Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
4 juillet 2019 4 04 /07 /juillet /2019 12:19
Imagine preluatӑ de la Vadim Ungureanu

Imagine preluatӑ de la Vadim Ungureanu

Unul din cele mai mari scandaluri, de la Independență încoace, fără îndoială, a fost generat săptămâna trecută de noul Ministru de Externe de la Chișinău, Nicu Popescu. Acesta a utilizat, la București (!), sintagma „rӑzboi civil” cu referință la războiul cu Tiraspolul de acu 27 de ani. A urmat un val de reacții atât negative cât și pozitive, dar pentru Nicu și pentru blocul politic care l-a înaintat anume reacțiile negative au fost dureroase căci ele vin din partea electoratului care se presupune că i-ar susține. Am mari dubii că dacă ar fi spus Dodon sau Bătrâncea același lucru am fi recationat la fel de vehement.

Prima întrebare la care s-ar cuveni să răspundem: a fost o declarație deliberată? S-a testat porcul de slănină (Cică țesutul gras (slana) al porcului nu este enervat, de aceea pentru a vedea cât de gros este, se înfige un ac lung. Când ajunge acul la carne, prcul țipă!)?

Nu avem de unde-o ști. Nicu Popescu a venit cu un video explicativ și ne-a asigurat că e doar o gafă de novice neexperimentat. Fie. Nu asta ne interesează aici și acum. Ce a fost spus a fost spus, iar în ansamblu cu toate celelalte acțiuni ale statului Republica Moldova arată urât de tot, departe de acel „moratoriu geopolitic” trâmbițat de coaliția ACUM – PSRM.

Mă interesează alt lucru: cât de sincer este Nicu Popescu în ceea ce zice? Presupun că există mult mai multă sinceritate în acel „rӑzboi civil” decât în explicaţiile ulterioare. Fiindcă prima declarație a fost făcută fără nicio presiune, pe când declarațiile ulterioare nu sunt decât o reacție la valul de indignare din spațiul mediatic. 

Iar dacă e să stai să judeci bine, Nicu Popescu nici nu are cum să aibă o altă viziune despre acel război. Format la Moscova, apoi în Europa occidentală, el a fost impregnat de teorii străine despre acele evenimente. Nu cred, chiar dacă e să presupunem că MGIMO a devenit altceva după destrămarea URSS-ului, că i s-a prezentat acolo Rusia drept stat agresor. Iar în Europa evenimentele din fosta URSS și toată „expertiza” a fost construită de foști sovietologi, care luau în calcul în primul rând opinia Rusiei, ca forță activ implicată prin simplă vecinătate și atavisme ale unei lumi împărțită în „sfere de influenţӑ”, dar nu și principala responsabilă (iată eroarea!), apoi – opinia occidentului universitar, considerat obiectiv, care se străduia din răsputeri să găsească un cadru teoretic evenimentelor de după 1986... Opinia localilor nu era prea mult luată în calcul: mdeh, nu poate fi obiectiv până la capăt o parte beligerantă dintr-un conflict... Fără a mai menționa că mediul academic occidental (și acel francez în mod special) este mai degrabă unul stângist și rusofil.

Din păcate, Rusia a reușit să impună lumii felul său de a concepe și a percepe acele evenimente: Moscova nu este nicidecum un declanșator al conflictelor de pe întinderea fostei URSS, fără a nega însă evidentul: o implicare activă, odată conflictul început, pentru a-și apăra interesele. Astfel toată discuția este deplasată spre gradul de legitimitate pe care poate s-o aibă Rusia în această „apӑrare a intereselor”, dar mai puțin spre adevăratele responsabilități. Tot din acest narativ face parte și noțiunea de „rӑzboi civil” care, din câte se știe, este o luptă strict internă. Multe din aceste iluzii au fost spulberate după anexarea Crimeei, dar... răul cel mare a fost oricum făcut, în special referitor la celelalte conflicte, iar paradigma universitară este foarte greu de răsturnat, căci ea se auto-alimenteazӑ prin referințe anterioare, bibliografii și teorizӑri mai vechi.

Astea fiind spuse, tind să cred că Nicu Popescu a fost sincer în ceea ce a afirmat: e cât se poate de plauzibil și firesc ca el chiar să creadă în ceea ce spune. Dar asta nu înseamnă nicidecum că are dreptate.

Nu voi intra acum în demonstrații inutile și discuții și așa destul de numeroase dacă a fost sau nu acel război „civil”. Consider că această noțiune e depășită de istorie. Ceea ce am avut în Transnistria nu a fost altceva decât un „rӑzboi hibrid”, noțiune care în 1992 nu exista și care este relativ recentă. Dar toate ingredientele acestui tip de război au fost prezente. Și acest război a fost declanșat și menținut de atunci, în diversele lui faze, de Rusia. Din păcate, Republica Moldova, fiind permanent antrenată în lupte, nu a știut să explice celorlalți ce a pățit (precum a încercat disperat Ucraina). De fapt, nici nu putem fi siguri că a înțeles-o chiar ea, căci i se explică continuu din exterior cum e corect să „înţeleagӑ”, dară-mi-te s-o explice altora. Mi-a fost dat recent să citesc și o ipoteză abracadabrantă, auto-prezentată drept un breakthrough al gândirii științifice, produsă în Republica Moldova, precum că acel război a fost declanșat din cauza că noile elite de moldoveni voiau să pună laba pe resursele economice deținute până atunci de ruși...

Din păcate însă, UE se încăpățânează, făcându-se a nu vedea acest lucru. Absența unei expertize temeinice referitoare la spațiul post sovietic și în special Republica Moldova este exploatată de către Cremlin direct și în avantajul său. Fără a înțelege că nu există și nu au existat în Transnistria decât doi actori beligeranți relevanți, Chișinăul și Moscova, lucrurile nu vor avansa nici cu un centimentru. A se vedea eforturile OSCE și inutilitatea lor. Oficialii de la Tiraspol nu sunt decât executori direcți ai ordinelor venite de la Moscova și toate cedările și deschiderile impuse Moldovei pentru Tiraspol nu fac decât să-i îmbogățească pe câțiva indivizi, cu CV-uri demne de criminali de război. Boala o poți vindeca doar dacă-i înțelegi clar natura. Există astăzi opinii care afirmă că suntem în plin „Război IV mondial”: primele două sunt cele învățate la școală, al treilea fiind „Războiul rece”, pierdut de URSS, și al patrulea – acest „rӑzboi hibrid” despre care vorbeam mai sus...

Să încercăm acum să răspundem și la întrebarea din titlu: demisie ori ba? Cert e faptul că Nicu Popescu, cu toată bunăvoința cu care l-am putea credita, nu este omul potrivit la locul potrivit. Nu are nici experiența, nici competențele necesare. În opinia mea, un diplomat veritabil trebuie să apere interesele țării sale. Iar pentru asta trebuie să cunoască de-a fir a păr, până în cele mai mici detalii, istoria statului pe care-l reprezintă, conflictele existente și latente, să aibӑ repere sociologice temeinice și o perfectă înțelegere a proceselor interne. Mă îndoiesc că la MGIMO ori la alte școli să fi învățat istorie amănunțită (nu ceea ce învățam noi la școală) a Moldovei medievale, Basarabiei sau a Republicii Moldova. Mai e necesară o imersiune aproape epidermică în cotidianul țării și nu doar legături strânse de prietenie cu lideri ai unei mișcări politice sau curent mediatic. Dar de aici și până a-i cere demisia e ceva distanță. Toată conducerea Republicii Moldova este astăzi profund antinaţionalӑ, chiar dacă mulți cred contrariul, iar blocul ACUM încearcă să ne convingă că prioritățile „naţionale” ar fi altele decât „geopoliticul”. Așa că Nicu Popescu, cu viziunile lui despre „rӑzboiul fratricid civil”, se integrează armonios în peisajul politicienilor actuali ai Republicii Moldova, cu acel Vladislav Kulminski (doar un exemplu), promotorul „societӑţii civile moldoveneşti” sau cu declarații despre reluarea activității parlamentare în cadrul CSI („moratoriu”, ziceau ei?...). Demisie ori ba, ce contează?...

 

P.S.: Totuși, eu una nu pot înțelege: cine, naiba, l-a tras de limbă să vorbeascӑ despre războiul din Transnistria acum? Și tocmai la București?...

P.P.S.: Iar ca un exemplu elocvent a ceea ce afirm mai sus, iată un extras de pe un blog al unui susținător convins al blocului ACUM (nu aduc nume fiindcă nu este esențial) care îl apără în aceste zile pe Nicu Popescu. Citatul este un Copy-Paste (sublinierile îmi aparţin):

Nicu Popescu vede 5 modalităţi de management al conflictelor.

1. Instituţiile UE se pot implica mai activ în politica externă nesemnificativă. în politica mare, atribuţiile politice externe rămân la discreţia statelor.

2. Instituţiile UE se implică în „aspecte necontroversate şi ferite de riscuri ale managementului conflictelor”.

3. Instituţiile UE caută să se implice în conflicte printr-o strategie de „dozaj”, prin „măsuri de mică intensitate”, care pot deveni cu timpul „pachete politice substanţiale”.

4. Atunci când instituţiile UE încearcă să se implice în politica la nivel înalt fără mandatul statelor membre, ultimele vor încerca să contracareze această implicare.

5. Actorii externi (din afara Uniunii Europene) „pot afecta procesul european de luare a deciziilor” prin lobby-ul făcut pe lângă statele membre ale UE.

Partager cet article

1 juillet 2019 1 01 /07 /juillet /2019 10:58
Săptămâna în care Moldova a trădat

Săptămâna trecută scriam următoarele : „Ce vă incălzeşte, să zicem, o înțelegere (simplific mult) de genul: „Noi vă dăm Moldova, iar voi vă căraţi din Venezuela”? La masa celor mari, cei mici întotdeauna rămân flămânzi...” Joi cade o știre despre decizia Rusiei de a-și retrage militarii din Venezuela! E desigur doar o coincidență, nimic mai mult, iar orice speculație la acest subiect doar speculație și va rămâne. La asta suntem și reduși: subiecte ale unei speculații...

Dar să trecem în revistă ce s-a mai întâmplat, căci de întâmplat s-au întâmplat multe...

CONSTITUŢIA ŞI-A DAT DEMISIA După ce a venit avizul Comisiei de la Veneția (ridicolul e la el acasă, căci la ce bun era să-l aștepți sau să-l ceri?) toți judecătorii CCM și-au dat demisia. Și acest lucru este absolut firesc! Cel mai important și mai curios însă este care va fi viitoarea componență. Și această componență vă fi veritabila hârtie de turnesol a actualului regim!

KADÂROV, KOZAK ŞI DODON Asta ați vrut? Asta aveți! Kozak în vizită la Chișinău, primit de toți oficialii, Dodon face selfi cu Kadârov la Minsk, bucuros nevoie-mare... Republica Moldova a intrat, fără dubii, în lista țărilor nefrecventabile. Primiți dezoligarhizarea pe tavă, tovarăși! De acum încolo de bunăstarea voastră se va ocupa Kremlinul, cu Volodin în frunte (a zis-o chiar el), chit că va fi pe bani europeni și americani. În principiu (iar acest lucru a fost perfect valabil și pentru Plahotniuc) Dodon are o singură șansă să rămână în istorie în calitate de personaj potabil: să înfăptuiască Unirea! Oare nu de asta îl sună pe Johannis? Apropo, Președintele României ar trebui și el să se gândească mai mult la propria reputație. Cu dodoni nu se vorbește la telefon, ci doar prin mesaje oficiale făcute publice, iar dacă au loc întrevederi, doar în prezența martorilor! Și nu i-ar strica un dezinfectant ceva eficient...

VĂ-LE-LEU! CE NE FACEM FĂRĂ PLAHA? Fugarul Plahotniuc, după cum e și firesc să se întâmple, a demisionat de la conducerea PDM. E doar un epizod, desigur, care nu ar trebui să ne intereseze mai mult decât atât, dacă nu ar fi fost un fel de isterie pe rețelele de socializare. Cică Plaha n-a murit, e veșnic viu, un fel de tătuca Lenin: urzește ceva în culise și va reveni și mai puternic. Păi cum să justifici altfel existența acestei coaliții și chiar a partidelor (în special a celor de la ACUM) dacă dispare Plaha? Greu, nu?... Apropo, rușii îi ajută cu plăcere. Presa proguvernamentală a titrat masiv că lui Plahotniuc i s-au deschis dosare în Rusia pentru trafic de droguri. Și cum să nu-i crezi pe ruși? Mai ales dacă acest material mediatic e vizat de oameni care trebuie: „Написанному верить!”

MOLDOVA ŞI-A TRĂDAT VECINII Doi din cei trei delegați ai Moldovei (Năstase și Bӑtrâncea) au votat pentru revenirea Rusiei în calitate de membru deplin la APCE. Toate argumentele pentru a justifica această decizie și acest vot, de oriunde n-ar veni, sunt un fâs. Va îndemn să ascultați discursul reprezentantului Ucrainei. Dar noi nu la argumente ar trebui să ne uităm. Există țări care știu ce-i demnitatea, își câștigă respectul de-a lungul istoriei prin atitudini, acte și valorile pe care le reprezintă. E un fel de back-bone, cert stereotipat, care se cristalizează în imaginarul colectiv global. Doar un exemplu: Polonia are tot dreptul astăzi să facă gât în UE, căci e țara care a luptat, concomitent!, împotriva și lui Hitler și a lui Stalin. Țările Baltice sunt unde sunt fiindcă au avut suficient curaj să se desprindă de URSS fără menajamente și fără a privi înapoi sau la critici din partea Occidentului referitoare la legea cetӑţeniei. Și chiar dacă unele decizii sau procese interne din aceste țări stârnesc contradicții, ele sunt RESPECTATE! Și Moldova (că și România, de altfel) a ratat vagonul. Și de această dată. Iată lista țărilor care s-au opus în bloc revenirii Rusiei în APCE: Ucraina, Polonia, Estonia, Lituania, Letonia, Suedia. România a strălucit încă o dată prin absență! Doar doi (DOI!) parlamentari au participat la vot, dintre care unul, Gheorghe-Dinu Socotar de la PSD, s-a înscris printre „iubitorii de dialog parlamentar”. Lucruri curioase de remarcat: în aceeași zi au mai fost chestii votate. Din partea României au participat mereu 4 votanți. Dar la votul pentru Rusia s-au prezentat doar doi... Iar Năstase cu Popşoi în afară de votul respectiv nu au participat nici la o altă sesiune de vot din acea zi! Reiese că ei au fost în misiune specială și altă agendă nu au avut?

INSTRUMENTUL TOTALITARISMULUI Noua majoritate a votat un proiect care transformă Consiliul Suprem de Securitate într-un organ de stat care își va subordona toate instituțiile statului. Conducătorii autoritătilor publice centrale care vor refuza să prezinte CSS-ului datele solicitate, riscă pedepse de ordin contravențional sau chiar dosare penale. Cu alte cuvinte, chiar și instituțiile (puţinile care au rămas) care nu se supun încă lui Dodon (deci Moscovei) sunt obligate, de acum înainte să execute cererile instituției prezidențiale! Tot în această săptămână omul lui Dodon, Șova, a fost pus în capul Comisiei interguvernamentale pentru colaborare economică cu Federația Rusă. La SIS au fost deja numiți Esaulenco cu adjunctul Gumeniuc. Vom reaminti că anume de SIS depinde posibilitatea rușilor de a face rotația efectivului armatei a 14-a. Ea nu poate să se facă decât prin AIC! Si până la numirea lui Esaulenco, militarii ruşi nu prea aveau trecere. Nu degeaba anume aeroportul și „schemele de contrabandă” au fost pe larg discutate săptămâna trecută (inclusiv la CSS). Să ne așteptăm în viitorul apropiat la schimbarea conducerii AIC și a celor care gestionează traficul?

ZUMBREANU – DA, GRECEANÎI – BA Directorul CNA, Bogdan Zumbreanu, a fost demis din funcție de către Parlament, cu voturile deputaților „ACUM” și PSRM, oficial pentru o condamnare la CtEDO care ne-a costat enorm. Până aici toate bune, dar în același dosar unul din co-responsabilii principali este și... Zinaida Greceanîi! Dar pe ea nu o atinge nimeni (la fel precum nu e atins nimeni din socialiști de altfel. Dimpotrivă, chiar și acei cu dosarele bogate și înfloritoare, precum Usatîi sau Grigorciuk, au fost lăsați să iasă de la răcoare).

KROLL 2 – NEUTRALIZAT? Adrian Candu vine cu o declarație cel puțin curioasă. El afirmă că dacă va fi publicat raportul Kroll 2 probele din raport vor deveni inutilizabile pentru justiție. Nu știu câtă dreptate are, sper să ne lămurească vre-un jurist onest și neutru. Cert însă este faptul că cineva tare se teme de acel conținut. Și nu-i exclus să fie tocmai acei care vor să-l publice.

MARK IS BACK! Odată cu înscăunarea noii alianțe a reapărut în spațiul public Mark Tcaciuk! L-am fi ignorat cu plăcere dacă nu s-ar fi văzut cu Kozak. Și poate chiar și acest fapt l-am fi trecut cu vederea dacă nu se chinuia să dezmintă acest lucru. Ceva urzesc ei, nu cred că va trece mult și vom afla.

ŞI GUVERNUL, CE FACE GUVERNUL? Pentru moment s-au apucat să dea afară judecători și funcționari, să cerceteze și să sechestreze averile lui Shor, chestii din astea. Copilașii se amuză. Iar cine nu-i aplaudă e bau-bau și omul lui Plahotniuc!

MAI MULŢI BANI PENTRU GAZPROM Noul minitru al economiei, Brânzan, ne spune că vom plăti mai mult pentru gaz. De vină sunt, tradițional, acei din regimul trecut. No, fix ca-n 2010! Nu știu cum se face, dar în această țară prețurile tot cresc și cresc, iar vinoveţi întotdeauna se fac acei care tocmai au fost răsturnați.

PRIMA DEMISIE Stanislav Pavlovschi n-a dovedit să fie numit Ministru al Justiției că a și demisionat. Oare ce l-o fi apucat? Care anume este cauza reală nu o vom cunoaște niciodată, la fel precum nu vom ști nici care este sensul ascuns al declarației respective: „eu tratez Constituția ca un lucru sfânt, care trebuie respectat cu strictețe.”

MAIA SANDU ŞI FMI Maia Sandu s-a întâlnit cu FMI. Să le ceară bani. Povestea Maiei Sandu cu FMI este veche și tumultuoasă. Oare cum putem uita scrisorile pasionate trimise acestui înalt for în care îi ruga să nu se lege cu Republica Moldova, țară care nu merită acord cu FMI? Probabil astăzi, ținând cont de tot ce am scris mai sus, dar mai cu seamă de faptul că ea, Maia Sandu, a devenit Prim Ministru, Moldova a devenit o țară atractivă, democratică, și tutti quanti. Ah da, super stabilă, „generatoare de securitate regională” așa se pare că se zice în jargonul lor.

Iar ca simbol al tuturor schimbărilor radicale de regimuri, vectori și ideologii în Republica Moldova de la descălecarea ei și până când i-a fi sortit să existe, iată cea mai semnificativă și esențială reformă: a fost schimbată conducerea Pieții Centrale de la Chișinău!

Partager cet article

26 juin 2019 3 26 /06 /juin /2019 16:50
Votul pentru revenirea Rusiei în APCE

Votul pentru revenirea Rusiei în APCE

Acum mai mult de patru ani (ieșeam din 2014 și intram în 2015), la o petrecere cu prietenii apropiați, îmi permiteam să afirm că „politica” în Republica Moldova a murit definitiv și că de acum încolo nu va fi decât geopolitică... Nu voi stărui asupra „situaţiei internaţionale” la acel moment. 

Din păcate, nimic din câte s-au petrecut de atunci nu m-au făcut să mă îndoiesc câtuși de puțin despre cele enunțate. Evenimentele post electorale din Republica Moldova consacră definitiv acest teritoriu drept un teatru al unei bătălii regionale geopolitice pentru influență. Bătălia nu a început astăzi, dar anume acum îi vedem victimile.

Unul din principalele argumente cu care au venit în fața alegătorilor reprezentanții blocului ACUM (bineînțeles, în afara înlăturării de la putere a „dictatorului” Plahotniuc) a fost eliminarea subiectelor de ordin geopolitic din discuție. Mai mult chiar, geopoliticul a fost anunțat drept principalul responsabil pentru toate nevoile noastre. Până la un anumit moment acest argument rămâne perfect valabil: invocând apartenența la o tabără etnică sau geopolitică deviezi opinia publică spre zone secundare și, respectiv, îți condiționezi „aflarea în pâine” de caracteristici pur declarative și futile. Dar acest lucru este valabil doar atunci când argumentul geopolitic este cu adevărat secundar, așa precum a și fost timp de 20 de ani, atâta timp cât convenționalul „Occident” se înțelegea sau îl tolera pe Putin, sau dacă acest etern „conflict” ar fi fost soluționat o dată și pentru totdeauna, pentru a-l deplasa în zona secundară și a se putea, în sfârșit, soluționa probleme considerate mai stringente.

În momente de răstriște însă, atunci când situația regională devine cu adevărat tensionată, cu conflicte militare înghețate (la noi) sau destul de fierbinți (la vecinii ucraineni) în preajmă, cu un regim putinist care sfidează în permanență același „Occident” și pretinde la o revizuire cartografică în zone de influență à la pactul Hitler-Stalin din ’39, ignorarea elementului geopolitic și negarea lui ca realitate și ca opțiune de alegere este o crimă sau, dacă e să rămânem condescendenţi, naiv și iresponsabil.

Ceea ce numim noi astăzi „confruntare a vectorilor geopolitici” nu-i altceva decât o re-etichetare a vechiului „conflict etnic”. Cum și de ce a fost operată această re-etichetare e un subiect destul de curios și interesant în sine, dar îl vom lăsa pentru altă dată.

Să vedem, într-un prim timp, care sunt forțele beligerante, dacă tot vorbim de geopolitică și despre lupta care se duce pe teritoriul nostru, fapt de menționat în treacăt, dar destul de tragic în esență, căci nu am știut să ne apărăm țara de acest război și nu ne rămâne decât să ne bucurăm că mai vorbim încă de o confruntare fără gloanțe, ghiulele și tancuri că în Donbass, cu toate că dezastrul care ne așteaptă va fi pe măsura bătăliei care se duce...

Care sunt scopurile Rusiei în Moldova? Ce vor ei de la noi atâta? În principiu, nimic deosebit: să nu vrem nici noi nimic! Nu este momentul să explicăm de ce anume, dar Kremlinului îi este foarte important ca Republica Moldova să nu facă niciun pas spre UE. Toate vor fi făcute și folosite pentru acest scop. Iar cel mai curios aici este faptul că restul practic nu-i interesează. Poate fi în Moldova raiul pe pământ (stat democratic, de drept, cu drepturi ale omului și bunăstare materială), poate fi foc și pară (stat banditesc, război și omoruri, orice!), acest lucru nu are nici cea mai mică importanță pentru Rusia.

Și ce ar vrea Occidentul la noi? În principiu aici e și marea noastră problemă: Occidentul nu vrea nimic deosebit. Vrea să fie lăsat în pace. Să facă bani liniștit și mai departe: cu Rusia, cu China, cu Quatarul, cu oricine și oriunde. Și sunt gata să mai dea și bani pentru această liniște, căci câștigă incomensurabil mai mult par ailleurs. Dar ei au o problemă de ordin ontologic. Pe frontispiciul casei lor nu scrie „Vrem să facem bani”, ci mărunțișuri din astea general umaniste: democrație, drepturi ale omului, libertate, justiție socială... Vrei, nu vrei, dar trebuie să corespunzi... Problemele în Occident încep atunci când societatea își dă seama că acei care țin casa o iau razna și acțiunile lor, eufemistic vorbind, intră în contradicție cu acele valori fundamentale civilizaţionale care, acest lucru se învață la ei de la grădiniță, ar trebui să definească această nebuloasă pe care o nimim și noi aici „lumea occidentalӑ”.

Vom pune punct aici și nu vom dezvolta aceste aspecte ce pot fi de acum încolo ușor intuite. Vom zice doar că cele menționate puțin mai sus explică perfect situația la zi în Republica Moldova (și nu doar).

Dar să revenim la oile noastre (vorba francezului). Ce s-a întâmplat la noi timp de toți acești ani? Evenimentele din Ucraina care au culminat cu anexarea Crimeei au aprins un nou focar geopolitic în zonă. Geopoliticul a revenit în prim plan și nicio țară din regiune nu mai putea să se comporte de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Cu atât mai puțin Republica Moldova care, e important s-o înțelegem, este în esența sa un atavism geopolitic.

Îndrăznesc să afirm că unica șansă de a desfășura o operațiune pur geopolitică în Republica Moldova este să nu se vorbească despre geopolitică. În primul rând, fiindcă acel vechi „conflict etnic” nu mai poate aduce suficiente dividende, căci populația rusofonă a diminuat mult procentual (iată și explicația acelui transfer de la „conflict etnic” la „conflict geopolitic”). În al doilea, cetățenii de rând par în sfârșit a înțelege unde „curg râuri de lapte”, la Est sau la Vest. Cu toată propaganda masivă putinista, proeuropeni sunt din ce în ce mai mulți, iar „imperiul” este nevoit să arunce în bătălia electorală și ultimile rezerve: alegătorii din Transnistria (nu sunt întâmplătoare acele eforturi considerabile pentru a-i face pe transnistreni să voteze). Orice discuție sau dezbatere pe subiecte geopolitice cât de cât valabilă ajunge la evidențe faptuale incontestabile și ele nu sunt deloc în avantajul Rusiei.

Unica posibilitate de a câștiga o bătălie geopolitică în Moldova a fost și este să eviți sau să marginalizezi importanța acestui factor. Ceea ce a și fost realizat. În realitate, renunțând la discuția despre geopolitic, renunțând la soluționarea ei (căci adevărata prioritate asta este!), ni s-a impus exact inversul: în loc să ne concentrăm pe soluționarea problemelor noastre interne (faimoasa luptă împotriva corupției, pentru statul de drept și bunăstare a populației (intenționat nu folosesc metaforele consacrate)), noi am redeschis vraiște poarta confruntării geopolitice.

Și am făcut-o nu doar la noi în țară, dar și în întreaga regiune! Extraordinară performanță!

Partager cet article

24 juin 2019 1 24 /06 /juin /2019 09:38
Sӑptӑmâna în care a fost castrat statul R. Moldova

Evenimentele săptămânii trecute s-au derulat cu o repeziciune incredibilă ! Joi seara, când scriam comentariile săptămânii trecute, Plahotniuc mai era încă la Chișinău, aveam două guverne, clădirile administrative principale erau blocate de adepții lui Plaha, iar ACUM și socialiștii chemau lumea la un „marş de protest”. Ce-ar fi ieșit din asta, naiba s-o știe, dar au debarcat 3 crai, unul de la răsărit și doi de la asfințit, și au calmat jocul. Plahotniuc cu Șor au fost evacuați, iar rușii au început a se instala temeinic în Moldova, înșurubându-se statornic și blocând orice posibilitate a statului de a mișca barem cu un centimentru pe eșichierul geopolitic.

Eu nu știu dacă a existat vreo înțelegere între „marile puteri” ori ba. Probabil a fost doar o scurtă negociere situațională pentru a evita o eventuală escaladare. Dar, chiar dacă și există una mai mare, tot nu este în avantajul nostru. Ce vă încălzește, să zicem, o înțelegere (simplific mult) de genul: „Noi vă dăm Moldova, iar voi va cărați din Venezuela”? La masa celor mari, cei mici întotdeauna rămân flămânzi...

Acum sӑ le luam la rând:

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ ELIBERATĂ! De îndată ce Guvernul Filip și-a depus mandatul, CCM și-a anulat toate deciziile care anulau deciziile noii coaliții. E și firesc: și ei erau capturați! Dar de acum încolo, eliberaţi de „dictator”, vor respecta întru totul Constituția și dreptatea (cu minusculă)! De remarcat și expresia din decizie: ceva de genul „constatând o stare de fapt”. Ați înțeles, da? Toți acei care vor să ajungă la putere în Moldova nu au decât s-o acapareze! Totul va fi bine: CCM va constata o „stare de fapt” și vom merge mai departe. Iar dacă e să fim serioși, CCM trebuie să demisioneze in corpore! Pentru că ei nu mai au niciun drept moral să rămână în jilțurile moi după acest circ. Mihai Poalelungi, Președintele CCM a și demisionat chiar în ziua în care scriu aceste rânduri. Ceilalți? Și cine va fi numit în loc? Dodon, spre exemplu şi-ar dori un CCM care sӑ anuleze tot!

NUMIRI DE CLAN Noua coaliție a pășit imediat cu stângul: Năstase, proaspătul Ministru de Interne îl numește pe un cumetru șef la Inspectoratul General de Poliție, iar Nicu Popescu, noul Ministru de Externe, îl numește pe Andrei Popov, prieten vechi și naș de cununie, șef de cabinet. În principiu, în țara cu 99 de cumetri nu prea poți evita anumite „coincidenţe”. În principiu, atunci când îți alegi colaboratorii, trebuie să ai deplină încredere în ei. Până la urmă ambii se pare că vor părăsi funcțiile, bănuiesc din cauza presiunii din presă. Dar este oarecum simptomatic. Zici și afirmi una – faci alta. La fel ca și predecesorii. Și e una când acei numiți sunt persoane competente, iar alta – când în afară de legături personale, greu justifici numirile. Cu toate acestea, în cazul lui Popov putem găsi și o regularitate, mai ales dacă facem o paralelă cu numirea lui Vladislav Kulminski în funcția de cosilier al Maiei Sandu, ambii fiind „moldovenişti” consacrați si militanţi.

AM ARUNCAT ȘI ŢAMBALUL Dacă până acum ni se spunea că ar trebui doar să punem o batistă pe țambal, se pare că de acum încolo vom cânta doar la balalaikӑ. Dodon declară oficial că Republica Moldova renunță la ambiții geopolitice, iar Maia Sandu cade de acord. Moratoriu, tovarăși! Iată-l şi pe Nicu Popescu zicând: „R. Moldova este prea mică ca să-și permită să sufere din cauza unor conflicte geopolitice”. Corect, e prea mică: deşirata, abuzată, violată, ea nu are dreptul la suferinţă, ci, ca-n vechiul banc, trebuie să se relaxeze şi să încerce să primeasca plăcere...

IMPOTENTIZAREA STATULUI Dar toate cele spuse mai sus sunt floricele. Cel mai grav lucru se întâmplă cu instituțiile-cheie. SIS a trecut în subordonarea directă a Moscovei (via Dodon, dar e tot acolo). Oricât nu ar încerca să nege acest lucru reprezentanții ACUM, în lege scrie clar: „activitatea serviciului este coordonată de către Președintele Republicii Moldova”. Drept că „este supusă controlului parlamentar”, dar acolo e coaliție, nu se zice nici cârc! De acum încolo tot ce mişcӑ în Moldova, vizibil şi invizibil, va fi raportat direct la Moscova! Și apoi, „controlul parlamentar” este etapa următoare, să avem răbdare. Și SPPS, încă o structurӑ de forță, a trecut în administrația lui Dodon. Acum Dodon (a se citi „Rusia”) controlează armata, SIS-ul și bodyguarzii de stat. Dacă mai punem la pachet și relația cu Transnistria, avem un tablou destul de sumbru... O altă instituție pusă pe brânci este CEC-ul. Codul electoral a fost modificat. Astfel, un membru CEC va putea fi demis de către Parlament dacă „nu-i cuminte”, adică pe motive politice.

ELIBERAREA AGENŢILOR Usatîi, interlopul fugar notoriu, a revenit triumfal în țară! A fost imediat eliberat. Grigorciuc, un alt extremist de vază pro-moscovit, a fost și el lăsat să iasă (apropo, la eliberarea acestuia a asistat, în carne şi oase, Usatîi). Și Bolboceanu, acel care a fost acuzat de trădare de țară, (înregistrările cu negocierile lui cu emisarul rus au fost făcute publice la timpul său) a fost lăsat acasă. Joi a fost scos de la pârnaie patronul de la Andy’s Pizza, Tranga! ACUM îl acuză în continuare pe... Plahotniuc de faptul că au fost eliberați! Ziceam eu că e în interesul lor să-l lase să fugă, căci și pe viitor totul poate fi pus în cârca „statului capturat”! Numai că rațiunea magistraților care iau asemenea decizii de a continua să fie servili unui „rege” căzut e stranie. Că sunt obedienți, nu cred că există dubii, dar astăzi începe să fie mai clar nițel cui anume. Cred că „eliberӑrile” nu vor conteni, căci, dacă e să ne legăm de chestii procedurale, apoi ar trebui sӑ deschidem vraişte uşile puşcӑriilor... Referitor la Filat, spre exemplu, imediat după ce a fost umflat am scris că va fi eliberat anume pentru viciu de procedură și, cel mai hilar, îi vom plăti și despăgubiri astronomice. Simptomaticӑ pentru noul regim este însă ordinea priorităților și viteza cu care se lucrează. Acum!, repede!, cât e euforie și orice enormitate poate fi înghițită (La fel precum au rӑmas fӑrӑ ecou filmuleţele cu Dodon despre federalizare şi banii primiţi din Rusia).

COMISII Au fost înființate comisii parlamentare despre „furtul meleardului” (încă una! fain e că acei care vor „ancheta” sunt aceiași care ne convingeau pe timpuri că BEM trebuie vândută rușilor...) și despre uzurparea puterii de stat de către Plahotniuc (asta din urmă chiar e absolut inutilă. Formalitate pură. Bănuiesc că raportul e deja scris.). Iată și răspunsul la întrebarea naivă a lui Nicu Popescu: de ce a fugit Plahotniuc? În locul lui Nicu eu aş tace mâlc şi m-aș bucura. Fără Plahotniuc ACUM şi-ar pierde una din principalele și esențialele „raison d’être”, la fel precum și coaliția cu socialiștii, altfel imposibilă. Comisia despre finanțarea PSRM-ului din străinătate nu a fost creată. Fiindcӑ avem coaliţie care luptӑ cu Plahotniuc, nu cu Dodon! La fel de previzibil, nu? Dar aici PDM nu poate decât să se întrebe de ce nu a creat-o atunci când erau la putere, căci Rise.md publica o investigaţie despre schemele de finanţare ale campaniei lui Dodon.

VIZITELE COMISARILOR Merkel a fost în Ucraina, Hahn – la Chișinău. Situația din Moldova și din regiune i-a excitat puțin pe europeni. Nicu Popescu a plecat în SUA. Ei pot face acum ce vor, ei pot reforma țara oricât vor ei. Ei pot cere bani și sunt persoanele potrivite pentru asta, că doar n-o să-l trimită pe Dodon, pe Greceanîi, pe Ceban ori pe Bolea în cabinetele rafinate occidentale? Întotdeauna e bine dacă economia produce câte ceva (căci rușii bani nu mai au, ori au, dar nu pentru toți: „Deneg net! No vy derzhites’!”). În realitate, Dodon & Co dețin astăzi absolut toate pârghiile pentru a împiedica cea mai mică apropiere a R. Moldova de UE, de România și de NATO. Spațiul mediatic și propagandistic e deja în mâinile lor. Restul – e hârjoneală de copii de grădiniță. Bucuros nevoie mare, Dodon va pleca la Minsk să raporteze victoria direct curatorului!

Între timp, la Ocnița s-a prăbușit o casă cu multe etaje... Iar undeva, în Spania, o navă cu pavilion moldovenesc a fost arestată cu o încărcătură de droguri de 10 tone.

Fiindcă așa-i viața, nu-i aşa?

Și voi încheia ediția de azi cu așa o întrebare: Apoi cum, dragii mei? Vă aduceți aminte cum afirmau toți că nu-i grav că a câștigat Dodon alegerile prezidențiale, că nu ar avea putere?

Partager cet article

17 juin 2019 1 17 /06 /juin /2019 13:23
Săptămâna în care ne-am stricat în două

"Prenez un cercle, caressez-le, il deviendra vicieux !"

(Eugène Ionesco, „La cantatrice chauve”)

 

În noaptea dinspre 12 spre 13 iunie 1941 sovieticii începeau prima operațiune de deportare în masă de pe teritoriile proaspăt anexate de la România: Basarabia și Nordul Bucovinei. Aproximativ 30 de mii de persoane (această aproximație este oribilă în sine!) - bărbați, femei și copii, batrâni - au fost ridicate de la casele lor și deplasate forțat spre Siberia și Kazahstan. Această cifră nu-i include pe acei din Bucovina de Nord care sunt contabilizați în statisticile Ucrainei…

Astăzi, acei care se proclamă „salvatori ai neamului” fac coaliție cu sovieticii și îi aduc la putere, fac lobby pe la toate casele europene pentru steluța cu seceră și ciocan, iar Zinaida Greceanîi în ziua de 12 iunie uită de deportați, dar nu uită să felicite Rusia cu ziua ei și s-o facă mama democrației și libertăților de pe planetă…

Nu mă îndoiesc: cunoașteți în linii mari ce se întâmplă la Chișinău. Până la urmă, de ce ne-am temut nu am scăpat: PSRM s-a înţeles cu ACUM și au făcut coaliție. CCM a declarat practic imediat neconstituţională această decizie, stipulând că data limită ar fi fost pe 07 iunie. Și nu contează că însuși Dodon zicea același lucru pe 22 mai: „Cel mai probabil, au rămas doar 2 săptămâni, pînă pe 7 iunie, și dacă în această perioadă deputații nu găsesc un consens și nu creează o majoritate parlamentară, atunci Președintele RM va fi nevoit să dizolve Parlamentul, iar deputații să-și asume consecințele în cadrul alegerilor anticipate.”

În realitate, chestia asta chiar nu are importanță: ceea ce contează este că ACUM a îndrăznit să facă coaliție cu socialiștii... Eu zic că și-au semnat în același moment sentința capitală și nu ar fi trebuit să ne intereseze soarta lor, dacă nu ne-ar fi tras și pe noi în groapă... Nu vreau să mă întind prea mult la acest subiect. Care vrea să afle mai multe poatea să citească aici un pamflet sau aici un text despre niște responsabilități...

Plahotniuc va trebui să plece. Oricât de legală nu ar fi decizia CCM sau oricât de mare nu ar fi trădarea lui Dodon, adevărul în Moldova, spre nenorocirea acestui pamânt, a devenit pur discursiv. Iar Plahotniuc nu va mai reuși niciodată să convingă pe cineva. Fiindcă în loc să se comporte ca un om de stat sau barem ca un politician, el a crezut că poți guverna în calitate de șef de clan mafiot, de bratok. Drept rezultat, astăzi nu mai contează ce zice el sau cine are sau nu dreptate... Nu știu la ce mai speră: că brusc „occidentalii” se vor trezi și vor înțelege prostia care s-a produs și riscurile pentru UE? Nu cred... Iată Iohannis trimite o scrisoare „partenerilor occidentali” pentru a se reuni și a discuta „soarta Moldovei”... Și nu se putea face asta mai demult?...

Între timp, toți „patrioții” și „prietenii” Moldovei s-au grăbit să recunoască noua „coaliție”: Găgăuzia, Grigorişin, Taraclia, Tiraspolul, Putin în persoană! au zis că vor să scape de oligarhia din Moldova! Iar Matveenko chiar a promis că va ajuta Moldova dacă va fi nevoie (m-a și trecut rece prin spate când am citit!)...

Duminica care vine, Dodon, Sandu și Năstase își cheamă susținătorii în stradă. Acolo unde Plahotniuc ține oameni de o saptamâna... Ce frumos ar fi să nu vină nimeni! Vă dați seama, cheamă aceștia oamenii la marșuri, mitinguri, proteste, iar în afară de ei – N-I-M-E-N-I... Asta ar fi chiar frumos. Vrabia mălai visează... Ei – carne de tun.

În aceste zile ACUM duce o cursă intensă pentru recunoaștere internațională, „prietenii” - e bine, dar asta nu-i serios. Desigur presa ACUM-istă şi socialistă tot insistă pe faptul că sunt recunoscuţi, dar la lectura atentă a declaraţiilor se vede clar că nu-i totul chiar într-atât de evident. Cancelariile lasă loc pentru orice deznodământ... Ministrul noii coaliţii, Nicu Popescu, face totul pentru a convinge și lume mai bună și are profilul perfect pentru asta. Eu sper foarte mult că ceea ce face el o face din neștire, din greșeală, din voință de a face prea bine. Și că n-o să-l doară tare când va înţelege că este elementar folosit. Eu, pentru a mă descurca în anumite situații, încerc să mă pun în locul unor persoane, à la Stanislavsky, adunând launloc cam tot ce știu despre ele, încercând să empatizez cu persanjul... Dar iată în cazul cu acei care au făcut coaliție cu socilalistii – nu reușesc și gata! Asta nu poate fi adevărat, e delir curat!

Cât privește identificările, analogiile... Îmi aduc aminte de 2009. De semnatarii scrisorilor de susținere pentru PLDM... La un moment dat m-a scandalizat enorm o declarație comună a tocmai șapte rectori ai universităților de stat! Pe atunci nici blog nu aveam: comunicam și eu prin skype cu câteva persoane. Și îmi aduc aminte de o mică altercație cu un susținător înflăcărat al lui Filat, care îmi demonstra cât e de bun. Degeaba îi ziceam de CV, de biografie... Nu, și gata! Filat e cu echipă, Filat e cu susținere, Filat ne va duce în Europa... Ne-a adus.

Am pomenit destul de des în aceste rânduri despre o carte, „LTI. La langue du III-ème Reich” de Victor Klemperer. Este un evreu care a supraviețuit în Germania cât a durat războiul. Voi mai pomeni una, „Jurnal. 1935 – 1944” de Mihail Sebastian, un evreu care a locuit la București. Eu cred că pot astăzi întelege ce trăiau ei atunci. Ambii - intelectuali fini, care aveau prieteni și relații printre intelectuali fini ai epocii. Și ambii, pe măsură ce avansa regimul, deveneau din ce în ce mai... singuri. Mai izolaţi, mai marginalizaţi... Oamenii începeau să vorbească același limbaj, să folosească aceleași expresii, metafore de doi bani, să fie impermeabili la opinii diferite de cele care sunt ale lor sau de propriile opinii de acum câteva luni. Și acea liniște care se așternea, în special acest lucru l-a marcat pe Sebastian, când intra în salon... Desigur, nu e cazul să exagerăm, dar...

Recitiți-l şi pe Ionesco, „Rinocerii”... Edificator. Ce păcat că nu mai citim cărți! Ce păcat că uitam ce citim ori nu mai înţelegem.

Va trece el și asta... Dar tare dură vă mai fi mahmureala!

Partager cet article

13 juin 2019 4 13 /06 /juin /2019 13:08
Recomandӑri pentru un debut de carierӑ

În lumina evenimentelor din Republica Moldova am decis să mă lansez pe piața consultanților politici.

Nu de alta, dar oricum plouă cu alegații și acuzații de tot felul precum că autorul acestor rânduri ar fi la solda nu știu căror forțe obscure, unii probabil chiar au căutat să vadă dacă nu există facturi sau urme, încercând să se conecteze la interfața administrării acestei pagini (altfel de ce mi-ar cere, pentru prima dată din 2010 (!) platforma de blogging să-mi schimb parola?), așa că mari consecințe reputaţionale nu voi avea de suportat.

Pe de altă parte, atunci când zici ceva gratuit, parcă te-ai adresa la pereți. Un sfat degeaba este imediat aruncat la gunoi, nu ca unul pentru care plătești, chiar dacă-i același. Și cu cât mai scump te costă, cu atât mai mult ții la acest sfat!

Revenind la situațiunea din Republica Moldova voi fi nevoit să constat că atunci când aduceam „recomandări” după scrutin nu erau luate în calcul, iar acum mă pomenesc cu diverse comentarii cerându-mi să mă pronunț asupra celor ce urmează a fi făcute astăzi, reieşind din „noua realitate istorică”. Sunt oarecum interlocat.

Deci, am decis: sunt gata să-l sfătuiesc măcar și pe dracu (cică în limbaj mai nou asta se cheamă „coaliție situațională”)! Dar numai contra plată! Iar pentru ca prețul meu să fie cât mai mare, am să fac un show-case, o mostră care să vă convingă că are rost să-mi plătiți bani grei, nu doar like-uri pe rețele de socializare. Așa dar, iată un prim set de recomandări sumare (pentru planuri și strategii mai detaliate, vă rog să mă contactaţi în privat doar dacă aveți suficiente resurse (când zic suficiente, să știți că suma respectivă trebuie să conțină cel puțin 7 cifre, și toate înainte de virgulă!)) celor patru formațiuni politice din Republica Moldova, ţinând cont de situația la zi.

Recomandӑri pentru Ilan Shor:

Fugi cât e lucru cu cinste în Israel! Israelul nu-și extrădează cetățenii. Expatriază de urgență cât mai mult din ce ai, pune banii la dos! Cu ei poți oricând să deschizi alte afaceri. În Israel, spre exemplu, ar fi lucrativ ceva cu arme, căci e zonă de conflict și există un fel de Transnistrie și acolo. Dar asta e doar o eventualitate. Nu te grăbi. Consultă-te cu oamenii noștri de acolo. Sunt mulți și te vor ajuta să te orientezi. Niciodată să nu uiți de faptul că a te bronza liniștit la soare pe malul mării nu-i cea mai rea opțiune. Nu uita să aduni tot ce ai din „kompromat”. Nu strică niciodată. E monedă bună de schimb. În orice situație și cu oricine. În țară oricum nu poți ramâne: ești prea vizibil pentru a fi primit în formațiunile existente și prea puțin important pentru ca să nu fii folosit pe post de țap ispășitor. Cu atât mai mult că gloata întotdeauna vrea sânge în momente de euforie. Adu-ți aminte de prietenul tău, Vlad Filat. Nimeni n-o să se fandosească cu tine.

Shoriceilor de rând din partid le recomand să caute protecție la Dodon. Dar fară valuri. Să nu-l puneți în situație pe Igariok. Cât mai repede, căci degrabă vă fi înghesuialӑ. Primul venit – primul servit.

Mai pe scurt: Ilan, aventura ta în Moldova cam s-a terminat. Viitorul e în Israel! (în fine, dacă ai bani, îți cumperi libertatea și de la aceștia, dar aici tu decizi: se merită?)

Recomandӑri pentru PDM:

Salvați aparențele și ce se mai poate de salvat din averi, ștergeți urmele a tot ce poate fi folosit împotriva voastră! Vladimir, game over! Trebuie să te împaci cu asta. Fară susținere masivă internațională n-ai șanse. (Dacӑ o ai, atunci e altӑ treabӑ, anulez tot ce scriu mai jos, pot veni cu alte recomandӑri, dar pentru moment eu reies din ceea ce se vede).

E momentul să ne așezam și să discutam cu cărțile pe masă ce anume ai greșit. Împotriva ta au fost folosite tehnologii și arme noi, iar tu nu le-ai detectat la timp și ai crezut că va merge ca-nainte. Dar nu a mers. Legile anilor 90 nu funcționează cu ăștia noi. Ai plătit bani grei consultanților americani, dar ei au jucat un joc căruia nu-i cunosc regulile și au fost bătuți!

(notӑ cititorilor: sper cӑ aţi remarcat şmecheria comercialӑ din propoziţia de la urmӑ).

Ai greșit și asta, pentru moment, te va costa puterea. Nu trebuia să te opui înscăunării lui Năstase în fotoliul de primar. Nu trebuia să lași propaganda rusă să-și facă de cap în Moldova. Nu trebuia să-l crezi pe Dodon. Nu trebuia să te atingi de profesorii de la liceul turc. Nu merită ei banii pe care-i încasezi pentru Arena Chișinău... Lăcomia l-a nimicit pe-un fraier (îl știi: Vlad Filat), nu comite aceleași erori. Evaporați-vă! Dispăreți pentru moment. Din păcate, nu poți ramâne în țară. ACUM va trebui să explice de ce ești în libertate...

Luați cu voi tot ce se poate, inclusiv din „kompromat”. Nu strică niciodată. E monedă bună de schimb. În orice situație și cu oricine. Numai că nu vă grăbiți să-l difuzați acum și nu direct. Acum e isterie și demenţă colectivă, nimeni nu va crede nimic din ceea ce vine din partea voastră. (Ați văzut că nu a funcționat filmuleţul cu Dodon?..)

Prindeți-l, cât n-a fugit, pe Ilan Shor. El poate fi o bună monedă de schimb. Oricum un cap-două va trebui să cadă. Mai bine să cadă al lui Shor decât al vostru. Pe Țuțu tot va trebui să-l dați. El e figură-simbol. Mare brânza, un boxer. Lasă, că-ți cumperi tu, Vlad, alții mai târziu. Mulțimea vrea sânge și trebuie să-l jertfiți pe careva. Dacă astupați aceasta sete momentană, peste câtva timp nimeni nu-și va aminti nici de tine, nici de alți PD-iști. Vezi?: babacul Voronin e bine-mersi și toți au uitat de el, chiar îl proslăvesc astăzi, chipurile a salvat Moldova pe timpuri și a pornit procesul integrării europene, deși toți îi voiau capul în 2009. Așa că, răbdare, încă puțin și te vei bucura de același statut. În țara asta nu există memorie colectivă, nu-ți fă griji.

Mai departe ai două alegeri: ori decizi că ieși la pensie și te bucuri de viață, alături de copii în Elveția, sau în alte părți (Ucraina poate fi o destinație bună, cred că Zelensky poate fi interesat: recent unul din consultanții săi politici propunea să ți se ofere garanții de securitate contra informații despre Transnistria), ori faci ca Țopii. Să știi că nimic nu-i imposibil în Moldova.

În principiu, Țopii ți-au arătat deja cum e să fii considerat de toți hoț și să revii în pâine. Dar să nu crezi că o șmecherie similară va mai putea funcționa. Va trebui să fii inventiv. Câteva principii de bază totuși se cuvine să le însuşim. Sorry, Vlad, dar tu nu mai poți fi în prim-plan. Alege-ți un fel de „Năstase” să vă reprezinte în prima linie. Nu, nici Candu ori Filip nu va fi bine. Ai văzut că chestia cu Gaburici nu a funcționat... Ai nevoie de televiziune. Nu, nu Publika. Postul ăsta eu l-aș închide și aș deschide unul nou. Ai nevoie de influenceri pe net. Cel mai bine - din intelectuali. Vezi cum au făcut Țopii. Aici ai de învățat. Să știi că cel mai bine „slujesc cauza” acei care cred cu adevărat în ceea ce afirmă! În rest, ei știu foarte bine ce se poate spune și ce - nu. Nici nu trebuie să-i controlezi. Și va trebui, desigur, să te ocupi mai bine de lobby în Parlamentul European, prin diverse ONG-uri și cercuri influente. Iarăși, va trebui să alegi pe cineva, nu din vechiul staf. Atât pentru moment la acest capitol. Detalii – în funcție de situație și de kompromaturile de care dispui. Poți reveni călare pe cal alb! Crede-mă!

Mai pe scurt: Se recomandӑ un rӑzboi de tranşee de lungӑ duratӑ.

Recomandӑri pentru ACUM Să începem de la periferii: Celor care au venit de după hotare le recomand insistent să nu-și aducă familia în Moldova. În primul rând, aici e nașpa la nivel de securitate medicală și sanitară. O să vă otrăviți copiii degeaba. În al doilea, îi rupeți de la școală, grădiniță, ce mai au ei acolo, și nu e bine, căci oricum peste puțin timp va trebui să plecați înapoi. Și în genere, în Europa e mai bine, și asta o știți și voi, și eu. Indiferent de câte batiste n-ai pune pe țambal. Verii Țopa tot la Frankfurt stau, nu la Moscova.

Amuzați-vă! Puteți face orice în această perioadă scurtă de timp. Dodon nu va crâcni: el e blocat pentru câteva luni și oricum va anula tot ce votați voi acum și o va reface după bunul său plac. Orice decizie a voastră trebuie să fie cât mai populistă și mai aclamată de mulțime. Nu vă gândiţi la costuri, buget. Pregătiți-vă de campania electorală. Cel mai degrabă, din 2023. Dar nu-i exclus să decidă Dodon și anticipate. Pentru a evita anticipatele, încercați să atrageți cât mai mulți din PDM la voi. Dar să nu știe nimeni! E riscant, și trebuie să aveți ce le oferi substanțial. Bani - luați din buget. Nu-i grav. Toți au luat pâna acum, luați și voi. Doar așa puteți evita anticipatele, dar oricum trebuie să înțelegeți că șanse sunt relativ puține. Ocupați-vă de teritorii mai abitir. Nu-i sigur ce formulă va prefera Dodon. Nu-i exclus să ramâna la cea de azi și atunci aveți nevoie de oameni în circumscripții.

La prima ocazie, oferiți un cap-două pe tavă! Mulțimea vrea capul lui Moțoc! Dar nu vă atingeți de Plaha. Plahotnuc este sensul existenței partidului vostru. Voi v-ați creat pentru a-l învinge pe Plahotniuc. Nu-i Plahotniuc, nu-i ACUM. Lașați-l să fugă. Astfel aveți și un paravan pentru propriile „manevre”. Orice acuzație la adresa voastră de ilegalitate sau corupţie, orice!, va putea fi în continuare catalogată drept acțiune a lui Plahotniuc și tot astfel veți putea scăpa de concurenți electorali: oricine nu-i cu voi – e o forță a lui Plaha!

Pregătiți-vă un scenariu frumos de victimizare: ați vrut bine țării (exemplificați prin toate măsurile populuste, vezi mai sus), dar am fost trădați! „Statul capturat” poate funcționa și mai departe. Numai, vă rog, lăsați mercurul și noviciok-ul la o parte: e ridicol. Iar un politician trebuie să fugă ca de iad de ridicol. Orice i se iartă: hoția, minciuna, lipsa de consecvență... Ridicolul – niciodată.

Da, detaliu, dar servește pentru viitor: acum puteți rupe cât puteți din ce se poate, în special din businesse-urile PD-ului! Scoateți cât puteți de aici, pâna nu s-a umflat partidul lui Dodon. Verii Țopa pot în sfârsit să-și șteargă dosarele și, eventual, să-și mai recupereze din cheltuieli. Acu-i acu! Fereastra-i foarte mică.

Mai pe scurt: Acest mandat e pierdut. Pregӑtiţi-vӑ de alegeri.

Recomandӑri pentru PSRM Victorie! Bravo, băieți! Puteți bea șampanie, puteți raporta șefilor că, în sfârșit, ați câștigat ceva semnificativ după prezidențiale.

Dar e devreme să vă culcați pe o ureche, chiar dacă bulevardul vi se pare larg deschis. Acum trebuie să incorporați cât mai repede și cât mai mult din piramida lui Plahotniuc! Dacă cade PDM, aveți o armată întreagă de funcționari de tot rangul care vor avea nevoie de protecție. Ei vor veni destul de natural spre PSRM din cauza mesajului de ură vehiculat de ACUM faţă de PDM. Înrolați-i cât mai activ și asigurați-i referitor la ziua de mâine. Ei vor fi speriați și îngroziți și vor căuta mângâiere. Ei sunt foarte importanți și sunt baza pentru victoriile de mai departe, dacă nu pentru viitorul apropiat, atunci pentru alegerile din 2023 cu siguranță! Ei au experiență în a sluji o piramidă și experiența lor e forța voastră! Nu vă temeți de măsurile de „depolitizare” eventuale din partea ACUM. Asta se face în mințile oamenilor, nu se decretează prin lege, iar omul fără stӑpân ori idol în Republica Moldova e pierdut și panicat. Aduceți-vă aminte de fraţii Strugaţki și de ce s-a întâmplat cu populația planetei când Kammerer a distrus turnurile!

(Dar de fapt, nu, nu vă chinuiți... Referințele la cărți nu sunt pentru voi. Credeți-mă așa, pe cuvânt).

Sunteți într-o poziție privilegiată: de îndată ce cade PDM, aveți două căi de a obține majoritate parlamentară. Prima, pur parlamentară: deputații PDM + acei ai lui Shor și independenții vă cad în brațe, tot e să știi să-i măgulești. A doua: alegeri anticipate. A doua variantă necesită puțin timp, pentru ca piramida PDM și toată resursa administrativă să treacă la PSRM. Dar eu aș opta pentru anticipate, fiindcă aveți doar o forță în față, care e la maximum de potențial. Iar dacă reușiți șmecheria cu piramida lui Plahotniuc, nici nu aveți nevoie să modificați sistemul electoral, care este perfect pentru acei care dețin resursa administrativă și au organizații teritoriale puternice. E cazul vostru. Dar acest lucru nu este principial.

Pânӑ atunci, lӑsați-i pe acei de la ACUM să se hârjoneascӑ puțin, oricum orice decizie a lor poate fi întoarsă pe dos mai târziu. Lasați-i să aducă ceva bani (că rușii nu o să vă dea pentru buget) de la europeni sau americani ca să mai astupați borţile și după aia îi dați jos. Asta mai înseamnӑ să vă modificați puțin discursul oficial și să bombăniți că vreți standarde de viață europene, că vreți să vă înțelegeți bine cu UE, etc., etc. Și fără ruperi de hărţi în Parlament! Puţinticӑ răbdare! Vă veți amuza mai târziu.

Așa dar, obiectivul major – majoritatea parlamentară! Din momentul în care o aveți, puteți huzuri. Alegeți un guvern nou și puneți oamenii voștri peste tot. Așa cum a făcut Voronin pe timpuri, când pânӑ și paznicii de la școală erau comuniști... Ciclul firesc în R. Moldova e de 8 ani. Daca vă înșurubați bine, mai devreme de 8 ani nu poate să vă dea jos nimeni! Nu vă grăbiți cu federalizarea și nici cu denunțarea Acordului cu UE. Sunt arme importante și elemente cu care puteți să-i șantajați pe occidentali ca să continue să vă plătească bani și mai departe. Doar dacă v-o cere șeful de la Kremlin, atunci n-ai încotro, denunțați Acordul... Deși, dacă îl convingeți că R. Moldova nu se va apropia nici cu un centimetru de UE și de ROM, Kremlinul o să vă lase să faceți cum știți.

Dar federalizarea eu, totuși, aș păstra-o pentru final de ciclu. Când veți simți că vă fuge pamântul de sub picioare (așa cum îi fuge lui Plahotniuc acum) – atunci va fi momentul potrivit. Oricum, aici depinde de curator. Cum vrea el – așa veți face.

Ah da, nu uitați să-i spuneți curatorului de la Kremlin că populația este majoritar pro-europeană, că unioniștii sunt activi, adică că pericolul este viu, ca să vă dea bani și în continuare pentru propagandӑ. Un ban în plus nu strică niciodată şi doar nu aveţi intenţia sӑ faceţi politicӑ pe banii voştri.

Dacă puteți cumva, poate cu ajurtorul rușilor, să-l închideţi pe Plahotniuc, anume voi, nu ACUM, le tӑieţi acelora o cracă de sub fund! De gândit pentru electorală.

Mai pe scurt: Cuvântul cheie: consolidarea pozițiilor. Dacă nu comiteți erori, 8 ani sunt ai voștri (cel puţin)!

Partager cet article

10 juin 2019 1 10 /06 /juin /2019 21:53
Consiliul Politic Național al PAS a votat pentru o alianță cu Socialiștii.

Consiliul Politic Național al PAS a votat pentru o alianță cu Socialiștii.

Nu am ce să vă scriu. Condoleanțe, stimați concetățeni. Zece ani de istorie au fost șterși. Acei care au fost bătuți sau au murit în PMAN în Aprilie 2009 au murit degeaba. Acei care au murit în Transnistria au murit degeaba. Acei care au crezut în 1989-90 şi au stat în faţa TAB-urilor au crezut degeaba. Degeaba. Degeaba. Degeaba.

Sutele de mii căsăpite în 1940 – 1941 – 1944 – 1946-47 – 1951 nu mai contează. Nu sunt sute de mii oarecare: sunt buneii și străbuneii noștri. Masacre, deportări, război, foamete, umilinţă… și nu vorbim de cazuri separate. În doar 10 ani, 1/3 din populația acestui teritoriu a dispărut! Și majoritatea au dispărut (nu toți, istoria nu suportă inexactităţi și lipsă de respect) din cauza unor indivizi care purtau stele roșii cu seceră și ciocan pe ele, și arborau drapele roșii, exact ca acei de astăzi…

Mă doare şi îmi este ruşine.

Mi-a fost dat să citesc multe în aceste zile. La adresa mea:

  • Vitalie, din cîte am cetit la dumneata, ești de partea greșită a istoriei. Succes la buchii!”
  • „Vă spun sincer, ce scrieți pe blog nu mă interesează”
  • „E prea consecvent dumnealui ca să nu fie clar de'al cui e”
  • „Eu no sa fiu la fel de galant si n-o sa intru intr-o dialectica a adevarului. Cine traieste in Moldova si cunoaste viata publica din tara, n-are cum sa nu cunoasca cine e PD-ul, doar daca nu e de rea credinta. Dar parca cineva scria pentru Deschide...”

Mi-a fost dat să citesc justificări din cele mai întortocheate și mai sucite ale înțelegerii blocului ACUM cu socialiștii lui Dodon, care, apropo, în aceste zile iarăși e în Rusia și publică poze cu nimeni altul decât cu odiosul Ceaica despre care, grație lui Navalnii, se știe că și-a construit imperiul pe sânge de om vărsat (literalmente!)... Asta zic și eu „dezoligarhizare”! Dar, vedeți Dumneavoastră, grație lui Dodon vom reuși să reinstaurăm statul de drept! Iată o mostră elocventă, o mică parte a acestui şir de argumentări:

  • Pentru mine, statul de drept e prioritatea majoră și, cum spuneam, condiție de posibilitate pentru toate celelalte. E dincolo sau dincoace de ideologii și geostrategii. Prin urmare, orice acțiune politică îndreptată în vederea restabilirii sau consolidării statului de drept poate justifica cele mai nefirești alianțe din punct de vedere doctrinar și al orientării externe.”

Fabulos!

Mă doare şi îmi este ruşine.

Mă doare fiindcă sunt și eu parte a acestui „popor” care se autodistruge. Un popor care a pierdut orice reper valoric, pentru care până și noțiunile de bine și de rău sunt spălăcite. Mi se spunea în aceste zile că „statul de drept” este temelia... Halal de așa constructori! Statul de drept nu este temelie! Statul de drept este o recompensă pentru lupte incomensurabil mai fundamentale și probabil mai grele. Lupte pe care noi le pierdem de 30 de ani... Bătălie după bătălie.

Sunt parte a unui popor care nu doar și-a pierdut memoria, dar și-a pierdut până și abilitatea de a folosi această capacitate a creierului... Nu există nicio continuitate logică succesivă de la o săptămână la alta! Orwell nici nu a visat... Cine controlează prezentul rescrie în permanenţă trecutul. Începând cu clipa precedentă. Sunteţi siguri că mai ţineţi minte cu ce începe acest text?

Mă doare şi îmi este ruşine. Nu-mi este ruşine în faţa celor de azi. Îmi este ruşine în faţa celor de ieri. Şi poate a celor de mâine. Îmi este ruşine că nu am putut mai mult... De fapt, nu am putut mai nimic.

Iartă-mă, tată... Tu, care o viață ai trăit în umilință și ai fost nevoit să rabzi „nacialnici” incompetenți, membri de partid care nu știau o boabă românește, numai pentru faptul că tu nu ai vrut să te faci comunist, iartă-mă pentru că aceiași membri ai aceluiași partid mai sunt în pâine, azi ca niciodată, iar tu, când ai murit de cancer, mai aveai de recuperat câteva mii de lei datorii la salariu...

Iartă-mă, tătucă... Ce-i mâzgălitura mea pe lângă lagărele tale (la Bălți – la naziști, apoi la comuniști – tot la Bălți), pe lângă dinții dezbătuţi din gură cu patul naganului, pe lângă... Of, ce lung ar ieși să le scriu aici pe toate...

Iartă-mă, mămucă... Pentru viața pe care o duc. O viață de om întreg, nu una pe care ai trăit-o în frică, așteptându-l pe tătuca de pe unde era el în lumea mare și rugându-te să ți-l aducă Domnul viu acasă... Pentru săptămânile trăite în râpi de teamă să nu fiți ridicați...

Iartă-mă, mâcă Lisandră... Pentru că ai murit în 46 (de o bubă rea, așa ne-ați spus)... Iartă-mă, tătucă Chirică... Pentru că ai asistat neputincios la risipa muncii tale... Pentru că acei care ți-au rupt iazul, iezitura căruia ai cărat-o cu spinarea și mânurile tale, sunt azi chemați să „salveze țara”...

Sunt un păcătos nevrednic. Parte a unui popor nevrednic nici de trecutul său, nici de prezent şi, din câte se vede, nici de viitor.

 

P.S.: Nu-i deloc exclus ca PSRM să facă până la urmă coaliţie cu PDM, nu cu ACUM. Şi atunci victoria luptătorilor cu „statul capturat” va fi deplină şi desăvârşită! 

 

(Notă: acest text a fost scris, ca şi celelalte comentarii ale evenimentelor din R. Moldova, în noaptea dinspre joi spre vineri)

Origine imagine

 

 

Partager cet article

3 juin 2019 1 03 /06 /juin /2019 14:23
Cine sunt responsabilii?

Câte ceva vom afla zilele astea. Este săptămâna care va decide dacă vom avea un Parlament și un Guvern sau ne vom scufunda din nou într-o nouă mocirlă cu alegeri parlamentare din care mai bine ca acum greu putem ieși (mai rӑu – putem)...

Acest text nu este despre politică și partide, ci este unul despre responsabilități. Mai există o infimă speranță ca acei de la ACUM să se înțeleagă cu PD-ul și să revină la firesc. Ceea ce se joacă la Chișinău, oricât de mult nu s-ar strădui cineva să ne convingă de altceva, este aceeași veche poveste care ne macină de mai mult de 30 de ani: cu cine suntem? Cu lumea civilizată sau cu Rusia? Lupta cu corupția și cu „marii oligarhi” se amână. Lupul nu este un animal erbivor, oricât de mult nu ar încerca să ne convingă de asta.

Fără a intra în mari explicații, avem acum patru opțiuni:

  • Alegeri anticipate
  • Guvernare PD + PSRM
  • Guvernare ACUM + PSRM
  • Guvernare PD + ACUM.

Și doar o singură opțiune asigură o continuitate așa-numitului „vector european”: PD + ACUM. Din punctul A spre B poți ajunge în mai multe feluri, poți merge cu acceleratul, poți merge cu căruța, poți merge chiar și călare pe un măgar, șchiopătând, târându-te pe brânci... Important e să mergi spre punctul B. Mai știi, în drum poate cineva te ia să te ducă mai repede?... PSRM are o misiune clară și ei nu fac din acest lucru mare secret: ei nu vor spre punctul B.

Astea fiind înțelese (și nu cred că pot exista mari dubii sau argumente care să dezmintă cele enunțate mai sus), altceva voiam să zic. Dacă oricare din celelalte trei „scenarii” se va înfăptui, responsabilitatea va trebui asumată de către toți acei care au muncit asiduu pentru ca el să se fi înfăptuit. Vom lăsa la o parte partidele, ele ne interesează mai puțin în acest text.

În primul rând, vor fi responsabili toți acei care au turnat apă la moara „statului capturat”. De fiecare dată când ați pronunțat această sintagmă ați contribuit, măcar cu o buchie, cu o mică cărămidă, la edificarea realitӑţii de astăzi. Despre asta am scris în 2016. Cetiţi. Îmi pare rau, dar am avut dreptate (vӑ rog de mӑ iertaţi: câtӑ impertinenţӑ dureroasӑ în aceste rânduri!)...

Apoi, va trebui să vӑ întrebați dacă nu carecumva ați contribuit la instaurarea acelui cult al lui Plahotniuc, acceptând, susținând și astfel, legitimând statutul lui Plahotniuc de punct nevralgic al politicii (și nu doar) moldovenești. Vai, dar ce s-au panicat toți când nu mai dădea nici un semn de viață! Și cât de ușurat au răsuflat aceiaşi atunci când a reapărut, călare pe calul de oțel, dând dojenitor din deget: în sfârșit! Am regăsit agenda de altădată și acea „raison d’être” care ne justifică existența: Plahotniuc!

Mulțumiri speciale le trimitem și celor care au chemat, militat, salutat tăierea finanțării UE pentru Republica Moldova. De la opincă la ditamai deputați europeni! Iată: vine comisarul cela european la Chișinău... Și? De ce mijloace de presiune dispune?

Și nu în ultimul rând responsabili sunt toți acei care s-au făcut a nu vedea păcatele tinereţilor tumultuoase ale noilor lideri politici, care, înarmați cu „statul capturat”, au luptat cu regele Plahotniuc, înscăunat chiar de ei, căci altfel împotriva cui să lupți, că doar nu vei lupta împotriva păcatelor de care suferi?

Nu acuzați politicienii. Ei nu sunt, nu au fost și nici nu vor fi vreodată așa precum ni-i dorim noi, iar dacă vor avea posibilitatea, ne vor face pe noi să fim așa cum vor ei. Dar, în definitivă, politicianul întotdeauna va urma trendul majoritar. Mai pe scurt: ați tot vorbit de „stat capturat” și de Plahotniuc? Bravo! Ați învins. „Statul capturat” vă este recunoscător!

Partager cet article

3 juin 2019 1 03 /06 /juin /2019 12:53
Săptămâna în care s-a anunţat “Bătălia pentru Moldova”

Rabdă, inimă, și tu

Că vezi cum e timpu’ –acu...

Rabdă, inimă, și tace

Că pământul se întoarce...”

(Subcarpaţi)

 

Notă: Acest text se cuvine să fie cetit așa cum a fost scris: cu muzica celor de la „Subcarpaţi” în urechi. Dacă mai aveți o bere la îndemână – e exact ce se cuvine! (Ministeru’ ăla al sănătății publice (nu și mintale) știți ce zice despre consumul exorbitant de alcool... chiar dacă... căci altfel cum?)

 

 

Acu, fraților, fiți atenți! Acu’ – cu ochii pe ei și larg deschiși ! Eyes wide shot ! Atenți la declarații, la reacții și la atitudini! În momente de răstriște, precum acel de acum, se developează cel mai bine „personalităţile”!

Vom ajunge și acest subiect, dar nu înainte de a le epuiza pe celelalte.

CĂRARE FĂRĂ SPINI, PENTRU CĂRARE... O veste tristă ne-a venit săptămâna care a trecut. A plecat în lumea celor drepți Petru Cărare, poet pe care dacă și nu l-am citit, i-am cunoscut fiecare numele de mici copii. Și poate că de aceea și ne bălăcim în lăturile în care ne bălăcim fiindcă nu l-am citit la timpul cuvenit pe Petru Cărare. La o adică și azi nu-i târziu:

Ştiu că de pe baricade

Să cobor nu mi se cade,

Dar când văd că pe un frate

L-a ajuns un glonţ în spate,

Întorc arma înapoi:

 - Cine-a tras din noi în noi?

La 20 martie 1972, Petru Lucinschi, secretar al CC al PCM pentru ideologie (al doilea Preşedinte al Republicii Moldova!), primeşte însărcinare de la Ivan Ivanovici Bodiul, prim-secretar al CC al PCM, să includă pe agenda unei şedinţe a Biroului CC al PCM discutarea unei probleme foarte urgente. Era vorba despre o nouă plachetă de versuri semnată de Petru Cărare, apărută la Editura „Cartea Moldovenească“ din Chişinău. Pentru volumul de versuri „Săgeţi” (retras din vânzare, iar tirajul – nimicit) Petru Cărare a fost exclus din rândurile Uniunii Scriitorilor RSSM.

MOLDOVENI EUROPENI Duminica trecută europenii au votat pentru a-și alege deputații europeni. În republica Moldova 37.885 de persoane au participat la scrutin. Povestea nu spune câți dintre acei cu dublă cetățenie au votat la birourile din străinătate. Români. Europeni. Ceea ce i-a făcut pe unii comentatori să constate, nu fără o oarecare consternare, că cetățenii din R. Moldova se simt… Români. Europeni. Fapt care pe cititorii acestor rânduri nu ar trebui să-i mire. Tendința este, desigur încurajatoare. Este o cifră fabuloasă fiindcă au votat pentru o structură din care statul în care locuiesc nu face parte. Dar euforicilor le voi aduce aminte că această cifră de aproape 38 de mii tot rămâne inferioară celor 41,769 care au votat pentru Usatîi, de exemplu. Și nu constituie nici 10% din acei care au votat pentru Dodon... Să nu, carecumva, culcăm pe-o ureche.

DRAGNEA – ÎNCHIS A fost anunțată condamnarea definitivă a șefului partidului de guvernământ din România, fapt ce a stârnit o euforie întreagă pe rețelele de socializare. Nu vom intra în detaliile acestui proces, dar vom zice doar asta: în realitate, ceea ce s-a produs este o lovitură enormă adusă imaginii justiției din România și, respectiv, României... Fiindcă a coincis cu ceea ce este considerat drept o înfrângere a PSD-ului la europene... Să vă mai explic de ce? Pe bune, ăștia chiar și atunci când cad, ne trag la fund!

ROMÂNIA NE CURĂŢĂ DE GUNOAIE 10 milioane de euro vor fi alocate de către România pentru a curăţa 45 de km ai râului Bac (21 km în raionul Străşeni și 24 km în Chişinău). 222.222 de Euro pentru kilometru (4.444.440 de lei moldovenești)! Eu zic că, la așa preț, în răul Bac ar trebui să plutească peștișori de aur după operațiune. Vom vedea. Pentru moment, vom remarca doar faptul că noi fără România nici gunoaiele nu suntem capabili să le strângem...

ARENA SUGE Cele 43 de milioane de euro (860.000.000 de lei! ) alocate pentru Arena Chișinău nu vor ajunge. S-au mai alocat 1,53 milioane de euro (30.600.000 de lei!). Sunt convins că nu suntem la ultima decizie de acest fel. Eu nu degeaba aduc aici echivalentul în lei moldovenești. De fiecare dată când vi se anunță că nu ajung bani pentru o școală-ceva sau spital, sau pentru a mări pensiile alea mizerabile de 1.000 de lei – gândiţi-vă la aceste sume.

RĂMÂNEM FĂRĂ PĂMÂNT Un material foarte îngrijorător a fost publicat de către Rise.md: se pare că moldovenii au vândut deja străinilor terenuri agricole cât suprafața a patru raioane din nordul tării. Mai exact, peste 300 de mii de hectare! Încă de astă vară tot voiam să scriu despre noua colectivizare, care se produce, dacă nu s-a produs deja. E o catastrofă din mai multe puncte de vedere și o vom plăti-o din greu. Și nu cu bani, ci cu vieți omenești... Voi dezvolta subiectul în altă parte, dar pentru început am să vă aduc aminte despre ceea ce ne învățau la școală: cea mai mare bogăție a Moldovei sunt solurile, unice în lume. Între timp, japonezii cică ne dau niște tractoare. Interesant pe mâna căror latifundiari de tip nou vor ajunge?...

RUSIA ATACĂ DIN NOU Brusc, s-a activat Transnistria. Primii au bubuit din tunurile propagandistice acei de la agenția TASS publicând un material vast în care, în cele mai falnice tradiții sovietice, întorc realitatea pe dos și zic că câteva sute de soldați și ofițeri ruși au salvat Moldova de un război civil la scară înaltă! Apoi a ieșit la rampă și Tiraspolul zicând că vor da Moldova în judecată pentru agresiune. Acțiunile Chisinăului s-ar încadra la categoria crime de război și crime împotriva umanitătii faţă de care nu se aplică termenele de prescripție. Nu ne îndoim de instanța care va scoate verdictul. Dar declarația cheie asta este: „Întâi de toate, ar trebui pregătit contextul informațional în ceea ce privește evenimentele de acum 27 de ani, astfel încât să oferim tuturor colegilor noștri (participanții la procesul de negocieri (se referă oare la OSCE?)) șansa de a-și reaminti acele evenimente”. Cu siguranță acei care au nevoie de o „împrospătare” a memoriei nu se află la Krasnoiarsk sau Tambov. Ia porniți, dragii mei, acei din Moldova, televizolrul: ce posturi de televiziune sunt în grilă?...

A DISPĂRUT POLITICA Mare văicareală pe reţelele de socializare moldoveneşti: a disparut Plahotniuc! Catastrofă, domnilor! 2/3 din partidele politice au rămas fără program!

SE ANUNŢĂ BĂTĂLIA PENTRU MOLDOVA Iată-ne ajunși și la noutatea săptămânii (anunțată, dar care va avea loc săptămâna care vine)! Înainte de a intra în materie, mă simt nevoit să anunț că Dodon s-a și întâlnit cu Putin. Au avut ei de discutat ceva important.

Săptămâna care vine la Chișinău va poposi ditamai Dmitri Kozak, acel care pregătise cândva proiectul de federalizare a Moldovei. Dar tot săptămâna viitoare la Chișinău va veni și comisarul eropean Johannes Hahn! De asemenea se vehiculează informații precum că și americanii își trimit omul lor: Bradley A. Freden, directorul Oficiului pentru Europa de Est din cadrul Departamentului de Stat, responsabil cu relațiile cu Ucraina, Moldova și Belarus.

Dar să vedem care și ce vrea: Kozak îl vrea pe Dodon și compania la guvernare. Și asta indeferent cu cine. C-o fi cu ACUM ori cu PD – totuna pentru Kremlin. Dodon, din câte se știe, vrea ministere-cheie, precum acel al externelor. Rolul lui e același că și al Tiraspolului: să zădărnicească orice încercare a Chișinăului de apropiere cu UE. În caz contrar, orice altfel de zădărnicire și bardac, precum alegerile anticipate, de exemplu, e la fel de acceptabil.

Hahn și Freden vor ca Moldova, cu scârț ori ba, dar să continue procesele euro-integratoare ceea ce înseamnă că PSRM nu au ce căuta în guvern. Cu alte cuvinte – ACUM va trebui să se înțeleagă cu PD. Cam târzior s-au trezit prietenii noștri occidentali... Mă rog: alegeri, griji... Dar ce vor ei e una, pe noi ar trebui mai mult să ne intereseze, în exact aceste zile, cum reacționează „sântele firi vizionare” de la noi. Primele reacții, comentarii, au și apărut. Fiți cu ochii pe ei: totul devine nemaipomenit de clar și transparent! Ca niciodată!

Partager cet article

27 mai 2019 1 27 /05 /mai /2019 23:13
Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul

De la o vreme, și asta indiferent de țara în care se desfășoară, scrutinele înregistrează scoruri din ce în ce mai joase de participare... Pe 26 mai au avut loc alegeri. Au fost aleși deputații în Parlamentul European. Scrutin care mie unuia îmi pare a fi poate mai important astăzi decât cele naționale...

De când cu UE, una din cele mai importante critici aduse acestui mastodont este tocmai diluarea mecanismelor democratice. Mai pe scurt: centrele decizionale se deplasează spre o nebuloasă puțin înțeleasă, Bruxelles, Luxembourg, Alpha-Centaur, ori cum s-ar mai numi ea, iar cetățeanul european de rând, sărmanul, se pomenește cu legi și directive europene pe care este obligat să le suporte. Vai, ce rea e această UE! Ce monstru birocratic! Ce scump ne costă! Corporațiile și lobiştii au pus laba pe UE și ne-au scurt-circuitat confortul nostru național (iată punctul convergent al extremiștilor de stânga și de dreapta!) cu care ne-am deprins și în care ne bălăcim torcând de plăcere fără a modifica ceva... Nesuferita, insuportabila Uniune Europeană!

Dar există cifre care, dacă nu anulează acest discurs, că, mdeh, suntem în democrație decadentă, de sorginte europeană și ea: orice opinie, dacă nu e auzită (aici funcționează alte mecanisme), poate, cel puțin, fi exprimată fără restricții și riscuri majore pentu integritatea fizică. Iată-le, cifrele: 2009 – 59,37%; 2004 – 57,24%; 2014 – 57,57%. Este procentajul absenteismului la ultimile trei alegeri europene în Franța... „Corporații și lobiști” ziceți?...

Dar acest text nu se voia inițial unul despre alegerile europene, ci despre această molimă care devine din ce în ce mai vizibilă și mai supărătoare: absenteismul la scrutine. La ultimile alegeri parlamentare din Franța, (2017, primul tur): tocmai 51,3 % din alegătorii francezi nu au participat...

Bineînțeles, putem presupune că la mișcarea aia spectaculoasă, larg mediatizată, cu veste galbene, nu au participat decât cetățeni implicați activ în procese democratice, adică putem presupune că toți acei care au fost în stradă fac parte din 48,7% care au participat la scrutin (măcar la primul tur), dar, să fim sinceri: câți credem asta?

Originile acestei boli nu sunt de azi, nici de ieri. În Franța, celbra frază „Dacă alegerile ar decide ceva, ele ar fi fost demult interzise” i se atribuie lui Coluche (deși nu este el nici unicul care ar fi spus-o, nici primul), un actor de cinema și de stand-up excepțional, care în 1981 se prezenta drept candidat le prezidențiale. Nu cred că a existat o altă lovitură mai dură și mai genială (ca act artistic) adusă sistemului democratic decât farsa megalomană a lui Coluche.

Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul

Coluche s-a născut în octombrie 1944. El nu a cunsocut pe pielea lui nici războiul, nici dictatura... El și-a petrecut viața într-o epocă înfloritoare pentru Franța și pentru Europa occidentală, „les 30 glorieuses”...

La ce moment s-a produs desacralizarea actului de a vota? Din ce cauză am mai încetat să avem încredere în democrație? Ne-am obișnuit cu binele? Considerăm că realitatea în care trăim este ceva firesc și ireversibil? „Freedom is never more than one generation away from extinction.”, zicea Ronald Reagan (citind de pe foaie. Nu avem de unde ști cui îi aparține fraza).

Gândirea mainstream de azi obișnuiește să dea vina pe... „clasa dominantă”, descompunând-o în toate felurile și spălându-i în acid sulfuric toate piulitile mașinăriei. Găsești aici o cacealma din „clasă politică”, elite politice-partinice-economice-culturale, partide, generații, rase, religii și tot așa înainte, adică tot ce poate fi considerat drept deținător de putere. Indiferent dacă e o discuție la tejgheaua barului sau o monografie în cea mai sofisticată revistă sociologică, suntem confruntați cu același aparataj al omului preistoric care de ciudă că nu-i moare mamutul dădea cu bâta în soacră, să scape de zgripțuroaica care îi tocea sulița noaptea pe ascuns. Ferice de democrație, că am lăsat-o mai moale cu săritul în sulițe de pe munte, sacrificatul de fecioare (asta ca să nu pomenim de cirezi, turme și herghelii de necuvântătoare nevinovate), arsul de eretici și vrăjitoare pe ruguri, tăierile de capete de regi, ghilliotinările de aristocrați, gulagurile și camerele de gaz, dar, în mare, mecanismul e același: nu-ți crește pepenele și nu se leagă banana – „Jios cu conducătorul”! Democrația permite ca acest „Jios” să fie operat continuu în varianta lui soft, fără ca să apară un justițiar aprig la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat.

Desigur, este firesc ca acest „cap” – țap ispășitor de serviciu (funcție remunerată bine, printre altele) să-și apere poziția și să facă tot posibilul să rămână cap și mai departe (ah, perenizarea elitelor!), dar atunci, dacă tot avem șansa să trăim în epoca în care există un mecanism non-violent de exorcizare a frustrărilor de masă, o formidabilă supapă reglată la o periodicitate fixă ca la un motor perfect sincronizat, de ce nu-l folosim? Poate că nu „clasa politică” este cea responsabilă de faptul că ea este permanent realeasă și reconfortată în calitatea ei de elită? Ori poate că nu suntem suficient de nefericiți? Teoretic, dacă ne uităm peste statistici, așa și este: chiar o ducem mai bine ca niciodată... Numai că, întrebați, majoritatea din noi va zice că ceva nu funcționează: "Reforme! Dați-ne reforme! La micul dejun, prânz și cină și cât mai multe!" Această „percepţie” de suferință generală e un vast subiect de explorat în alte pagini. Numai că avea dreptate moșulică Reagan: dacă continuăm tot așa, vom da și de greu. De adevăratul greu...

Până la urmă, poate că nu are nimic „clasa politică” cu absenteismul? Pote că e tocmai inversul? Suntem înconjurați de o lume din burice îngâmfate. Egocentrismul și falsul individualism a făcut din fiecare din noi centre ale pământului, dacă nu ale universului! Ideea că nu suntem decât unii din alte milioane și că această unitate nu este nici mai multă, nici mai plină, nici mai sclipitoare decât oricare alta din această mulțime este insuportabilă, inacceptabilă, de neconceput pentru un homo insapiens modern. La ce să votez dacă votul meu nu decide nimic (adică nu este decisiv)? Pentru buricele pământului votul este un act de lèse majesté!

Și poate că ar trebui să înțeleagă fiecare majestate și alteță plină de individualitate excepțională și de personalitate unică că acest confort material și spiritual prin care-și țin nasurile pe sus și posteriorul pe molicel doar în democrație e posibil. Ar fi prea lung să explic mecanismele creării de valori și de ce o bunăstare asemănătoare cu acea a țărilor așa zise „occidentale” e posibilă doar în democrație. Dictaturile nu știu să creeze decât templuri și bombe (dar și astea la un preț exorbitant)...

Actul de a vota și de a alege este fundamental pentru democrație! Însuși faptul că poți sta întins pe canapea sorbind din cutia de bere și înfulecând la pizza care tocmai ți-a fost livrată călduță, privind ultimul sezon al Games of Thrones, scriind totodată pe Facebook (ceea ce presupune că ai acces la Internet) că alegerile nu au sens sau că democrația, văleu Doamne!, ar fi demodată și că nu ne-ar strică o mică dictatură-ceva, ori mai știu eu ce alte aberații, toate la modă, născute în minți hodinite și bine hrănite cu zahăr și calorii, apoi iată: toate chestiile astea mărunte, care-ți permit să delirezi în voie, sunt posibile doar și numai datorită democrației și faptului că există alegeri. Iar dacă vom renunța la actul de a vota, va trebui să renunțăm (poate nu imediat, poate nu tot atunci) și la celelalte.

Pasărea pre votul ei îşi pierde zborul

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher