Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
26 février 2017 7 26 /02 /février /2017 15:04
Poem aeronautic

Niciodată nu am crezut

în zborul avioanelor

mai ales atunci când a trebuit

să urc la bord

cum poţi crede că

40 de tone de materie

poate să zboare?

 

Eu în genere nu prea cred în zbor

 

Şi cum poate să mă ridice el pe mine

care nici măcar propriile gânduri

nu prea ştiu cum să le înalţ?

 

Mă uit la valizele care sunt încărcate

în cală

şi încerc să-mi închipui

ce mizerie a fost ticsită în ele

îmi pare că ar trebui să rămână

pironit la sol pentru vecie.

 

Mă uit la vecinul meu,

bun pentru un spot anti-Junk food

şi ma gândesc:

ce bine că nu sunt obligat

sa gândesc politic corect.

Da, la asta ma gândesc

nu mă mai gândesc la zbor

prefer să nu mă mai gândesc la zbor

cu asemenea vecini

 

Niciodată nu m-am temut

să zbor cu avionul

chiar dacă nu cred.

 

stiu cum zboară, dar nu cred

 

Totul e simplu: de fiecare dată

arunc o monedă:

dacă cade capul – o să zboare

dacă cade pajura – se va-nălţa

 

Iar eu întotdeauna

am crezut

în profeţia monedelor

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article

commentaires

Liviu Antonesei 27/02/2017 18:19

L-am furat abia seara, dar nu mi-a scăpat!

Vitalie Vovc 28/02/2017 23:19

Maître, eram fericit si pentru simpla lectura :) !

Liviu Antonesei 26/02/2017 15:17

Foarte frumos. Dimineață îl fur!

Vitalie Vovc 26/02/2017 15:56

multumesc! ne mai descretim fruntile :) !

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher