Cred că ar fi cazul, dragii mei, să încep editorialul de astăzi cu mulţumiri. Am realizat vinerea trecută că aceste comentarii ale mele sunt citite cu mare atenţie. Nu am acces la culisele sitului Deschide.md şi nu am nicio posibilitate să mă uit sub fustă. Unicul meu reper rămân a fi acele aprecieri şi comentarii pe care le lăsaţi pe reţelele de socializare. Dar apar uneori şi alte semne care mă flatează. Nu există pentru un autor o apreciere mai înaltă decât dovada că scriitura lui este citită. Şi uite pentru acest lucru ţin să le mulţumesc acelor care mi-o prezintă într-un fel sau altul!
Acum, după mulţumiri, sunt nevoit să vin imediat şi cu o adresare mai specială. Un fel de scrisoare deschisă. Dacă tot sunt în modă astăzi şi tot zăpăcitul găseşte necesar să facă scrisori deschise, de ce nu aş face-o şi eu, care nu mă consider zăpăcit (că m-ar considera alţii, mă rog, depinde cine, nu poţi place la toată lumea...)? (Am scris aici despre scrisori deschise) Vreau să mă adresez politicienilor şi tuturor care-şi vor găsi pe viitor numele pomenit în aceste texte. Nu încercaţi să-mi scrieţi în privat. Este absolut inutil. Vă zic deschis şi asumat: aceste mesaje nu au fost şi nici nu vor fi nici măcar deschise! Explic: Moldova e o ţară mică, toţi ne cunoaştem şi toţi suntem neamuri. Aşa ne este feleşagul, obişnuim să ne înţelegem „omeneşte”. Numai că îndeletnicirea pe care o practic aici presupune distanţare. În primul rând de politicieni. Nu am fost şi nu sunt un colecţionar de „cărţi de vizită”. Nu am în telefonul meu portabil numere „utile”. Mă oripilează până la dezgust persoanele care pavanează cu „carnetul de adrese”... Nu există în Republica Moldova un singur politician care ar putea spune că l-aş fi sunat sau contactat cu anume trebi sau pentru a menţine „relaţii publice”. Nici barem felicitări de Crăciun sau Paşte nu le trimit. M-am distanţat chiar şi de persoane pe care le cunoşteam înainte ca ele să devină politicieni notabili, chiar şi de acei pe care continui să-i respect. Uneori nu fără regret, pentru că sunt persoane remarcabile şi profit aici pentru a-mi cere scuze. Nu v-am uitat, dar aşa sunt regulele jocului. În acest joc politicianul va fi întotdeauna de cealaltă parte (depersonalizat, asexuat, fără vârstă şi fără orice altă trăsătură „umanizatoare” care să-mi stoarcă lacrimi sau empatie poluantă), iar eu voi fi întotdeauna în galerie. Nici barem în primele rânduri, acolo unde sunt aplaudacii de meserie, cu locuri rezervate. Voi sunteţi pe scenă, eu - în public. Şi am tot dreptul să arunc cu ouă clocite, să vă fluier copios sau să bat frenetic din palme. Voi aţi ales să fiţi pe scenă, eu am ales să fiu în sală. Voi faceţi spectacol, aţi ales să fiţi în focurile rampei. Eu am ales să stau în picioare împreună cu acei care nu au bani de lojă şi nu au locuri rezervate sau invitaţii personale. Între noi va fi întotdeauna o distanţă suficient de mare că să nu putem să ne şoptim chestii conspirative la ureche sau să ne facem ocheade pe care să nu le vadă alţii. Aşa a fost. Aşa va fi şi în continuare.
Iar acum să revenim la ale noastre, ştirile cele de toate zilele:
ZILELE FILMULUI NOSTRU LA NOI Probabil într-o zi vom avea şi regizori din partea stângă a Prutului în programul Zilelor Filmului Românesc de la Chişinău. Şi atunci nu va mai fi considerat de nimeni un festival al filmului din altă ţară. Sper că în perioada 12 – 15 octombrie aţi fost la Odeon. Eu m-aş fi dus.
88.000 DE STICLE Echivalentul a 66.000 de litri. Cam atât cică s-a vândut de sărbătoarea vinului la Chişinău! Nu ştiu, îmi vine greu să-mi imaginez dacă-i mult ori puţin. Pe mine mă impresionează. Dacă e să presupunem că s-a plătit în mediu 50 lei pe sticlă, obţinem o cifră de afaceri de 4 400 000 lei. Jumate din banii cheltuiţi pentru referendumul anti-Chirtoacă... Câtă lume a muncit pentru a produce aceste 88.000 de sticle? Pentru a organiza festivalul? Vă puteţi imagina? Acum înmulţiţi cu doi... O ţară munceşte şi produce un turnover de 4,4 mln... Câţiva idioţi iresponsabili spulberă dublul, că aşa li s-a sculat lor.
REFERENDUM FĂRĂ CHIRTOACĂ Şi dacă tot am ajuns la subiectul referendumului, atunci nu pot să nu menţionez că decizia CEC-ului de a nu-l admite pe Chirtoacă la referendum este pur şi simplu abracadabrantă. Nu ştiu ce fel de logică ar putea explica decizia de a nu lăsa principalul protagonist să participe la referendum. Inexplicabil şi... laş! Dezgustător de laş!
CUM STĂM CU CIRCUMSCRIPŢIILE? Îşi continuă lucrările comisia care trebuie să deseneze circumscripţiile. Misiune apriori imposibilă, dacă e să respecţi textul tâmpit al legii adoptate de Parlament. Decizia finală am înţeles că încă nu a fost luată, dar au fost vehiculate cifre precum 5 circumscripţii pentru aşa numita „diasporă” şi Transnistria împreună... Una a fost deja dată Taracliei, 2 - Găgăuzilor, 2 - Bălţiului... Interesante calcule... Apropo, eu am încercat să privesc înregistrarea şedinţei din 13 octombrie pe Privesc.md. Dar cică nu am voie, până nu mă înregistrez. Asta e: tot biznesu-i bun, chiar şi acesta. Însă şedinta eu aşa şi nu am ascultat-o...
DA ZICE PAS Dadaiştii cică fac coaliţie cu maiaiştii şi vor merge împreună la alegeri. Cine ştie? Poate că împreună găsesc 51 de candidaţi pentru circumscripţii... Ar putea să caute mai puţini, la o adică, să le scoată din calcule pe cele enumerate mai sus.
ÎN CĂUTAREA MILIARDULUI PIERDUT Armaşu, Ministrul finanţelor, şi Cioclea, guvernatorul BNM, au fost la Washington pentru a participa la Şedinţele anuale ale Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Grupului Băncii Mondiale, care s-au desfăşurat în perioada 10-15 octombrie 2017. Am să obosesc să tot scriu aici numele tuturor cu care s-au văzut, iar un copy-paste îmi pare lipsit de plus vaoare (aveţi linkul la dispoziţie). Mai semnificative îmi par reuniunile cu echipele Kroll şi Steptoe & Johnson, şi cu reprezentanţii diviziunii de recuperare a bunurilor infracţionale ai Băncii Mondiale. Impresionează desigur. Deşi... Acei care ştiu exact ce şi cum sunt în Moldova sau la Moscova, nu la Washington. În căutarea timpului pierdut...
SANDU ÎL VREA PE PLAHA Atunci când am citit titlul ştirii precum că PAS a depus un denunţ la procuratură împotriva preşedintelui Partidului Democrat, Valdimir Plahotniuc, am fost mai mult decât intrigat. După ce ne-au spălat urechile cu marele criminal care a capturat statul, după ce ne-au tot prezentat scheme şi piramide corupţionale care îl aveau invariabil pe acelaşi Plahotniuc în vârf, după ce mai nu ne-au convins că şi „meleardul” este opera lui Plahotniuc, mă aşteptam ca acest denunţ să conţină cel puţin una din aceste scheme cu dovezi irefutabile despre care se tot lăudau gofmanii şi usatîii prin skypuri şi emisiuni televizate... Chiar eram foarte curios să ştiu cum avea să răspundă „procuratura” la un asemenea denunţ. Asta chiar ar fi fost tare de tot! Şi când colo – "uzurparea puterii de stat"... Ce să mai zic? Şi aşa am înjurat destul mai sus...
MASTER CLASS OT BĂSESCU! Băsescu a revenit la Chişinău şi a mai demonstrat încă o dată că este un actor politic mai mult decât serios în Republica Moldova. A chemat presa rusă la o mega press-conferinţă, ceea ce nu a fost făcut de niciun politician până la el. Este şi unicul format valabil şi posibil cu acest fel de media. Nu este de mirare că tenorii promoscoviti (genul KP, sputnik, etc.) nu au venit. Ar fi fost spulberaţi cum numai Băsescu ştie s-o facă, puşi în faţă propriilor minciuni, şi ei ştiu asta foarte bine. Asta nu ţi-e să-i chemi unul câte unul (din acei care-s mai slabi de înger) în bârlog şi să-i hărţuieşti, şi să-i terfeleşti, trei la unul... Bine, pe de altă parte, e straniu să te bagi în bârlog la urs şi să te aştepţi să te întâmpine ăla cu flori de busuioc. Nu ştiu dacă Băsescu are un staf care să-l ghideze. Dacă îl are – jos pălăria! Sunt o echipă de profesionişti. Dacă nu – sunt nevoit să recunosc geniul politic al lui Băsescu. E fler sau inteligenţă, ori ambele launloc, nu ştiu. Pentru moment nu-i găsesc niciun faux pas... Acum am să vă spun un mic secret: nu sunt deloc un admirator sau un fan al ex-preşedintelui României... dar... am privit prestaţia dumnealui la Lorena Bogza. Drăcie, cât de bun este! Voi cum ştiţi, dar eu tare mă bucur că îl avem pe Băsescu în Moldova. Există un singur detaliu care mă zgândără în toată povestea asta, îmi zgârâie auzul... Dar despre asta mai aştept... Mai tac. Mai aştept coincidenţe care să-mi confirme temerile (ori să le infirme şi atunci nu mai revin asupra dubiilor mele).
JOCKER ÎMPOTRIVA LUI DODON Este, fără îndoială, noutatea săptămânii! Curtea Constituţională a decis: dacă Dodon nu vrea – nu-i bai, se face şi fără dânsul. Dodon îşi dorea, fără îndoială, un impeachment în toată legea, care l-ar victimiza şi l-ar avantaja în campania electorală. Dar soluţia găsită de către CC e una absolut hilară şi în acelaşi timp de o ingeniozitate deconcertantă. Preşedintele este suspendat doar pentru executarea unei sarcini anume pentru care guvernul va cere aviz înaltei Curţi. Mai pe scurt: nu vrea, să zicem, să semneze Dodon o lege şi gata. Atunci Guvernul îi cere Curţii avizul să-l suspendeze pe Dodon pentru semnarea acestei legi şi o semnează Candu, Preşedintele Parlamentului. Dodonului desigur nu i-a plăcut, chiar deloc! S-a şi adresat „naţiunii”. Desigur, conform spuselor proprii, din această noţiune de naţiune se cuvine să eliminăm categorii întregi, căci Dodon nu este un „preşedinte chiar al tuturor”. Şi iată că în această adresare către o naţiune extrem de trunchiată, Dodon vorbeşte despre... „uzurparea puterii de stat”! hmmm... pe undeva se pare că am mai auzit asta...
Cam atât.
Cireşica de pe tort din această săptămână am să i-o trimit judecătoarei Mariana Pitic care are un Porsche ce costă doar 11000 de... lei! Moldoveneşti! Va rog tare mult să-i transmiteţi, care o cunoaşte, că eu am pus 12000 de lei de o parte şi sunt gata să i-l cumpăr! Face şi ea o afacere şi câştigă 1000 de lei fără niciun efort! Merită, nu? Dacă o cunoaşteţi, rugaţi-o, va rog, să-mi scrie în privat ;) .
