Un PUNCT din .FR
В море синем, как в аптеке, всё имеет суть и вес. Кораблю, как человеку, имя нужно позарез. Имя вы не зря даёте, я скажу вам наперёд, Как вы яхту назовёте, так она и поплывёт. (Cântec dintr-un desen animat sovietic) Există în lingvistică o teorie veche...
E complicat să scrii despre săptămâni care sunt marcate de pierderi precum cea de săptămâna trecută. Ștefan Petrache ne-a părăsit. Doare nu atât trecerea lui în neființă, căci Ștefan Petrache nici nu a avut vreodată o viață publică prea vizibilă, ci înțelegerea...
Săptămâna care a trecut a fost marcată de câteva știri, care în realitate au fost dezmințiri ale altor știri, publicate anterior. Iar cel mai nostim este că aceste „răsturnari de situaţie” provin din aceleași surse. Eu zic că nimic nu ar trebui să ne...
Noțiunile și vocabularul folosit în discursul public și mediatic nu sunt nici arbitrare, nici inocente. „Limba care poetizează și gândește în locul meu”, concept formulat de Schiller, este unul din elementele cheie de propagandă și de manipulare, poate...
Photo: Cristi Niculescu (https://cristiniculescu.com/2018/03/25/gratii-la-fereastra/) Sâmbătă, 25 ianuarie, în Republica Moldova a avut loc un eveniment de amploare la care au participat numeroși foști nomenclaturiști ai RSSM și ai RM (aceiași! din păcate,...
Imagine: pictura murala de Bansky, Douvres, 7 ianuarie 2019 dragӑ Winston, am auzit cum ai trântit uşa atunci când ai ieşit afarӑ. a sӑrit tencuiala şi se lasӑ praful peste noi, astmatici. e greu sӑ fii vecin cu case mari, dragӑ Winston. nu cӑ m-aş plânge...
Cel mai bun film: „Parasite”, de Bong Joon-ho Cel mai bun regizor: Bong Joon-ho, pentru „Parasite” Cel mai bun actor în rol principal: Joaquin Phoenix, pentru „Joker” Cea mai bună actriţă în rol principal: Renee Zellweger, pentru „Judy” Cel mai bun actor...
E întotdeauna complicat să scrii despre cărțile oamenilor pe care îi cunoști personal. E suficient să vezi persoana o singură dată în viață și simți cum sfori invizibile de ață îți împânzesc buricele degetelor împiedicându-te să lovești tastele la fel...
Săptămâna care a trecut nu prea ne-a adus evenimente semnificative. Majoritatea din cele întâmplate sunt urma și ecourile declarației-bombă lansate de Ministrul de externre, Ciocoi. Au reacționat aproape toți, de la deputății primului parlament până la...
Partea I Partea II Astăzi Domnul Zahovailov trebuia să depună la Primărie un următor dosar. Roverul său s-a învârtit destul de mult în jurul Primăriei, căutând în van un loc potrivit de parcare, chiar dacă mașina sa era doar un 4x4 și nu chiar van (Mihail...
Pe bune, fraților, devine plictisitor și obositor să scrii despre Republica Moldova... Oricât nu aș înfrumuseța textul cu zorzonele și zeflemea, tot nu pot scăpa de impresia că adie a ceva foarte rău mirositor și lugubru de la ceea ce sunt nevoit să scriu....
Trăim într-o epocă binecuvântată pentru acei contaminați de molima scrierii. Niciodată până acum scrisul nu a fost într-atât de accesibil ! Se scrie peste tot și cu orice ! Nimeni nu a anulat sau interzis penița sau vechea mașină de scris (e drept că...
Partea I Partea II Partea III Relațiile cu adjunctul erau foarte clare. Era un manager perfect, știind din experiență care sunt limitele în luarea de decizii pe care nu le poate depăși. În rest se descurca exemplar în toate: de la chestii delicate cu...
„— Fugi, frate, că de te va găsi zmeul aici, te va omorî. — Ian spune-mi — întrebă Făt-Frumos — ce semne are zmeul când vine? — El își trimite buzduganul înainte, răspunse fata. Nu trecu mult și buzduganul veni; și după ce bătu de trei ori în poartă,...
Partea I Partea II Partea III Partea IV La ora 7, în chiar dimineața în care Alexei îl aștepta la sediu, Mihail Prohorovici Zahovailov așezat confortabil pe bancheta din spate a Land-Roverului masiv, urmărea prin sticla fumurie a portierei cum se scurgea...
Partea I Partea II Partea III Partea IV Partea V Alexei Podaru îl aștepta pe Zahovailov în oficiul firmei de construcții trântit în jilțul său, cu un whiskey într-o mână și un trabuc în alta. Ținea picioarele pe masă ca în filmele proaste americane. Pe...
Mihail Prohorovici Zahovailov își cunoștea business-ul mai bine decât cunoaște Maestrul Botgros notele. Toată viața Mihail Prohorovici a lucrat „în domeniu”, cum îi plăcea lui să spună. Și-a început cariera în Armata Sovietică. Fiind mobilizat în îndepărtatul...
Ora extrem de târzie la care ajung în sfârșit să scriu acest text îmi va impune un stil mai telegrafic ca de obicei. Sper că nu-mi veţi purta pică. Dar voi încerca să nu scap nimic. Adică nimic din ce-i cu adevărat semnificativ. CHICU E ANTI- Ş TIIN Ţ...
E foarte complicat să scrii în asemenea moment. De luni stau acasă în carantină și atmosfera e destul de apăsătoare. Nu-ți mai arde de știri. Deși tocmai în aceste momente este vital să fii cât mai informat. Și informat din surse fiabile, nu prostii deșucheate...
Trăim o pandemie care se suprapune peste o realitate discursivă cu arii semantice comune destul de vagi și aproximative cu realitatea obiectivă. Am fi râs și trece mai departe, dar această distorsionare ne condiționează atitudinile și deciziile... Iar...
Săptămâna care a trecut a fost una cu adevărat neagră… În afară de COVID-19, această molimă perfidă care ne atacă în chiar esența societăților contemporane - relațiile și interactivitatea socială -, am pierdut două somităţi… Asta cum te-ar pocni unul...
De fiecare dată când citesc o carte, îmi rămâne un fel de arrière-goût care, de cele mai multe ori, este departe de subiectele, tramele, temele și înțelesurile centrale ale textului. Dar sunt niște percepții foarte și foarte statornice și din cele mai...
Atunci când cu ani în urmă oameni cu scaun la cap, inclusiv subsemnatul, avertizau că situația cu emigrații este una extrem de periculoasă și explosivă, era totul trecut la categoria „elaborăm strategii naționale pentru 2040 la capitolul tăierii frunzelor...
Nu-mi aduc aminte de ultima dată când, efectiv, să nu știu despre ce să vă scriu… Să nu vreau, să scriu cu de-a sila, forţându-mă, a fost, și a fost chiar destul de des, dar iată aşa ca în ziua de azi… La momentul în care vă scriu aceste rânduri în Republica...
Vă scriu, pe rând fiecărui, dragii mei, din neputinţă De a vă îmbrăţişa pe fiecare în parte. E drept că nici înainte nu prea era posibil, Iar potenţialitatea gestului îl amâna spre zile tot mai îndepărtate, Spre infinituri care tind spre un zero absolut...
Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i!
"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna." Nichita Stănescu
