TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Eliminând orice judecată de valoare şi păstrând proporţiile de rigoare, până şi un geniu nu poate să se simtă altfel decât vinovat aici; oare cine în Europa de Est ar putea să se creadă un geniu, în afară de antigeniu, cîţiva călăi şi uzurpatori?

Imre Kertész, Procesul Verbal

Imre Kertész, laureat al Premiului Nobel în literatură, s-a stins din viaţă. În 1991, Kertész termină astfel Drapelul Englez: „Mi-am zis, poate nu cu nerăbdare, dar cu un sentiment de uşurare plin de speranţă, că acest viitor promiţător cu care suntem ameninţaţi în ultimul timp din toate părţile, nu voi fi nevoit nici să-l trăiesc, nici să-l înţeleg”*... Cred că a plecat la timp... Este un autor care m-a impresionat. Iar „Căutătorul de urme” îl consider unul din cele mai bune texte literare despre holocaust.

Matei Vişniec, pe care am onoarea să-l cunosc, a fost la Chişinău! Şi nu cu o vizită ordinară, ci în cadru unui festival întreg, Zilele Matei Vişniec sub genericul „De la Cehov la Vişniec”. Au şi Chişinăuienii noroc, orice nu s-ar spune.

xxx

Evenimentele săptămânii care s-a scurs au gravitat în jurul confruntării eterne moldoveneşti care ne bântuie de la Independenţă încoace: unioniştii vs. kremliniştii. Şi nu ar trebui să scriu despre asemenea străşnicii, căci mă vor renega şi unii, şi alţii şi voi rămâne singur cuc, adică fără public cetitor. Dar asta e, n-am încotro. Am să vă zic tot ce cred şi apoi puteţi să depuneţi plângere la Procuratură, să-mi închidă conturile Internet, să-mi blocheze e-mailurile, ori ce mai au ei dreptul să facă conform noii legislaţii şi declaraţiei despre inviolabilitate votată recent în Parlament...

MARŞUL UNIONIŞTILOR Duminica trecută unioniştii au organizat un marş la care a venit multă lume, bună şi frumoasă. Ei, şi din acea mai puţin frumoasă, ca de obicei la marşuri. Că nu ai cum să nu-i primeşti. Tradiţional, nu vom putea şti nici acum câţi au fost cu exactitate: 5 mii? 50? În fine, nu contează: au fost mulţi! Nici nu prea aş avea ce comenta aici, dacă nu m-ar chinui o întrebare: ne-a apropiat oare marşul respectiv de... Unire, ori ba? Cu ce ne-am ales? Ok, a fost frumos. Ok, unioniştii au trăit un moment de comuniune care le va da forţe şi îi va încuraja pentru viitor. E totuşi securizant să ştii că eşti mulţi. Că a fost frumos au văzut şi alţii. În special acei din exterior. Şi mai e un lucru îmbucurător: dacă e să ţinem cont de numărul lichelelor care s-au adunat, pe lângă acea lume bună şi frumoasă, curată în cuget şi intenţii, ca muştele la miere cu această ocazie la Chişinău – arivişti, nomenclaturişti de ieri şi de azi, traseişti cu experienţă care schimbă partidele mai des ca mănuşile, coţcari elementari, rataţi, hoţi scoşi din „business” şi deveniţi „revoluţionari” din această cauză, ş.a.m.d. – putem conchide că ideea unionistă devine din ce în ce mai atrăgătoare, dacă nu ar fi numărul lor prea mare, abilitatea lor în a tumăni minţile – prea antrenată şi noi, ceilalţi, – prea creduli. Nu mă abandonează şi un sentiment de déjà-vu... Aflam nu demult că KGB-ul sovietic trimitea pe la sfârşitul anilor ’80 emisari la Chişinău ca să înfiinţeze o mişcare pentru susţinerea restructurării... În acest fel, inşi precum Yurivanych’ erau infiltraţi în ceea ce se afirma ca o mişcare de eliberare naţională. Nu ştiu ce va ieşi din această duminică, dar similitudinile jenează... Întrebări sunt multe.

SFATUL ŢĂRII 2? Iată, de exemplu, aşa numitul Sfat al Ţării 2. Ce-o mai fi şi asta? Poate nu am căutat eu bine (în acest caz vă rog să-mi puneţi linkul corespunzător în comentarii), dar nu am găsit nicăieri componenţa nominală a acestui for bizar de peste 100 de persoane, în afară de primii 21, buni de pus în ramă aceştia, în loc de icoane. Şi ceilalţi, cine sunt? Cine a decis care să fie pe „listă” şi care nu? Ce legitimitate are acest for? Îmi mai aduc aminte de o asemenea „structură” parazitară‚ de o mai mică importanţă, dar pe care am combătut-o la vremea lui, un aşa-numit Consiliu Coordonator al Diasporei... Însăşi constituirea acestui „Sfat al Ţării” mă duce la gândul că nu atât Unirea îi interesează pe mulţi, ci ocazia de a se pune în valoare, de a-şi anina epoleţi... Poate greşesc şi cad pradă unui sentiment exacerbat de paranoia, dar... tot păţitu-i priceput, nu-i aşa?

CONTRAPATRIOTISM Încă de vineri clica kremlinistă din Parlament s-a răzvrătit. La propunerea PCRM-ului o declaraţie trebuia să fie votată, dar cum deputaţii noştri statalişti fac orice, în afară de a-şi onora obligaţiunile în faţa statului pe care-l venerează şi chiulesc de la servici, declaraţia nu a putut fi votată din lipsă de cvorum. A fost votată în schimb joi! Cu concursul PD-ului, cică europenizat... E suficient să citeşti primul aliniat din acea declaraţie cu „tendinţa seculară a poporului de a trăi într-un stat suveran” (interesant, la ce perioadă din ultimii 100 de ani fac referinţă anume?) sau „statalitatea multiseculară continuă (!!!) a poporului moldovenesc” (asta doar dacă ai considera un an cât o sută... ai obţine 25 de secole, altfel – nicicum.) pentru a arunca hârţoaga la gunoi... Dar să nu omitem şi un aspect pozitiv al lui: tot insistând pe caracterul „unitar şi indivizibil” al statului R. Moldova, vom ajunge să uităm de federalismul lui Dodon!

MARŞUL ANTIUNIONIŞTILOR la Comrat, pe 2 aprilie, Irina Vlah îşi face marşul ei. Deputaţii PD le se alătură.

În concluzie, dacă e să stăm şi să calculăm cu ce ne-am ales după acest Week End de confruntare, ne pomenim cu o balanţă care se prezintă în felul următor: ego-uri multe satisfăcute pe de o parte şi o mobilizare a trupelor + un act al Parlamentului antiunionist votat de altă parte. Nu sunt sigur cine a marcat mai multe goluri...

MILIARDUL CUI NE ARE Uluitor, e de-a dreptul fantasmagoric ce se întâmpla! BNM zice că există şi a II-a parte a raportului Kroll. Şi că Shor ar fi unul din figurile cheie din aceste scheme. (De parcă noi nu ştiam!). Straniu, dar de această dată nicio scurgere în presă nu se întâmplă... Eu unul vreau să văd originalul. Nu interpretări de la BNM care e condusă, iata: am aflat-o şi pe asta, de un manager care a condus o filială implicată în scandaluri financiare internaţionale... Acum Shor nici nu se ascunde, ci organizează conferinţe de presă şi ne zice că nu-i de vină! Dar cel mai nasol este faptul că tot noi vom plăti, nu Shor... Cică creditele acordate de Leancă & Gaburici (eurointegratori şi ei!!!) vor fi transformate în datorie publică. De fapt, şi pe asta o ştiam... Aşteptam doar confirmare. Iar ca să înţelegem mai bine cum se mănâncă acest peşte cu tot cu os, vom plăti impozite mai mari. Daca, în principiu, sunt de acord cu introducerea impozitului pe avere (depinde şi de cum va fi calculat... teamă mi-e că vom fi brusc trecuţi la categoria „bogaţi” cu toţii, cam aşa cum au fost consideraţi înstăriţi acei de aveau un frigider ori un televizor şi li s-au tăiat ajutoarele sociale nu tare demult), atunci mărirea impozitului pe pământ este o porcărie adevărată. Acei puţini din ţărani care mai practică o agricultură de subzistenţă, iarăşi sunt loviţi rău! Uite-aşa combate statul moldav fenomenul emigraţiei... If you see what I mean...

FILIP, KARASIN ŞI USATÂI Coincidenţă ori ba, dar tocmai acum, în această perioadă belicoasă, a venit în Moldova şi Secretarul de stat, Viceministrul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, Grigorii Karasin. Bineînţeles, a fost şi în Transnistria. Dar cel mai uluitor este altceva: a fost primit de Premierul Filip! Din câte ştiu eu, în chestii din astea se obişnuieşte să se întâlnească la nivel de omolog... Decalajul de funcţii e prea mare ca să treacă neobservat... Ne milogim... Iar pe final Karasin l-a luat pe Usatâi la braţ şi împreună au zburat la Moscova...

CEC REFUZĂ REFERENDUMUL DADAIŞTILOR DA-daiştii au strâns semnături. Vreo 400.000. Multe semnături. Dacă dădeau cumva şi de mine, ori eu de ei, semnam şi eu, pe bune. Fiindcă şi eu îmi doresc ca Preşedintele să fie ales prin vot direct de către popor. Dar CC a decis şi fără referendum. Şi punctum. Am închis subiectul. Uite eu de exemplu habar nu aveam că acest Referendum trebuia să se prionunţe şi asupra altor chestii precum diminuarea până la 51 a numărului de deputaţi (O prostie monumentală!). La fel precum (sunt sigur!) şi majoritatea celor care au semnat nu au luat în calcul celelalte întrebări. Oricât de întortocheată nu ar fi fenta CEC-ului, sunt de acord cu ea. DA cică vor iar proteste. Pe 24 aprilie. Mda... De unde nu i-am înghiţit niciodată, acum chiar e perversitate curată. Şi ce supapă faină de a evacua presiunea socială... Îi dăm cu revendicări politice aiurite şi uităm de cele sociale (care, de fapt, nici nu au existat la „protestatari”). Comod. Cuiva.

CENZURA Ai noştri boieri au obosit să fie hărţuiţi cu treabă şi fără treabă. Nici tu o bijuterie mai acatării să-ţi anini, ori un telefon mai bengos, ori un ceas mai de aur, nici tu o maşină mai Porsche-ască să-ţi cumperi... Nasol. Cenzura peste ei! Ce contează că europenii au respins aceste modificări? Noi încă nu suntem europeni! Noi doar dorim să fim. Dar între a dori şi a fi e o diferenţă mare. Comod. Cuiva.

*traduceri proprii din franceza

A Perfect Day (2015, Fernando León de Aranoa, Spania, Rom.: O zi perfectă): Ce este o zi ordinară (sau chiar perfectă?) într-o perioadă extraordinară, pe timp de razboi? Din ce este făcuta ea? Filmul lui Fernando León de Aranoa ne descrie o zi (mai exact, două zile) a unei echipe dintr-o misiune umanitară ce-şi desfăşoară activitatea într-o zonă de conflict militar. Locul acţiunii nu prea a fost mascat şi se înţelege imediat că e fosta Yugoslavie… Filmul are şi un fir epic: într-o fântână a fost găsit un cadavru. Care trebuie scos de urgenţă, căci toată localitatea depinde de aprovizionare în apă de această unică sursă. Numai că nimic nu este mai complicat. Nu se găseşte o simplă funie, de exemplu, iar cel mai abracadabrant este faptul că nu există autorizaţie de la militarii ONU, care au proceduri de securitate (Dacă corpul e minat? Dacă apa este otravită? Dacă...?). Iar militari genişti nu sunt disponibili. Şi satul are nevoie de apă…

Filmul e o bijuterie cinematografică care ne descrie toată absurditatea războiului, felul în care realitatea devine distorsionată, în care nimic din ceea ce ne pare obişnuit într-o viaţă normală nu mai este… Şi o mână de oameni care încearcă să ajute, alţii care încearcă să supravieţuiască, alţii care au o misiune protocolară de indeplinit, alţii care omoară şi mulţi care… mor. Şi un copil care-şi aşteaptă părinţii şi vrea doar să joace fotbal, o minge…

Dar v-am spus deja prea multe. Priviţi filmul. Numai că v-aş îndemna să nu vă lăsaţi păcăliţi, pe unele situri specializate figurează în calitate de „comedie dramatică”… Nu ştiu ce înţeleg ei prin comedie, dar nu am văzut nimic comic în acest film...

The Big Short (2015, Adam McKay, SUA, Rom.: Brokerii apocalipsei): Din 2008 trăim o criză perpetuă (deşi nimeni nu mai ştie s-o definească) şi discursul crizo-schizoid s-a instalat solid în toate domeniile. Dar când şi cum anume a început totul? Despre aşa numita criză “subprime”, despre care se spune că ar fi fost la originea tuturor relelor, s-a scris şi s-a discutat enorm de mult. Cu toate acestea, pentru publicul larg mecanismele extrem de vicioase şi perverse care au culminat cu prăbuşirea unui sistem financiar supradimensionat rămân încă neînţelese. Filmul lui Adam McKay, focalizând atenţia spectatorilor asupra câtorva flibustieri în ale finanţelor, care au simţit că aţa s-a subţiat prea mult, face mult mai mult decât să ne povestească cum se pot face bani şi din crize. Prin prisma discuţiilor, demonstraţiilor, scenelor consecutive, regizorul ne explică într-o manieră cum nu se mai poate de simplă ce anume şi cum s-a întâmplat, facând uz de toate artificiile pe care cinemaul i le pune la dispoziţie. Magistral! Şi simplu ca 2×2=4! Iar odată ce explicaţiile şi demostraţiile sunt făcute, acuzaţii extrem de dure cad şi sunt greu de contestat. Mai puţin ortodox pentru arta cinematografică, care preferă să aducă spectatorul până la o concluzie fără a o enunţa, ultimul sfert de oră din acest film este un rechizitoriu deschis direct, sec şi fără concesii.

Notă pregătită pentru Revista de duminică Nr. 93 (Platzforma.md)

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Păi ce-ai vrea să fac, să tot înghit în mine toate flegmele justiţiarilor care-s ca cititorii care se mulţumesc numai cu ce scrie pe coperta IV a unei cărţi. Parcă-n problema dosarelor nue e la fel, nimic nu se cercetează pînă la capăt, totul rămâne-n suspensie – stigmatul ăsta nu iese la spălat – şi putem să ajungem nişte proscriţi, eliminaţi de societate şi total nevinovaţi, numai pentru că ni se pune în faţă sloganul: „Legea nu e morală”.

Nora Iuga, Hai să furăm pepeni, (Polirom, 2009, p. 162)

Înainte de a trece în revistă monotonia cenuşie cu care suntem obişnuiţi, am să vă scriu şi despre altceva, ceva de bine:

TRANSPLANT Un grup de medici de la Spitalul Clinic Republican a efectuat o operaţie destul de rară: un dublu transplant renal. Totuşi e important să fii conştient de faptul că în ţară mai există oameni care-şi fac onest meseria, cu măiestrie şi devotament. În special, să ştii că aceşti oameni fac parte din corpuri de meserie precum medicina şi învăţământul – despre care până şi ultimul leneş zice că sunt corupte şi putrede... Poate faptul că maică-mea este medic mă face să remarc anume această ştire şi să scriu ceea ce scriu? Nu ştiu.

Interesant, oare ce ar trebui să transplantăm la nivel de ţară ca să înceapă a funcţiona ceva?..

SALONUL DE CARTE DE LA PARIS Pe autobuzele RATP-ului de câteva zile stă aninat câte un afiş anunţând deschiderea salonului de carte de la Paris – unul din cele mai importante din Europa. Literatura română va fi prezentă masiv şi în acest an la salon graţie ICR-ului. Editura Vinea, tradiţional, vine şi ea cu o armată întreagă de poeţi, inclusiv şi din R. Moldova. R. Moldova nu este prezentă. Nicicum.

Şi acum despre ale noastre nevoi:

CIOCLEA ŞTIE DIN 2008 Vinerea trecută a devenit oificial – Parlamentul l-a confirmat pe Cioclea în funcţia de Guvernator al BNM. Nu vă pare straniu că acest capitol nu stă deasupra rândului care-l precedă? Şi totuşi nu este. Fiindcă în aceeaşi vineri RISE.MD publică un mic material despre cum Guvernul RM a semnat un contract cu BNP Paribas pentru privatizarea BEM. Şi a semnat contractul anume cu Cioclea. Omul ştie deci perfect cum se fac afaceri cu statul. A fost plătită atunci şi o primă tranşă de 51 mii de euro pentru un contract care nu a fost executat (nu din cauza BNP Paribas, să fie clar!). Bineînţeles, nu-i nimic fraudulos sau ilegal în toate aceste „relatări”... Dar eu am o senzaţie că mă are cineva de prost şi asta nu-mi place. Toate poveştile astea cu concursul... Primul semn de neîncredere a apărut atunci când ZdG zicea că Cioclea a fost în clase paralele cu Drăguţanu. Coincidenţă banală, dar un iz neplăcut s-a depus... În schimb, galeria e fericită! No, nu a zis Cioclea în Parlament că cetăţenia română este una „de suflet”? Voronin ridică mingea la fileu, smash! şi gata: in the pocket! Bizară senzaţie: parcă nu ai de ce anume te lega, dar un sentiment de disconfort persistă. E ca atunci când ştii că te-au avut, dar încă nu-ţi dai seama cum anume...

AVENTURILE LUI FILIP LA BRUXELLES Filip a plecat la Bruxelles. Piesă în trei acte. Actul I: Scandalul din avion: Au ales să zboare cu o cursă ordinară (fapt lăudabil), dar bădăranilor noştri, de îndată ce devin notabili cu funcţie, le pare că-l apucă pe Dumnezeu de picioare. Neamţul însă rămâne neamţ. El are o regulă şi o respectă. Pilotul a constatat că alte persoane în afară de pasageri au urcat la bord şi că nu au fost efectuate controalele de rigoare şi i-a dat pe toţi afară, cu Prim Ministrul în frunte. Actul II: Gafa: O gafă monumentală! Subliminală! Citez din Filip: „frauda bancară care a destabilizat situația politică, până la urmă, la Chișinău, trebuie să continue…”. Actul III: Luarea la trei parale: Ar trebui să fim deprinşi cu faptul că oficialii noştri sunt luaţi la bani mărunţi de fiecare dată când ajung în lumea bună. Dar de această dată am să-i iau însă apărarea lui Filip. Întrebarea lui Cristian Preda, europarlamentar român, („Ce faceţi ca să scăpaţi de Plahotniuc?”) este... tâmpită, iertat fie-mi calificativul. Cu acelaşi succes îl putem întreba pe Preda ce face el ca să scape România de... Gigi Becali, să zicem (cu mandat de europarlamentar şi el, în treacăt fie spus). Mult mai grăitoare şi mai pline de bun simţ rămân declaraţiile Doamnei Mogherini care rezumă perfect atitudinea europenilor faţă de Moldova. Epilog: Republica Moldova a avut în istoria ei doar un singur demnitar de rang înalt de care nu mi-a fost ruşine – Iurie Leancă. Avea prestanţă! El este Premierul care a semnat actele referitoare la AIC şi BEM. Trist...

CLOUNADĂ CU POPOV Andrei Popov îşi dă demisia din funcţia de Ambasador în Austria. Cică pleacă şi din PD. Nu mai suportă lipsa de democraţie din partid. Până acum a suportat, dar de acum încolo – nu, şi punctum! Facebook-ul jubilează! Cât curaj! Dar uite că apar informaţii că Popov avea să fie oricum rechemat din funcţie de către Timofti pentru lucruri cu totul diferite de o răzvrătire împotriva lui Plaha. Şi zvonuri precum că Popov ar fi acceptat să fie candidatul lui Usatâi la Preşedinţie. Şi punctum.

MILIONUL LUI TIMOFEI Ce aţi primit cadou la ultima aniversare? Iată Timofei, fiul lui Plaha, care stă cât mai departe de Moldova, a primit o mică jucărie în valoare de 1.200.000 (nu de lei) de la tata. Două lucruri de menţionat: în primul rând, reacţia fecioraşului este pur şi simplu fabuloasă: cunoaşteţi bancul despre Voronin şi fiul său, Oleg? Acum e Timofei şi tatăl său, Vladimir. Şi în al doilea rând, nu pot să nu menţionez că până şi miliardarii noştri sunt retrograzi, mici şi ridicoli pe lângă ai lor... Vedeţi ce zice şi face Bill Gates cu banii şi comparaţi. Mdeh, tot săracul e fudul.

FII PRIETEN, RUPE-O HARTĂ! Un detaliu care ar fi putut trece neobservat, căci semnificaţia numirilor grupurilor de prietenie parlamentare este una pur protocolară, dacă nu ar fi fost un detaliu: Batrâncea, acel care rupea o hartă a României în plină sesiune a Parlamentului, face parte din grupul de prietenie cu România! Dacă şi există prietenie aici, atunci e una cu prostia. Ce mai, frăţie de sânge...

GAZPROM – TRANSNISTRIA – ENERGOKAPITAL – MILIARDUL Investigaţia săptămânii vine de această dată de la http://theblacksea.eu/ . Scheme, conecţiuni, similitudini, coincidenţe... Laundromat, miliardul, contracte de energie şi spălare de bani. Că sunt la noi bandiţi, se ştie demult. Ne merităm ocara. Şi nu ne miră că s-a întâmplat. Deşi detaliile îşi au importanţa. Dar nu se fac toate aceste scheme şi cu implicarea companiilor din Scoţia? Poate aruncăm şi pietre în grădina britanicilor? Poate-or fi avut şi ei partea lor de responsabilitate?...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Chiar aşa, oare ce mai face? Că am uitat cu desăvârşire de ei... Iată pentru popor se face lege, domnilor, nu şagă! Pentru trei harbuji, un om fără pile ia cinci ani! Pentru un miliard – te faci primar de Orhei... Legea-i lege... Eroului jude îi zice Evghenii (exact aşa şi scrie!) Sanduţa.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Iată-ne din nou la finele unei săptămâni în care un singur eveniment le-a eclipsat pe toate celelalte, fapt ce-mi simplifică mult misiunea pentru noaptea în care se scrie acest text. Cred că ştiţi deja la ce eveniment anume fac aluzie. Încă puţin şi ajungem şi la el. Nu înainte de a vă vorbi despre alte două evenimente despre care puţin probabil să fi auzit, căci au avut loc aproape de mine şi departe de Chişinău.

Vinerea trecută în incinta Ambasadei Republicii Moldova de la Paris am discutat cu Vladimir Beşleagă. Există oameni care înnobilează şi luminează totul în jurul lor. Şi o simplă apropiere de ei, dar dară-mi-te o convorbire întreagă!, se preface în eveniment! Planetar! Universal! Galactic! Îi mulțumim Doamnei Lucreţia Bârlădeanu şi Ambasadei pentru că s-a întâmplat!

Al doilea lucru despre care neapărat am vrut sa vă scriu, este festivalul, planetar şi el astăzi, Marţişor. Probabil s-au făcut şi în alte părti. S-a organizat şi la Paris! Şi a fost bine. Nu ştiu dacă este neapărat acest lucru bine, dar s-a organizat fără proiecte, ajutoare financiare ori suport direcţionat. Autofinanţare. Prin străduinţa şi tenacitatea a câteva persoane şi în pofida straduinţei şi prostiei altora. Ca de obicei. Natalia Chirinciuc, Svetlana Postolachi, cred că au fost destui în acea seară care v-au zis „merci” şi în afară de mine, dar cu unul mai mult nu strică! (Iată lista completă a persoanelor graţie cărora acest eveniment a putut avea loc: Elena Chavanne, Cristina Ionaş, Ion Ciobanu, Ion Cobzaru, Eugen Leviţchi, Alexandru Leviţchi, Elena Keo, Doina-Nicoleta Postolachi, Ramona Pasca, Sergiu Demidov, Angela Todosiciuc. Organizatorii aduc mulţumiri şi Liviei Bulat de la Ambasada R. Moldova pentru suport.)

Să revenim acum la ale noastre, care vor fi scurte, dar, din păcate, deloc clare:

CC TAIE 15 DIN 24 Aşa dar şi deci, vom alege Preşedinte prin vot direct! Băieţii de la DA pot în sfârşit dormi liniştit acasă, făcând focul în sobă cu foile pline de semnături pentru referendum, Usatâi a şi început a se tângui, iar Dodon brusc şi-a găsit afinităţi cu acquis-ul comunitar. European, nu Vamal. La câţi s-au dat cu părerea deja despre această decizie ar fi ridicol să mai vin şi eu cu aprecieri, cu atât mai mult că nu sunt expert în drept constituţional. Eu văd toată această poveste din cu totul alt punct de vedere. Într-un epizod al războiul pentru Ucraina, o parte beligerantă mai nu a câştigat bătălia pentru Moldova având şi ceva avans, şi trupe dislocate în teren. Celălat adversar a schimbat brusc regulile de joc şi a mai redus din diferenţă. Este doar o reconfigurare a câmpului de bătălie fără avantaje strategice şi determinante pentru moment. Dar astea sunt fantezii de-ale mele. Am să mai adaug doar atât: la referendumul din 2010 am votat pentru alegerea Preşedintelui de către popor – unu la mână; la câte s-au întâmplat în această ţară cu legile în ultimii ani, a te lamenta pe urma acestei decizii e fandoseală curată – doi la mână; cică s-au anulat 15 ani de istorie... Puţini! – trei la mână şi punct final! Eu unul mi-aş face griji doar pentru un lucru: alegeri poate şi vom avea, dar iată CEC încă nu avem! Mandatul CEC-ului a expirat acum o lună!

RĂZVRĂTIREA GENERALULUI Şeful Statului Major, Gorgan, pe care Ministrul Apărării, Şalaru, insistă să-l elibereze din funcţie, nu se dă bătut şi scrie scrisoare după scrisoare Comandantului suprem al armatei, Preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Nicolae Timofti, în loc să-l elibereze din funcţie, tace. Nu vom comite crimă de lèse-majesté şi nu vom aminti cum este numit Timofti în popor. Am putea avea dubii în acest conflict, dar prestaţia galeriei lui Gorban ne convinge mai bine decât orice.

PLOAIE CU DEZVĂLUIRI O serie întreagă de anchete au fost publicate în această săptămână. Una mai halucinantă decât alta. Newsmaker.md publică o investigaţie făcută în Ucraina despre „acţionarii” fictivi în numele cărora s-a furat miliardul, dar şi dezvăluiri extrem de directe referitor la banii alocaţi băncilor „în dificultate” prin decizie secretă de către Guvern. Ziarul de Gardă îl găseşte impresionant de uşor pe Oleksandr Pinchuk, aflat sub anchetă şi dat în căutare în Moldova. În ambele cazuri, jurnalişti fără imputerniciri şi neajutoraţi se descurcă mult mai bine decât instituţii întregi cu ofiţeri armaţi, protejaţi de lege şi statut! Rise.md vin şi ei cu investigaţia tradiţională şi îl „pişcă” simţitor pe ministrul Chirinciuc. Afacerea ca afacerea, dar omul cam încurcă funcţia publică cu pomelnicul de familie... Şi nu uităm nici de drone! De această dată Europa Libera este cea care a filmat pădurea de la Durleşti unde a crescut un cartier întreg de vile luxoase! Vile luxoase am mai vazut, dar există şi o noutate inedită în acest video: un proprietar povesteşte cu tupeu că cică vila la care vine în Porsche Cayenne e de fapt o gradiniţă pentru copii cu dizabilităţi! Câta obrăznicie!... El chiar ne are pe toţi de proşti?...

LISTA KGB-ULUI PENTRU O MOLDOVĂ LIBERĂ Constantin Corneanu publică în această săptămână un text pe Adevarul.ro cu o listă foarte curioasă. Sunt persoane propuse de către KGB pentru a conducea mişcarea democratică în Moldova. Câţi din ei sunt agenţi (presupun că în lista adusă aceştia sunt unităţi, dar important rămâne mecanismul de infiltrare...)? Câţi "doar" oameni de încredere? Câţi sunt folosiţi pe post de fumigen pentru a-i acoperi pe agenţii veritabili? Iată deci cum au fost infiltraţi „băieţii buni”! Reuşită operaţiune, ce să mai...

Cam atât. Ce să vă mai zic? Că Yurivanych e mai zhiv decât credeam? Cică e moderator TV la Dodon acum! Că încă un ins cu epoleţi implicat în dosarul „7 aprilie” a fost achitat? Că la concursul pentru postul de director la Radio-Moldova despre care v-am vorbit săptămâna trecută sunt doar trei candidaţi şi toţi „de-ai casei”?... Dar sunt oare astea din urmă noutăţi?