primărie

Pentru că zgârâie auzul

Când treci pe acolo

Şi-i stradă centrală

Şi Ariel-ul e scump

Iar detergenţii de producţie

Autohtonă

Sunt ineficienţi…

Şi s-au trimis

De la primari

Zidari şi calfe mari

Şi cu Manole zece

Şi-atunci când zidarii

Au început a desfunda

Peretele fisurat

Au dat

În loc de mortar

De sânge-nchegat

Partager cet article

17 mars 2015 2 17 /03 /mars /2015 10:44
False Start. Tabula rasa

« Снег. И мы беседуем вдвоем

 Как нам одолеть большую зиму

 Одолеть ее необходимо

 Чтобы вновь весной услышать гром

 Господи! Спасибо, что живем! »

 

 Aceste cinci rânduri mi s-au întipărit în minte încă de când am văzut filmul pentru prima dată… E, de fapt, unicul lucru pe care l-am memorizat atunci. Nici tu regizor, nici tu actori, nici măcar numele filmului… A fost demult, undeva prin 1991, şi eu nu aveam decât 14 ani… Vorba aia : pe-o ureche intră – pe alta iese… De mirare e cum de s-a prins şi acest catren de mine.

 

Pentru foarte mult timp, deci, nu păstrasem în memorie decât aceste 5 rânduri şi, vizual, scena finalului, în care eroii filmului zboară pe o locomotivă cu aburi, undeva… spre alte tărâmuri... Apoi, peste ani, au început să revină nume, secvenţe disparate şi, într-un sfârşit, şi numele lui Riazanov… Reconstituirea a început cu Oleg Basilaşvili, fiindcă i-am mai văzut un film şi fiindcă memoria imediat a făcut conecţiunea cu tipul din faţa pianului… Lia Ahedjakova bineînţeles, care între timp devenise o referinţă, şi nu doar în cinema… Apoi, urmărind bătălia cineaştilor din Rusia cu despotizmul lui Mihalkov & Co în care apărea epizodic şi numele lui Riazanov, am ajuns să caut filmografia acestuia şi m-a fulgerat: păi iată-l, filmul! : “Небеса обетованные”! Şi atunci totul a revenit la loc. Priviţi-l, e un film care nu a “îmbătrânit” deloc… Şi mai e ceva: cred că e cazul să revenim la acei ani. Să înţelegem ce s-a întâmplat. Ce anume am scăpat? Unde anume am greşit? Cum de am ajuns unde am ajuns?...

 

Cheia nenorocirilor de astăzi nu rezidă în perioada comunistă, ci anume în acea scurtă perioadă post-sovietica. O să-mi spuneţi (şi vă voi da dreptate) că dacă nu ar fi existat acei 70 de ani (sau 45 pentru Moldova) de putere sovietică nu ar fi existat nici „tranziţia”. Aşa este, dar chiar şi din acea epocă se putea ieşi în mai multe feluri. Şi noi am „ales-o” pe cea mai rea posibilă...

 

Ce frumos şi promiţător, ameţitor chiar prin infinitul posibilităţilor, a fost acel început! Perestroika, Glasnosti... Cuvinte care ne îmbătau atunci... Emisiunile televizate înregistrate deveniseră la un moment dat o blasfemie şi o atentă împotriva LIBERTĂŢII CUVÂNTULUI şi a DEMOCRAŢIEI... Mai există astăzi „direct” la televiziune?...

 

Generaţia mai tânără nu are de unde şti. Atunci când aud de la un mucos (să n-o luaţi în nume de rău) de mai puţin de 30 ani vorbind înflăcărat şi acuzând cu „mentalitate comunistă” îmi vine a râde. Şi acest lucru este perfect valabil pentru toate taberele, inclusiv pentru tinerii „comsomolişti” care pledează astăzi pentru un retur spre URSS. Ce ştiu ei despre acele timpuri?!

 

Ceva a mers rău la un moment dat... Undeva ceva a fost setat greşit. La nivelul cel mai de bază, esenţial. Acel al valorilor şi codurilor-sursă... Oricât de mult nu am înjura „puterea” ar trebui să recunoaştem o evidenţă: suntem de-o teapă. A fost sădită a seminţă rea. Care astăzi ne-a împărăginit de-a binelea. Şi nu prea se vede (cel puţin eu nu prea văd) cum putem scăpa de iarba rea... Căci asta ar însemna să ne redefinim pe noi înşine... Şi ce poate fi mai greu, dacă nu imposibil, dacât a recunoaşte că alegerile esenţiale din propria-ţi viaţă au fost eronate... O fi prea târziu? Să aşteptăm să crească copiii, care prin rebeliunea lor adolescentină să ne spună (şi vor avea perfectă dreptate!) că suntem nişte boşorogi bătrâni care nu am înţeles nimic în viaţă? Şi dacă nu se răzvrătesc nici ei, ce ne facem? Poate să începem noi cu ceva? Tabula rasa! Să ne aducem aminte...

 

Imagine: Francis Bacon, Etude pour un portrait de George Dyer (1967)

 

Partager cet article

11 mars 2015 3 11 /03 /mars /2015 13:01
Taj Mahal

 

A traduce un poem este deja un lucru ingrat. A-l traduce de pe o traducere este practic un sacrilegiu… Cu toate acestea nu m-am putut abţine.

Căutând pe net texte despre Taj Mahal, pe care am avut fericita ocazie să-l vizitez acum câteva săptămâni, am dat de acest superb poem de Sahir Ludhianvi tradus în engleză deja. Fără îndoială, mulţi din cititorii acestor pagini stăpânesc şi limba lui Shakespeare... Cel puţin ei vor putea face abstracţie de al doilea filtru (al meu) şi vor aprecia textul în engleză. Celorlalţi, cu scuzele de rigoare pentru sacrilegiul despre care vorbeam mai sus, le propun o variantă în româna a unui text pe care l-am îndrăgit.

 

 

(Traducere proprie din engleză)

 

Pentru tine, Taj este poate un monument al iubirii;

poate că adori acest minunat loc,

dar, dragă,

hai să ne întâlnim undeva în altă parte !

 

În asemenea locuri regeşti,

noi – săracii?

Opulenţa regală se vede oriunde nu te-ai uita

doi sărmani iubiţi – aici ?

Pe bune, deloc la locul lor !

Scumpo, numai dacă ai vedea, după acest aşa numit simbol al dragostei,

dezmăţul vulgar al opulenţei.

Vrajită fi-vei de mauzolee regale,

numai de te-ai gândi

la casele noastre lugubre !

 

Nenumarate alte milioane sunt îndrăgostiţi;

cine ar spune că sentimentul lor nu este real

doar din cauza că ei, ca şi noi, nu au mijloacele

să pună pe el o publicitate ?

 

Aceste mauzolee, aceste arogante cetăţi,

aceşti piloni ai eminenţei regale, aceste grădini luxuriante :

În chiar aceste flori şi vii

curge sângele strămoşilor noştri, iubito.

 

Au nu crezi tu oare că şi ei erau întrăgostiţi,

oamenii, prin arta şi măiestria cărora

acest monument este într-atât de frumos ?

Ei şi iubiţii lor zac astăzi anonimi

în mormite fără nume, fără o singură lumânare

aprinsă pentru ei.

 

Aceste grădini pe malurile Jamunei,

acest palat, cu uşile, pereţii şi nişele lui dantelate –

sunt doar felul în care un împărat,

folosindu-se de bogăţia şi puterea lui,

îşi bate joc de dragostea noastră, a celor săraci,

N-am putea să ne întâlnim undeva în altă parte, iubito ?

 

-------------------------------------

 

Translated by Riz Rahim

 

For you, the Taj may be a monument of love;

you may adore this lovely spot

but, darling,

let’s meet somewhere else!

 

In such royal places,

we– the poor?

Regal opulence seen every which way,

two poor lovers– here?

Really out-of-place!

Sweetheart, under this so-called symbol of love,

if only you’d seen the vulgar splurge of opulence.

Charmed you may be by royal mausoleums,

if only you’d thought

of our own dismal homes!

 

Countless millions are in love;

who can say their emotions aren’t real

just because they, like us, have no means

to put up an advertisement?

 

These mausoleums, these arrogant forts,

these pillars of royal eminence, these lush gardens:

In these very flowers and vines

runs the blood of our own ancestors, my love.

 

Don’t you think they must also have been in love,

the people whose art and skill

made this monument so beautiful?

They and their loved ones now lie nameless,

in unmarked graves, without a single candle

yet lit for them.

 

These gardens, by the Jamuna,

this palace, the embroidered doors, walls and niches–

that’s just how an emperor,

using his wealth and power,

mocks the love between us poor people,

Could we meet somewhere else, darling ?

Partager cet article

28 février 2015 6 28 /02 /février /2015 23:47

Nu vreau să scriu…Spider-of-the-evening_Dali.jpg

Şi nu sunt muzele de vină,

Şi n-am ce-i cere Melpomenei,

Şi nici chiar lenea cea bătrână,

Hidoasă babă hrăpăreaţă,

Rânjindu-mi-se printre ore,

Obraznică şi jalnică paiaţă,

Pândindu-mi clipele

De printre clape

Până-n momentul

Când mă scap cu degetul pe taste

Şi când îi dau în cap

Să sară dintre ele speriată!

 

Nu vreau să scriu...

Şi râde-n hohote din dormitor Morfeu,

Şi îl trimite pân-la mine pe Moş Ene...

Ce ştie ăsta?

Doar să umble pe la gene,

Unealtă mută-a unui zeu

Ce vede în refuz o cale

Să-şi mai mărească contul

Pe a mea spinare.

 

Nu vreau să scriu...

Ce zace în această renunţare?

Nu ştiu.

Aş vrea să scriu acum „nu ştiu”...

Pe cine aş minţi?:

Până şi spinul din pustiu

Îşi are rostul său şi dromaderul.

Ascult refrenul

"De-aş avea patru dromadere"...

Şi ştie unul Dumnezeu

Ce rost îşi are scrisul meu...

Si j’avais quatre dromadaires,

Si j’avais quatre dromadaires...

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher