Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
22 février 2017 3 22 /02 /février /2017 15:40
Podul de flori, 1990

Podul de flori, 1990

Cândva demult, căutând cifre exacte despre impactul anexării Basarabiei în urma pactului Hitler-Stalin (cred că ar trebui să renunțăm într-un sfârșit la apelaţiunea istoriografică tradițională „Ribbentrop – Molotov” pentru a spune lucrurilor pe nume) și sovietizării acestui teritoriu, am dat de o cifră absolut monstruoasă: între 1940 și 1950 spațiul geografic respectiv a pierdut 1/3 din populație!

 

Îmi veți spune că nu doar sovieticii au „contribuit” la acest genocid și că nu doar etnici români au avut de suferit (Ceea ce ar invalida și termenul de genocid, consideră unii. Să-i zicem „exterminare în masă”, dacă doriți, dar asta nu schimbă mult esența) și am să vă dau dreptate. Nici nu-mi propun să mă lansez în această competiție diabolică. Tocmai din această cauză și consider că trebuie să renunțăm la denumirea uzuală a pactului sus-menționat, căci consecințele lui au depășit cu mult acea delimitare geografică de la care a început, în treacăt fie spus, și al doilea război mondial. Stalin și Hitler trebuie puși alături și tratați ca atare!...

 

Există astăzi surse și cercetări credibile (dar sunt prea puține materialele de popularizare ale lor, din păcate) care ar aduce destulă lumină asupra fiecărui epizod al acelui măcel...

 

Dar textul meu nu este despre „adevărul istoric”.

 

Așa dar, avem o situație: în doar zece ani un teritoriu pierde 1/3 din populație... Economic vorbind această țară este practic condamnată (din punctul de vedere al unui sistem economic viabil și relativ uman), oricare nu ar fi modelul ales și mă refer la modelele, să la zic așa, „în circulaţie”. Fiindcă aceste modele sunt bazate pe demografie și pe niște sisteme de repartizare care ar presupune o forță de muncă activă care produce ceva. Într-o formă extrem de caricaturală, putem spune astfel: oricare nu ar fi forma de organizare statală, întotdeauna trebuie ca cineva să producă ceva care ulterior să fie repartizat într-un fel oarecare de către putere. Punct. Restul sunt variabile ajustabile. Aveam nevoie de această abordare, cinică până la neputință, pentru ca să înțelegem că atunci când pierzi 1/3 din populație (și ne dăm bine seama că cele mai mari pierderi le-a suferit anume tranșa demografică producătoare), situația nu este deloc bună, fii tu măcar și de zece ori URSS.

 

După 1950 această pierdere a fost compensată de către puterea centrală printr-o recolonizare masivă a teritoriului. Nu vom exclude din această ecuație nici politica de deznaționalizare forțată, căci tinerii moldoveni erau cvazi sistematic „repartizaţi” în fundurile uniunii, dar trebuie să înţelegem că „recolonizarea” nu putea fi evitată (să te întrebi dacă nu acesta a fost și scopul de la bun început, dar cred că mai degrabă adevărul e de natura „luptei de clasă” ţinând cont de similitudinile cu care au fost tratate şi alte regiuni ale URSS).

 

Pentru a anticipa anumite observaţii, vom menționa că același proces a avut loc cam pe toată întinderea uniunii. Parțial URSS a compensat această pierdere prin supra-utilizarea forței de muncă disponibile (GULAGul) și exportul masiv de materie primă, dar, orice nu s-ar spune, sistemul nu a rezistat...

 

Să revenim însă la RSS Moldova. Pierderile populației au fost compensate. Mai mult, au fost compensate în domenii unde s-a investit masiv (industrializarea) și în acest fel au fost evitate procese societale anevoioase legate de urbanizare. (Весь мир насилья мы разрушим / До основанья, а затем / Мы наш, мы новый мир построим, / Кто был ничем - тот станет всем!).

 

Acum, dacă tot ați ajuns până aici cu lectura, mă veți întreba la ce bun vă spun toate acestea? Iată de ce: pentru a compara cu ceea ce se întâmplă în R. Moldova, stat independent astăzi.

 

Demografic vorbind (din fericire, comparația se oprește aici) ne aflăm astăzi în aceeași situație că și în 1950. Am pierdut în ultimul deceniu cam aceeași proporție de forță creatoare...

 

Finita la comedia! Eu unul nu văd soluții. Toate câte se prezintă sunt din domeniul fantasticului sau al macabrului. Și nici barem tendințele nu mai sunt îmbucurătoare.

 

Si o ultimă precizare: atunci când zic că nu văd nicio soluție pentru statul Republica Moldova mă refer la configurația lui de astăzi. Pentru a reveni la un echilibru cât de cât viabil avem nevoie de o injectare masivă din exterior (și nu doar de bani). Ori să admitem statutul de provincie în care să se investească masiv (și nu doar bani). E o chestie de supraviețuire. Soluția e la/în frontieră, mai bine zis în renunţarea la ea. Restul sunt variabile ajustabile...

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Dări cu păreri
commenter cet article

commentaires

Cornel 23/02/2017 14:21

Hmmm, sunt 2 solutii, prima: alocari masive la nastere, intre 20 si 50 de mii Lei la nasterea unui copil - sunt pe masura chiar bugetului Moldovei (+un fel de CAF moldovenesc). A doua, incurajarea imigratiei selective, in universitati bagi locuri la buget pentru straini. Pentru ambele chestii trebuiesc investitii, insa care s-ar intoarce inzecit in 10 - 20 ani, prin cresterea consumului, si impozite colectate...

Vitalie Vovc 23/02/2017 17:37

Merci pentru lectura si comentariu, Cornel. Sunt solutii, nu zic ba, dar prima (acea cu alocarile) costa totusi bani, care nu-s, iar rezultatele acestei "incurajari" sunt pe termen lung. Noi timp nu mai avem, fiindca pensiile batrânilor, de exemplu, trebuie platite astazi. Si un alt aspect, partea activa a populatiei finanteaza nu doar pensiile, ci si educatia noii generatii (de asta cam se fac toti a uita). Deci sa presupunem ca functioneaza aceste incurajari, cum si cu ce îi educam? noi astazi cheltuim apprx. 600$ per elev pe când în UE se cheltuie 6000! ce inseamna asta nu trebuie sa explic, cred...

Cât priveste imigratia selectiva, da, ea este solutia cea mai rationala. Dar, din pacate, aproape imposibila. Materie cenusie de calitate nu poti atrage fara a-i oferi un avantaj comparativ fata de alte tari. Si nici societatea nu este deloc pregatita sa accepte imigrati. Nu cred in aceasta solutie...

Acum hai sa ne gândim si altfel: la o distanta de doar 60-70 de ani (o viata de om) noi pierdem a doua oara deja câte 1/3 din populatie... Noi nu am reusim inca sa digeram prima catastrofa... Si iata-ne in a doua (care intr-un fel rezulta din prima)... Nimeni nu scapa indemn din asta...

Liviu Antonesei 22/02/2017 15:54

Absolut corect, frate Vitalie!

Vitalie Vovc 22/02/2017 17:05

multumesc, Maître! ca de obicei, ceea ce zic eu tine de domeniul evidentelor...

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher