Am pus la licitaţie tot ce am:
Carnea mi-a cumpărat-o un săpunar.
A zis că face-un săpun calitate prima-ntîi!
Mă-ntreb la ce va servi:
Se va spăla înca unul pe mîini?
Ori îşi va-nălbi un altul obrajii?
Măcar unul de-şi va curăţa ochii de funingine...
Vor fi şi din acei care se vor spăla pe cur...
Dar mă-mbată viziunea unei fecioare
În lăutoare
Ce-şi pregăteşte corpul tînăr
pentru tainele nopţii...
Oasele i-au revenit unui laborator.
Au zis ca sînt un specimen cît se poate
De ordinar şi reprezentativ.
Bun de arătat la şcoală.
Material didactic.
Temă pentru acasă pentru şcoleri.
Au zis că am o rată normală a calciului
Şi porozităţi regulate.
Dar nu au măsurat
(să fi uitat?)
Loviturile din coaste,
Rata frigului,
Volumul de frică,
Elasticitatea coloanei vertebrale...
Păcat...
Aş fi preferat să ajung un accesoriu la teatru.
Să ma ţină un Hamlet
Şi să-mi spună: „Poor Yorick, I knew him, Horatio”
Drept în găoace...
Ratat.
Pielea a fost vîndută unui tăbăcar.
A negociat dur.
A zis că-i vai şi-amar de pielea mea.
A zis că nu dă nici trei parale pe pielea asta.
Că nu are tenul necesar.
Că-i demodată
Şi nu corespunde standardelor europene...
Dar las-că bagă el nişte chimicale,
Nişte coloranţi ceva
Şi poate croieşte vre-o pereche
De mănuşi din ea.
Mi-aş fi dorit să ajung pe mîna unui taxidermist...
Dar, după cum au zis şi acei de la laborator,
Am fost prea ordinar
Pentru a fi împăiat...
Păcat...
-----------------------------------------
Doar dorul meu nu a găsit cumpărător...
Au zis că-i prea mare,
Prea greu de transportat,
Prea greu de calibrat,
Prea greu de-mpachetat...
Aşa şi am rămas:
Fără piele, fără carne şi fără oase.
Doar Dor.
DOR CURAT.
Imagine: Frans Halls Youth with skull
