Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
4 novembre 2014 2 04 /11 /novembre /2014 11:13

Nu mai reuşesc să scriu vre-un gând închegat ca lumeaarabesque.jpg
(De parcă lumea ar fi creat ceva înghegat pînă-acum !)
Mă războiesc cu metafora: să scap de ea...
Dă-mi, Doamne, un gând fără arabescuri,
Curat ca lacrima!...
Anume aşa : de-o platitudine stearpă
Precum rândul de mai sus,
Străveziu ca apa de izvor,
Răcoritor,
În care să-mi sting…

Partager cet article
29 octobre 2014 3 29 /10 /octobre /2014 14:54
Şi-a făcut o scară
pe care, urcând,
îi vezi pe acei
de coboară,
dar nu-i întâlneşti ...
niciodată.
Deştept om a mai fost,
acest Leonardo!

 

 

scara-lui-Leonardo-copie-1.jpg

Partager cet article
28 octobre 2014 2 28 /10 /octobre /2014 17:48

L-am văzut cum fărâmiţa pâineahranind-porumbei.jpg

şi arunca fărâmiturile direct pe caldarâm

 

un stol de porumbei hămesiţi

se năpusteau asupra lor

 

apoi copilul îşi făcea vânt

înspre insula forfotindă

de spinări păsăriceşti

cu gândul de a prinde unul, doar unul

 

dar ceea ce părea o masă haotică

şi complet preocupată

de lupta pentru bucata de pâine

se despica neapărat în faţa lui

la un pas

întotdeuna la un pas

înainte de a putea el pune mâna pe ei

şi se închidea din nou în urma-i

continuînd gâlceava

până când nu rămânea nicio fărâmă

pe caldarâm

 

şi copilul, obosit, rupea din nou din pâine

şi o fărâmiţa şi o arunca direct pe pământ...

 

la celalalt colţ al pieţii

a apărut târându-şi cu greu picioarele

spijinindu-se în bastonul jerpelit de vreme

în care se mai înţelegea o eleganţă fără lustru

 

a scos din buzunar o singură felie

doar una

şi a întins mâna

şi a venit pasărea

şi i s-a aşezat în palmă

 

 

 Origine imagine

Partager cet article
23 octobre 2014 4 23 /10 /octobre /2014 13:17
1977

Cu puţin înainte de a mă naşte,
în şapte-ş-şapte,
pământul a icnit din străfunduri şi s-a cutremurat… ...

Nătângul : a găsit de cine să se sperie !…

Ori poate ?…

Ia să mă duc eu pe la biserică :
să mai aprind o lumânare,
să mai bat nişte mătănii,
să mă mai iert cu lumea…

Aşa, pentru orice eventualitate…

Partager cet article
9 octobre 2014 4 09 /10 /octobre /2014 13:45

Am obosit… mi-au îngălbenit muşchii..autumn-rain.jpg

Atâta primăvară zbuciumată;

Atâţia vlăstari de crescut;

Aisberguri de topit;

Muguri de desfăcut unul câte unul

Din toropeala iernii,

De înflorit, de rotungit şi de copt;

Atâta arşiţă văratică

De stins în băuturi răcoritoare

Sorbite pe apucate

Prin crâşmele oraşului calorigen;

Atâta praf de spălat

Din porii pielii arse de soare

Şi uscate de suhoveiuri

Ce-mi chiuie strident în urechi,

De spălat în ape curgătoare

Secătuite pe jumătate…

 

Am obosit... simt cum îmi pierd verdele...

Se ofileşte treptat,

Iar un roşu sîngeros

Iese cu încăpăţânare în vileag

Prin nervurile frunzelor -

Răni care trebuie date la pământ

Toate până la ultima!

Să putrezească acolo jos,

La rădăcinile pădurii osificate, scheletice:

Ai zice că a apucat-o subit o criză de anorexie...

 

Am obosit... Am mâinile reci

Şi suflu în pumni un fum alb

De gunoi ars

De la care prind unghiile promoroacă

Şi-mi vine să plâng ciobăneşte

Peste obrajii ciornoziomului nebărbierit:

O mirişte ţepoasă

Întoarsă cu lama plugului pe dos..

 

Am obosit... Stingeţi culorile!

Să fie totul alb!

Să-mi odihnesc barem ochii,

Să-mi îngheţe lacrimile, să nu mai curgă!

Şi să-mi amorţească sucurile

Măcar pentru o iarnă...

 

Aş vrea acum să ies afară şi să mă arunc în zăpadă. Nu contează dacă e iarnă sau nu, dar aş vrea acum să ies afară şi să mă arunc în zăpadă. Zăpada să se lipească de mine şi eu să mă rotesc mai departe până aş deveni un boţ de zăpadă. Peste munţi, dealuri. Poate asta m-ar ajuta. Poate că nu. Să mă încălzesc acolo în mijlocul zăpezii. Apoi să explodez.

Al. Vakulovski, „Pizdeţ”, (Aula, 2002, p.63)

 

 

Origine Imagine

 

 

Partager cet article
8 octobre 2014 3 08 /10 /octobre /2014 20:20

Am scris ieri cel mai genial poem scris vreodată

În istoria poeziei în particular

Şi a literaturii universale la general!

 

Un poem care ar revoluţiona literatura!

Un punct

De la care ar începe totul din nou!

Un poem care ar impune o nouă definiţie temporală

La tot ce s-a scris până la el

Şi o referinţă pentru tot ce se va scrie de ieri înainte !

 

Kilometrul zero al literaturii!

 

Ah! De-aţi şti ce poem am scris ieri!

Ah! De-aş şti ce poem am scris ieri...

Partager cet article
1 octobre 2014 3 01 /10 /octobre /2014 10:02
În dimineaţa zilelor de ieri floare-inghetata.jpg
se scurge doru-n călimară
şi trece timpul în doi peri,
şi-ngroapă vară, primavară...
 
Şi tot ce a trecut e floare,
memorie-ngheţată în cristale
bătută des de pieptene-n covoare:
războaie grele, stative sub soare.
 
Şi chiar de vine toamna peste tine
gândeşte-te la lumea cea de mâine;
că nu eşti decât fir care rămâne
în ţesătura pânzelor:
                               o floare sau un mărăcine.
 
 
 
 
Partager cet article
16 septembre 2014 2 16 /09 /septembre /2014 00:32

Drumul era într-atât de lat

încât de fiecare dată

cînd mergeau unul în întâmpinarea celuilalt

accelerându-şi bolidele

până le roşeau ţevile de eşapament

se ratau.

 

Şi atunci înjurau de toţi dracii

şi o luau de la capăt.

dar drumul era într-atât de lat ...

Vâââââjjjjjjj !!!

încit se ratau neapărat

şi doar sudalmele lor mai zăngăneau pe asfalt

ca o cutie de conservă goala.

 

Şi atunci au decis să-l îngusteze

şi au împins din dreapta

şi au împins din stânga.

şi din nou : Vâââââjjjjjj !!!

dar şi-au zburătăit doar pleata.

 

Şi atunci au mai împins din stânga

şi au mai împins din dreapta

şi iarăşi : Vâââââjjjjj !!!

eh, drăcie, cât pe ce să-l pocnesc !

i-am zgârâiat portiera !

 

Şi atunci au mai împins din dreapta

şi au mai împins din stânga…

au apăsat surcica la podea..

Şi…

BA-BAAAAAHHHH !

 

accident-masini.jpg

 

Când s-a risipit fumul,

şi mirosul de gumă arsă

nu rămânea decât o pată neagră

în locul bolidelor ce vrombăiau

din puterea atâtor cai înfocaţi…

 

…….

 

Mamă, mamă,

dar de ce s-au omorât ăştia ?

doar drumul putea să fie într-atât de lat ?

 

Şi ce să-i răspunzi unui copil ?

Partager cet article
13 septembre 2014 6 13 /09 /septembre /2014 00:04

Piatra
Încolţeşte,
Creşte
Şi moare.
Altfel.

 

DSCN9555.JPG

Partager cet article
8 septembre 2014 1 08 /09 /septembre /2014 00:35

Cu ăştia colţoşile-lion.jpg

Sau cu cei cuminţi ?

 

O viaţă-ntreagă

Ne obligă(m)

Să ne alegem regnul :

Carnivori sau ierbivori ?!

 

Alegere vană si lipsită de sens :

Muma Natură,

Înţeleaptă şi mărinimoasă,

Le-a scris zile multe

În catastiful şi unora, şi altora…

 

Strategii de supravieţuire

Şi perpetuare a speciilor

Definite în strict raport

Cu celălalt regn…

 

Carnivori vs. Ierbivori...

Ce contează dacă puii ies din ou sau din placentă?

Nimic nou la acest capitol de la dinozauri încoace.

 

Atîta doar : Noi pretindem a fi altceva...

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher