De-a lungul timpului, din momentul în care s-a propus modificarea sistemului electoral în Republica Moldova, m-am pronunţat împotriva ei. Iată aici doar o mostră, de la emisiunea Alb&Negru (puteţi vedea un fragment specific aici) de astă vară.
Acum pare-se că s-a bătut totul în cuie și rezultatul la care s-a ajuns este strigător la cer prin prin absurditatea lui. A da vina însă doar pe comisia care a desenat circumscripțiile ar fi o eroare, deşi… Despre argumentele domnului Ostaf am scris deja în comentariile săptămanii pe Deschide.md, nu doresc să revin. Luni, ne-a năucit deja şi preşedintele acelei comisii în persoană, dl. Iurie Ciocan: “Teoria și standardele propuse de Comisia de la Veneția, de Consiliul Europei spun în felul următor: „Circumscripțiile uninominale reprezintă anumite teritorii, pentru a da reprezentare politică acestor teritorii”. Așa am făcut noi și cu circumscripțiile în afara țării. Noi am dat reprezentare teritoriilor – la vest de Republica Moldova, la est de Republica Moldova, pe teritoriul Euroasiei și în SUA, și Canada.” La acest argument-beton eu am o întrebare: dar de ce un teritoriu într-atât de vast precum Africa nu a primit circumscripție? Dar Antarctica? Unde să voteze cămilele din Sahara și pinguinii?...
Dar să lăsăm comisia, căci absurdul din Parlament a venit... Am zis și mai repet și aici: toate sistemele electorale – proporţional, uninominal sau o corcitură precum acel mixt – își au dreptul la viață și pot funcționa destul de bine. Totul e o chestie de logică în care să nu se devieze de la un principiu fundamental: reprezentativitate și respectul mandatului acordat. În cazul sistemului proporțional problema Republicii Moldova nu ținea atât de modul în care erau aleși deputații, cât de respectul mandatului. Alegătorul alegea un partid. Numai că mandatul deputatului nu era unul corespunzător, legat de partid, respectiv de votul alegătorului, ci era unul moștenit de pe timpurile când aveam uninominale... Pentru a-l face mai coerent, era suficientă o simplă regulă: dacă deputatul ieșea din partid, trebuia să-și depună și mandatul de deputat, iar partidul să aducă o altă persoană de pe liste în Parlament... Această simplă regulă are și dezavantaje, dar nu acesta este subiectul articolului și nu intenționez să discut ceva ipotetic. Eu unul sunt adeptul unui sistem uninominal, însă am recunoscut din start că o modificare a sistemului electoral ar fi una prea anevoioasă și tehnic extrem de dificil de realizat, practic imposibil în condițiile de astăzi...
Parlamentul a decis altfel. Legea adoptată nu lăsa din start o mare marjă de manevre pentru comisia responsabilă să delimiteze circumscripțiile. Două prevederi din această lege fac ca noul sistem de vot să fie unul totalmente deconectat de realitate și reduce considerabil nivelul de reprezentativitate democratică în parlament: votul în doar un singur tur și delimitarea (prin lege!) dimensiunii unei circumscripții... Să le vedem:
Votul în doar un singur tur: Voi folosi o mică parabolă pentru a descrie cât de aberantă este această prevedere. Să presupunem că într-o circumscripție oarecare există aproximativ 15% din populație care preferă mămăliga și 85% care o detestă și consumă doar pâine. Numai ca mămăligă există doar de un singur fel, iar pâine – câtă vrei. Printre acei 85% sunt iubitori de pâine de secară, de franzeluţe, de baghete franțuzești, de turte, de pâine albă și puhavă coaptă la cuptor ca la bunica, de pâine cu cereale, ș.a.m.d. Și iată că la alegeri se prezintă un candidat care propune mămăligă și vreo zece care propun fiecare felul său de pâine. Dacă e să presupunem că toate felurile de pâine sunt gustoase, voturile s-ar dispersa aproximativ egal. 85/10 = 8,5. Într-un asemenea sistem iubitorii de mămăligă, net minoritari, dar care sunt 15%, câștigă! Asta zic și eu reprezentativitate! Desigur, iubitorii de pâine ar putea anticipa și face coaliții înainte de alegeri, dar... oare acesta este scopul unui sistem democratic? Vă las să transpuneţi această parabolă inocentă în peisajul politic din R. Moldova...
Delimitarea (prin lege) a circumscripţiilor: Parlamentul a decis din start: o circumscripție va include 50 – 60 de mii de alegători. Punct. La prima vedere, nimic deosebit. Cu toate acestea, detaliul respectiv a avut o bătaie lungă și însemna din start imposibilitatea de a atribui circumscripții în străinătate. Într-un sistem de vot proporțional localizarea alegătorului nu are importanță decât pentru a prevedea numărul de birouri de vot necesare. Ceea ce contează cu adevărat este faptul ca alegătorul să-și poată exprima opinia și să n-o facă dublu, adică să nu trișeze. S-au cheltuit bani enormi pentru ca sitemul, an după an, să se adapteze acestor imperative. Înregistrare electronică, deschidere de birouri de vot în străinătate, etc., etc... Toate astea nu mai au nicio valoare astăzi, ori una relativ mică. Într-un sistem proporțional nici barem felul în care sunt alcătuite listele electorale nu contează chiar într-atât de mult. Importante sunt voturile valabil exprimate și posibiliatea de a vota. Ei bine, sistemul pe circumscripții e cu totul altă mâncare de pește! Sistemul uninominal (sau mixt) presupune o domiciliere strictă a alegătorului la o circumscripție anume. În baza acestor „domicilieri” se fac circumscripţii şi ele au incidenţă directă asupra reprezentativităţii! S-a vorbit de-a lungul anilor despre listele electorale și calitatea lor dubioasă... CEC-ul a zis întotdeauna că totul e în regulă, dar aceste discuții au fost oarecum tangențiale căci, repet, nu este un factor determinant pentru rezulatatele scrutinului într-un sistem proporțional. Dacă alegătorul X este înscris undeva pe o listă în Prăpădiții de Jos, iar el votează la New York, acest lucru este oarecum secundar... Bine, el va crea doar o cifră umflată a absenteismului, dar cu incidență limitată asupra repartiției mandatelor și reprezentativității...
Într-un sistem pe circumscripții, însă lucrurile nu se mai prezintă la fel! Alegătorul X, teoretic, ar trebui să voteze la Prăpădiţii de Jos, căci automat a fost domiciliat conform listelor existente astăzi. Și circumscripțiile au fost calculate în funcție de această „domicilere” și... în limitele legii adoptate. Parlamentarii au ignorat totalmente structura demografică a țării și numărul considerabil al emigraților! Deliberat? Întrebarea rămâne deschisă...
Domicilierea alegătorilor este un proces anevoios. El necesită timp, comunicare eficientă și... cultură democratică de înalt nivel la alegători. În Franța, spre exemplu, fiecare alegător are un Carnet de alegător pe care scrie clar circumscripția din care face parte. În ziua alegerilor nu poți vota decât la biroul de vot indicat. Desigur, sunt prevăzute sisteme (precum votul prin procură sau votul prin corespondență) care ar putea palia o eventuală absență... Alegătorul poate să-și schimbe domicilierea electorală în cazul în care își schimbă reședința prezentându-se la noua primărie la „biroul alegerilor”. Și nu o poate face, pentru alegerile din anul Y+1 (să zicem 2018), decât până pe 31 decembrie ale anului Y (31/12/2017 pentru 2018). Este oare transpozabil un asemenea sistem și pentru R. Moldova? Complicat de spus. În primul rând fiindcă avem o rată a emigrației extrem de înaltă. Apoi, mai avem o cultură democratică practic inexistentă, subminată ani de-a rândul de nerespectarea mandatului în sistemul actual... Dacă și am presupune că s-ar putea face ceva, atunci acest lucru ar necesita timp și eforturi, inclusiv financiare, considerabile...
Cele spuse mai sus mă fac să cred că noul sistem de vot va fi mult mai puțin reprezentativ (a se citi „democratic”), avantajează net „iubitorii de mămăligă” și diluează enorm de mult (aproape în jumătate) ponderea emigraților în procesele democratice din Republica Moldova.
Dacă doriți să vă jucați de-a anticiparea, e relativ simplu: pentru 50 de deputați aplicați rezultatele unui sondaj cât de cât credibil. Pentru ceilalți – considerați că majoritatea covârșitoare vor fi mămăligari... Uite-așa o democrație avem astăzi, Domnii mei... Dar mai rămâne un an. Multe se mai pot întâmpla...
P.S.: Fiind și eu un iubitor de mămăligă (în proporție de 15%, căci altfel consum pâine) țin neapărat să-mi cer scuze față de fanii acestui produs culinar autohton. Exemplul respectiv nu a fost folosit cu intenția de a jigni pe careva.
