Auzi ? Cică 250.000 ar costa. În bani din acei care tot se apreciază, nu din acei în care îţi este plătit salariul. O cifră pe care am mai auzit-o în raport cu alţii, dar pe care am luat-o drept bîrfă sau legendă urbană. Dar pe alţii nimeni nu i-a prins (не пойман - не вор) şi nici nu tare s-a înghesuit careva să-i prindă. L-au prins pe ăsta, căci atunci cînd ai om la procuratură sau la acei cu bîta, îi prinzi, că nu-i mare scofală. Pe bune, faci ce vrei din moment ce e făcut în numele dreptăţii şi de dragul legii, fie ea şi înşirată în văzul lumii în palate luxoase şi în aşternuturi mătăsoase. Poţi face orice cu o singură condiţie: să le spui bădăranilor ăştia de cetăţeni care este dreptatea şi care este legea, dar şi mai important este să le dai de înţeles care este interesul naţional şi că toate se fac anume în numele interesului. Strategie, frate, nu foaie verde! Interesul poartă fesul, mon cher, iar fesul se poartă de obicei pe cap, fii atent, pe un singur cap, nu pe capetele noastre care se cuvine să le dezgolim atunci cînd trece "vlădîca" pe drum şi să-i mai pupăm şi mîina cu care ne miluieşte din paşte în paşte, căci noi atîta aşteptăm: miluire. Şi ei ne-o dau, doar nu costă bani, pentru restul – mai tîrziu, la paştele cailor, iar ca să nu îndrăznim a cere prea mult (te pomeneşti că cere cineva sa însemne în calendar încă o zi naţională: „Paştele cailor”), caii au fost daţi la carne.
De ales am tot ales, dar cum nu m-am ales cu mare lucru, caut şi eu acum de unde să scot 250.000 să-mi iau şi eu un deputat care să-mi reprezinte fesul şi să-mi poarte interesul. Nu de alta, dar cam încep a mă ustura fesele de cînd tot îmi dau toţi parveniţii şuturi în fund. Şi încă îmi mai spun să nu caut avioane (unde boala să le mai cauţi, căci au fost demult vîndute?), ci să-mi caut de treabă, pe unde-oi şti eu în lumea largă, căci are cine se ocupa de interesul cela naţional al nostru şi fără grija mea insistentă. Adică tot ei ştiu ce contează pentru cei mulţi: drumul şi stabilitatea LOR politică, bat-o vina, nu cumva să le-o zdruncine careva.
Din alt punct de vedere, dacă aş găsi 250.000, la ce bun să-i dau eu cuiva? Şi dacă se găseşte unul mîine cu 300.000? Pierd toţi banii, frate! Urîtă întrebare, dar nelalocul ei, căci nici 300.000 nu am şi nici 250.000. După toate, reiese că eu nu am nimic de pierdut, în schimb cîţiva ar avea de cîştigat. Mde: interesul, bată-l fesul. Şi tot nu foarte mulţi, ci doar acei cu „interesul naţional” şi cu mîina pe bîtă. Şi dacă nu lăsăm noi interesul şi nici nu-l luăm, cel puţin îi cunoaştem preţul: 250.000 x 101 = 25.250.000. Cît ziceţi că ar costa alegerile parlamentare? Nu-i mai bine să închidem această farsă şi să mai economisim ceva bani la buget, nu de alta, dar iată: ne manîncă din picioare creditorii şi ne spun că ar fi bine să mai închidem robinetele. Şi le-am închide noi, dar nu avem acces la ele. Mai rău chiar, se găseşte unul care tot ne ameninţă că ni-l închide definitiv. Noroc că am ieşit din iarnă, încă Putin (am greşit (ne)intenţionat puţin o cratimă si o majusculă) şi cresc sălăturile şi verzăturile şi iată atunci să vedeţi voi politică naţională, nu în toi de iarnă! Şi-apoi cifra asta nu-i ea chiar într-atît de mare: ian’, flăcăi şi fete mari, faceţi o factură şi daţi-o secretarului cela de stat american. Poate mai economisim din bani (ei asta vor, nu? să economisim!) şi din efort, dar mai cu seamă, din timp, căci nu mai avem noi chiar atîta vin să le dăm în schimb. Cu atît mai mult că o parte din el, cică, va curge în sensul invers, către acel cu robinetul şi nu ai ce-i face, căci, după cum ziceam, robinetele nu-s la noi, nici de la gaz, nici de la vin...
Aşa că, fratele meu, ia-ţi paşaportul biometric şi caută-ţi de treabă (aici ar trebui să recunoaştem că au coincis interesele), dar s-o faci repejor, cît mai zboară avioane şi nu trebuie să le cauţi, căci, vezi bine: nu-i voie. Nu de alta, dar poate intra şi acest robinet pe mîina сантехник-ului de la Kremlin...
Toate bune, dar aş vrea să ştiu şi eu cum stăm cu alesul, căci nu am votat niciun deputat anume ci doar nişte nume, ele fiind ale partidelor şi nu scoase din metrică. Omul la noi e liber, chiar şi deputatul, şi dacă tot zice că iese din partid, ducă-se cu tot cu metrică!, dar atunci să lase şi mandatul, ori să se-mpartă şi cu mine din acele 250.000 căci, zău, nu mi-ar strica.
Vezi aici Alerta Oranj 1 (despre vinatoarea din padurea domneasca)
