Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
10 juillet 2019 3 10 /07 /juillet /2019 23:37
Dragă Mithun

Dragă Mithun, permite-mi să te numesc

Astfel astăzi. De altfel, sper mult ca acest răvaş al meu

Să te găsească cântând și dansând la fel de dezinvolt

Precum o făcea Chakraborty pe timpuri.

N-o lua în nume de rău, căci acel actor indian a mutilat

Suficiente inimi atunci când cădeau cărămizi din zid,

Iar prin breșele deschise au năvălit cele mai

Lichide și volatile produse ale boliwoodului și holywoodului

Cu toți bruce-lee-ii, rambo-ii și chuck noriş-ii launloc.

Nu știu cum era pe la voi, dar pe aici nec plus ultra se considera

Să fumezi țigări Brooklyn, cu o cutie de Heineken în mână,

Din care să tragi din când în când câte o dușcă.

Nu știu cum se face, dragă Mithun, dar din acele vremuri

Nu au rămas decât ambalajele...

Se zice că pe la ei în afară de junk mai există și chestii faine

(Unii afirmă că ar fi chiar mai multe decât junk).

Nu știu, dragă Mithun, încă nu s-a întors nimeni să-mi descrie

Cum e pe lumea cealaltă...

Conform statisticelor, și la ei se bea Heineken din cutie,

Dar la ei mai e ceva pe lângă asta din care noi n-am gustat încă...

Căutam și noi senzații noi, ne aruncam în vise ca într-o piscină gonflabilă,

De îndată ce vedeam un ambalaj mai colorat

Îl adoptam ca pe un câine fără stăpân...

Mai bine adoptam câini și mâțe, dragă Mithun,

Mai bine ne luam de frați și adoptam vaci bune de lapte, dragă Mithun,

Poate ne arătai și nouă cum e să venerezi o vacă și nu un ambalaj de cipsuri

Nu s-a ales nimic din visurile noastre, dragă Mithun,

Dar, iată, ambalajele au rămas:

S-au adunat, le-a luat vântul și le-a semănat peste ciornoziomul nostru

Gras și mănos. Iar pământul, ce știe el? Rodește...

Semeni vânt – culegi furtună...

Noi am uitat ce am semănat, Mithun, înțelegi?

Nici nu mai știm cum se face, la o adică...

Stăm la o margine de ogor cu brațele încrucișate

Și privim, încruntați și neputincioşi,

Cum încolțește celofanul și staniolul...

Partager cet article
12 juin 2019 3 12 /06 /juin /2019 22:40
Photo: Daniel Mercadante

Photo: Daniel Mercadante

Bine te-am găsit, Romuald!

Permite-mi să te numesc azi “Romuald”.

Sper ca acest mesaj să te găsească sănătos

Și în deplină posesie a facultăților

Bine situate în clasamentul de la Shanghai.

Dragă Romuald,

Demult voiam să-ți scriu

Și te rog să mă ierți pentru tăcerea revărsată,

Dar nu prea aveam ce să-ți spun...

Pe aici lucrurile nu sunt întotdeauna chiar roz.

De altfel, pe aici culorile sunt activate foarte rar,

Așa că roz e doar un fel de a spune.

E criză, Romuald, culorile au devenit rare.

Ei pornesc culorile din ce în ce mai rar, Romuald.

Lumea zice că le duc pe toate la export.

Apropo, voiam să te rog: dacă ai cumva culori în plus,

Dacă nu te costă prea scump,

N-ai putea să ne trimiți un colet?

Poate găseşti chiar din ale noastre?

Mi-e dor de un caleidoscop adevărat, Romuald,

Aici se vând doar din alea de substituție

Există variantă audio pentru cei mai proști și leneși

Dar există și caleidoscoape beletristice

Cu metafore, litote și tot-tot-tot...

Cele mai sofisticate sunt caleidoscoapele enciclopedice

În care se descrie minuțios,

Milimetru cu milimetru,

Cu formule matematice, funcții și integrale

Cum funcționează un caleidoscop...

Povestiri despre culori în loc de culori...

În rest, ce să-ți mai spun? Suntem bine.

M-am programat la medic

Să mă controlez de daltonism

E coadă enormă la oftalmologi…

Te-am visat recent, dragă Romuald:

Fumai un trabuc călare pe un curcubeu

Partager cet article
2 juin 2019 7 02 /06 /juin /2019 22:13
Dragă Sven

Dragă Sven, permite-mi să te numesc azi astfel,

Mai nordic. Am auzit că te prăjești bine la soare.

O fi vară pe la voi, chiar dacă puțin mai nordică

Decât cele pe care le cunoscusem noi pe vremuri:

Cu arșiță, năduf și praf până la glezne.

Sper că nu am greșit anotimpurile,

Nu mai sunt sigur, de când au fost anulate calendarele.

Îți scriu, dragă Sven, să te anunț că la noi iarăși a nins.

A nins cumplit și s-au așezat troiene…

Demult așteaptă toți primăvara.

Demult sperăm cu toții să vedem dezghețul.

Într-atât de demult încât nici nu mai știu dacă știm ce așteptăm,

Nici nu mai știu dacă știm să-l așteptăm.

La început urmăream atent calendarul,

Știam că trebuie să vină primăvara,

Număram zilele și se simțea o stare de neliniște generală...

Dar temperaturile neglijau cursul istoriei,

Iar precipitațiile reproduceau modele cristalizate.

Și atunci, făcând față acestei situații de stabilitate excepționale

Și pentru a reduce din tensiunile nervoase,

Autoritățile au interzis calendarele,

Iar din cărți au fost rupte toate filele cu ghiocei și brândușe.

De la televizor ni se povestește mereu

Cum se moare de foame din cauza arșiței și secetei,

Cum se topesc ghețarii milenari din munții Anzi

Nu zic, o fi tragedie mare şi la voi, poate stați în apă până la genunchi,

Poate că vă atacă urșii polari, flămânzi, că nu mai au calotă,

Poate că meritați plânși chiar mai mult decât noi

Dar crede-mă, Sven, am îngheţat şi ne-a intrat frigul în oase...

Am auzit că au apărut teroriști gata să reproducă legenda mărțișorului

Lumea se teme de ei, ascund copiii, cică vorbesc de sacrificiu în tezele lor

Demult nu am mai văzut copii, Sven...

Nu mai știi care e doar zgribulit și care - zbârcit...

Care e troienit și care - încărunțit...

Te-aș ruga ceva, dacă nu-i cu supărare, dragă Sven.

Trmiti-ne ceva căldură: poate că vom avea ambii mai puțin de suferit...

Partager cet article
30 mai 2019 4 30 /05 /mai /2019 20:01
Dragă Herman

Dragă Herman,

Îți scriu aceste rânduri sperând că ești vesel. 

Că stai cu o bere rece în mâna dreaptă

Și cu o țigară în cea stângă.

Ori invers. Dar nu cred : parcă te știam dreptaci.

Stângăciile nu au fost niciodată punctul tău forte.

Azi am decis că te cheamă Herman

Citisem despre un Herman într-o carte deșteaptă

Și m-am gândit că o să-ți placă.

Parcă te văd în pub-ul ăla scoțian cu un IPA amar, 

Berea ta preferată, explicându-le tuturor cum stau lucrurile

Pe această lume

Și ei te ascultă, Și lucrurile stau 

Exact așa precum le-ai așezat tu.

Uneori se mai duc de-a dura

Atunci când din greșeală le administrezi un uppercut

Cu aceeași dreaptă.

Nu te-a preocupat niciodată,

Dragă Herman,

Ce se întâmplă cu ele după…

Când se năruie totul precum figurile de domino.

Află, dragă Herman,

Că pe aici berile sunt la fel de amare,

Doar că aduc mai puțin a hamei,

Diminețile sunt reci și condensează

Lejeritatea aburindă a lumii

Şe ea curge peste noi.

E umed, iar tu, dragă Herman, așa și nu ne-ai trimis

Ciorapi din lână de Merinos…

Așa că mai răcim din când în cand…

În rest, parcă suntem bine :

Nu mai sunt chiar așa de multe piese de domino

Când stai să socoți

Iar dacă rămâne câte una răsturnată

Tot nu-i bai : unde s-a văzut 

O lume cu toate piesele în picioare?

Partager cet article
25 avril 2019 4 25 /04 /avril /2019 16:26
Photo: Constantin Grigoriță

Photo: Constantin Grigoriță

Se pare că îmbătrânesc… Am realizat acest lucru acum câteva săptămâni și a devenit o evidență într-atât de clară, mi-a apărut într-atât de bine conturată în minte, încât m-a și speriat într-un fel…

Nu, să nu credeți, sunt bine atât fizic cât și moral, aceeași sete și dragoste de viață, totul e la loc, intact, ba chiar am impresia că parcă am și învățat câte ceva… Și nici nu folosesc aici cuvântul „bătrâneţe” cu toată încărcătura lui semantică negativă.

Cel mai puțin, desigur, aș vrea să vă scriu despre mine, asta dacă am considera că ar exista în genere scriere despre altceva decât despre sine... Dar exact de aici a și pornit acest text! De la scriere.

Scriu pe aceste pagini din 2010. Pe atunci eram foarte tânăr. Impardonabil de tânăr. Voiam să strig, să „urlu-ntruna”, dar și să fiu auzit de cât mai multă lume! Într-un fel, dacă e să cred statisticile din culisele blogului, probabil mi-a reușit câte ceva.

Iată una din trăsăturile esențiale ale tinereții: nevoia acută, fundamentală și existențială să placi! Să placi la cât mai multă lume, chiar și epatând sau scandalizând galeria. Ah, câtă suferință mi-a adus acea „tinereţe”! Nu zic, mi-a adus și multe satisfacții. Cu certitudine, mai multe satisfacții decât neplăceri.

Dar această căutare de aprecieri pozitive e una din cele mai insipide și mai tiranice modalități de a-ți reduce din libertate! Or, nu libertatea gândului era oare esențialul „raison d’être” de la care pornea toată aventura cu 10 ani în urmă? Oare nu tot eu scriam în 2014:

Nu atît opinia cititorului contează pentru autor, cît insuşi faptul că el ARE O OPINIE.

Şi nu atît faptul că el are o opinie contează pentru autor, cît faptul că el are o opinie PROPRIE.

Şi, mai cu seamă, curiozitatea absolută a autorului se îndreaptă spre FELUL în care cititorul a ajuns la OPINIA PROPRIE”?

În același an, 2014, am început un enorm proiect (pentru mine și ținând cont de eforturile care mă costă) în colaborare cu Deschide.md : în fiecare vineri public comentarii ale evenimentelor săptămânii din Republica Moldova. Nu avem contract cu redacţia. Și am înaintat doar două condiții: nu mi se umblă la texte și nu sunt plătit. Astfel înțelegeam eu să-mi protejez libertatea de a scrie și de a gândi. Deci, să fie clar: eu scriu gratuit!

Dar nu este suficient... Să plăci, să fii citit de cât mai multă lume... Să fii apreciat de către elitele opiniei publice (așa-numitul mainstream), de către „autorităţile morale” ale neamului... Oare există o cenzură mai eficientă?

Assez! Enough! Basta! Sunt prea bătrân pentru aceste jocuri... Mi-e teamă de altfel de bătrâneţe, acea hidoasă şi urâtă, când îţi înlemneşte gândul şi ţi se solidifică „punctul de vedere”.

Iar acum câteva săptămâni primeam o publicitate/invitație la un proiect megaloman, DAU. Un „artist” a refăcut un institut de cercetare secret sovietic, iar vizitatorilor li se propune un joc de roluri. Pe durata a cel puțin 6 ore (nu se poate mai puțin!) ți se atribuie un „rol” pe care urmează să-l joci. Poți fi femeie de serviciu, milițian, agent KGB, savant, muncitor de rând, orice, în funcție de o anchetă care ți se face când cumperi „pass”-ul. Și e scump, nu foaie verde! Nu ai dreptul la telefon, aparat de fotografiat... Inițial, intrigat, ascultând mai multe comentarii elogioase, am avut ferma intenție să mă duc. Chiar mă întreba cineva pe o rețea de socializare, dacă am fost și ce cred despre DAU.

Și atunci ceva a făcut „tilt”! Am îmbătrânit imediat! Adică cum, să devii rob, chiar și pentru câteva ore, mai și plătind pentru asta? Plus jamais ça! Efectul care s-a produs asupra mea a fost însă mult mai mare și nici eu nu mă așteptam la asta: următorul comentariu negativ referitor la editorialul de vineri nu mi-a stârnit nicio reacție bolnăvicioasă. Da, cred că am înțeles că nu mai vreau să plac.

Trăiesc acum o stare de euforie greu de explicat. Savurez această conștientizare a libertății de spirit cu o plăcere aproape voluptoasă... De parcă aș fi întinerit cu vreo 20 de ani!

Partager cet article
15 mars 2019 5 15 /03 /mars /2019 23:47
Rene Magritte, "Le Château des Pyrénées (The Castle of the Pyrenees)"

Rene Magritte, "Le Château des Pyrénées (The Castle of the Pyrenees)"

Pentru Alex

Poți trece prin viață în mai multe feluri… 

Poți îmbrăca zale de oțel, încăleca o mârțoagă răpciugoasă și porni la luptă împotriva morilor de vânt. Fără grijă, chiar dacă suntem în plină epocă a interconectării globale, întotdeauna se va găsi cineva să te îmbrace în zale, să-ți aducă mârțoaga și să-ți construiască o moară la îndemână.

Îți poți inventa un destin apostolic, semănând lumină, multiplicând pâini și transfromând apă în vin. Dând și cămașa de pe tine celor care o vor cere. Și ei tot vor veni, și tot vor cere... Chiar și atunci când unica cămașă ce-ți va rămâne va fi pielea de pe corp...

Poți lua o secure în mână și avansa în această junglă tăind în dreapta și în stânga, trecând peste capete, făcându-ţi scări din spinări încovoiate în fața puterii tale, construindu-ți palate de cristal cu beciuri pline de comori și înconjurându-le cu cetăți de netrecut...

Poți, la urma urmelor, urma unul din ăștia cu securea în mână, sperând că îi va cădea și lui ceva printre degete, lingând cu aviditate fărâmiturile de la ospățul domnesc, gudurându-te și făcând sluj pentr-un os...

Te poți ascunde de ea, ca un câine speriat, și privi, din cușcă, cum trece pe alături, fără a zice măcar ”ham”, de teamă să nu te zăpsească careva că... trăieşti.

Poți s-o arzi, căci e un produs inflamabil, ca un piroman sadic, privind cum arde totul în jurul tău: clipe, zile, case, oameni...

Poți trece prin ea ca un idiot diafan, punându-ți ochelari roz, inspirând heliu, umflând cu heliu tot ce se apropie de tine, să fie dus de vânt cât mai departe, să se spargă undeva de-asupra altora...

Poți să te lași ușor purtat de valurile ei, că tot curge, te va scoate ea undeva până la urmă... 

Te poți lăsa purtat de alții, în calitate de bagaj... 

Poți face un coctail din oricare ingredient de mai sus. 

Dar mai poți decide că toate poverile sunt doar ale tale. De regulă, nimeni nu poate duce o lume în spate de unul singur...

Partager cet article
1 mars 2019 5 01 /03 /mars /2019 13:06
vine, vine priiimăvaraaa

„vine, vine priiimăvaraaa

se aşterne-n toaaată ţaraaa

 

zbieram în cor

cu vreo 30 de alde mine

iar părinţii induioşaţi

îşi ştrergeau pe ascuns

câte o lacrimă

 

„floricele pe câmpiiiii

hai să ne jucăm, cooopii”

 

jocul a cam luat-o razna de atunci

acei care pierdeau

mai mult

au schimbat regulile jocului

acei care au fost fruntaşi

au devenit codaşi

şi au început a-l iubi pe Eminescu

 

zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!”

 

şi au zdrobit

şi au dat cu zarurile de pământ

 

unul, al meu probabil, 

s-a și pierdut chiar atunci

rostogolindu-se 

într-o crăpătură

fără fund

a pământului secătuit

când va ploua

și peste acest pământ

dar va ploua negreșit

va încolți probabil

și abia atunci se va vedea clar

dacă a fost o combinație

câștigatoare

 

celelalte

au sărit ca mingile de baschet

trântite de asfaltul

fierbinte

al cuștii de oțel

 

unul, al meu probabil,

aşa şi nu a mai căzut înapoi

s-a înălţat tot atunci

ori a fost prins de o pasăre

mai chioară

crezând că-i o nucă

ori i-au crescut aripi

şi a zburat în ţări

mai calde

misterul va rămâne

neelucidat

 

adevărul e că nu a mai căzut

înapoi la fel de jos

 

celelalte s-au împrăştiat

peste tot

şi acum echipe de experţi

numără

şi calculează

cui şi cât îi revine

 

unul zice că patru e mai mare

decât şase

nu există mai multe

direcţii cardinale

altul afirmă

că în sistemul unitar

unu este unitatea de bază

dar sunt şi adepţi ai lui trei

invocând sfânta treime

ici-colo se aude şi

câte doi, câte doi, hai la hora noastră

hai, băieţi, să facem roată,

neamul să trăiască!

adepţii lui cinci dau palme

şi pumni celor care nu acceptă

gimme five!”...

şi steaua care-a răsărit

după o cale-atât de lungă

tot cinci colţuri are...

 

Socoti-m-aş

Şi n-am cui

Socotim-aş

Codrului

 

„Мы наш, мы новый мир построим,

Кто был никем — тот станет всем!”

 

vine, vine primăvara

se aşterne-n toată ţara...

Partager cet article
26 février 2019 2 26 /02 /février /2019 12:47
Salvaţi cuvintele, salvaţi!

Cred că a venit timpul să batem alarma ! Cu fiecare campanie electorală, cu fiecare nou ciclu al puterii (pur calendaristic, vorba vine, căci altfel de ciclicități se observă mai rar), pierdem irecuperabil din cuvinte. Și dacă tot scrie negru pe alb în textul imnului o-bucățică-național „Limba noastră-i o comoară” ar fi cazul să strigăm alături „Deşteaptă-te, române!”, căci se atentează și ne sărăcește tezaurul, acea piatră rară, care a fost „Pe moșie revărsată” (se pare că așa și a rămas, revărsată) în loc să fie bine băgată în tărtăcuța celor care calcă glia moșiei. Cu așa ritmuri, riscăm să rămânem fără cuvinte și în dicționar, nemaivorbind de vocabular, și așa la fel de scund ca și portmoneul (ca să vezi, există și aici o relație de cauză – efect!...).

Gândiți-vă bine: numai în ultimul timp am fost lipsiți de o serie de cuvinte pe care e practic imposibil să le mai folosești astăzi în discursul public... Fiindcă de fiecare dată când sunt rostite apare și un alt sens, poluant, iar deseori observi un zâmbet malițios pe fața interlocutorului, semn clar că în capul lui cuvintele au mai încolțit și neghină pe lângă grâul semănat de vorbitor. Lista e lungă și se tot îmbogățește, își lărgește arealul și contaminează până și interjecții...

Cine mai poate folosi astăzi cuvinte din șirul următor – principii, valori, soluție, capturat, acum, pas, da, pun – la fel de firesc și dezinvolt ca până la luarea lor la mozolit de către politicienii de la noi? Astăzi (mai nu am zis „acum”), rostind un discurs public, avansezi ca pe un câmp minat, nu cumva să alegi un cuvânt cu un set de seme suplimentare ce-i deformează noţiunea şi care poate fi decodat altfel decât ce a fost prevăzut iniţial.

Din rapturile mai recente: de acum (hic!) încolo nici măcar simpla afirmație „e logic” nu mai poate fi folosită... Deși, numărul ocurenţelor acestei sintagme în contextul Republicii Moldova e și așa destul de mic. Și acestea nu sunt decât exemple relativ noi, căci noțiunile importante, fundamentale chiar, au fost demult schimonosite: democrație, demnitate, libertate, verticalitate, integritate...

Eh, nu degeaba ne avertizau bătrânii că limbajul este material...

 

Din cele mai vechi, dar la subiect: "Topul cuvintelor grețoase" (2013)

Partager cet article
8 février 2019 5 08 /02 /février /2019 14:28
Слово о слоге Виталиеве

Вот, буквально на днях случилось: прочитал один добрый человек крамолу мою понедельничью и сказал: "А у тебя на русском очень хорошо получается, даже лучше чем на румынском". Конечно, человеку просто хотелось приятность сказать, комплимент такой, но... Вышло совсем наоборот. Очень oбидно было, скажу я вам, дорогие мои товарищи... Не до слез, конечно, ведь мужчины рожденные в СССР, как известно, не плачут, а только сильно огорчаются, но степень этого огорчения была о-го-го какая!

И дело не только и не столько в том что румынский - мой родной язык. Я же на этом языке целых две книжки написал! Ну, да ладно, мы калачи тертые, и "в глаза твоей собаки, нам не стpашно смотpеть" ! Да и из песни слова не выкинуть, как ни крути, если продолжать кидаться известными шаблонами... А ежели неизвестны вам мои шаблоны, ну что-ж, тут уже вопросы не ко мне и не к языку моему, а к вашему мировому восприятию, ко всему тому что ему способствует. Тут я конечно пасс. Не могу, не умею и, если уж быть честным до конца, не особо хочу. Я сторонник понимания через ум, а не слепого верования. Нет, конечно, в меня можно и верить, если кому-то от этого легче, но я-то тут причем?

Вот кстати, а песня-то о чем? Из чего-же нам слов возбраняется выкидывать? Ну так, « споёмте, друзья », и по возможности без фальши, иначе – беда, иначе – « завтра в поход », а ведь умирать в очередной бессмысленной бойне ой, как не хочется. Но это конечно с точки зрения человека разумного, homo sapiens, человеку-же разум не включающему, живущим не корысти ради а токмо верою в... да особо и не важно во что, такому человеку смерть только во благо, во искупление, во спасение, во карание за грехи, и. т. д., и. т. п.

Ну, запееее-вай!

 

Слово о слоге Виталиеве

Не прилично ли будет нам, братия,

Начать стройным складом

Правдивую повесть о слоге Виталия,

Виталия Андреевича!

Начаться же сей песни

По былинам того времени,

А не по вымыслам пропагaндистким.

Вещий Экран,

Если песнь кому сотворить хотел,

Растекался мыслию по древу,

Серым волком по земли,

Сизым орлом под облаками.

Во головы через ясны очи входил

Во ядовиты плоды израстал

Взоры листвой прикрывал.

 

Вам памятно, как пели о бранях первых времен.

Тогда не пускались десять соколов на стадо лебедей;

Один лишь сокол долетал — того и песнь прежде пелась:

И слогом он пел одним и в глотку он ел одну.

Партия же, братия, на другие лады воспевать себя не особо пускалa!

Онa вещие персты свои на живые струны вскладывалa,

И сами они потом славу красным князьям рокотали.

 

Житие тогда было постное,

Думы у нас были пресные

Забавы - казенные

А мечты изумрудные - запретные.

Лебедям по зеркальным гладям скользить – опасно.

 

Начнем же, братия, повесть сию

От старого Виталия до нынешнего.

 

Родился он в крепости серой

На слоге его родном названной болотами

Где славу князьям московским

На одном соколином говоре воспевать полагалoсь

И едино через песни сии возрастать моглось

И едино через песни сии за зори дальние смотрелось

 

И увиделось за забором высоким

Да проволокой колючей

Небо синее, луги зеленые, леса студеные

И трели что на болотах шептать приходилось

На тех лугах солнцем залитыми,

В тех лесах, тенью окутанными

Под тем небом со сводами необъятными

Звучали песнями звонкими

Заплетались в слог многогранный

Громкий и величавый аки крик соколиный

 

Натянул тогда Виталий ум свой тетивою,

Изострил он мужеством сердце,

Ратным духом исполнился,

И запел свое слово слогом родным

Почти позабытым

Жаворонком к небу вознесясь

Из болота смердом несущим...

 

 

Ну как? Понравилась моя песенка? Кто-то может и понял, другим поясню: не моя она вовсе. "Слово о полку Игореве" это было. Не совсем, конечно, - пародия. Захотелось вот скосить под что-то былинное, старое. Ну и знаниями по-бахвальствовать заодно. Грешен, каюсь!

А о чем именно песнь эта, самому не особо ведомо. Соколу - соколово, жаворонку - жаворонково. Все что мое, со мной останется и никто не отнимет. Богатствами произрастет и может кому-то от него и перепадет чего-то. А может и нет. Я никому ничего не навязываю но и от себя уже не отдам ибо взять насильно никак невозможно.

Partager cet article
4 février 2019 1 04 /02 /février /2019 14:43
"Les loups et les brebis", Jean Baptiste Oudry (1686-1755)

"Les loups et les brebis", Jean Baptiste Oudry (1686-1755)

Să nu rupi, lupule, din oaia bleagă

Căci carne din carnea ta vei mânca

Behăitul lor din plămânii tăi răsare

Urletul tău excită mioarele

Mai ceva ca cornul răsucit de berbec

Nu vezi : din fiecare ospăţ sângeros

Atunci când dai iama în turmă

Tot mai hămesit ieşi?

Când rupi un gâtlej mai la îndemână

Ţi se deschid rănile vechi

Iar zdrenţele din carnea ta

Poartă amprenta colţilor tăi?

Atunci când ai rumegat din mielul acela

Nu ai simţit carne de lup printre măsele?

 

Atunci când ai adus cârlanul la vizuină

Să-ţi hrăneşti ţâncii

Nu te-ai întrebat unde ţi-a dispărut un pui?

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher