Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
14 février 2014 5 14 /02 /février /2014 12:24
Podul peste Nistru, acel de la Otaci, cel dintîi,
Pe care, copil fiind, l-am trecut pentru prima dată
Pentru a ajunge la „Mojilău”, marcat în hărţi drept „Mohyliv-Podilskyï”,
Căci acolo, la „Mojilău”, se zvonea că s-ar găsi vopsea pentru podele.
De la înălţimea podului am privit fascinat
Apele bătrînului rîu pentru prima dată.
„Ce apă mare!”, m-am gîndit eu atunci.
„Ce copil mic!”, nu s-a gîndit Nistrul nici atunci
Şi nu se gîndeşte nici astăzi
Cînd îmi scald picioarele în apele lui răcoroase.
Ce i-s picioarele mele de vacanţier
Valurilor care au ieşit mutilate dintr-un baraj ucigător în susul lui
Şi care ştiu că le aşteaptă un altul asemănător mai la vale?!
Valurilor care duc în spate mizeria noastră plastificată...
Valurilor care au cunoscut altădată sîngele mizeriei noastre umane...
 
Podul feroviar pe care l-am trecut cînd am mers la Kiev în ’86, pe contra-sens,
În vara scăldată de razele radioactive ale Chernobylului...
Strigătul unui microbist în timpul meciului Dynamo Kiev – Dynamo Tbilissi
La care am fost cu tata: „Scoală, prostule, iarba este radioactivă!”...
Iar noi ne minunam cu părinţii de faptul
Cum ştiau ei la Kiev să păstreze curăţenia
Urmărind camioanele ce spălau metodic asfaltul străzilor...
Dar nu era decît o operaţiune de decontaminare şi spălare de praf radioactiv
Despre care noi nu ştiam încă nimic,
Nu ştiam încă nimic,
Încă nimic,
Nimic...
 
Podul feroviar peste care am trecut cînd am mers
Cu clasa în excursie la Minsk în ’88...
Oraşul în care nu se face glod nici după cea mai mare ploaie,
Unde rafturile magazinelor erau pline de toate cele,
Dar numai pentru locuitorii oraşului cu legitimaţie de locuitor al oraşului
Şi de unde proful nostru de geografie, Dmitri Moiseevich,
Printr-un prieten de la Minsk, cu legitimaţie de locuitor al oraşului Minsk,
A cumpărat realizarea de vîrf a industriei sovietice: un casetofon „Mayak”,
Tranzacţie purtînd însemnul prieteniei popoarelor,
Unica valabilă şi veritabilă: a face rost de „deficit” prin troc.
 
Podul peste care am trecut cînd am mers
Cu clasa în excursie la Leningrad,
Oraşul numele căruia se schimbă
În funcţie de direcţia de tir a cuirasatului Aurora
Şi unde în acel an ’90 se distribuiau cartele, blestemul acestui oraş,
Cartele pentru pîine, pentru carne, pentru zahăr...
Oraş în care am dormit plătind, în loc de ruble, cu făină şi untdelemn
Trecute peste podul de pe Nistru...
 
Podul de peste care în ’92 ne-au venit nişte T, model 80
Purtînd însemnul prieteniei popoarelor...
 pod-peste-Nistru.jpg
 

 Origine Imagine

Partager cet article
13 février 2014 4 13 /02 /février /2014 11:17

Podul peste Răut, cum te-ai duce de la Nicoreni „la gară”, astăzi Drochia...

Hatul moşiei satului peste care nu se trecea decît cu treabă vajnică...

Hatul pamîntului străbuneilor mei.

De-aici şi pîn-la pod a durat istoria...

 

Dar s-a găsit unul care l-a trecut

Şi a şters haturile odată şi peste toată viaţa,

Odată şi peste toate vieţile celor ce au fost duşi „la gară”...

Podul peste Răut nu se putea trece decît la costum

Sau în straie de duminică,

Dar s-a găsit unul care l-a trecut

Şi a deschis trecerea mulţimii spre gara de tren,

Mînaţi ca o cireadă de vaci şi suiţi în vagoane pentru vaci.

Vaci, care în alte timpuri nu aveau voie să treacă peste Răut.

Căci hatul era pînă la pod

Istoria era pînă la pod.

 

Dar s-a gasit unul care a trecut

Şi am avut de atunci alte poduri peste Răut,

Din ce în ce mai multe,

Peste rîul de-a lungul căruia mi-au şerpuit anii:

 

Podul de la autogara din Bălţi,

Peste care trecea de trei ori pe zi autobuzul cu care

Reveneam întotdeauna, în fiece vară, la Nicoreni;

 

Podul de lîngă blocul hidos de nouă etaje

La fel de hidos ca zecile de blocuri de nouă etaje

Din cartierul Dacia (astăzi) sau Octombrie (ieri),

Sau  БАМ* (ieri, astăzi şi mîine) – precum îi spune lumea,

Podul unde, copil, mergeam să-mi spăl bicicleta de noroi;

 

Podul de lîngă Спирт-завод**tren-diesel-Moldova.jpg

Peste care trecea troleul nr. 2

Cu care mergeam la Gara de Nord

Pentru a urca într-un tren diesel Bălţi –Ocniţa

Cu care mergeam la Drochia

Pentru a reveni întotdeauna, în fiece week-end, la Nicoreni;

 

Podul de lîngă Orhei

Peste care treceam de fiecare dată cînd mergeam la Chişinău

Şi peste care mai trec şi astăzi

Cînd revin întotdeauna, în fiece vară, la Bălţi;

 

Podul de la Orheiul Vechi peste care am trecut

Cu un francez pe care l-am adus într-o vară să-i arăt

Ţara prin care curge un rîuleţ pre nume Răut

 

Şi care, dacă i-aş lua T-ul din nume pentru a şterge tot răul

Lăsat în urma mea de atîtea treceri,

Ar rămîne un rîu pre nume Rău,

Şi care nu poate fi, el, pomenit în nume de rău,

Căci nu poartă nicio vină,

Căci nu poartă nicio vină!

 

Răutul care tot îmi face din ochiul de apă poluată

De Спирт-завод**-ul de la Bălţi: „Vino – Revino!”

De vină este acel care a trecut podul peste Răut

Şi care a încălţat istoria în ciubote de „chirză”***...

 

 

*БАМ (în rusă Байкало-Амурская магистраль): (în română Magistrala Baikal-Amur): Locuitorii oraşului Bălţi denumesc astfel, prin analogie, un cartier locativ construit pe locul unor mlaştini

**Спирт-завод (rusă) : în română Fabrică de alcool etilic.

***Chirză: (rusizm, de la  Кирза) : material de substituţie a pielii din care erau confecţionate ciubotele soldăţeşti.

 

Origine imagine:

 

 

Partager cet article
12 février 2014 3 12 /02 /février /2014 16:55

Care nici pod nu este,

ci doar cîteva scînduri peste un pîrău, o apă curgătoare,

cîteva scîduri aruncate peste o apă fără un nume al său, propriu,

dar care se scurge comun printre două dealuri,

pe care cei mai sprinteni o trec pur şi simplu sărind-o,

pe care cei mai nalţi o trec pur şi simplu păşind-o,

şi doar gospodinele îl folosesc cu adevărat

căci nu le stă lor bine vînturatice şi zburdalnice,

povara pruncilor aduşi pe lume şi gura ei, a lumii,

ţinîndu-le greu cu picioarele pe pămînt,

 

conecţiune fără de care am pierde şi ultima vlagă

care ne dă aripi şi ne permite să ne zburătuim,

şi ele ne aşteaptă acolo jos, alături de iarba moale,

şi apa tămăduitoare de bătături

gata să ne prindă în braţele lor puternice şi atot-primitoare, şi atot-iertătoare

de mamă

atunci cînd, Icari nechibzuiţi, cadem răpuşi din înălţimi...

 punte.jpg

şi ele tot îi bat la cap pe soţii lor războinici

să se-oprească, să le-asculte, să se-ocupe de cele lumeşti,

căci cine alţii să le poarte de grijă ?

să mai pună cîte-o scîndură peste pîrău

în locul celei care a putrezit

ca să poată ele, gospodinele, trece apa fără nume...

 

iar bătrînii nici nu mai trec pe-acolo,

ştiind bine că mai au doar un singur pod de trecut

dar care ? care anume ?

şi-atunci, de frică, nu mai ispitesc degeaba scîndura de peste pîrău.

să nu fie ea ultima,

să nu fie ea ultima...

 

Origine imagine

 

Partager cet article
4 février 2014 2 04 /02 /février /2014 17:20

"Lumea nu-ş’ de ce nu „se încape”, „nu încape de sine însăşi”, curat să zici că înăuntrul acestei lumi mai e o lume, care o roade, o sfîşie, o devorează... Cea lume, pe care o vedem la lumina zilei, nu-i cea mîngîietoare, pentru că o arde sîmburele ei de foc..."

Vasile Vasilache, "Elegie pentru Ana-Maria"

Cum n-ai face, cum n-ai da; şi-aşa, şi pe dincolo, dar rezultatul e acelaşi : un bucluc. Exact ca-n bancul cela rus cu lăcătuşul care, oricît de mult n-ar încerca, invariabil asamblează un Kalashnikov. Orice iniţiativă ori intenţie, oricît de bună, neapărat se face cu bucluc. La toate nivelele: de la guvernanţi pînă la cele mai simple relaţii omeneşti.

Char de la Mort-fragmentCel mai uşor este, bineînţeles, să dai vina pe o imaginară forţă malefică, care, chipurile, ar fi blestemat bucata aceasta de pămînt… Jocurile se fac acolo, în altă parte, în cercuri mult mai înalte, unde se duce o luptă continuă a „binelui” cu „răul”, a occidentului cu estul, a nordului cu sudul, a creştinismului cu „păgînismul”, a… mă rog, lista e lungă şi fiecare o poate continua în funcţie de propriile cunoştinţe şi viziuni ale universului.

Acolo undeva se duc lupte, noi, sărmanii şi eternii suferinzi, încercăm să ne descurcăm în limita posibilităţilor şi frontierelor delimitate de măreaţa bătălie (imaginară?), dar... nu reuşim să producem decît un bucluc.

Da, suntem o ţară post-dictatorială, fără cultură democratică. Corolarul acestei afirmaţii este incapacitatea de a ne imagina şi asuma libertatea... Nu este un lucru uşor, iar noi nici nu am încercat încă să înţelegem ce înseamnă „libertate”, ce mîncare de peşte este şi cu ce sos se mănîncă.

Da, suntem o ţară decimată. (Cuvîntul „decimat” este aici prea inocent: în doar 10 ani între 1940 şi 1950, dacă e să ne referim la spaţiul actualei Republici Moldova, am pierdut circa 1/3 din populaţie! Pentru a înţelege amploarea catastrofei, închipuiţi-vă o ţară precum Franţa pierzînd în următorii 10 ani 22 mln!...)

Da, într-adevăr se duc lupte, inclusiv geopolitice, acolo „sus”...

Dar pot oare toate acestea fi un alibi? Poate nu sunt decît un paravan după care prea lesne ne ascundem? Căci bucluc iese chiar şi acolo unde s-ar părea că nu are cum să iasă. Sunt lucruri care par evidente şi pentru care nu este nevoie nici de democraţie, nici de libertate, nici mîna oricărei supra-puteri nu prea are treabă cu ele... Sînt lucruri pentru care e necesar doar bunul simţ şi o anumită igienă de viaţă... Dar uite că nu funcţionează...

Orice (şi oriunde) n-ai face, tot cu bucluc iese... În politică, în reforme, în economie, în relaţia cu ceilalţi, în orice... „Capra vecinului” nu are paşaport moldovenesc albastru, dar la noi pînă şi ea este buclucaşă...

Şi nu solul este vinovatul sau „poziţia geografică”, ci gunoiul din capetele noastre. Ori pur şi simplu faptul că nu ne deranjează gunoiul. Ne acomodăm cu el alături. Din toate lucrurile pe care ar fi trebuit să le tolerăm, noi tolerăm gunoiul. Nu sîntem decit nişte buclucaşi...

Eu unul încă nu am găsit cum să scăpăm de bucluc... Mult timp am crezut că soluţia rezidă în educaţie. Nu, nu este. Dar absolut deloc. Educaţia (în sens de şcoală, erudiţie) nu face decît să perfecţioneze buclucul. Să-i dea rafinament... Am sperat (şi undeva mai sper, dar am dubii din ce în ce mai mari) că ieşirea din acest impas s-ar face prin lectură în particular ori prin cultură mai la general, dar cultura este ceva foarte individual, unde relaţia cu alţii este secundară... Lipseşte ceva coagulator, transversal... Ceva care ar discalifica potlogăria din start, care ar scoate mîrşăvenia din însăşi cîmpul acceptabilului: să nu faci gunoi, dar nici să nu-l accepţi... Ceva care ar face buclucul imposibil... Paradoxal, dar o eventuală soluţie colectivă îşi are originea în deciziile individuale.

Ori poate nu am dreptate? Poate e ceva cultural şi ar trebui să ne împăcăm cu gîndul că sîntem şi noi „balcanici”...

Ştiţi cum numesc bulgarii urna pentru gunoi? Simplu: BUCLUC.

Imagine: Théophile Schuler, "Le char de la mort" (fragment)

Partager cet article
30 janvier 2014 4 30 /01 /janvier /2014 17:11

Corbul negrucorbului-meu.jpg

Aşteaptă

Cocoţat

Pe balustrada

Imobilului

De peste drum

Fixîndu-mă

Cu o insistenţă

Apăsătoare

Urmărindu-mi

Cu o atenţie

Flămîndă

Fiecare spasm

Al peniţei

Fiecare scăpătare

A degetului

Pe semnele roase

Ale tastelor.

 

Şi sciu

Aceste rînduri

Şi simt cum

Negrul

Părului meu

Transvazează

Direct

În penajul lui...

 

Mă macină

Şi mă chinuie

Un gînd:

Cum boala

Să-l fac

Să plătească

Pentru melanina

Suptă?

 

Că doar

N-o să stea

El acolo

Negru

Şi eu aici

Sur

Gratuit?

 

Imagine: Franck Lestard, "Vanité"

Partager cet article
13 janvier 2014 1 13 /01 /janvier /2014 17:22

Cădere liberăchute_libre-copie-1.jpg

Direcţie vectorială

Fără alternative

Verticalitate

Cu o finalitate

Invariabilă

Şi viteză

Calculabilă

a = F / m

Accelaraţie

Spre neant

Chemare telurică

Fatală

Privim în jos

Înspăimîntaţi

Sperînd fiecare

În sinea lui

Pentru sine

În forul interior

Dorinţă concavă

Ca forţa

Coagulatoare

A humei

Să ne menţină

Întregi

Cînd se va întîmpla

Fatidicul „Big Bang”

Întilnirea noastră

Cu limita de jos

 

Aripi!

Daţi-ne aripi!

Sau cel puţin

O paraşută...

 

Cine vinde aripi?!

Cît costă aripile?!

 

Atenţie: pe piaţă

Au fost depistate

Aripi contrafacute!

 

 Origine imagine

Partager cet article
9 janvier 2014 4 09 /01 /janvier /2014 15:48

rastignacambitieux.jpgA fi moral într-o lume imorală este imoral

Imre Kertész, „Procesul verbal”

 

Se întimpla „în april, în april” al depărtatului an 1961, cînd tata şi mama aveau cîte 11 ani fiecare, Stalin era mort de 8 ani, „Frunze de dor” avea 4 ani, „Zbor frînt” urma să apară peste 5 ani, pînă la „Singur în faţa dragostei” mai rămîneau 8 ani, iar „Noroc” avea să-i facă inexistenţi pe „Beatles” pe meleagurile noastre peste exact 6 ani, cam în aceeaşi perioadă cu „mai 1968” de la Paris...

Ceea ce urma să spună omuleanul ăla în scafandru oranj, a devenit deviza unei epoci pentru o umanitate întreagă: „Поехали!!!”.

Приехали...

A mai fost Perestroïka. Eu am trăit-o! Eu sunt un copil al acestei epoci! Nu, nu eu am făcut-o, căci eram prea mic... A fost mai intens: eu am crescut în ea! Nu aş putea compara anii 60 cu Perestroïka. Este un exerciţiu la fel de inutil şi imposibil precum încercarea de a compara echipele Braziliei de fotbal din 1970 cu cea din 1994...

A murit şi ea.

Stranie senzaţie îmi lasă timpurile noastre. Intrăm într-un an electoral, dar nu mă regăsesc în nicio formaţiune care îşi va disputa turta. Mai rău, nu mă regăsesc nici în opiniile care circulă: pe net (pe reţelele sociale în mod special), la radio (televiziune nu privesc, ori privesc foarte puţin, insuficient pentru a şti ce opinii predomină), în presă...

Există cîteva discursuri-tip cu atribute argumentative bine construite şi ambalate care (re)ies unul din altul ca din păpuşile ruseşti şi care îţi sunt propuse pe un talger (cu bordură albastră?). Nu ai decît să alegi şi... la luptă, tovarăşe! Шаг вправо.Шаг влево: Расстрел!

Şi dacă ele sunt false?

Iar ele sunt false!, căci realitatea este implacabilă... Atunci cînd un hoţ îţi vorbeşte despre combaterea corupţiei şi îşi măreşte salariul; cînd un contabil închide (fiindcă nu-i iese la socoteală) şcoli şi creează inegalităţi şi bariere impenetrabile pentru accesul la învăţămîntul de calitate, dar este lăudat pentru „îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt”; cînd ţi se vorbeşte despre bunul simţ, solidaritate (se fac pînă şi apeluri la gesturi caritative!), dar vezi reportaje despre cum aceiaşi demnitari construiesc palate, iar construcţia lor îţi este prezentată drept o recompensă pentru muncă onestă întru binele ţării (pentru care îşi împart pînă şi înalte distincţii de stat), ţară în care nu se ajung bani pentru şcoli şi spitale şi, respectiv, sunt necesare acte de caritate, etc., etc., aceste discursuri nu pot fi valabile!

Opoziţia? „Opoziţia” face exact acelaşi lucru, voalaţi de celelalte discursuri de pe „talgerul cu bordură albastră”.

Acei care ar trebui să formuleze altfel de discursuri nu o fac. Din lene, din lipsă de timp, din lipsă de interes, din incapacitate de a le formula (căci îşi asumă roluri false)...

Noi am avut idealuri, ei au doar interese”, zicea Ana Blandiana, dacă nu greşesc (iar dacă greşesc, asta nu schimbă nimic, oricum).

Acei care nu ştiu să formuleze un discurs, formulează concluzii: „Toţi sunt la fel. Toţi sunt hoţi. Сталина на них нет...”. Şi acţionează în consecinţă: pragmatic şi raţional. Cine poate – integrează sistemul, cine nu – pleacă. Iar dacă cineva le cere cu insistenţă să facă un efort, să formuleze şi altceva decît concluzii, ei aleg a lehamite din păpuşile ce le stau la dispoziţie. Ceea ce nu modifică însă comportamentul sau acţiunile lor. Fiecare, deci, acţionează exact la fel, indiferent de ce veşminte discursive poartă. Discursurile (inclusiv politice) sunt complect decorelate de cotidianul şi comportamentul cetăţenilor (atunci cînd, şi mai rău, nu-l contrazic)...

În ceea ce mă priveşte, din prefabricate folosesc doar conserve alimentare (foarte rar), atît. Eu, copilul Perestroïkăi, am fost nevoit să caut răspunsuri. Libertatea cuvîntului (Glasnost’) a mai dezlegat din limbi şi peniţe. A existat o perioadă foarte scurtă de timp cînd vechile credinţe au fost zdruncinate (dar încă nu şi oficial), iar un alt „adevăr instituţional” nu a fost propus. Am fost nevoit să-mi construiesc propriul adevăr, bazat pe ceea ce văd, nu pe ceea ce mi se spune, pe lecturi, la urma urmelor...

Drept consecinţă, am învăţat să caut răspunsuri şi să nu cred păpuşilor (cică la noi există şi „păpuşari”, dacă nu aţi uitat de ei).

Acei care au făcut perestroïka nu au ştiut, de fapt, să facă acest lucru. Perestroïka lor a constat în a schimba o păpuşă pe alta. Au reuşit. Şi s-au apucat de educat generaţii. Fiindcă ei erau atunci făuritorii, pe cînd copiii perestroïkăi erau încă mici. Acum fiii perestroïkăi au crescut, dar îi au în faţă pe acei care au făcut Perestroïka şi în spate pe acei care au fost educaţi de acei care au făcut Perestroïka. Copiii Perestroïkăi sunt strînşi între două fălci ale menghinei compuse din acei care manipulează păpuşi... Şi presiunea este mare... Elitele de altădată îşi promovează, ca şi oricare dascăl, ucenicii.

Dar poate păpuşile sunt acelea care au dreptate? Poate e mai bine să aplauzi cînd e necesar, să deschizi o matrioşcă cînd este util, să-ţi trăieşti viaţa după regulile lor?... De cîte ori nu mi s-a spus: „Toată lumea face aşa şi pe dincolo, şi tu?”, „Tu îl cunoşti pe cutare sau cutărică, la o ocazie nu ai putea să-i spui să...?”. Sau întrebarea fatală: „Şi ce ai tu din asta?”...

Dacă toată lumea te consideră prost, poate ar fi cazul să-i dai dreptate? Cum zic unii din amicii mei: „Trebuie să te încadrezi în sistem pentru a-l modifica din interior...”? Ei se încadrează (straniu, dar nu se prea văd modificări în sistem)... Eu nu pot. Educaţia nu-mi permite...

Poate are dreptate tînărul Rastignac atunci cînd, privind luminile Parisului (de la înălţimea Montmatre-ului probabil, pe unde îmi place şi mie să mă plimb, într-o doară fie spus) la picioarele lui, zice: „ A nous deux maintenant!”? Ori nu acesta este modelul (şi pot fi date la gunoi toate comentariile literare care îl califică pe intrepidul Eugène de om fără scrupule, arivist şi intrigant) atît de promovat şi adulat astăzi? Nu acesta este modelul „omului de succes” spre care tinde orişicare? Căci ce a rămas din Quijote? Memoria unui nebun sărind ca un idiot la nişte banale, dar atît de reale, mori de vînt? Noroc de el ca a avut un Sancho alături şi de un Cervantes care i-a înveşnicit delirul...

Să nu credeţi, îmi caut şi eu de „fericirea” mea cum pot şi nu sunt adeptul utopiilor idilice, dar, precum zicea Boris Vian, „Ce qui m'intéresse, ce n'est pas le bonheur de tous les hommes, c'est celui de chacun”.

De nu, mai este şi varianta locotenentului Ragaiac, făcîndu-şi datoria conştiincios, cu un zel moderat, aşteptînd să-i cadă Rusoaica în braţe.

 


 

 

Partager cet article
18 décembre 2013 3 18 /12 /décembre /2013 17:13

Singur Tank-Man.jpg

Stai

În transcendenţă

Absolută

În faţa unei

Coloane

Tip 59

Ce nu incumetă

Să-ţi strivească

Ochelarii

Nici să-ţi păteze

Cămaşa

Albă

De sărbătoare

Fiul lumii

Ca un zeu

Imbrăţişînd

Speranţele

Universului

Lăsînd

În urmă

Tot lumescul

În chiar clipa

Cînd ai făcut

Primul pas

Te-ai desolidarizat

De noi

Ai renunţat

La mamă

Tată

Frate

Soră

Fecior

Fiică

Şi ne-ai lăsat

Să ne zbatem

Să ne batem

Să ţinem piept

Bîtelor

Gloanţelor de cauciuc

Gazelor lacrimogene

Furtunurilor de apă

Ciubotelor cu bot de fier

La Chişinău

Pungeşti

Madrid

Sofia

Atena

Kiev

Oriunde

Peste tot

În chiar clipa

Cînd ai făcut

Primul pas

Ne-ai făcut

Să fim mai vii

Partager cet article
15 décembre 2013 7 15 /12 /décembre /2013 17:17

кирпичные рожи вещают с экранаperete-kremlin.JPG

о том как стены нам вместе придётся класть.

почти как кремлёвского цвета стены,

ну может быть хуже, но только немного,

в масть бы попасть !

 

из ящика пялятся мундирные лица,

они нас гоняют : „тебе – на вот лыжи, тебе – карабин,

а ты что-то низок, сказал прямо в лоб,

тебе - не на лыжи, тебе - прямо в боб!”

 

кирпичные рожи, бетонные лица...

а нам бы остаться, остепениться,

немного отмыться и снова родиться...

 

кирпичные рожи вещают с экрана

о том как стены нам вместе опять прошибать,

о том что догоним, вот-вот перегоним...

 

и строим мы стены ни шатко ни валко

стреляем неплохо, бобслей, вот, спустили...

а он улетел. видать гололёд надоел

и в тёплые дали хотел...

 

все лица в погонах, сплошной перезвон!

когда-ж-мы догоним

что все они гонят?

когда-ж-мы, спросонья,

бумажные уши глазами проколим?

 

такой вот прогон,

такой самогон...

вот так и живём...

вот так и живём...

Partager cet article
10 décembre 2013 2 10 /12 /décembre /2013 15:42

pantofi-copie-1.JPGDe cînd ma ţin minte tălpile pantofilor mei crapă exact la un an.

 

Mult timp am crezut că sunt prea sărac şi că tălpile crapă din cauza că pantofii sunt prea ieftini.

Am cumpărat pantofi scumpi: tălpile pantofilor au crăpat exact la un an.

 

Mi-a spus atunci un cineva avizat că am picior plat şi tălpile crapă din cauza că aş călca prea apăsat.

Am cumpărat pantofi ortopedici: tălpile au crăpat exact la un an.

 

Poate crapă de prea mult umblat?

Ce pantofi ar rezista pe-un picior zbuciumat?

 

Eu nu ştiu cum fac acei care poartă pantofii cu anii...

 

Va veni el o zi cînd talpa pantofilor mei va ţine, chiar fiind şi din hîrtie, dar pîn-atunci mai am de umblat, mai am de-alergat.

 

Mai am încă pantofi de cumpărat.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher