Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
21 décembre 2015 1 21 /12 /décembre /2015 12:34
Săptămâna în care „Papy fait de la résistance”*

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Şovăielnic pasul, mâinile plăpânde, lerui ler,

Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde, lerui ler,

Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, lerui ler

Domnilor de astăzi, să v-apuce frica, lerui ler,

(Tudor Gheorghe)

 

Vin sărbătorile de iarnă şi noutăţile se fac mai rare. Am intrat în perioada totalurilor şi galelor de tot felul... Pfff... Plictiseală... Mai ales când vezi unele mutre care defilează pe la ele... Dar las’ că-i bine...

Chiar poate e mai bine aşa. Să mai suflăm şi noi, să mai uităm. Să ne mai uităm la un meci de handbal, de ce nu? Atunci când fetişcanele alea cu tricolorul în piept câştigă în prelungiri, în ultima secundă, un meci din sferturi... Să strigi de bucurie, să sari în sus... şi apoi va veni semifinala. Şi, cine ştie? Dacă luăm bătaie, nu va fi bai, suntem deprinşi... Dar dacă învingem?...

Copiii învaţă colinde. Şi adulţii laolaltă cu ei... Chiar şi eu învăţ una acum: „Vin colindătorii, cum veneau odată...” N-am să-l cânt nimănui. Dar nici nu am să-l uit. Nimănui! În ziua de 17 decembrie 1989 se vărsa primul sânge la Timişoara... La capitolul "revoluţie" istoria nu cunoaşte variaţii: cineva o face, mulţi din acei care o fac primesc în dar câte un glonte. Dictatorul până la urmă este omorât întru salvarea naţiunii. Dacă nu-i omorât, atunci se cheamă revoltă, nu revoluţie. Nu mult după aceea nişte inşi absolut obscuri ajung la putere. Acei care au primit câte un glonte primesc în schimb un monument. Acei care au făcut revoluţia, dar au scăpat, nu primesc nimic. În cel mai bun caz. În cel mai rău, sunt vânaţi şi declaraţi trădători…

Am avut şi noi un fel de „revoluţie”... În 2009. Şi de atunci tot noi şi noi trădători apar peste tot. La putere însă au venit AIE-urile:

TORTA LUI CHETRARU Aşa dar, conform CNA, apartenenţa politică a subiecților care au comis acte de corupție ține de cele trei partide „pro-europene”. Iată, de exemplu, PCRM, PSRM, PN şi restul plevii sunt curaţi ca lacrima, iar „pro-europenii” sunt corupţi. Faptul că unii se află la putere, iar alţii – nu, nu mai contează. Nu ştiu cum se scapă din vedere că e mai greu să fii corupt dacă nu ai putere... Dar asta nu mai interesează acum pe nimeni. Tot răul de la „pro-europeni” se trage, e clar?...

APARTAMENTE PENTRU COPILAŞI Rise.md publică un material despre nişte judecători care cer loc de case. Deşi au unde trăi. Dar, vedeţi Dumneavoastră, ei mai au şi copii! Dacă stau şi mă gândesc bine, am avut noroc că m-am născut când m-am născut, căci pe vremurile de azi nu mai reuşeam să-mi fac în Moldova nici măcar studii... Tatăl meu nu a fost judecător...

MAL DE VIE, MES CHERS Mari noutăţi (recorduri!) ne vin în această săptămână din Franţa! O captură record de cocaina: 2,5 T! Găsite pe o navă cu pavilion moldovenesc... Tot în urma unei anchete franţuzeşti, şi la cerinţa lor, au fost arestaţi la Chişinău nişte contrafăcători de carduri bancare. Eu înţeleg că ne supărăm (în special noi, emigraţii) atunci când numele ţării noastre este asociat cu curve şi interlopi, dar... Cum să fie asociat cu altceva?...

„DA” FACE PARTID Adică nu face un partid, ci fuzionează cu un altul. Aşa a făcut Shor, aşa a făcut Usatâi... La urma urmelor aşa a făcut şi Lupu la vremea lui. Nu ar fi o noutate mare, căci era previzibil de la bun început. L-am ascultat pe Boţan... Patetic... Acum să vedem un alt aspect: că a fuzionat cu alt partid e una, mult mai curios este cu cine anume s-au unit. Cu partidul lui Nicolae Chirtoacă, „Forţa Poporului”! Şi asta spune tot. Bucla s-a încheiat: B чём сила, брат? Hy, так поняли в чём сила, Dom’ Boţan?

DRĂGUŢANU PE CAL Credeaţi că e demis? Şi eu am crezut. Cum ziceam când eram copii?: O figă! – nu este! Scurt, clar şi cuprinzător. Drăguţanu e mai pe cal decât Kotovschi din centrul Chişinăului! În schimb, acord cu FMI nu avem. Oaia întreagă – Lupu’ sătul.

Să vă zic şi ceva despre principala noutate politică – GUVERN ÎNCĂ NU AVEM. Dar vodevilul s-a accelerat. Timofti cică a dat termen până azi, vineri, 18 decembrie.

Între timp PD i-ar fi propus să-l desemneze pe Plaha Premier. Timofti nu vrea. Nici eu nu vreau. Eu nu fac parte din acei care consideră ca e bine să fie ales Plahotniuc. Ideea că ar trebui scos din umbră nu-i de azi. Îşi are justificările ei. Nu-mi place, dar eu nici nu am votat pentru acest partid. Aşa că nici nu prea mă excită subiectul dat. Am totuşi o întrebare: săptămâna trecută vă scriam despre un alt epizod: cică Timofti ar fi dorit să-l propună pe Sturza, dar imediat s-a ridicat tămbălău că, chipurile, nu există majoritate parlamentară. Dom’ Ghimpu, dar acum nu vă enervaţi puţin? Majoritate, din câte înţeleg, nu este nici acum, iar PD umblă cu fofârlica, scurtcircuitând „partenerii eventuali de alianţă”... Mai mult: cică ar fi încercat un şantaj pe la Tomofti, dar moşul a ripostat: a chemat ambasodorii străini şi s-a jeluit.

Sturza zice însă la conferinţa de presă că toul e bătut în cuie şi că va fi propus Leancă. Leancă se supără, de formă ori ba, dar de fapt e o candidatură bună: are prestanţă la europeni, deci va aduce bani, e cu şcoală şi experienţă bună (MGIMO), semnează documentele care trebuie şi când trebuie...

CRISTEA VS. LUPU Eurodeputatul român Andi Cristea a venit cu o declaraţie bombă: după o videoconferință cu reprezentanți ai PD-ului de la Chișinău, democrații au sunat la București și au solicitat schimbarea acestuia din funcția de președinte al Delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova. Băieţii lui Plaha au luat-o razna rău de tot! Fraţilor, Moldova are frontiere bine delimitate, cel puţin la Vest! Din păcate, am zice noi... Iar de cealaltă parte a frontierelor nu toţi pot fi demişi cu un telefon!

Cam atât. Nu mă părăseşte un gând: am ajuns să ne bizuim pe Timofti. Acel care împărţea decoraţii judecătorilor... Acel care a decorat până şi o benzinărie... Acel care ar trebui să aibă ceva, dar dacă nu-i... Ţine-te bine, moşnege... Atâta speranţă merităm şi noi.

 

*Bunicuţul face rezistenţă (film francez)

Imagine: Caricatura de David Horsey, Los Angeles Times

 

Partager cet article
14 décembre 2015 1 14 /12 /décembre /2015 12:31
Săptămâna în care „se fură ca-n Codru” şi-a pierdut statutul de figură de stil

De la o vreme (chiar şi vara!),

Rămân perplex, primind factura:

Cu cât mai tare arde ţara,

Cu-atât mai scumpă e căldura!

Efim Tarlapan

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Începând cu 2013, de la faimosul scandal Huntergate, trăim tot într-o veselie. Da fapt, scandalul nici nu a încetat vreodată... Câte nu aflăm! Dacă ar fi să căutam (scremându-ne şi adunând toată imaginaţia de care suntem capabili) şi ceva pozitiv, este anume faptul că le aflăm... Ştiţi, refrenul ăla cu verticalitate, presă liberă şi restul balamucului... Dâra de speranţă...

 

Să începem însă cu ceva care nu doar ne dă speranţă, ci ne mai ţine pe linia de plutire...

 

VLADIMIR BEŞLEAGĂ, la cei 84 de ani ai săi publică o nouă carte, „Tata Vasile”! Lansarea ei a şi avut loc în Libraria editurii Cartier! Este printre puţinii care, aidoma unui colac de salvare, ne mai ţin pe linia de plutire... Dar ne apropiem din ce în ce mai mult de punctul acela de echilibru ultim, când doar o singura picătură scufundă un coge vas... Iată că am mai pierdut un pilon: Efim Tarlapan s-a stins din viaţă... Şi ne-a lăsat cu nevoile noastre. Care sunt multe, prea multe...:

 

DE-A ÎNTRERUPĂTORUL CU ANRE: Au fost demişi de către parlament. Apoi au fost repuşi în funcţie de către Curtea Constituţională. Nice try: Parlamentul anulează amendamentul Furdui, apoi lichidează organul care ar fi trebuit să ajusteze tarifele în consecinţă. Dar nici măcar acest lucru nu mi-a atras atenţia (la urma urmelor, dacă rămâneau demişi, tot nu le plângeam de milă). Ia vedeţi aici: demisia a fost adoptată cu votul a 50 de deputaţi din... 64 prezenţi! Şi ceilalţi 37 pe unde erau?!!! Apropo, Ministrul Arapu e de negăsit şi el. La o adică de ce să vină el la audiere în Parlament care este pe jumătate absent?...

 

STURZA MAMII LOR! Am asistat şi la o telenovelă aproape „mexicană”. Iată, pe scurt: Sturza publică un mini-program de salvare a naţiunii. În paralel apar zvonuri că Timofti ar fi avut o înţelegere să-l desemneze Prim-Ministru. Ghimpu (cine altul, dacă nu el?) îl acuză pe Timofti de inconsecvenţă şi că ar precipita alegerile anticipate. Leancă se alătură. Mai diplomat, dar esenţa e aceeaşi. Timofti parcă ar fi dat înapoi. Sturza publică o replică. Pasiuni, Dom’lor! Păcat că Guvern cum n-a fost aşa şi nu-i... Eu nu ştiu ce anume a fost asta. Poate o încercare de a pune presiune pe „negociatori”... Căci, e drept şi asta, cam rar se întâlnesc.

 

BOP CU FÂS BOP a publicat un sondaj care a pus pe jar comentatorii. Conform acestui sondaj DAdaiştii ar cumula tocmai 18% din intenţiile de vot! Imediat însă sondajul a fost atacat şi criticat, inclusiv de profesionişti în domeniu. Voi remarca doar faptul că un alt sondaj, făcut pentru americanii de la Gallup cu doar o lună în urmă, le dădea doar 7%... Diferenţa e prea mare. Cineva undeva minte. Neavând probe, nu vom aduce acuzări, dar vom aminti ce spunea bătrânul Churchill: „Eu nu cred decât statisticile pe care le-am falsificat personal”.

 

DODON RUPE O HARTĂ Bine, nu era Dodon, ci Bătrâncea, dar acest detaliu nu are importanţă. Cică ei pornesc la război împotriva unioniştilor, iar pentru a-l lansa au rupt simbolic o hartă a României Mari (stat inexistent (încă) pe harta politică a lumii) în plină sesiune a Parlamentului. Eu nu ştiu dacă se poate întreprinde ceva legal împotriva lor... Dar ceea ce ştiu este că adevărata luptă se duce în altă parte în acest moment – a se vedea şi urmări declaraţiile lui Joe Biden în Ucraina. Totul ce se face în Moldova de prin 2010 nu are altceva ca scop decât o destabilizare şi un haos durabil. Dacă iese cu sânge – şi mai bine. Eu nu cred că Putin are neapărat nevoie de Moldova. Însă el are tot interesul ca Moldova să nu treacă de partea occidentalilor pentru a le slăbi influenţa în Ucraina. E o diferenţă, nu? Aşa un fel de joc de-a Marea Neagră... Apropo, dacă aş fi eu responsabil de organizarea unei confruntări, mi-aş băga oameni în ambele tabere. Să fie mai sigur. Şi încă un „apropo”: România a înregistrat în primele 9 luni ale lui 2015 o creştere de 3,7% a PIB-ului. Deloc rău, ţinând cont de conjunctura externă şi internă! Dar cine să comunice despre acest lucru? Dodon cu NTV-ul lui?...

 

SE FURĂ CA-N CODRU: RISE Moldova publică săptămâna aceasta o anchetă despre business-ul cu pădurile... Codrii sunt parcelizaţi şi vânduţi la preţ de nimic. Bineînţeles că nu ne mai miră. Desigur că toţi eram la curent. Dar eu unul am fost curios să aflu în buzunarul cui anume s-au dus acele câteva sute de lei pe care le-am lăsat astă vară la „Doi Haiduci”... Cică Munteanu s-a autosesizat. Adică el până acum nu ştia... Ei bine, să vedem ce va face, dacă tot e la curent.

 

Dar se fură ca-n codru nu doar în Codru. Mold-Street ne spune că, începând cu 2004, în fiecare an, din Moldova s-au scos cam câte un miliard pe an... Câte nu se puteau face cu aceşti bani rămaşi în circuitul legal!... O bombonică am fi avut, nu ţară! Ziceam eu că povestea asta cu miliardul furat n-are nicio treabă cu noţiunea de furt...

 

Cam atât... Ma întreb despre ce încă nu s-a scris că a fost furat. Nu că aş avea speranţe, sunt doar curios să anticip fluxul de „dezvăluiri”...

 

Partager cet article
7 décembre 2015 1 07 /12 /décembre /2015 12:35
Săptămâna în care am aflat că uşile sunt închise

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

După săptămâna care a trecut, numai optimiştii inconştienţi (îi vom numi astfel, politic corect, pentru a nu le spune „nebuni”) mai cred în vreo instituţie statală din Republica Moldova... Să începem însă, tradiţional, cu ceva veşti bune.

MĂMĂLIGA DE VARŞOVIA În primul rând aş dori să vă vorbesc despre Mămăliga de Varşovia. Vinerea trecută unul din editorii Mămăligii şi redactorii sitului cu acelaşi nume, Teodor Ajder, venea la Paris cu o valiză întreagă de reviste şi organizam împreună o lansare în incinta Ambasadei Republicii Moldova. Despre lansare nu prea aş dori să vă spun ceva anume acum, în afara faptului că acei care au ratat-o au avut mult de pierdut! Impresionanta revistă (de fapt, ei au numit-o „revistă”, dar e un veritabil almanah! 260 de pagini!) merită citită pentru delectarea simţurilor şi cumpărată (pentru susţinerea proiectului!). Pentru mine calitatea acestei publicaţii, ceea ce am ţinut în mână, a fost o adevărată surpriză. Să sperăm că va exista şi un număr 2!

28 AU RATIFICAT Iată că şi ultimul stat al UE a ratificat Acordul de Asociere cu Moldova! Am avea motive să ne bucurăm. Rămâne să vedem dacă va supravieţui UE şi dacă nu-l va dez-ratifica Moldova... Nimic mai sigur în ziua de azi. De ce zic asta? Cu Moldova nu cred că ar trebui să explic, dar UE, de la atacurile din Paris, comite eroare după eroare şi consecinţele acestora pot fi fatale pentru Uniunea propriu-zisă. A negocia cu Putin... Mai ales acum... Bine-a zis care-a zis: qvi bono?

ZIUA ROMÂNIEI Pe 1 Decembrie am sărbătorit. Iar Timofti a trimis o felicitare pentru Johannis. Dacă citim atent ce spune – „la 1 decembrie 1918, Basarabia se afla deja în componența României, prin votul istoric al Sfatului Țării de la 27 martie 1918, ceea ce reprezintă pentru noi, urmașii marilor noștri înaintași, un mare motiv de mândrie” – ne dăm seama că Timofti cel puţin nu-i nebun.

A PLECAT RIAZANOV Rusia ne devine din ce în ce mai străină... A murit Riazanov. Fimele lui le cunoşteam cu toţii. Toţi acei din generaţia mea. A plecat nu doar un regizor plin de geniu, dar şi un cetăţean curajos: Riazanov a fost unul din puţinii care au avut curajul să se opună putinismului promovat de către clanul Mikhalkov...

În rest, ce mai poţi să crezi în ţara asta?

TIMOFTI NU VREA MOFTURI Timofti i-a mai chemat o dată pe reprezentanţii partidelor la „consultări”... Degeaba. Ei nu se înţeleg şi gata. Timofti s-a supărat şi s-a dus în Franţa. Să asculte despre ecologie, care, iată, devine astăzi cel mai puţin supărător subiect de pe glob... Ecologia cu ecologia, dar în ecosistemul nostru politic, Guvernul pare să fie o specie deja dispărută.

AVENTURILE RUŞILOR ÎN MOLDOVA Între timp, Dodon îi dă bătaie cu putinismul. În Moldova a venit nimeni altul decât Mironov şi s-a oploşit la Congresul socialiştilor şi în Găgăuzia. Şi de ce nu ar veni la noi Mironov, dacă Narâşkin merge chiar în UE (să mai reamintim că Dumnealui face parte din black-lista occidentalilor cu restricţie de circulaţie?), adică în România?...

VAI, SĂRMANUL FILĂŢICĂ Să fiu înţeles corect: eu nu sunt de acord cu tratamentul (dacă este adevărat ceea ce se scurge în presă) de care „se bucură” Filat în detenţie. Numai că aici e raţiune pură şi nu există empatie. Pentru ca să aibă sorţi de izbândă o grevă a foamei, e nevoie de compasiunea maselor. De unde compasiune pentru Filat?... El beneficiează de tratamentul unui sistem la edificarea căruia a contribuit din plin. În rest, da: sistemul nu-i bun deloc.

DOAR 19% Iată că şi a doua rândunică de la DNA a trecut Prutul. Să ne evalueze instituţiile. Ei şi? Adică să ne spună că totul e rău şi chiar foarte rău. De parcă noi nu am fi ştiut-o. Dar ni se pun tot noi şi noi „fapte” în faţă. De parcă ar mai fi nevoie de dovezi... CNAM (asigurările medicale) a fost devalizat, Moldova-Gaz e un adevărat cuib de bandiţi, Plahotniuc controlează procurorii... Iar din Acordul de Asociere, cică doar 19% din cele prevăzute sunt aplicate. Bună evaluare şi aceasta: suntem un stat în care 81% nu funcţionează.

UŞI ÎNCHISE Una din cele mai eficace măsuri de redobândire a încrederii populaţiei pentru oricare putere este o transparenţă maximă în toate. Şi cu cât mai mare este criza de încredere, cu atât mai multă transparenţă este necesară. Chiar peste limitele obişnuite. În Moldova totul se face pe dos. PD, PL şi PCRM votează audieri cu uşile închise. Cică se discută „secret de stat”. Ce secret mai poate exista în această ţară?!

ŞERIF CÂŞTIGĂ campionatul în Transnistria. Nu acel al fotbalului, ci acel al alegerilor. Ori poate în Moldova întreagă? Ori poate totuşi e doar fotbal? Dar cine e pe post de minge? Între timp,Muntenegru intră în NATO. O ţară mică...

FĂRĂ SFÂRŞIT Şi nu se întrevede nimic bun. Nici în viitorul cel mai apropiat, nici în acel mai îndepărtat. Fiindcă atunci când distrugi sistemul educaţional pui pe brânci totul! A fost publicat un raport. Cine înţelege – pricepe. Educaţia nu mai serveşe drept mecanism de ascensor social, ci a devenit un lux. Un business precum oricare altul. Efectele nefaste ale acestei stări de fapt le simţim deja, dar cel mai rău este că se pune o cruce groasă pe orice speranţă ca lucrurile să se schimbe cumva în viitorul tangibil...

Miliardul furat? Corupţie?... Nimic mai firesc în condiţiile actuale. Şi acesta e doar începutul.

Partager cet article
30 novembre 2015 1 30 /11 /novembre /2015 12:57
Săptămâna în care am fost luaţi la scărmănat

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Totuşi păcat că nu suntem japonezi... Nu suntem şi asta e. Am fi putut, dar nu suntem... Am să revin la gândul ăsta mai târziu. Să începem însă cu altceva, cu ceva de bine:

GAUDEAMUS IGITUR La Bucureşti a luat sfârşit cel mai mare salon de carte din spaţiul românesc. 125.000 de vizitatori și vânzări de aproximativ 3.200.000 euro! E ceva, nu? Iar noi vom remarca premiul de excelenţă de care s-a învrednicit edutura Cartier de la Chişinău, dar şi succese editoriale ale autorilor „noştri” pe la alte case bune: Liliana Corobcă cu Imperiul fetelor bătrâne, Mihail Vakulovski cu Tovarăși de cameră. Doctorand la BucureștiIgor Caşu cuDușmanul de clasă. Represiuni politice, violență și rezistență în R(A)SS Moldovenească, 1924 – 1956 sau Iurie Colesnic cu Chișinăul nostru necunoscut. Şi, bineînţeles, toată pleiada de poeţi basarabeni pe care îi are în grija sa editura Vinea! Felicitări tuturor (şi scuzaţi-mă dacă am omis pe careva)!

Şi acum să revenim la „Japonia”:

SCĂRMĂNEALA EUROPEANĂ Adică, de ce pomeneam eu de Japonia? Păi dacă ar fi deputaţii noştri măcar pe-un sfert samurai, îşi făceau dădăori seppuku după săpuneala primită la Parlamentul European! Scăpam de ei odată şi odată! Dar dacă nu-i... Stiţi cum e: ar trebui să fie, dar dacă nu-i...

GUVERN TOT NU-I Tare am mai vrut să vă scriu despre componenţa noului Guvern. Am vrut să-i critic acid şi pipărat. Dar nu-i... Ar trebui să fie, dar nu-i... Săptămâna care vine se împlineşte exact un an (doar gândiţi-vă: un an întreg! Un sfert din mandatul actual!) de la ultimile alegeri. Nu ştiu, nu am socotit exact, dar am impresia că am stat mai mult fără guvern decât cu... Iar de avut am avut tocmai două! Şi noi nu suntem Belgia, capabili să ne lipsim de Guvern timp de 541 de zile… Acolo funcţionează instituţii: la noi nu funcţionează nimic în afară de scheme bandideşti... Dar dacă nu-i... Ştiti cum e: ar trebui să fie, dar dacă nu-i...

SUBVENŢII PENTRU BANDIŢI În Europa se subvenţionează agricultorii. În Moldova – bandiţii. Cam asta ne spunea ex-Ministrul Bumacov acum zece zile. Iată că CNA a decis să vadă înmaideaproape ce-i cu agricultura... Vor pe sân’te-că să se facă fermieri, ca Pinocchio. Să vedem: poate le răsare ceva, căci miliardul pare că li s-a ofilit definitiv. Dacă nu-i ploaie... Ştiţi cum e: ar trebui să fie, dar dacă nu-i...

MOLDOVA-GAZ SCUTURATĂ Nu ştiu cine şi cum face, dar pentru moment mă bucură ceea ce se face în raport cu Moldova-Gaz. După anularea amendamentului Furdui iată că forţele de ordine au început o anchetă referitor la o serie de afaceri dubioase cu livrările de gaze. Nu-i rău. Căci 51% aparţin Gazpromului. If you see what I mean. Apropo, amendamentul ăla al cetăţeanului francez Bridé, Ministru al Economiei prin concomitenţă, care a încurcat BERD să intre în capitalul Victoriabanc, a fost şi el anulat!

O NOUĂ VÂNĂTOARE CU VICTME Ministrul mediului s-a ilustrat cu două lucruri. Ambele îmi par destul de judicioase. În primul rând a fost interzis pescuitul industrial în bazinele acvative naturale. Este, fără îndoiala, o măsură bună, dar să nu uităm că pe Nistru mai avem şi relaţiile cu Ucraina de gestionat. Iar pentru ca să restabilim fauna, interdicţia pescuitului este insuficientă. Trebuie să ne lămurim şi cu barajele care încurcă migraţia peştilor. Dar începutul e bun. A doua declaraţie ţine de un accident de vânătoare. Parcă ar fi o copie a tristului epizod din 2013... Nu, ei nu au înţeles nimic! Ar fi putut. Ştiţi cum e: ar trebui să fie, dar dacă nu-i...

AVEM TERORIŞTI Cică la Bălţi a fost arestat un grup întreg paramilitar care ar fi planificat atacuri asupra „instituţiilor de stat”. Internetiştii s-au grăbit să ia în derâdere această operaţiune şi se prea poate să aibă dreptate. Mai ales când această operaţiune îl are în spate pe Cavcaliuc, pecum s-a comunicat. Dar nici nu m-aş grăbi s-o îngroş cu zeflemeaua. Cine ştie ce potenţial de „omuleţi verzi” zace şi pe unde, în special în nord?... S-a gândit careva la numărul de arme care circulă, uneori cât se poate de legal, la diferite companii de pază, de exemplu, în ţară? Şi ce-ar face mâine deţinătorii lor?

AVEM ŞI OSTATICI Nu doar terorişti, şi ostatici avem! ca tot statul care se respectă. Dar aici ar trebui să vin cu o remarcă: ostaticii helicopterului doborât (sau capturat) în Afganistan sunt angajaţii unei companii private. Moldova nu-i SUA şi resurse pentru a-şi scoate cetăţeni din asemenea locuri nu prea are. Să nu aiurim degeaba (am văzut până şi propuneri de a trimite un commando)... Desigur, comunicarea autorităţilor a fost deplorabilă – vedeţi mai sus: ar trebui să fie, dar dacă nu-i.. –, dar piloţii ştiau că suntem un stat impotent. Şi fiecare din noi o ştie! Aşa că atunci când vă porniţi să căutaţi aventuri, ori bani lungi, prin afganistanuri, sudanuri sau liberii să ştiţi că nimeni nu vă va scoate de acolo în caz de ceva... Acum da, e păcat: au şi ei familii, prieteni... De data asta va fi cum vor vrea americanii. Dacă au fost baieţi buni, poate şi au să-i scoată...

ADJUDECĂTORI Cred că a venit timpul să adăugăm oficial o prepozitie la această funcţie... Iată că un adjude obligă! statul să-i vândă lui Plahotniuc 1ha întreg la Moldexpo. Cum şi ce să mai comentezi? Când ma gândesc la acele zeci de milioane de euros (70 au fost? Ori şi mai multe?) păpate pentru reforma justiţiei...

ROAD KILLERS Tudor Baliţchi – la Orhei. Fiica lui Diacov – la Chişinău. Accidente rutiere. Ăştiane omoară şi la direct! Călare pe maşini scumpe, de zeci de mii de euro, ei nu mai încap de noi...

Ce să vă mai zic? Se pare că evenimentele din afara Moldovei sunt acum mai importante pentru noi decât tot ceea ce v-am scris până acum. Turcia şi Rusia, Ucraina şi Rusia, Rusia şi Assad, Franţa şi Rusia... Şi SUA atentă la toate celea... Şi noi în mijlocul acestui tornado. Oare în care parte ne va azvârli?...

 

Partager cet article
23 novembre 2015 1 23 /11 /novembre /2015 14:05
Săptămâna în care s-a tras cu AK-47 în Paris

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

„Pe timp de război fiecare zi care se scurge îşi reclamă lotul său de victime...” Cu această frază începeam editorialul de vinerea trecută...

Ceea ce s-a întâmplat în noaptea de vineri spre sâmbătă la Paris nu poate fi calificat drept uman. Ori poate doar numai uman şi poate fi. Ce altă fiinţă în afară de om mai poate fi capabilă de asemenea acte?

Mă credeţi ori ba, dar cuvintele nu se leagă... Nu reuşesc... Încerc, dar am exact o oră de când am început acest text. Pentru tot ce s-a întâmplat, dar mai ales pentru toate câte se vor întâmpla de acum înainte, nu am decât cuvintele de la un hashtag bine cunoscut: Not in my name!

Poate peste câteva zile emoţiile se vor mai estompa şi voi putea pune pe hârtie tot ce se ascunde în spatele acestui Nu în numele meu.

Pâna atunci însă, vă rog de mă iertaţi... Şi da, încă ceva: să nu credeţi televiziunile. O regulă simplă: cu cât mai mult patos – cu atât mai puţin adevăr... Nu ne este frică! Da, durerea, şocul e mare... Suntem cu toţii îngrijoraţi, debusolaţi... Dar nu ne este frică! Eu nu am auzit pe nimeni să spună că îi este frică. De frică am auzit doar de la televizor. Nu este o noutate. În momente de mare cumpănă iese în vileag esenţa fiecăruia. A oamenilor, instituţiilor, popoarelor întregi...

Dacă citiţi în franceză, puteţi vedea şi acest text de pe blog. Dacă nu, cel puţin titlul îl veţi înţelege cu suguranţă: Je t’aime, Paris!

Nu vroiam să vă scriu astăzi. Nici nu prea am urmărit ce s-a întâmplat în Republica Moldova. Dar oare s-a întâmplat ceva? Poate a fost ales un nou Guvern? Ori s-a găsit miliardul? Ori s-au deturnat Alpheusurile și Peneusurile justiţiei moldoveneşti peste grajdurile puturoase ale corupţiei? Nimic din toate acestea! În schimb, aflăm că BNM, acea fără cap, căci nu se găseşte candidat pe măsură (săracă ţară, săracă, nu mai nasc la Moldova oameni...) ne spune că vom plăti noi miliardul furat de ei. Dar să nu-mi ziceţi că acest lucru este o noutate. Ori poate consideraţi noutate afacerile bine construite şi aranjate de la Moldatsa dezvăluite de ZdG? (Ştiti, compania aia din cauza căreia am riscat să rămânem fără spaţiu aerian?) E o noutate? Nu mai spuneţi!...

Partager cet article
16 novembre 2015 1 16 /11 /novembre /2015 12:39
Săptămâna cu tarife excesiv de mari

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Pe timp de război fiecare zi care se scurge îşi reclamă lotul său de victime... Săptămâna care a trecut, în fiecare zi, am reactualizat cifra morţilor de la Colectiv. Joi seara erau 54. Deşi mai corect ar fi să utilizăm o altă formă a verbului: Joi seara ERAM 54. Oare când va încremeni acest contor?... Cu toate acestea, viaţa continuă şi noutăţi (una mai bună decât alta, mde, că de aia sunt noutăţi) se succed zi după zi...

FAQ FULE Fule îi întreabă pe guvernanţii noştri dacă ei ştiu ce-i asta „guvern proeuropean". E, cred, cea mai directă şi mai dură critică la adresa oficialilor moldoveni pronunţată, de această dată fără niciun menajament de niciun fel, de către un oficial din occident... Numai că domnul Fule face o eroare: înainte de a ajunge la „proeuropean", el ar trebui să-i întrebe pe haiducii de la noi ce-i asta „guvern"... Ţinând cont de faptul că bătaia de joc de toate instituţiile statului continuă, nu cred că „ai noştri tineri" înţeleg această noţiune. Comparaţi cu timpul de care s-a avut nevoie în România pentru a desemna un nou Premier după demisia lui Ponta (nu discutăm şi nu contează candidatura, deşi s-au vehiculat mai mutle nume. Altceva ne interesează aici: instituţiile şi funcţionarea lor)... Cum să nu fii de acord cu unioniştii în aceste condiţii?

BN(I)M(ENI) Comisia a zis că din toate candidaturile prezentate la concursul pentru postul de cap al Bancii Naţionale niciuna nu-i bună! Adică deloc-deloc... Nici chiar Negruţă. Criză de şefi, Dom'lor! Dar las' că vine el Candu şi mai salvează odată ţara! Cică zice că va fi nevoit să desemneze el o candidatură... La urma urmelor bagă ei pe cineva interimar... Şi Lupu' sătul şi... nu, oaia e dusă la abator. Conform statutelor şi rapoartelor de audit internaţional.

ABATORUL ANRE(GIMENTAT) „Ziarul de Gardă" ne explică de ce îi doare-n cot pe ANREiştide mărirea tarifelor. Eu am o propunere: fiecare din baieţii ăştia şmecheri să trăiască câteva luni cu 1000 de lei (moldoveneşti!) pe lună (cam cât e o pensie). Apoi să discute tarife. Cine are gât (indiferent de naţiune şi funcţiune, se referă şi la emisarii „europeni") să le apere deciziile – vă rog la aceeaşi strungă! Se pare că altfel nu ajunge la tărtăcuţa lor...

IOHANNIS ZICE „NIET"! Iohannis a zis că nu le mai dă bani celor care nu ştiu ce înseamnă „guvern proeuropean". Proeuropenii nu sărbătoresc cea de-a 98-a aniversare a „Marii Revoluții Socialiste din Octombrie". Apropo, ANRE poate mari tarifele de câte ori vrea, dar dacă nu vor fi bani de pensii, nu vor fi bani nici pentru electricitate. Simplu, nu? Ştiţi ce înseamnă „opaiţ"? Întrebaţi de bătrâni. Unii dintre ei mai ţin minte.

CC ZICE DA Curtea Constituţionala le zice DAdaiştilor că pot iniţia referendumul referitor la alegerea directă a Preşedintelui de către popor (de parcă nu am avut deja unul cu 5 ani în urmă). Dacă pot, bineînţeles.

SONDAJUL NOSTRU Aşa dar poporul a răspuns (adică nu chiar toţi, ci doar acei întrebaţi şi respectând marja de eroare conform metodologiei): în caz de alegeri, Dodon cu Usatâi ar ieşi fruntaşi. Dar nu asta e cel mai grav: cică 70% consideră că o situaţie economică bună este mai importantădecât democrația. Explicat mai pe înţelesul tuturor, 70% ar schimba posibilitatea de a alege pe cârnaţ ieftin... Tristă constatare... Pentru o bucată de cârnaţ renunţi la posibilitatea de a schimba ceva (să zicem mică, să zicem complicată şi neclară, dificilă chiar, dar totuşi posibilă!), apoi nu mai primeşti cârnaţ, dar să schimbi ceva nu mai poţi nimic. Nu există dictatură şi bunăstare economică concomitent. Poate doar pentru o perioadă relativ scurtă de timp. Tiranul iluminat este la fel de rar precum lupul vegetarian ori... PCRM-istul proeuropean. Bunăstarea economică duce inevitabil la democraţie. Dictatura – la sărăcie. Ce duce la dictatură? Nici bunăstarea şi nici sărăcia. Doar ignoranţa. Restul conecţiunilor le faceţi singuri. Nu-i matematică superioară.

Cam atât. La Chişinău vine o delegaţie NATO. Dodon fuge imediat la Moscova. Simbolistică locală care explică multe din câte se întâmplă astăzi în Moldova...

O săptămână frumoasă vă doresc. Fără noutăţi. Şi fără cifre noi.

Partager cet article
9 novembre 2015 1 09 /11 /novembre /2015 12:34
Săptămâna în care am ars. COLECTIV

 

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

E greu să scrii ceva despre săptămâna care a trecut… Imaginaţia nu este capabilă să refacă filmul acelui calvar… COLECTIV. Simbolistică macabră… Cei mai aprigi s-au grăbit a acuza „politicienii” şi aşa numitul „sistem”. Dar, fără a-i disculpa pe „politicieni”, culpa lor fiind, prin definiţie, incontestabilă şi înscrisă în CV-ul lor, precum păcatul primordial, din chiar momentul în care ajung la putere, responsabilitatea este în primul rând COLECTIVă! Ce încercăm de fapt să facem prin proteste? Să ne cumpărăm o conştiinţă? Pun punct aici, pentru a nu mă îngloda în reflecţii din cauza cărora riscă să se abată, gratuit, fulgerele indignaţilor şi asupra mea.

Eu nu sunt adeptul democraţiei stradale şi, recunosc, îmi vine greu să găsesc justificări pentru manifestaţiile din acest moment din România. Un marş al solidarităţii? Fie. A fost şi la Paris, de exemplu, după tragedia „Charly Hebdo”. Legitime şi nobile porniri. Dar eu nu înţeleg ce-i cu chemările astea la revoluţie... Eu înţeleg mişcarea „Salvaţi Roşia Montana” şi manifestările de atunci. Am şi participat. Înţeleg şi protestele din 2009 de la Chişinău, când s-a atentat anume la procesul electoral. Am participat şi la ele. Restul le înţeleg mai puţin. Revoluţie impotriva la ce anume? Şi cu votul ce faceţi? Deşi, dacă altfel nu se poate... Manifestări şi „revoluţii” au mai fost şi au fost pe ambele maluri ale Prutului. Ce a urmat o ştim cu toţii. Pe malurile Bâcului ele sunt chiar un adevărat instrument. Mdeh, aici se lucrează cu tehnologii, profesionist, nu foaie verde trei lămâi, ca la Bucureşti! Unii chiar îşi câştigă binicel „pâinea” cu astfel de activităţi.

Astăzi avem, de facto, câteva zeci de mii care reuşesc să-l demită pe Ponta, scurtcircuitând procesele democratice (să reamintim că Parlamentul, ales de popor, a refuzat să-i fie ridicată imunitatea la cererea DNA-uilui). Nu am niciun regret pentru Ponta ori oricare alt politician care va să mai cadă. Să cadă! Dar întrebări rămân... Am un vag, dar din ce în ce mai pronunţat sentiment că ceva nu e „cum trebuie”, poate ceva mai multe certitudini despre cum ar trebui să meargă lucrurile, dar o opacitate practic totală în ceea ce priveşte felul de a ajunge la acel „cum trebuie”. Poate de aici apar şi protestele.

BÂLBÂIALA Totuşi reacţia politicienilor români a fost destul de promtă. Au căzut capetele „ţapilor ispăşitori” la timp, au apărut declaraţiile de rigoare, a fost decretat doliu naţional... Ai noştri s-au bâlbâit. Literalmente. Vorba lui Timo(f)ti: dacă nu-i, atunci nu-i. Poate că el zicea de vre-o indicaţie ceva, un ordin, să vină ceva de la careva. Noi însă înţelegem ce dorim.

SEXTAPE Practic concomitent cu tragedia bucureşteană (cu doar câteva ore înainte) a fost aruncat pe un site porno un filmuleţ (de fapt, coge film!) cu Filat în plină desfăşurare a... Eu m-am prins destul de târziu, la drept vorbind, căci am avut nevoie de ceva timp ca să înţeleg la ce anume face aluzie newsfeed-ul de pe Facebook. Ceea ce m-a surprins însă este cât de rapid s-au „documentat” (indicând chiar şi minutele la care Filat vorbeşte la telefon cu ditamai Preşedinţi de ţări) apărătorii moralităţii neamului. Am aşa o întrebare: da voi de unde aţi aflat atâtea detalii? Pe ce situri vă curg mucii?! Şi încă o observaţie: în Franţa e în plină desfăşurare un alt scandal cu o înregistrare video: atacantul vedetă de la Real Madrid, Benzema, stă la dubă acum, implicat într-o afacere de şantaj cu un sextape în care ar figura Valbuena, un alt jucător al naţionalei franceze. Simţiţi diferenţa? În Franţa, justiţia caută intens cine a încercat şantajul! Şi asta e cheea scandalului. Iar filmuleţul nu a fost masiv difuzat.

DIFUZORUL Apropo, presupusul difuzor al compromatelor, Usatâi, zice că nu el a difuzat, ci Shor. Şi a şters-o de urgenţă la lecuire. Lumea zice că chiar o fi bolnav. Dar eu i-aş recomanda să aleagă pentru lecuiri de tot soiul alte direcţii. Dacă până şi Kobzon, persona non grata în occident, a încercat să meargă la doctor într-acolo, ma întreb: ce caută Usatâi la Moscova? Ori el beneficiază de un tratament mai special decât însuşi Kobzon?... Căci cu banii parcă nu ar duce-o rău.

COALIŢII Cică PCRM ar fi devenit pro-european! Nici mai mult, nici mai puţin. Dar ei nu sunt la prima „europenizare”. Dacă în 2001 câştigau detaşat alegerile cu un mesaj clar„Back to USSR!”,în 2005 îşi întorceau deja vesta: până şi Le Monde scria câ a câştigat un partid „pro-european” (ceea ce, în treacăt fie spus, spune mult despre nivelul expertizei la acest cândva reputat, anume pentru expertiză, cotidian francez). Mai târziu, în 2009, deveneau din nou pro-ruşi. Astăzi, suntdin nou „pro-europeni”. Ce amplitudine, Dom’lor! Să zbori din scrânciob, nu alta...

REPUBLICA BUGEAC Între timp, presa din Rusia anunţă o nouă regiune separatistă cu participanţi din înalte cercuri moldoveneşti. Care neagă. Mă rog... O fi, ori nu o fi, dar Rusia continuă să sape...

USM CERE UNIRE A aprărut şi un comunicat de la Uniunea Scriitorilor. Se află şi pe situl oficial al organizaţiei. Dar fără semnături. Probabil a fost votată în unanimitate. Nu ştim. Nu este menţionat.

SCUMPIRI Electricitatea se va mai scumpi. Aşa zice ANRE şi au mai cooptat şi un cabinet internaţional de renume, KPMG, s-o spună. Tot un cabinet internaţional de audit, Grant Thornton,audita şi cele trei bănci prin care s-a scurs „miliardul”. Reprezentatul lor, Monsiu Bridé, devenea ulterior Ministru al Economiei... Ia, mărogel, mai lăsaţi-mă cu „audituri” din astea! Cine plăteşte – acela comandă muzica... Punct.

Cam atât... au mai fost câteva noutăţi demne de a fi menţionate, cum ar fi catastrofa aeriană din Egipt, sau denunţarea „laundromatului moldovenesc”, chiar în Rusia!, şi în care este implicat Moldinconbanc-ul... Dacă e să dai lovitura, atunci să fie totală!

Aş încheia cu un gând: politic vorbind, PLDM ar fi putut ieşi relativ onorabil, şi AIE odată cu el, din tot balamucul acesta. În mod normal, ei ar fi trebuit să convoace un congres ceva, conform statutelor, şi să-l dea afară din PLDM pe Filat. Dar s-a procedat altfel. Şi toată lumea înţelege de ce s-a întâmplat cum s-a întâmplat. Căci la noi nu există politică. E o răfuială de clanuri mafiote şi niscaiva geopolitică, cum fără ea?...

Nu ştiu cum vă simţiţi Dumneavoastră, dar când mă gândesc că vine iarna... Brrrr! Mă ia frigul chiar şi de la distanţă. De-ţi vine să ieşi în stradă la protest, nu alta...

Partager cet article
2 novembre 2015 1 02 /11 /novembre /2015 11:08
Săptămâna în care a căzut şi ultima frunză de stejar

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Undeva cam pe la mijlocul săptămânii trecute am realizat brusc că e toamnă. Uite-aşa, dintr-o dată, m-a copleşit o nelinişte şi o frică aidoma celei pe care o resimţi atunci când întârzii la avion. Raţional, înţelegi că ai calculat totul, minut cu minut, dar nu ai prevăzut timp de rezervă şi orice abatere de la program, chiar şi cea mai nesemnificativă, ştiu eu?: de exemplu, un accident rutier; ori o coloană prezidenţială din cauza căreia a fost blocată anume strada pe care urmează să treci cu maşina; sau un simplu şi banal buşon; copilul care brusc a vrut la veceu; mama, care neapărat a vrut să-ţi mai bage în valiză o bucată de şuncă de casă şi una de brânză de oi, produse interzise oficial la transport şi de care ai dori să scapi, nu fiindcă sunt interzise, ci ca să nu depăşeşti limita de 23 kg per valiză, dar o faci fără mare convingere, căci înţelegi perfect că anume această bucată de şuncă şi această bucată de brânză de la care duhneşte a brânză, a ce altceva mai poate duhni brânza?, îţi va lipsi enorm peste doar o săptămână; ori mama-soacră care, aşa, din senin, tocmai când urci în maşină, a început a boci de parcă te petrece în ultimul ori penultimul drum, mai-mai să leşine, şi trebuie cumva s-o ogoieşti; un poliţist zelos care neapărat vrea să-ţi verifice până şi elasticitatea elasticului de la chiloţi, dacă corespunde normelor în vigoare, adică orice ce-ţi poate răpi minute preţioase te va face sa întârzii la check-in. Şi nu-i bai, căci e aeroport, nu e gară de tren, dar ţi-a spus cu câteva zile în urmă un prieten precum că un cunoscut de-al său a întârziat doar cu 5 minute faţă de ora indicată în bilet şi, chiar dacă mai era încă destul timp pînă la zbor, tipa de la aeroport nu a vrut să-l înregistreze nici în ruptul capului, căci timpul de conectare la nu ştiu care sistem internaţional de înregistrări costă bani şi Air Moldova cumpără acces strict limitat, de la o oră anume la o oră anume, astfel, prietenul său a scăpat zborul şi biletul nu prevedea rambursare posibilă, respectiv acela a pierdut o groază de-a bani. Ceea ce poate să ţi se întâmple şi ţie, dacă întârzii. Şi habar nu ai dacă e adevărat ce ai auzit ori ba, dar nelinişte trezeşte, iar, odată trezită, ea nu adoarme cu una cu două. În principiu, totul e calculat, prevăzut, dar eşti neliniştit şi stresat fiindcă în viaţă se poate întâmpla orice, chiar şi un meteorit poate să cadă în faţa ta, ori o navetă spaţială, vă zic, ţi se poate întâmpla orice! Unde nu pierzi 10-15 minute? Şi tocmai aceste 10-15 minute nu le-ai prevăzut...

 

Iată deci tipul de nelinişte care m-a cuprins cam pe la mijlocul săptămânii, căci am realizat brusc că e toamnă şi că ea riscă să treacă pe alături. Căci oraşele mari nu prea ştiu ce înseamnă anotimpuri, asfaltul, sticla şi betonul nu prea-şi schimbă paleta cromatică, nu se ofilesc şi nu înfloresc... Aşa păţesc în fiecare an, de fapt. Am nevoie de toamnă şi de culorile ei. Această doză de foc şi pară tomnatică îmi este vitală. Nu ţin minte să fi ratat vre-o toamnă. Aşa că am plecat cu ai mei să căutăm toamna şi chiar am găsit-o! Vedeţi şi Dumneavoastră aici ce am găsit!

 

Ma veţi întreba, dragii mei cititori, ce m-a apucat?... Felicitări! Sunteţi foarte răbdători dacă aţi ajuns până aici cu cetitul... Nu chiar la fel de răbdători ca mine, care am ascultat şedinţa Parlamentului joi, dar sunteţi totuşi tari de fire. La ce bun acest debit de cuvinte aiurea? Pur şi simplu încerc să trag de timp. Pur şi simplu mi-e silă să vă scriu despre ce am citit în ştiri săptămâna care a trecut.

 

Să vă scriu despre cum a fost reţinut Usatâi şi apoi eliberat? Despre cum a picat Guvernul lui Streleţ-Maladeţ? Despre vizita lui Sarkozy, acest admirator masochist al lui Putin şi, din păcate pentru noi, un probabil viitor Preşedinte francez, în Rusia? Ăsta ne vinde, adică ce zic eu? ne dă pe gratis! nu doar pe noi, ci şi restul Europei până la Berlin înapoi ruşilor...

 

Mi-e silă... Să ştiţi că nu de Filat ori de Plahotniuc... Nici măcar de Dodon ori de Usatâi... Nici barem de Voronin ori de Reidman... Ei sunt ce sunt şi acţionează în conformitate cu ceea ce sunt. E tragedia noastră că aceşti tipi au devenit într-atât de importanţi. Dar nu de ei mi-a silă, ci de celelalte 90-95 de amibe cu mandat de deputat. Chiar să nu existe dram de demnitate umană în ei? Nici tu ruşine, nici tu Dumnezeu, nimic? Cum poţi sa-ţi suporţi condiţia de petică şi de sclav? Mi-e silă... Deşi înţeleg la perfecţie că-mi fac rău degeaba. Amibele nu au nici schelet şi nici sistem nervos...

 

Şi totuşi mi-e scârbă...

 

Origine Imgaine

Partager cet article
28 octobre 2015 3 28 /10 /octobre /2015 13:38

De 11 luni asistăm cu neputinţă la un circ de proporţii, mai dihai decât acel din 2013, mai bine zis vedem cum se năruie ceea ce ar trebui să se cheme statul Republica Moldova. Se năruie mediatic, aş spune eu, căci nici una din instituţiile statului nu a funcţionat de la descălecarea agrarienilor peste ea… Pur şi simplu cineva a zis: „Acum!” şi a început a fi dată jos hârtia colorată ce ascundea pereţii putrezi…

 

Din păcate, am descoperit că totul se ţinea anume pe acel strat de tapete şi clei, iar atunci când am început a jupui pereţii am găsit doar putregai...

 

În aceste condiţii tot mai insistent se aud apeluri şi constatări că nu există decât o singură soluţie şi anume – Unirea cu România. Mai mult decât atât, pentru prima dată în istoria statului Republica Moldova un oficial înalt şi anume Preşedintele Parlamentului, Alexandru Candu, a îndrăznit să vorbească despre un eventual Referendum asupra subiectului respectiv. Zic pentru prima dată, căci prin Referendumul din 1994 chestiunea a fost fentată într-un mod destul de abil. Cum poţi răspunde „Nu” la o asemenea întrebare: „Sunteți pentru ca Republica Moldova să se dezvolte ca un stat independent şi unitar, în frontierele recunoscute în ziua proclamării suveranității Moldovei (23.06.1990), să promoveze o politică de neutralitate şi să mențină relații economice reciproc avantajoase cu toate țările lumii şi să garanteze cetățenilor săi drepturi egale, în conformitate cu normele dreptului internațional”? O cacealma din cel putin şase întrebări, la unele din care, prin definiţie!, nu se poate răspunde negativ. Cu toate acestea, rezultatele acestui referendum au constituit de-a lungul anilor argumentul esenţial al „stataliştilor” şi „românofobilor”.

 

Venită din partea unui reprezentant al PD-ului, un partid, mai are rost oare s-o reamintim?, care a absorbit o fracţiune importantă a PCRM-ului, această declaraţie nu poate să nu trezească dubii. Vom mai aminti şi de faptul că ideea nici măcar nu-i aparţine, ci a fost lansată în spaţiul mediatic spre rumegare de nimeni altul decât de Maxim Şevcenco, un cunoscut propagandist putinist, acum o lună şi ceva.

 

Are oare şanse un eventual referendum naţional să decidă ceva în această spinoasă şi ghimpoasă chestiune? Se mai pot pronunţa moldovenii pentru Unire?

 

Are! Cu o singură condiţie: o propagandă la fel de agresivă, precum acea pro-rusească, pe ideea Unirii timp de un an-doi! Cică Goebbels ar fi afirmat următoarele despre capacităţile aparatului propagandist: „Daţi-mi doi ani şi după această perioadă de timp nemţii vor nega până şi existenţa Primului Război Mondial”. Dar nici nu ar trebui să căutăm prea departe: Rusia a organizat „referendumuri” cam peste tot unde a avut nevoie şi a obţinut, previzibil, rezultatele de care a avut nevoie.

 

Dar dacă am presupune un referendum „curat”? Ce am obţine? O întrebare la care nu avem răspuns, o mare necunoscută de fapt, căci noi nici barem la datele recensământului din 2014 nu avem acces şi nu-l vom avea mai devreme de 2016, conform legislaţiei, care lasă tocmai 27 de luni BNS-ului la dizpoziţie pentru a le „disemina”, stricto texto. Cu toate acestea, câteva observaţii putem aduce.

 

În primul rând, şi aici nu avem nevoie de niciun raport, căci totul este la suprafaţă, vom menţiona faptul că Republica Moldova se află în continuare în spaţiul informaţional al Rusiei. Şi acest lucru nu poate fi negat şi nici neglijat. Dacă pentru Lenin cinemaul era „cea mai importantă artă”, pentru Putin acest rol îl joacă televiziunea. Cu alte cuvinte, atunci când „Pervâi kanal” va vorbi despre Unire, atunci mai putem să ne gândim şi noi la Unire (prin referendum).

 

Problema noastră a tuturor (dar, fiţi pe pace, nu este doar a noastră) este că tindem să vedem lumea în funcţie de propriiile convingeri şi o anumită matrice care ne ajută să înţelegem fenomenele din jur. Eu şi Dumneavoastră, cititorii acestor pagini, chiar dacă avem opinii diferite asupra unor subiecte, facem parte din acelaşi circuit informaţional şi tindem să credem că toată lumea funcţionează la fel. Or nimic nu este mai fals. Dacă aţi accesat acest text via Facebook, să ştiţi că sunteţi în minoritate. În Republica Moldova reţeaua majoritară este... Odnoklassniki! Iar contul meu, de exemplu, a fost blocat de câţiva ani buni pe această reţea şi eu habar nu am ce se face pe acea lume.

 

Nu voi exagera prea mult dacă voi afirma că elitele din ţară sunt perfect integrate şi, de facto, sunt pregătite pentru Unire. Chiar dacă nivelul de interconecţiune şi interpenetrare culturală lasă, totuşi, de dorit (astfel, literatura din Basarabia este încă o mare necunoscută pentru cercurile largi, non-literare, dar considerate intelectuale, în România), aceste „elite” fac parte din acelaşi circuit cultural, iar la acest fenomen integraţional contribuie şi faptul că acest circuit a devenit, în mare parte, supranaţional şi chiar denaţionalizat. Dar ce (şi mai cu seama cât, în procente de alegători) reprezintă această „elită” anume? 10%, 15%, 20%?... În rest, ce cunoaştem unii despre alţii?

 

Problema elitelor de pe ambele maluri ale Prutului este faptul că ele (cu excepţiile de rigoare, desigur) se izolează de masele largi. Nu este nici aceasta o caracteristică „naţională”... În realitate, noi avem astăzi o elită naţională unificată care (nu) discută cu două mase populare distincte. Citeam recent o carte de Adrian Schiop, „Soldaţii: poveste din Ferentari”, şi descopeream, cu o oarecare stupoare că nu înţeleg foarte multe lucruri descrise în ea. E un univers, un limbaj, noţiuni existenţiale, norme comportamentale pe care eu elementar nu le cunosc. Îmi sunt absolut străine. La fel precum şi lui Adrian Schiop îi sunt, probabil, străine noţiunile şi normele lumii „de jos” de la noi. Aceste noţiuni, care, iată, aflăm că le stapâneşte la perfecţie şi elita noastră politică, sunt în Republica Moldova comune cu Rusia şi s-au perpetuat de la cădearea URSS-ului încoace. Vorbesc de aşa numitele „poniatii” – o orânduire şi ierarhizare a lumii conform lumii interlope à la russe.

 

Mai trivial spus, ceea ce trebuie să înţelegem este că acel care ascultă manele nu ascultă şanson şi viceversa. Şi acest lucru nu se va întâmpla niciodată atât timp cât se vor asculta manele şi şanson.

 

Ce-i de facut? În unul din recentele interviuri pentru Europa Liberă de la Chişinău, Ana Blandiana spunea următoarele: „Cred că unul din cele mai importante lucruri pe care le-am făcut a fost ceea ce s-a numit dialogurile Alianţei Civice, adică am bătut ţara, făcând mari adunări în sate, în case de cultură, în teatre, în care oamenii veneau şi puneau întrebări, şi noi răspundeam. Şi atracţia era faptul că aveam în permanenţă alături de noi mari intelectuali, nume cunoscute din literatură, din artă, ceea ce sunt convinsă că se întâmplă şi la Chişinău, încât s-a petrecut un fel de educare a populaţiei, cel puţin atât cât să ducă la victoria în alegeri a partidelor democratice.” Dar sunt oare astăzi elitele (se referă la ambele ţări) gata să iasă din coconul confortabil în care (chiar dacă şi nu este acest confort întotdeauna monetizat pe măsură) s-au autoizolat? Şi cine să le asculte, din momentul în care ambele societăţi au suferit nişte mutaţii valorice substanţiale care îi plasează pe „bandiţi” mai sus de „poeţi”? Cel mai fidel descrie această nouă realitate un vechi dicton sovietic: „Eсли ты такой умный — покажи мне свои деньги.” (Rom: „daca eşti într-atât de deştept – arată-mi banii tăi”).

 

Şi totuşi anume aici rezidă cheea problemei. Cât timp se vor asculta manele în Romania şi şanson în Moldova, la mare lucru nu ne putem aştepta. Trebuie propuse alte modele de sub-cultură (iertat să-mi fie acest termen) decât acele direct conectate cu lumile interlope, care nu comunică şi aici nu ai cum schimba lucrurile, căci aceste lumi s-au constituit istoric şi sunt două grile ierarhice absolut diferite. Aceste modele apar cu încetul, dar sunt încă prea puţine. Ele trebuie încurajate şi propuse drept alternativă şansonului şi manelelor. Iată de ce am fost foarte bucuros atunci când a apărut „P.O.H.U.I.”, o producţie moldo-românească (Carla’s Dreams & Inna); iată de ce m-a bucurat nespus apariţia lui Kapushon la X-Factor cu ”Frățică, dă-mi o bucățică!”. Anume aceşti artişti, dar am mai putea pomeni şi de alţii, Pavel Stratan, Traian, Subcarpaţii (să mă ierte acei pe care nu i-am pomenit), voluntar ori ba, fac mult mai multe pentru proiectul „Unire” decât orice recital de Eminescu, Stănescu, Vieru et Altri (necesare şi ele, nu va grăbiţi să aruncaţi cu pietre).

 

Reacţia şi atitudinea negativă a unor intelectuali de la noi care levitează în sferele înalte (cică ar fi o blasfemie pentru limba şi cultura română!) este oarecum simptomatică şi exemplifică la perfecţie cele de mai sus. Carla’s Dreams, Kapuşon şi Pavel Stratan atacă alte domenii şi cuceresc teritoriu în zone ocupate de manele şi şanson şi prezintă o alternativă care, şi acest lucru trebuie salutat şi încurajat!, are potenţial unificator, se pot adresa ambelor populaţii şi activează într-un registru lingvistic (da, orice nu am crede, dar şi jargoanele străzii fac parte din limbaj...) monopolizat până acum de şanson şi de manele. Or, cu riscul de a mă repeta, aceste genuri nu pot dialoga.

 

Cu doi ani în urmă scriam următoarele: „Nu cu discursuri frumoase se face această integrare şi nici cu parafări de documente, oricît de înalt nu ar fi nivelul la care se semnează ele. Această chinuită integrare se face prin unificarea spaţiilor vitale, sociale, culturale, economice, informaţionale...” Mă refeream la integrarea europeană în acel text, dar exact acelaşi lucru se poate spune şi despre Unire.

 

Asa că, mult-stimaţii mei cititori, nu există nimic mai nesigur decât rezultatul unui referendum despre Unire. Cel puţin, cât mai răsună şanson din difuzoarele gărilor auto şi nu doar...

 

Mai rămâne calea instituţională, prin vot în Parlamente... Dar bandiţii noştri nu comunică cu bandiţii din România. Precum şansonul nu comunică cu manelele.

Partager cet article
26 octobre 2015 1 26 /10 /octobre /2015 12:13
Săptămâna în care am aflat cât de bogaţi suntem

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Ei cum să scrii despre săptămâna care a trecut? Cum? Ce să scrii? Să înşiri o pagină cu înjurături? Păi doar nu sunt eu Filat ori Usatâi...

Poate doar aşa: „anul a început deja, dar a început cum a început, i-am dat cep şi zoaiele put, a început adică pe dos, adică pe de-a'ndoaselea, adică mai descoperim şi noi cîte se fac în dosul nostru şi pe dosul nostru, mai disco-pierim şi noi cîte un mort ce creşte pe spinarea noastră, cum ar ieşi, cum ar fi să-i duci în cîrcă, cu alte cuvinte, căci cică ieri a fost ziua cuvîntului la nivel internaţional… de s-ar găsi cîte unul să pună un cuvînt şi pentru noi, acolo, la nivelul cela internaţional al lor despre nivelul ista naţional al nostru, dar să-l pună unde trebuie, auzi mă, internaţionalule, lu-la-lu-le! şi nu iarăşi nouă în cîrcă sau pe urechi, după cum ne este şi ne-a fost obişnuinţa… a se citi „am fost/suntem obişnuiţi cu” şi nicidecum „(am) obişnuit(m) să”... (din complemente, în aceste sintagme şi paradigme noi mai mult am obişnuit cu bişniţa) şi uite că am ajuns a ne întreba cum de-i mai putem duce... şi uite că ne dăm seama că nu mai putem duce multe în/pe la spate, pe dos şi... ne ducem... ne ducem cu toţii, care cu pluta, care cu "marşrutca", care cu low-cost-ul, care cu trenul, maşina aia mică, uitînd că ne ducem cu toţii, oricum şi ineluctabil…

Toate bune, dar rândurile de mai sus le scriam hăt în 2013

Căutam să vă spun şi ceva de bine şi nu prea am găsit. Să zicem că aş putea pomeni de memorandumul semnat de către Angel Tîlvăr (ROM) şi Valeriu Turea (MDA) în domeniul colaborării în politici de coordonare a lucrului cu diaspora, care nu face decât să consemneze o realitate din teren, căci noi, emigraţii, demult nu mai facem nicio diferenţă… (aici un exemplu, şi aici)

Tot la capitolul noutăţilor bune am putea trece şi decizia moldo-ucraineană de a repara o cale ferată care ar permite ocolul Transnistriei. Acordul a fost semnat de către Iurie Topală (MDA) şi Mihail Saakaşvili (UKR).

La cât de rar se întâmplă, merită menţionată şi premiera unui nou film moldovenesc: „Milika” de Valeriu Jereghi.

Vă zic: le consider noutăţi cu adevărat bune, dar m-am prins la un gând: aceste decizii şi evenimente nu sunt chiar extraordinare, ele fac parte dintr-o eventuală lume a normalităţii, inaccesibilă pentru noi. Iată la ce am fost reduşi: evenimente ordinare sunt considerate noutăţi extra-ordinare, motive de bucurie.

Căci cotidianul nostru este făcut din alt soi de „actualităţi” – cu bandiţi, maşini de rahat, interceptări de conversaţii telefonice, scheme mafiote, declaraţii de venit false şi şpăgi de milioane...

Hai să vă zic şi ceva despre corupţie. Numai să nu-mi spuneţi că sunteţi expert în domeniu! Dar nici nu am intenţia să vă învăţ ceva. Doar pentru a compara: în Franţa, un senator (!) a fost condamnat la doi ani de închisoare, dintre care unul cu execuţie, 20.000 de euro amendă şi 5 ani de ineligibilitate. Cât de gravă a fost crima? O mită (6.000 de euros!) pentru atribuirea unui apartament social. Acel care a mituit (adjunctul său) a luat doi ani şi el.

Acum să revenim la basmele noastre... poveşti cu zmăi, cum zicea bunica...

AUTO-DENUNŢUL PUBLICAT: S-a scurs în presă autodenunţul lui Shor. L-am citit. Ţi se ridică părul perie... E ceva care depăşeşte orice formă de înţelegere. Cum poţi pricepe nişte oameni care se joacă cu milioanele atunci când tu te zbaţi pentru fiecare mie?! Uite eu o mie, două, trei, chiar şi zece, hai douăzeci, le pot înţelege şi conceptualiza. Un milion nu reuşesc. Iar acolo erau 250... De milioane. Comparaţi cu senatorul francez. Cu 6.000. Dar nu pentru asta a fost publicat raportul. Ci pentru o frază. Una singură: „La finalul discuţiei, V. Plahotniuc a spus ca deja se încep probleme cu lichidităţile la bancă şi a spus într-o forma dură că nu cumva să dispară banii de la BEM şi că "dacă oamenii care îşi ţin banii acolo nu te vor face bucăţi, eu îţi garantez probleme mari.” Eroul! Justiţiarul nostru mult-iubit! Ce ne facem fără tine?

ÎNREGISTRĂRILE LUI USATÂI Au fost publicate şi niştre inregistrări presupuse a fi conversaţii între Filat şi Shor. Doar câteva detalii: prea curăţel iese Shor din aceste discuţii. Nu este naturală o conversaţie în care există un decalaj atât de mare între registrele vorbirii. Ceva nu-i curat la mijloc. Usatâi cică zice că a făcut interceptările cu un virus. Mare discuţie în media: e posibil tehnic sau nu? Nu contează, de fapt. Oricum este ilegal. Renatic apropo a şi fugit la Moscova. Să sperăm ca va reveni.

CONTABILITATEA OMULUI CU „BARSETCA” Năşelu’ a vorbit! Au apărut în presă şi fişiere cu contabilitatea „neagră” (ori e mai potrivit „verde”?) a lui Filat. Depistăm sume astronomice pentru presă şi bloggeri de buzunar. Toată lumea se întreabă: oare cine sunt ei? Haida-de! Ne-am mai întrebat şi în 2013. Ei şi? Peste doi ani iar ne vom întreba... Economie de piaţă, domnilor!: există cerere – va exista şi oferta. Atunci când nu-i onoare, reglementează banul.

A EXPLOADAT CLOACA Ce ţi-e camionul cu rahat devarsat de Usatâi? Câte au plouat zilele astea, ajunge pentru 10 DNA-uri româneşti! Se fură de peste tot, de către toţi şi în cantităţi inimaginabile. CNAM a fost devalizat, Moldatsa şi odată cu ea spaţiul aerian european ne va fi sechestrat din cauza unei afaceri extrem de dubioase cu mafioţi ucraineni şi moldoveni... Caracatiţa începe să-şi arate tentaculele şi în Romănia, şi în Lituania, nu-i exclus să mai apară „focare”... Devenim o veritabilă capitală mondială!

CADE ORI NU CADE? PLDM-ul a rămas fără cap şi presupun fără o mare parte din bani. De facto, e un partid mort. Dar îi mai trăiesc oamenii. Fracţiunea a încercat să-l demită pe Chetraru de la CNA şi Parlamentul le-a luat jucăria. Atunci fracţiunea s-a supărat şi ameninţă cu desfiinţarea AIE-ului. Bucurie mare, imediat apare şi o moţiune de cenzură depusă pentru a demite Guvernul. Dar acest lucru nu înseamnă mare lucru. Vinerea trecută vă ziceam că nu va cădea. Astăzi vă spun exact acelaşi lucru – nu va cădea. Undeva departe încep a mişca alte plăci tectonice...

BANI? BANI! DAR FĂRĂ DODON! 150 de milioane din partea României vor veni. Şi condiţiile sunt clare. Mai rămâne sa înveţe electoratul a citi şi a auzi.

Cam atât... Am putea să ne supăram foc, să ne revoltăm... Mă rog, am putea. Unii chiar se revoltă. Dar iată aşa o întrebare: câţi dintre noi am refuza să declarăm o maşină de import la doar 10.000 de lei, dacă am avea posibilitatea s-o facem?

Şi câţi dintre noi visează să-şi petreacă dacă nu zilele, atunci măcar vacanţele, aşa ca Filat-junior, petrecând cu şampanie la 500 de euro sticla, fete şi iahturi? Iar visele sunt o chestie foarte perversă... Nimic nu le poate rezista, nici măcar principiile cu valorile...

Apropo, ce mai face Platforma DA?

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher