Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
13 janvier 2016 3 13 /01 /janvier /2016 14:57
Povestea n(u/i)melui

Când s-a născut nu era decât o probabilitate de supravieţuire,

Destul de mică, de altfel.

 

Apoi, trecut prin cristelniţă de niste mâini străine şi unsuroase,

A devenit Ionică.

Pentru câţiva.

Prea puţini.

 

Apoi, prea repede, au venit şi alte nume:

„Mucosule”, „ţâncule”, „porcule”, „prostule”, „măgarule”, „elev Ionescu” (prea rar).

 

Într-o zi s-a văzut scris pe-o hârtie „Ivan Ivanov”,

Iar celelalte nume au fost dublate cu traduceri într-o limbă pe care a învăţat-o cu aproximaţie şi pe apucate.

 

Apoi Ivan Ivanov a aflat că i se mai spune şi „bou” (în ambele limbi)

Şi „ţăran” (folosit neschimbat în ambele limbi)

Şi necărturar, şi arierat (în toate variantele lingvistice posibile)...

 

Şi Ivan Ivanov s-a zbătut

Pentru un alt nume: „tovarăş”.

 

Din „tovarăş Ivanov” a reuşit să devină

„Ivan Ivanovici”.

 

Într-o zi a dispărut unica persoană care-i mai zicea

Ionică...

 

Apoi au venit şi timpurile când Ivan Ivanov s-a zbătut,

Cu aceeaşi îndârjire,

Să scape de „tovarăş”,

Iar pe „Ivan” l-a preschimbat în „Ion”.

 

Dar cum nimeni nu mai spunea „tovarăş Ivanov”,

Iar „Domnule Ivanov” nu sună bine,

I s-a spus „Domnule Ion”...

 

Acum bate uşile arhivelor

Să-şi schimbe hârtia în „Ion Ionescu”.

 

Dar îi vine greu...

Anii...

 

Imagine: afişul unui film din 1932 

Partager cet article

Published by Vitalie Vovc - dans Aiureli la subiect
commenter cet article

commentaires

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher