Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
15 février 2012 3 15 /02 /février /2012 10:49

                                     "Ce que quelqu'un veut délibérément dissimuler, aux autres ou à soi-même, et aussi ce qu'il porte en lui inconsciemment, la langue le met à jour"

Viktor Klemperer, LTI, la langue du III-e Reich

 

Am un cîine cam nebun…
Chit că-i de rasă
Aleasă.
Mam’sa-i din Coreea de Nord
Şi tat’s-o din Cuba
Dintr-un cătun.
Nu-i aşa că nu putea
Ieşi din ei decît
Un nebun?
 
De fapt, aşa şi se cheamă vieux-chien-rouge.jpg
Rasa :
« Roşu-nebun cu laba păroasă »!
 
Are viză potaia.
Viză Shenghen,
De la autorităţi scoasă.
 
De ceva timp acum,
Cîinele meu de rasă aleasă,
Rareté oblige,
A devenit un star sadea
Sau sadic, nu mai ştiu
Cum se scria...
 
Ce să vă spun?
Cîinele meu prin lume plimbat
Şi în lume bună intrat,
De toţi lăudat,
De-atîtea ori premiat,
De mai multe ori decorat,
Are... acelaşi lătrat!
De cîine roşu-nebun...
Europenizat...
 
Şi dacă-i înţeles
Şi-ntrebat...
Eu, ce pot să mai spun?...

Partager cet article
2 février 2012 4 02 /02 /février /2012 00:53

S-a dat dezlegare la albCIMG2242.JPG
Şi au pornit
Legiuni de  fantasini
Din susul dezgolit
Fulgi de pelegrini
Sacrificaţi negreşit
Autoanihilare totală
Rece peste patimi
Peste fierbintele facerii
Gheaţă peste verdele ţepos
Şi intrepid de tînăr
Peste brazda deschisă
Voluptuos în aşteptarea seminţei

AVE TERRA! MORITURI TE SALUTANT!

 S-a dat dezlegare la alb
Şi a început anotimpul
Jertfelor
Ce pregătire solemnă
În iureşul domol al
Morţii la viitorul imediat
Certitudine aleatorie
De sfîrşit prin topire
Ce pădure perfidă
Ascunsă-n ambuscada mugurilor
Gata să-nghită seva
Marelui anonim

AVE SILVA! MORITURI TE SALUTANT!

S-a dat dezlegare la alb
Şi tu stai zgribulit
Şi încotoşmănat
Urmărind coborîrea peste noi
A uitării de sine
Imaculate pîna la atingerea
Ta cu ciubota
Şi ei cad şi cad
Şi nu mai ajung ciubote
Şi nu mai încălzesc
Cojoace...

Pînă la un timp
pînă la un timp
un anotimp anume...

AVE HOMINIS! MORITURI TE SALUTANT!

Va veni o zi cînd acest alb se va răzbuna
Pentru toate durerile
Şi toate topirile
Şi toate molimele
Şi toate fierbinţelile
Şi toate-ncolţirile
Şi toate scurgerile inutile
Şi vor îngheţa toţi zeii
Şi dumnezeii
Şi vor fi toţi un cristal
De o simetrie perfectă
Un zero absolut
Un punct de non retur şi de non început

ŞI SE VA LEGA TOTUL LA ALB...

Partager cet article
31 janvier 2012 2 31 /01 /janvier /2012 12:04

 

Textul ce urmează este un material absolut secret, de o importanţă strategică, capitală pentru viitorul Republicii Moldova, care poate să-i aducă ţării o poziţie de supremaţie pe arena internaţională timp de secole!

Informaţia respectivă este demnă de încredere, căci am căpătat acces la respectivele dosare prin intermediul unui cumătru. Am băut împreună cîte un păhar de vin curat, fără un pic de zahăr, în buncherul ultra-top-secret al SIS-ului, AŞM-ului, Guvernului şi Parlamentului. Buncherul este mascat ingenios după faţada unei crame de renume, dar subteranele ascund una din cele mai avansate staţii de cercetare a spaţiilor siderale şi intergalactice.

Desigur, am promis să tac chitic, dar, în primul rînd, vă consider cititori responsabili şi sînt sigur că nu veţi divulga această taină nimănui, în al doilea rînd, sîntem o ţară democratică şi cetăţenii au dreptul la adevăr, cel puţin unii din ei, cel puţin acei care fac parte din societatea civilă, oameni de-ai noştri!

Aşa deci, achtung - achtung! Iată marele secret naţional: Moldova a reuşit să ajungă pe Marte! Mai mult, liderii noştri sînt în contact direct cu Marţienii şi colectează actualmente informaţii preţioase despre societatea şi tehnologiile lor. Încă puţin, şi vom trăi ca-n sînul lui... Marte.

Delegaţia Republicii Moldova pe Marte este actualmente compusă doar din elita Guvernului şi a Parlamentului. Opoziţia nu este admisă, din motive uşor de înţeles, la aceste experimente. Deşi informaţia este mereu actualizată, iată ce am reuşit să aflu din dosarele ultra-top-secrete la moment:

Dosarul Ω1:  Marţienii sînt un popor vesel, primitor, îngăduitor, răbdător, înţelegător şi înţelept. Ei înţeleg uşor interesele înalte de stat şi urmează sfaturile liderilor fără mari discuţii.

Dosarul Ω2: Marţienii au o memorie colectivă durabilă, dar foarte selectivă. Astfel ei reacţionează foarte dureros la orice aluzie despre o altă civilizaţie de extratereştri, PCRMarţienii, un fel de mutanţi mintali, care au terorizat Marţienii paşnici timp de multe decenii. Respectiv, ei acceptă absolut orice decizie a liderilor lor, din momentul în care sînt încredinţaţi că PCRMarţienii vor fi ţinuţi departe de putere.

martien-go-homeDosarul Ω3: Dupa cum spuneam, Marţienii sînt un popor foarte răbdător şi, într-un fel, cu tendinţe masochiste. Ei primesc o plăcere deosibită în a fi maltrataţi de forţele de menţinere a ordinei publice de pe Marte. Astfel, se organizează regulat proteste şi răscoale populare doar de dragul de a mai fi trecuţi cu sutele prin culoare de tortură. Liderii lor sînt nevoiţi să le satisfacă aceste metehne (deşi sînt costisitoare pentru buget) de dragul menţinerii echilibrului social. Poliţiştii nevoiţi să aplice torturile sînt decoraţi şi promovaţi pentru stresul psihologic la care sînt regulat expuşi.

Dosarul Ω4: Marţienii au atins un nivel de dezvoltare extraordinar: ei nu trăiesc din salariu. Printr-un simplu efort de concentraţie ei materializează suma necesară de mârlei (valuta lor naţională) direct în buzunar. Astfel niciun Marţian nu este afectat de mărirea constantă a preţurilor. A propos, prin acelaşi efort de concentraţie şi voinţă, echilibrul valutar este menţinut în continuu.

Dosarul Ω5: Marţienii urmăresc cu o atenţie deosebită evoluţia PIB-ului. Adevărate scene de euforie colectivă urmează după fiecare anunţ despre creşterea economiei marţiene.

Dosarul Ω6: Sărăcia şi viaţa ascetică sînt valorile absolute în societatea de pe Marte. Totuşi Marţienii acceptă să sacrifice cîteva zeci de persoane şi îi fac miliarderi (echilibrul societăţii o necesită). Aceste persoane sunt venerate de întreaga societate pentru actul de eroism şi negare de sine întru salvarea întregii comunităţi.

Dosarul Ω7: Pe Marte nu există state. De facto, Marţienii nici nu ştiu ce-i asta emigraţie. Oriunde nu s-ar duce, ei tot pe Marte rămîn.

Dosarul Ω8: Marţienii sînt un popor foarte raţional şi cu conştiinţa civică extrem de înaltă: ei nu acceptă să primească pensii, indemnizaţii de şomaj sau să fie trataţi în caz de boală. Orice Marţian, de îndată ce simte că nu este apt de muncă, merge după sarai şi se auto-pulverizează, transformîndu-se în îngrăşăminte pentru patlagele pentru a susţine agricultura naţională.

Dosarul Ω9: Marţienii sînt autodidacţi. Ei au optimizat demult şcolile şi universităţile devenite absolut inutile. Astfel te poţi apropia de fiecare Marţian în stradă şi el îţi va transmite prin telepatie un set întreg de cunoştinţe absolut vitale pentru individ şi pentru societate.

Dosarul Ω10: Pe Marte există şi nişte Marţieni ciotcoşi cu care e bine de făcut business şi de mers la fotbal. Ei se chiamă Trans-Marţieni. Trans-Marţienii sînt buni şi la jocul de-a războiul, de-a mijatca, de-a spionii. Toţi Marţienii visează să participe la aceste jocuri colective, dar accesul este strîns rezervat şi limitat.

Dosarul Ω11: După cum spuneam, pe Marte nu există state, dar există totuşi două mari tratate de alianţă intermarţiene  (un fel de uniuni): Alianţa de la Est şi Alianţa de la Vest. Fiecare Marţian poate alege din care Uniune să facă parte. Orice variantă este posibilă: cea de la Est, cea de la Vest sau ambele în acelaşi timp.

Cam astea sînt dosarele recuperate din buncher la moment. Lista lor creşte mereu, căci delegaţia moldovenilor lucrează de zor şi transmite informaţia în mod operativ. Data viitoare, cînd mă duc la cumătru la un păhar, mai văd ce au mai trimis nou (asta dacă nu mă-nchide SIS-ul pînă atunci sau dacă nu plec pe Marte şi eu).

Să ştiti că nu mint deloc: dovada este ceea ce vedeţi Dumneavoastră, stimaţi cititori, în Parlament şi în Guvern. Nimeni nu ştie, dar acolo au rămas doar învelişurile lor corporale. Uitam să vă spun că deplasarea pe Marte se face într-un mod cu totul revoluţionar, un fel de teleportaj spiritual. Din păcate, ştiinţa încă nu a învăţat să deconecteze complet spiritul de corp şi, inevitabil, experienţele liderilor noştri de pe Marte au repercusiuni aici pe Pamînt.

Vizita interplanetară continuă. Aşteptăm revenirea delegaţiei înapoi pe Pamînt...

Partager cet article
19 décembre 2011 1 19 /12 /décembre /2011 23:36

Banc : Cică într-un sat prăpădit de pe la noi a ajuns, nu ştiu prin ce minune, un african negru ca tăciunele. Un ţăran a dat nas în nas cu el şi... a rămas tablou. Africanul i-a dat bineţe. La care ţăranul, neştiind cum să reacţioneze, răspunde : « Mînţănesc, da tu de-acui eşti, măi băiete ? ». Africanul, înţelegînd ridicolul întrebării, răspunde într-un mod cît se poate de firesc : « Moşule, eu nu sînt de pe-aici, dar din Uganda ». La care ţăranul, care şi-a recăpătat între timp aplombul,  face : « Eu văd că eşti din Uganda. Tu spune de-acui eşti tu din Uganda ceea ! »

 

Există o categorie de cuvinte care presupun o relaţie cu un tot întreg sau un suport: spre exemplu, cuvîntul „braţ” subînţelege o referinţă şi la „corp”, braţul nefiind autonom de corp. Hmmm, e valabil şi pentru „pumn”, de altfel (folosit foarte des şi cu cuvîntul „bot”, carele însă nu face parte, de obicei, din acelaşi corp).

Sau cuvîntul „deputat”...  care presupune reprezentanţă. În principiu. Acest cuvînt este, de alftel, rar utilizat ca atare, facînd parte din colocaţii anume.

 

 

Sintagma 1: Paradigma minciunii ideologice

 

Pe timpul URSS-ului cuvîntul „deputat” era neapărat urmat de „al poporului”. Sintagma respectivă – „deputat al poporului” – nu era decît o parte constitutivă a unei paradigme ideologice bazate pe... măria sa MINCIUNA! O minciună de referinţă, de folosinţă internă, într-un prim abord, exportată şi în afară mai tîrziu, seducătoare prin discursul său universal oniric. Ce poate fi mai intens decît o minciună promiţînd miracolul unei puteri exersate de către toţi şi pentru toţi – apanajul oricărei utopii?... Efectul sistemic al acestei minciuni are repercuţiuni directe şi asupra intensităţii discursului. Minciuna crează minciună: „RÁZBOIUL ESTE PACE. LIBERTATEA ESTE SCLAVAGISM. IGNORANŢA ESTE PUTERE” (G. Orwell).

 

Palatul poporului, Artist al poporului, Avocat al poporului, Apărător al poporului, etc. etc. ... Ah da, mai erau şi duşmanii poporului...

 

 

Sintagma 2: Un uzaj pragmatico-referenţial

 

În Franţa de astăzi cuvîntul „deputat” este, de cele mai dese ori, imediat urmat de... circumscripţia care l-a ales. „Deputat de Seine-et-Marne” spre exemplu. Simplu şi pe înţelesul tuturor. Anodină, la prima vedere, această sintagmă este purtătoare de un set informaţional complex. Ea denotă o relaţie de responzabilizare directă a alesului faţă de o circumscripţie teritorială. Pentru cunoscători (acei care mai ştiu şi de care partid politic ţine respectivul ales) asocierea partid/regiune mai conţine şi indicaţii importante de ordin social. Astfel, o regiune care alege un deputat de dreapta este, în mod general, caracterizată printr-o medie relativ înaltă a nivelului de trai ori/şi un paternalism tradiţionalist retrograd, pe cînd deputaţii de stînga ar veni din circumscripţii social vulnerabile ori/şi o burghezie intelectuală urbană.

 

 

caricatura parlamentSintagma 3: Expresia unei finalităţi fetide

 

În Republica Moldova cuvîntul „deputat” este, deseori, urmat de... „în Parlament”.  Un simplu locativ... Expresia discursivă a nimicniciei funcţiei date. O slabă aluzie la un vag conţinut funcţional, dar fără seme ce ar face aluzie la o careva legitimitate democratică sau un grad minim de responsabilitate. O încărcătură semantică cu un iz de perfectiv. O finalitate sterilă. Dar este oare realitatea materială diferită de cea discursivă? A deveni „deputat în parlament” este scopul suprem al reuşitei sociale. Un ministru mai este barem cicălit de rivali, presă, şef... pe cînd un deputat... stă bine-merci la călduţ în anonimat şi imunitate. În Parlament.  

 

-------------------------------------------------------

 

„Limitele limbajului meu sunt expresia limitelor lumii mele”, spunea Ludwig Wittgenstein. Relaţia inversă este la fel de valabilă. Ce poţi scoate, chiar şi la nivel dicursiv, dintr-un deputat „în parlament”, ţinînd cont de sistemul actual? Parafrazîndu-l pe moşulică din banc, am şi eu o întrebare: „Văd eu că eşti „în parlament”, tu spune-mi mai bine de-acui eşti tu în Parlamentul cela?

Partager cet article
8 décembre 2011 4 08 /12 /décembre /2011 01:39

În stil de Hollywood:

 

Moldoveanul

de Nicolae Esinencu

*
Cum vede pe undeva un jug,
Vâră capul.
Ce stai, mă, îl întrebi,
Cu capul în jug?
*
Poate, zice, îmi anină cineva
Un car.
*
De obicei, se găseşte cineva
Care
Îi anină un car din urmă.
*
Ce stai, mă? îl întrebi.
Poate, zice, încarcă cineva
Ceva
În car.
*
De obicei, se găseşte cineva
care
Încarcă şi carul.
*
Ce stai? îl întrebi.
Poate, zice, îmi spune cineva
Încotro să-l târăsc.
*
Hai, mă, dă-o în mă-sa de treabă,
Spuneţi-i careva
Încotro să ducă
Omul
Carul.
*
Clar, se găseşte cineva
Care îi spune
Încotro să ducă acel car.
*
Duce carul
Şi cum vede iar un jug gol,
Vâră capul în jug
Şi aşteaptă.
*
Ce aştepţi,
Mă, boule?!

 

Flashback  1: Anii 1980.

Congrese, comemorări, aplauze furtunoase şi vot unanim. Peste tot.  Ah, cît de mult doream să fie ca la ei. Acolo undeva, la ei, era democraţie. Ei aveau mai multe partide, aveau alegeri democratice. În parlamentele lor se discuta încins şi aprins, legile se votau la majoritate, nu la unanimitate. Da-da, la ei se putea vota şi « contra » fără riscul de a fi dus în Siberia sau la casa de nebuni. Ah, cît de nesuferite erau acele feţe din televizor! Unica lor grijă era să mimeze orgasmatic un entuziasm fără limite şi să nu rateze cumva momentul declanşării aplauzelor furtunoase… Alegeri? La noi ? Doar o ocazie de a bea votkă de trei ori mai ieftină la bufetul biroului de vot. La ei… La ei era altceva…

 


 

 

 

Flashback 2 : Sfîrşitul anilor 1980.

Ai văzut ieri la televizor ? măi-măi-măi, ce-i mai zice ! aşa, bravo ! jos ! sus ! se poate ! şi la noi se poate ! glasnosti ! perestroika ! libertatea cuvîntului ! emisiuni în direct la televiziune ! orice cenzură este o aberaţie, o blasfemare ! înca puţin, iaca-iaca… deja se votează şi „împotrivă” la CC. Mîine-poimîine vom avea şi alte partide. ai văzut ? ai auzit ? şi acolo ce se aude ? şi ai noştri ce-au mai scris în „Ţara”? şi la alegeri cu cine votezi ? cum cu cine ? cu ai noştri, desigur… Alegeri ! Alegeri ! Vrem alegeri ! Daţi-ne alegeri !...

 


 

 

 

Welcome back to reality :

Consummatum est… Ce-am păţit în 20 de ani ? Am fost slabi de înger, ai ? Totul părea atît de simplu… dar ne-am înglodat... am vrut alegeri ? avem azi alegeri ! ah nu… vă rog, numai nu alegeri… ce să vă mai dăm să ne lăsaţi în pace ? cămaşa ? poftim de luati, domnilor… preferaţi să vi se spună « tovarăşi » ? desigur – desigur… milles pardons, monsiu. Ce tupeu, cum de îndrăzneam… ziceţi că e deja a voastră ? atunci ce altceva ? sufletul ? care ? păi, dacă trebuie...

 


 

 

 

 

Epilog :

Sînt supărat. Supărare de un an : de la 28 noiemrie 2010!

 

Nu am nimic cu politicantropii: pot să le înţeleg mimările orgasmatice. De atunci şi de azi. Nu pot să le accept. Nu am nimic cu tinerii. Ei nu au cunoscut altceva. Şi cei mari nu au ştiut să-i înveţe. Nu pot, însă, să-i ascult indiferent.

 

Dar nu iert « monştrii sacri » care erau acolo şi aici dintotdeauna. Care au devenit « sacri » fiidncă cîndva ne-au făcut să visăm ceva şi au devenit « sacri » datorită şi prin visele noastre. Cum îndrăzniţi astăzi să-mi spuneţi că nu e bine să alegem din nou ?

 

Democraţie înseamnă discernămnt. Democraţie înseamnă implicare. Democraţie înseamnă toleranţă. Democraţie înseamnă responsabilitate. Democraţie înseamnă umilinţă şi demnitate. Democraţie înseamnă efort intelectual. Pentru a alege. Cu cît mai mult - cu atît mai bine !

 

Şi voi, stimaţi « ghizi sprituali », încercaţi să mă convingeţi că nu trebuie să am discernămînt, să fiu implicat, să fiu tolerant, să fiu responsabil, să fiu umil şi demn, nu mă creditaţi cu un minim efort intelectual.  Pentru a alege. Mă las de voi. Şi lăsaţi-mă în soarta mea.

 

Te-ai lepădat de … ? M-am lepădat ! Te-ai lepădat de… ? M-am lepădat ! Te-ai lepădat de… ? M-am lepădat !

Eu vreau alegeri ! Anticipate ! Uninominale ! Prezidenţiale ! De toate felurile şi cît mai des posibil !

 

 

Last Flashback and The End:

I still have a dream! Let freedom ring!

 


 
Partager cet article
3 novembre 2011 4 03 /11 /novembre /2011 14:19

Sînt depozitarul

amprentelor efemereLa_Porte_du_Paradis_Patrick-Racape.jpg

balansate metodic şi fatidic

pe balamale.

Liniile vieţii palmelor voastre

s-au împletit într-o funie

bună de spînzurat Destinul.

 

Predestinaţia-mi chiromantică

Îmi reduce existenţa la statutul

placid şi beat de

Profet.

 

Şi iată ce am a vă spune:

 

Există două realităţi distincte:

Înăuntru si în afară.

Atît!

Restul nu sînt decît invenţii

Ale minţilor voastre febrile.

 

Totul depinde de locul

Unde pune EL uşa

 

 

Imagine: Patrick Racapé "La Porte du Paradis"

Partager cet article
24 octobre 2011 1 24 /10 /octobre /2011 14:53
 Пасу беззубых словечек полк И, конечно, на них женюсь. 
 А я ввязался в бой...Ю. Шевчук 

 

 

Cum măsori Dumneata, Stimate Cititor, timpul?  Nu, nu fac referinţă la sistemul metric, ci la metronomul individual, acela care ne bate zilele, săptămînile, anii... Din ce este compus timpul Dumitale? Care ne sunt jaloanele existenţei?

Salvatorul week-end după săptămîna de lucru? Următorul epizod al serialului televizat? Etapa următoare din campionatul de fotbal? Cartea pe care ai citit-o?

Suta de euro trimisă de mama/tata plecaţi în iobăgie prin străini? Notele de plată pentru comunale aşteptate cu mare frică în fiecare lună? Următoarea scumpire a gazului, cărnii, şi a „pune-şi-singur-ce doreşti-căci-nu-dai-greş”?...

Sunetul de telefon de la fată/băiat plecat undeva departe şi care, cine ştie cum o duce acolo? Scîrţîitul de poartă sau huruitul de maşină mică (sau mare pentru unii) atunci cînd vine cu nepoţii pentru o zi-două? Iernile lungi? Verile scurte?

Noua colecţie de la Calvin Klein? Noul I-phone, I-pad, I-„dracu-mai-ştie-ce”?

O perioadă electorală? O demisie de guvern? O investitură de ministru? Un discurs politic?

Un zîmbet de prunc? O notă bună adusă de micul şcoler? O floare de la un cavaler?

Un nou statut pe Facebook, Odnoklassniki sau mai ştiu eu ce alt Tweeter?...

---------------------------------------

Punctul din.FR numără timpul în... postări pe blog, căci asta-i este şi menirea. Au fost 54 în 365 de zile. Cam o dată pe săptămînă... Mult? Puţin?  Dumnezeu şi Internetul ştie... şi acei 3156 de vizitatori care au citit părerile, poveştile, aiurelile mele. De 7943 ori. Aşa spune adminul. El ştie. Eu unul nu mai ştiu.

Am lansat aventura acum exact un an. Ziceam că a fost o necesitate fiziologică. Credeam că ştiu „de ce” şi speram ca „electroşocul salvator să nu devină scaun electric”... Scaun electric nu a devenit, dar se pare că am pierdut Nordul... Mă întreb dacă nu a fost vanitate pură şi sterilă... Astăzi număr bobocii... şi decid: „To be or not to be?”.  Mai citesc odată ce am scris mai sus despre timp... Il ascult pe Mr. Freeman... şi zic: TO BE! Aventura continuă! Cu aceeaşi „stîngăcia stilistică, gramaticală, lexicală, semantică” pentru care îmi cer mii de scuze...

Caut Nordul. Ca să ştiu unde-i şi ce-i cu Sudul, Estul şi Vestul . În rest: Qui m’aiment me suivent! Nu, nici chiar aşa. Cred că Qui aiment - me lisent e mai mult decît suficient.

 


 

Partager cet article
4 octobre 2011 2 04 /10 /octobre /2011 23:39

Bobocii s-au aliniat

Aliniere ! Drepţi !

Unu-doi ! Unu-doi !

Se numără

În sistem binar

Au ajuns şi ei numer(iz)aţi

 

Daţi foc la frunze !

Verdele s-a scurs în soare

Prea mult galben

Pentru-atîţia nebuni

Fac troc la negru :

Culoare pe ceva fum

 

Călare unul călare

Îşi chiuie beţia

Fermentată în must

Tînăr şi roşu

Ca anafora

Din templul nunţilor

Proliferînd

Ca hribii în ploaie

 

Ruşine atîta ruşine

Nu mai încape

În arătura nudă

În ramuri răşchirate

Spre cer aruncate

Într-o ultimă speranţă

De-a mai adăuga

Cîţiva centimetri

De celuloză

 

Pîna la venirea

Marelui alb

Inevitabilului ger

Stand by.

 

 


 

 

Partager cet article
2 octobre 2011 7 02 /10 /octobre /2011 12:34

Nu am rezistat. Am tradus pentru Dumneavoastră, stimaţi cititori, cîteva rînduri din Andreï Makine. Din ultimul său roman: Le livre des brèves amours eternelles (Cartea scurtelor iubiri eterne a ieşit şi în România, tradusă de Dan Radu Stănescu. Eu nu am acces la vreo versiune electronică, vă propun deci citeva frînturi traduse de mine) 

 

Iata si fragmentele.:

 

 

parada.jpg„Ah, aceste tribune… În Occident s-au scris tone de glose pentru a explica societatea în care noi trăim, ierarhia ei, aservirea mentală la care este supusă populaţia… Dar ei nu au înteles nimic ! Pe cînd aici e destul doar să deschizi ochii. Aparatchik-ul cel mai mahăr, uite-l se vede de-aici , în centrul tribunei, cu o pălărie neagră şi faţă plată ca o turtă. În jurul lui, respectînd minuţios preeminenţele, stau zbirii săi, cu cît sînt mai departe de el, cu atît sînt mai puţin importanţi. Logic. Modelul suprem rămîne a fi tribuna oficiala de pe Piaţa Roşie. Cîţiva militari pentru ca poporul să ştie care este puterea pe care se bazează Partidul. Şi cel mai interesant : aceste grile care împart tribuna în sectoare. În acel din dreapta se află şefii de întreprinderi, administraţia portului fluvial, cîţiva sindicalişti înalt plasaţi şi, ca să nu-i uităm pe proletari, trei sau patru fruntaşi ai muncii. Pe scurt, crema forţelor producatoare.  Forţele improductive, dar utile regimului sînt plasate în partea stîngă: rectorul universităţii, redactorii şefi ale ziarele locale, mandarini din rîndurile medicilor, cîţiva literari, într-un cuvînt – intelighenţia. Şi chiar la picioarele aparatului de conducători, sectorul familial unde sînt plasati soţiile şi copiii...”

 

...

 

„Bine, ştiţi Dumneavoastră, la drept vorbind, poporului nu-i prea pasă de aceste tribune...”

 

...

 

„Nu! Poporului chiar îi pasă! El are nevoie de ele! Această piramidă de capuri de porci îi este necesară ca o exprimare coerentă a arhitecturii lumeşti. Organizarea parcelelor îl reconfortează. E o religie laică. Şi acest cretin care urlă slogane în difuzor este echivalentul exact al unui popă care predică...”

 

...

 

„Să nu generalizăm... Aceşti manifestanţi...  nu sînt toţi la fel.  Am putea să definim...  trei categorii. Prima, majoritatea covîrşitoare, este o masă conciliantă care agrează confortul turmei. A doua categorie este alcătuită din acei care fac mişto, în mare parte din rîndurile intelighenţiei: ei repetă în cor sloganele, însă strigătul lor este doar o farsă, o bătaie de joc. Ei flutura drapelele cu o frenezie zeflemitoareşi poarta portretele şefilor de partid de parcă ar purta capete în vîrfuri de ţepi. În fine, a treia categorie e cea a revoltaţilor, destul de naivi pentru a spera să sfîrşească odată cu aceste defilări grotesce. Ei scriu pamflete, desenează afişe şi... şi... „

 

...

 

parada-2.jpg„Un scenariu de science-fiction. Mîine acest regim viermănos se prăbuşeşte, noi ne pomenim în paradisul capitalist şi pe aceste scări se ridică miliardari, staruri de cinema, politicieni bronzaţi... Şi în ţarcul intelectualilor, Jean-Paul Sartre, spre exemplu. Nu, el a murit, în fine, vor găsi ei pe cineva. Şi ştiti ce este cel mai ilar? Mulţimea va defila de parcă nu s-a întimplat nimic. Fiindcă puţin îi pasă de cine este în tribune, important e să fie pline. Iată ce dă un sens vieţii furnicarului nostru uman. Da, în locul statuei lui Lenin va trebui să găsim un play-boy în smoking. Se va face într-o zi. Şi în defileu vom regăsi din nou aceste trei categorii: somnambuli placizi foarte majoritari, cei ce fac mişto şi cîţiva rebeli marginali...”

 

-------------------------------

 

…..

 

iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna. 

Nichita Stănescu

Partager cet article
19 septembre 2011 1 19 /09 /septembre /2011 16:19

Am pus la licitaţie tot ce am:Frans_Hals_Youth_with_skull.jpg

 

Carnea mi-a cumpărat-o un săpunar.

A zis că face-un săpun calitate prima-ntîi!

Mă-ntreb la ce va servi:

Se va spăla înca unul pe mîini?

Ori îşi va-nălbi un altul obrajii?

Măcar unul de-şi va curăţa ochii de funingine...

Vor fi şi din acei care se vor spăla pe cur...

Dar mă-mbată viziunea unei fecioare

În lăutoare

Ce-şi pregăteşte corpul tînăr

pentru tainele nopţii...

 

Oasele i-au revenit unui laborator.

Au zis ca sînt un specimen cît se poate

De ordinar şi reprezentativ.

Bun de arătat la şcoală.

Material didactic.

Temă pentru acasă pentru şcoleri.

Au zis că am o rată normală a calciului

Şi porozităţi regulate.

Dar nu au măsurat

(să fi uitat?)

Loviturile din coaste,

Rata frigului,

Volumul de frică,

Elasticitatea coloanei vertebrale...

Păcat...

Aş fi preferat să ajung un accesoriu la teatru.

Să ma ţină un Hamlet

Şi să-mi spună: „Poor Yorick, I knew him, Horatio

Drept în găoace...

Ratat.

 

Pielea a fost vîndută unui tăbăcar.

A negociat dur.

A zis că-i vai şi-amar de pielea mea.

A zis că nu dă nici trei parale pe pielea asta.

Că nu are tenul necesar.

Că-i demodată

Şi nu corespunde standardelor europene...

Dar las-că bagă el nişte chimicale,

Nişte coloranţi ceva

Şi poate croieşte vre-o pereche

De mănuşi din ea.

Mi-aş fi dorit să ajung pe mîna unui taxidermist...

Dar, după cum au zis şi acei de la laborator,

Am fost prea ordinar

Pentru a fi împăiat...

Păcat...

-----------------------------------------

 

Doar dorul meu nu a găsit cumpărător...

Au zis că-i prea mare,

Prea greu de transportat,

Prea greu de calibrat,

Prea greu de-mpachetat...

 

Aşa şi am rămas:

Fără piele, fără carne şi fără oase.

Doar Dor.

DOR CURAT.

 

Imagine: Frans Halls Youth with skull

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher