Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
4 décembre 2017 1 04 /12 /décembre /2017 12:43
Săptămâna în care am renunţat de dragul ROMÂNIEI

România este o ţară plină de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.

Grigore Vieru

 

Știți ceva, dragii mei? Dă-l naibii de editorial!… Să nu credeți, eu chiar am început să lucrez la el! Este joi, ora 22:45… Tocmai am terminat să culeg și să triez linkurile… E momentul când ar trebui să încep să scriu textul, dar mi-am zis că ar fi o blasfemie. Veți găsi mai jos linkurile pe care le-am selectat și pe care intenționam să le comentez… Dar când va fi publicat acest articol va fi 1 decembrie, Ziua Națională a României. Și când am realizat acest lucru, orice dorință da a comenta știrile din Republica Moldova a dispărut… Totul mi-a apărut mărunt și zădarnic.

 

Am să vă scriu deci despre altceva. Despre ROMÂNIA. Mai bine zis despre ideea de ROMÂNIE. „Une certaine ideé de la France” zicea Charles de Gaulle. „Une certaine idée de la ROUMANIE” am să-l parafrazez eu, fără pretenții la originalitate sau comparație...

 

Ideea mea despre ROMÂNIA nu este o prințesă din basme pe care să o admire și să i se închine cei mulți, proști și nevrednici... Ea nu este nici imaginea unui cavaler fluturându-și sabia în vânt combătând zmei și balauri cu multe capete... ROMÂNIA mea este altceva...

 

ROMÂNIA mea este în primul rând LIMBA ROMÂNĂ – patria, unica! Dar să lăsăm puţin la o parte magia cărţilor şi a poeţilor. Să vă spun de multitudinea graiurilor care-mi mângâie auzul, unul din care este și acel al buneilor mei. Acel joc suav pe care-l inventasem cu Cip la căminul studențesc de la Saint-Cloud, când el o dădea pe „ardeleană” iar eu pe „moldovenească”. O făceam doar când aveam public din alți studenți români de la reședință. Doamne, ce jubilație! Nu știu dacă a existat o perioadă și un alt exercițiu care să mă fi făcut să îndrăgesc LIMBA ROMÂNĂ mai... desăvârșit. Să fugi din livresc, din „limba noastră-i o comoară” și să ajungi într-o esență vie, cărnoasă, savuroasă, plină de piper și horboțele! Splendoarea ei unică prin multitudinea efervescentă a fațetelor ei!..

 

ROMÂNIA este SPERANȚĂ. Să nu credeți că sunt orb și surd și că nu știu că România (țara, nu ideea) se confruntă cu mari și grave probleme de tot ordinul... Dar e o țară în care există lupte adevărate, nu simulate, în care circulă și se dezvoltă idei. În care oamenii au știut să-și apere o Roșia Montana, în care zeci, sute de mii ies în stradă pentru a protesta împotriva unor legi criminale, ies spontan, pentru dreptate, nu la chemarea unor partide politice, ies gratuit, nu pentru 100 de lei (moldovenești...) aduși cu autocarele de prin raioane... Mai mult decât atât, această ROMÂNIE e o speranță pentru întreaga Europă, nu doar pentru noi, basarabenii! Și nu exagerez deloc aici: citiți ziarele europene despre evenimentele din România!

 

ROMÂNIA este SUFLET! O doină, o horă, călușarii, o scoarță, un păretar, o ie, o catrință, un chimir, un brâu, sarmale, mămăligă, mujdei, plachie, cozonac, babă, un colind, plugușor, ursul, capra... Da, există un strat cultural care vine prin școală, televizor, lecturi, filme... Și ele au fost la noi deseori venite de la răsărit... Și noi le-am îndrăgit. Și ne sunt și astăzi dragi. Dar la astea reacționează doar mintea... Sufletul vibrează cu adevărat la o doină, un colind, o horă... Până la lacrimi... Uneori... Deseori... Tot mai des...

 

ROMÂNIA este EVADARE! Munte, mare, şes, Dunăre... Sate, mănăstiri, oraşe...

 

ROMÂNIA este EUROPA! Pentru mine noțiunea de civilizație europeană înseamnă multe. În sens de istorie, de identitate, de spațiu, de sens, de valori... ROMÂNIA este acolo. Noi – nu...

 

ROMÂNIA este SÂNGE DIN SÂNGELE MEU! Patetic? 1940... 1944...

 

Îi este pustiului sete

 de sfinți și de rouă.

 O mie nouă sute treizeci și nouă!

 An fără rouă.

 

 De semenii noștri,

 de-așezăminte,

 de-abia ne-aducem

 prin timpuri aminte.

 

 Cetatea aceasta nu știm

 de-i veche sau nouă.

 S-a spune odată: '39

 an fără rouă.

 

 Crește pustiul: văi nouă!

 Nici sfinți și nici rouă.

 O, semeni și-așezăminte,

 vai nouă, vai nouă!

 

(Lucian Blaga, 1939)

 

Eu ştiu că va veni un 1 Decembrie când vom uita de 27 august... Când vom sărbători împreună Ziua ROMÂNIEI!

 

Va fi ziua când voi scrie ultimul editorial.

 

 

P.S.: Iată link-urile pe care le-am selectat pentru ediţia „ordinară”. Aici e lista evenimentelor pe care le-am considerat marcante. Azi vom face ca la Euronews: „No comment”:

 

1 Decembrie - Ziua Naţională! (Link 1)

PD se mută înapoi acasă, la PCRM (Link 2)

Gorbunţov la Chişinău, la procuratură (Link 3)

Filme moldoveneşti la Orhei (Link 4)

Usatîi vrea să stoarcă 500.000$ din Bălţi (Link 5) (Link 6)

Nou Cernobâl în Rusia ? (Link 7)

Silvia Radu – foc şi pară! (Link 8) / Poiată dat afară (Link 9) / Presă sau nu presă? (Link 10) (Link 11)

Limba Română nu trece? (Link 12)

Excedent bugetar!: (Link 13)

Petrenco la Vinegret: (Link 14)

New Donbass (Link 15)

Summit PE (Link 16)

Pentru Dodon - la timpul potrivit (Link 17)

Armenia – back to Europe! (Link 18)

BNM: prea multă valută! (Link 19)

Acorduri cu Transnistria (Link 20) / Lui Ştanschi nu-i place (Link 21)

Legaţi! Târgu-Mureş – Iaşi – Ungheni (Link 22)

Bani de la BERD pentru Căile ferate (Link 23)

Notă de protest din partea Rusiei (Link 24)

Moldovenii au afaceri cu Crimeea: (Link 25)

Asumat cu Vitalie Vovc

Partager cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher