Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
3 février 2020 1 03 /02 /février /2020 12:15
Photo: Cristi Niculescu (https://cristiniculescu.com/2018/03/25/gratii-la-fereastra/)

Photo: Cristi Niculescu (https://cristiniculescu.com/2018/03/25/gratii-la-fereastra/)

Sâmbătă, 25 ianuarie, în Republica Moldova a avut loc un eveniment de amploare la care au participat numeroși foști nomenclaturiști ai RSSM și ai RM (aceiași! din păcate, nu putem, nici barem astăzi, face distincție). Nu, nu mă refer aici la ceremonii sau comemorări ale Holocaustului, care au loc în jurul zilei oficiale de pe 27 ianuarie… Pe 25 ianuarie la Chișinău a fost o mare sărbătoare: 95 de ani de la crearea Comsomolului în Republica Moldova! Aș fi trecut cu vederea această blasfemie, dacă nu aș fi văzut cine a participat la eveniment. Mă rog, indivizi de alde Sapovalov, sau Lucinschi cu Voronin, e firesc să-i găsim printre participanți, dar... mesaje nostalgice relativ entuziaste au venit și de la alți „invitaţi de onoare” precum Braghiş sau Muravschi! Uite-așa o elită am avut și mai avem noi de-a lungul anilor... Mai aveți întrebări referitor la prezent?...

Că să înțelegeți în ce schizofrenie trăim: asta cum ar fi să fie sărbătorită o aniversare a Hitlerjugend undeva pe la Tel-Aviv. Ori iată alt prilej de a compara atitudini și realități: în Germania niște indivizi au comercializat o bere cu o simbolică foarte apropiată de cea nazistă. E deschis dosar penal! La noi?.. Sărbătorim Comsomolul! Ei, dar ce-s 10 % din populație (estimări doar pentru victimile foametei din 46-47...)? O nimica toată.

MAREA MICA UNIRE Pe 24 ianuarie s-au împlinit 161 de ani de la ceea ce poate fi considerat actul prin care a apărut România pe harta lumii: alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în calitate de domnitor în Muntenia și în Moldova concomitent! Basarabia era deja gubernie rusească pe atunci... O altă referință „la subiect”: în multe din sentințele pentru pedeapsă capitală sau deportare a basarabenilor bolșevicii marcau „cuzist” (abilă apelațiune, în cele mai bune tradiții bolșevice: vorbim de un domnitor, de aristocrație - burghezie, nu despre Unire), aparent o acuzație suficient de gravă pentru imperialiștii sovietici. Dar vedeți mai sus ce anume continuăm noi să sărbătorim sau să comemorăm...

CUZISTUL BĂSESCU Traian Băsescu a făcut o declaraţie plină de curaj şi viziune săptămâna trecută: „Unirea trebuie să rămână obiectivul nostru fundamental: reîntregirea ţării. Dacă privim la realităţile noi, după cel de-al Doilea Război Mondial trebuie să recunoaştem că singura ţară care nu a lichidat efectiv efectele Pactului Ribbentrop - Molotov suntem noi”. Orice nu s-ar spune, orice nu s-ar scrie despre el în România, dar Traian Băsescu rămâne ultimul mare om de stat al României! Și astfel va rămâne în istorie. La fel precum a rămas și A.I. Cuza, indiferent de câte s-au scris și povestit despre el la vremea lui (vom reaminti că a fost izgonit din țară). Nu sunt un fan Băsescu (nici pe aproape) și detest idolatrizarea politicienilor în general. Dar sunt nevoit să fac o constatare onestă.

RĂZBOIUL SIMBOLURILOR La capitolul simbolurilor, dodoniştii atacă masiv, semn că se tem de alte subiecte și că se simt în mare pericol. Înainte de a „trece în revistă” toate diversiunile din categoria „limbă - alfabet”, aș dori să adresez o întrebare celor de la ACUM și promotorilor „societăţii civile”: Vă place? Dar atunci când vă cățărați pe scenă alături de acești indivizi, când defilați cot la cot cu ei, vă plăcea?... Iată și realitatea de azi: Academia română a făcut săptămâna trecută o declarație oficială supărată referitor la „limba moldovenească” a lui Dodon. Dacă nu ar exista riscul să ofensez cumva moldovenii de cealaltă parte a Prutului, aș propune să acceptăm oficial sintagma „limba maldavneaskă”, dar s-o folosim exclusiv pentru toți acei care schimonosesc și stâlcesc limba română. Dăncilă, spre exemplu, vorbea o variantă a „limbii maldavneşti” foarte amuzantă. Sau un alt ilustru vorbitor al acestui idio(t)m: Daea... Dar nu o voi face, să nu se supere careva.

SUVOROV VS. GOGA Alt element al războiului „simbolurilor”: socialiștii cică vor să schimbe numele străzii O. Goga înapoi și s-o numească „Suvorov”. Inițiative din astea tot vor exista. Pariez! Cu ceva trebuie amuzată galeria, cu ceva trebuie asmuţată... Din păcate, nu avem de ales: trebuie să reacționăm. Așa-i când pui „batiste” peste chestii care trebuie să sune...

PUŞKIN VS. KOGÂLNICEANU Dodon, după o vizită la muzeul Pușkin, a cerut să se aloce mai mult de jumate de milion de lei pentru reparație. Îl doare pe om sufletul pentru patrimoniu, nu șagă! Dar îl doare nu știu cum selectiv, căci la apelurile directoarei Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, Maria Şleahtiţchi, nu a reacționat nicicum. Până la urmă și-a trimis ministrul de resort în vizită. Vom vedea câți bani vor fi alocați și care edificiu va fi reparat primul.

DODON MUNCEŞTE LA NEGRU Oficial, Dodon este Președinte al Republicii Moldova, dar adevărata lui funcție, adevărații bani îi vin din alt job: ambasadorul lui Putin! E o dovadă a moldovenităţii lui profunde! Adevărat fiu al neamului! Unde s-a văzut cetățean al RM fără venit la negru? Iată și săptămâna trecută, de la tribuna APCE, Dodon a promovat activ poziția Kremlinului atacând unioniştii și insistând asupra neutralității RM, uitând totodată să menționeze ocupația militară a Transnistriei. Jobu-i job, iar banii se merită. Nimic ieșit din comun.

ROSSPOTREBNADZOR INSPECTEAZĂ MOLDOVA O comisie de la Rosspotrebnadzor va veni să inspecteze întreprinderi din R. Moldova. Eu consider că este umilitor, în primul rând. Aș vrea să știu pe la ce întreprinderi rusești merg cu inspecția moldovenii. Și în al doilea: cine plătește? Certificări mai există în lumea largă, diverse și variate, dar de regulă compania care dorește un standard anume e și cea care plătește. Bănuiesc că în cazul nostru, tot noi plătim, din bani publici. Că să-l îmbogățim pe Dodon ulterior!

PG ÎL TRIMITE PE DODON LA ANI PG a zis că nu va ancheta despre veniturile lui Dodon, iar sesizarea lui Năstase a fost respinsă și trimisă la ANI (despre care se spune că este în proces de reorganizare, adică acolo nici nu are cine căuta!), care ar fi unica abilitată să caute bani iliciţi. Apropo, dar fiscul poate ori ba? Și încă o întrebare: pe când era la MAI, Năstase s-a făcut cunoscut prin intentări de dosare și rețineri care-i depășeau atribuția, căci teoretic el avea putere să ancheteze doar chestii care țin de poliție. Ce l-a încurcat atunci să investigheze veniturile lui Dodon?... Batista? Iar lui Morari, acel care a deschis dosar împotriva lui Dodon, i s-au înaintat învinuiri și i s-a prelungit mandatul de arest încă cu 20 de zile. Mai pe scurt, PG i-a zis lui Dodon: „La mulți ANI!”

SPECTATORUL VOICU Din câte înțeleg eu, Voicu, acel care a venit în locul lui Năstase, este un mare amator de filme despre mafioți. Pariez că ar vota pentru „The Irishman” dacă ar alege filmul anului pentru Oscar! Altfel, cum putem înțelege declarația lui: „Capii lumii interlope din Republica Moldova sunt documentați și se află sub supravegherea Ministerului de Interne”. Tovarăşe Ministru, misiunea matale e să-i prinzi şi să-i bagi la răcoare, nu să-i contempli! Ministerul nu ţi-e cinematograf!

RĂZVRĂTIRE LA HÂNCEŞTI Organizația teritorială a PAS-ului nu o va susține pe Olesia Stamati, persoana pe care o propunea Maia Sandu. Ei îl vor susține pe Grigore Cobzac, om de pe loc, care în asemenea circumstanțe va candida independent. Curioasă situație, dar care descrie perfect partidul respectiv. Dacă vă aduceți aminte, și la parlamentare ACUM și-a impus candidați din gașcă în circumscripții. E suficient să vedeți cine au fost candidații din așa-numita „diasporă”.

UE SE AMÂNĂ Cu hăt 9 ani în urmă publicam un text pe care-l întitulam „Fumisteria europeană”. 9 ani! În sfârșit a fost spus clar și răspicat: Partenariatul Estic nu înseamnă aderare le UE. Și au spus-o europenii. Dacă nu m-ați crezut pe mine cu 9 ani în urmă, poate îi veți crede pe francezi astăzi... Moldova are în continuare o ușă larg deschisă pentru a face parte din familia statelor europene, dar noi ne încăpățânăm, hoțește, să intrăm pe oberliht... Bine zicea Busuioc: neam de găinari... Iar ușa se cheamă simplu: UNIREA.

CE FACEM CU MOLDOVA? Săptămâna trecută vă ziceam că nimeni nu știe în Occident ce să facă cu și ce atitudine să aibă față de Republica Moldova, nemaivorbind de o viziune, strategie sau plan de acțiuni. O dovadă în acest sens este și declarația Ministrului de Externe al României, Bogdan Aurescu: „Avem nevoie de o coordonare mai bună și de unitate în Uniunea Europeană, în relația cu Republica Moldova.” Tradus din limbaj diplomatic asta înseamnă că nu există nicio coordonare nimic.

ROMÂNIA CREAZĂ LOCURI DE MUNCĂ  Această absență de strategie clară nu poate să nu irite România, care, în afară de banii alocați pentru toate sectoarele sociale din Republica Moldova, mai este și principalul partener de afaceri, fiind cea mai mare piață de desfacere pentru RM, mai este și unul din principalii investitori în economia RM. 8.000 de locuri de muncă au fost create la noi în țară de către oamenii de afaceri din România! (îmi aduc aminte de un fost premier de la noi care își fixa drept obiectiv să creeze 2000...). Mai am o curiozitate: din acești 8.000 câți sunt unioniști? Ori sunt și din acei care pun umărul la edificiul socialiștilor?

Cam atât a fost. Cireșica de pe tort din această săptămână o voi trimite Ministrului Educației și Culturii, Popovici. Se pare că devine gaffeurul de serviciu! Nu știu cât de deliberat este, dacă nu o face special pentru a servi drept paratrăsnet protejându-și șefii, dar a comis tocmai două mari și groase săptămâna trecută. Prima e că a încurcat fiţuicele și a început a îndruga verzi și uscate până când nu a fost atenționat de anturaj (aici se cuvine să ne aducem aminte de bancurile cu Brejnev). Iar a doua e o declarație absolut abracadabrantă la acuzația venită din partea artiștilor de la Teatrul de Operă și Balet care nu și-au ridicat salariul: „Artistul trebuie să fie flămând”! No, ce să zic? În acest caz nu ar trebui să-l supere nici declarații de genul „Un Ministru e bun de tras în ţeapă”, „Capul lui Moţoc trebuie să cadă” ș.a.m.d.

Partager cet article

30 janvier 2020 4 30 /01 /janvier /2020 17:26
Despre mișcarea anacronică, revanșardă, reacționară

Noțiunile și vocabularul folosit în discursul public și mediatic nu sunt nici arbitrare, nici inocente. „Limba care poetizează și gândește în locul meu”, concept formulat de Schiller, este unul din elementele cheie de propagandă și de manipulare, poate chiar unul central în ceea ce numim noi astăzi „rӑzboi hibrid”.

Nu știu dacă cunoașteți seturile vândute pentru copii pentru a crește cristale. Principiul e simplu: se ia o formă din carton care se îmbibă foarte ușor cu lichid. Apoi se crează o soluție concentrată cu săruri. Forma din carton se pune cu „picioarele” în soluție. Soluția se îmbibă în carton, apa se evaporă, iar sărurile se adună treptat în cristale acoperind tot cartonul. Exact la fel funcționează și discursul propagandistic manipulatoriu: pentru a crește cristale colorate și pufoase sunt necesare structuri, schelete discursive. Pe ele pot crește cristale verzi, roșii sau albastre, dar ele inevitabil repetă forma structurii inițiale. Vreți alte forme? Folosiți alte structuri!

Am explicat mai detaliat cum funcţioneazӑ acest mecanism în 2016 (iar astӑzi aveți dovada materialӑ cӑ s-a întâmplat exact precum spuneam, și aici nu e nici coincidențӑ, nici etalare de mare clarviziune din partea mea, ci doar o elementarӑ legitate asemӑnӑtoare cu „minunea” vaselor comunicante, de exemplu). Acum câteva sӑptӑmâni vӑ explicam cum s-a operat o lunecare discursivӑ de la clivajul „naţional” spre cel „geopolitic”.

Continuăm azi să demolăm edificiul discursiv al statorniciei noastre în tranziție și mizerie și vom ataca o altă construcție semantică: cine sunt „unioniştii”, „naţionaliştii”, „reacţionarii”, etc. etc. (șirul semantic poate continua, căci săruri au fost turnate din belșug aici)?

În unul din editorialele recente publicistul Nicolae Negru menționa două puncte importante folosite drept armă împotriva unioniştilor. Prima linie tematică folosește o structură discursivă deja bine implementată, acea a „statului capturat”, asociindu-i pe unioniști cu personajul mitic „Plahotniuc”. Nu vom dezvolta acest gând aici, căci bănuiesc că e prea simplu și banal pentru cititorii acestor rânduri.

Ne vom interesa de cealaltă, căci îmi pare mult mai subtilă, mai statornică și mai important de demolat, căci până și unioniştii cad în această capcană, fără să-și dea seama. E timpul să reabilitӑm falnicul nume de Unionist şi Naţionalist!

Aşa dar, zice Nicolae Negru, şi suntem întru totul de acord cu Dumnealui: „Se lucrează pentru a prezenta unionismul ca o mișcare anacronică, naționalistă, revanșardă, reacționară, în contextul integrării europene și al globalizării, și chiar trădătoare”!

Să explicăm de la început de unde vine această „viziune”. Pentru a înțelege respectiva construcție discursivă și semanticӑ, trebuie să coborâm în epoca numită „modernӑ” a istoriei mondiale și anume la „parada naţionalitӑţilor” sau ceea ce a rămas în istorie drept „crearea statelor naţionale”. Anume această perioadă este considerată drept sursă pentru apariția naționalismelor de toată speța. Numai că pe atunci această mișcare era considerată drept cea mai progresistă posibilă, care aducea dinamică și dezvoltare, care crea o lume nouă, care aducea modernitate! (de unde și denumirea întregii epoci istorice!).

Mai târziu teoriile stângiste și marxiste au explicat această apariție a statelor „naţionale” prin necesitatea „capitalului” de a uniformiza societățile pentru a putea să le „exploateze” mai bine, standardizând procesele educaționale și creând mase de muncitori pentru uzinele imperialiștilor. Există o doză de adevăr aici, mai ales dacă te gândești la state precum Franța, Germania sau Italia, unde acei de la Sud mai că nu-i înțelegeau pe acei de la Nord, unde existau graiuri și limbi diferite, care au fost înlocuite grație sistemului unic de educație cu o singură limbă națională „literarӑ” sau „normatӑ”. Sistemul feudal nu avea nevoie de asemenea „uniformizӑri”, căci țăranul plătea dijmă „castelului”, nu „statului centralizat”, iar uzine și lanțuri de valori complexe nu prea existau...

Acest salt absolut fantastic tehnologic al umanității a dus și la o democratizare din ce în ce mai largă a cunoașterii și a gândirii (dar aici am putea s-o spunem și invers: dezvoltarea gândirii și a științei a dus la dezvoltare tehnologică care a accelerat dezvoltarea gândirii, etc. etc.), inclusiv la apariția curentelor de stânga. Altfel spus, marxiștii au apărut grație naționalismului secolului 19!

Dar foarte repede marxiștii, dezvoltând ideea luptei de clasă și aspirând spre o lume utopică idealizată (un fel de rai pe pământ, revenind astfel la viziuni religioase, demne de Evul Mediu cu „lumea de apoi” și restul aiurelilor), au atacat structurile care permiteau un anumit status-quo: Statul! (După cum vedem, necesitatea de a ataca structurile pentru a „schimba lumea” a fost înțeleasă de marxiști de la bun început!)

Cei mai idealiști dintre ei au mers departe de tot, inventând limbi universale (ex: „esperanto”), identități universale, opunându-le celor naționale, apelând la fraternitate specifică, sau cel puțin de clasă, oecumenică. În lingvistică, de exemplu, a existat o școală întreagă (unul din cei mai de vază reprezentanți fiind Nikolaï Marr) care afirma că toate limbile au avut la origine aceeași „proto-limbӑ”, iar comunismul va duce la o nouă unificare. Mai mult decât atât, pe vastul deja spațiu al URSS-ului, acești lingviști au căutat disperat să elaboreze cel puțin un sistem universal de scriere având drept bază... alfabetul latin! (De altfel, grafia latină a funcționat în Transnsistria până prin 1937). Din păcate, toți acești idealiști serafimici au fost devorați de propria creatură: „dictatura proletariatului”...

Chiar dacă, până la urmă, statele ca structură au rezistat, marxiștii nereușind decât crearea unor state tiranice, „comunsite” sau „naziste”, ca exprimare a extremităților și devierilor de la echilibrul democrațiilor naționale de tip occidental, gândirea „de stânga” a rămas, iar odată cu ea și reprezentarea statelor naționale drept ceva anacronic și retrograd.

Cu toate acestea marxiștii au avut dreptate atunci când au anticipat mondializarea. Numai că ea nu se face prin unirea proletarilor din toată lumea, ci urmând același fir logic explicativ marxist: noi forme de producere, noi modele economice, noi lanțuri de valori complexe crează noi forme de organizare societalӑ. Aceste structuri, fie ele uniuni politice regionale, sau „corporaţii”, necesită noi forme de standardizare mondialӑ. Ele sunt în primul rând tehnologice, nu identitare. Chiar dacă limba face parte din acest proces, tehnologia și stăpânirea ei sunt primordiale. Niciodată în istorie oamenii nu au avut mai multe lucruri în comun decât astăzi! Un cetӑțean al Republicii Moldova utilizează astăzi aceleași aplicații pe smartfon ca și un locuitor al Radjastanului, iar faptul că nu au aceeași limbă ori aceeași cultură sau religie nu mai este o barieră impenetrabilă înde ei, anume datorită tehnologiilor.

În aceste condiții toate trăsăturile identitare și naționale devin mai degrabă niște spații și domenii de exprimare ale libertății și rebeliunii împotriva „asupririi” de către „mondialismul corporatist”.

Așa dar, drept concluzie intermediarӑ: avem o lume din ce în ce mai uniformizatӑ prin tehnologie, cu procese și lanțuri de valoare globalizate, din ce în ce mai liberă, orice nu s-ar spune. Naționalitatea este una din caracteristicile identitare, iar aceste spații devin în noua lume secundare. Însă redevin primordiale și vitale pentru acei care tind să-și găsească un spațiu de libertate individuală și spirituală (la fel precum universalismul era un spațiu de libertate în epoca constituirii „statelor naționale”).

Avem deci un prim argument în favoarea „naţionaliştilor”: dacă în „epoca modernӑ” naționalismul era doctrinӑ dominantă, iar universalismul întruchipa spațiul libertar, astăzi este exact invers: mondializarea este doctrina predominantă, iar naționalismul este o unul din spațiile libertății individuale. Ceea ce-i nou este faptul că, fiind o caracteristică secundară, naționalismul nu este concurent cu mondializarea, ea fiind propulsată de către tehnologie!

Iar acum, dacӑ am spus toate astea, vom încerca sӑ facem un portret al „omului contemporan”, omul secolului acesta tânar:

  • Este o persoanӑ care stӑpâneşte noile tehnologii şi are capacitatea de a le integra rapid.
  • Este persoanӑ mondializatӑ, care nu prea acceptӑ frontierele aşa cum le cunoaştem din „epoca modernӑ”.
  • Este o persoanӑ care cautӑ emancipare şi spaţiu al expresiei propriei libertӑţi în aceste caracteristici „secundare” identitare, valorificându-le şi trӑindu-le cu pasiune. Naţionalitatea este una din ele.

Pe bune, eu am impresia cӑ am descris aici un „unionist”, aşa cum sunt ei, cei mai mulţi!

Un singur lucru le lipseşte unora din „unionişti”: conştiintizarea cӑ aceste trӑsӑturi ale lui, individualizante şi trӑite cu pasiune, sunt totuşi secundare la o scarӑ mai largӑ. Și mai simplu spus: puţin mai multӑ toleranţӑ nu ar strica nimӑnui, dar este şi aceasta o caracteristicӑ a „omului contemporan” în general...

xxx

De cealaltӑ parte, pentru a descrie o mișcare anacronică, naționalistă, revanșardă, reacționară, în contextul integrării europene și al globalizării, și chiar trădătoare nu poate sӑ apară decât susținătorul „statului moldovenesc” care se baricadează după frontiere și apără o doctrină proprie secolului 19, atunci când se creau „statele naţionale” și când delimitarea frontierelor era la modă. Pânӑ şi eforturile de „universalitate” (faimoasa „societate civilӑ moldoveneascӑ”) sunt anacronice şi au la bazӑ visuri din altӑ epocӑ, demult depӑşite şi invalidate de cӑtre însӑşi istoria.

Iar trădătoare această doctrină este în raport cu trecutul acestui popor și cu un set de caracteristici identitare, astăzi spațiu individualizant de expresie a libertății.

 

Aşa dar, sӑ fie clar: modernitatea (nu este aici un derivat de la "epoca modernӑ" istoricӑ) în Republica Moldova e în câmpul unioniştilor, nu al stataliştilor!

Partager cet article

27 janvier 2020 1 27 /01 /janvier /2020 12:23
Săptămâna în care a plouat cu dezminţiri

Săptămâna care a trecut a fost marcată de câteva știri, care în realitate au fost dezmințiri ale altor știri, publicate anterior. Iar cel mai nostim este că aceste „răsturnari de situaţie” provin din aceleași surse. Eu zic că nimic nu ar trebui să ne mire. Aceste oscilații, azi e laie, mâine – bălaie, denotă clar că nimeni nu înțelege ce ar trebui să facă și ce atitudine să aibă referitor la acest buboi geopolitic care este statul „Republica Moldova”. Asta cum ai avea doi medici: unul zice că trebuie tăiat și tratat pe carne vie, iar altul insistă cu tratament soft medicamentos. În fine, ceea ce îi unește este faptul că ambii sunt de acord că au de furcă cu un buboi...

Și asemenea reacţii iritate, condimentate cu o doză ne „neînţelegere”, se văd din ce în ce mai des. Astfel, ambasadorul României se arată nedumerit de faptul că moldovenii nu înțeleg cine le sunt adevărații prieteni, votând indivizi de alde Dodon, în pofida numeroaselor proiecte finanțate de România... Desigur, reacția Dumnealui poate fi interpretată și drept una complet performativă, adresată direct moldovenilor, dar poate fi înțeleasă și drept o mărturisire a nivelului de incompetență a occidentalilor în general referitor la procesele din Republica Moldova și din regiune. Din păcate, modelele tradiționale învățate la „şcolile mari” aici nu funcționează. Demult sunt convins că în ceea ce ne privește e totalmente greșit până și „cadrul teoretic” care ni se aplică... Ceea ce se întâmplă în această zonă e din altă muzicuță... Ăștia ne tratează de gripă, pe când noi murim de cancer... Dar să revenim la evenimentele săptămânii și la acele „dezminţiri” pe care nu putem să le trecem cu vederea.

TRANSGAZ ZICE CĂ VA TRAGE GAZ După ce săptămâna mai trecută anunțau că nu va fi finalizat nici în 2020, Transgaz a venit cu o dezmințire și a promis că va finaliza totuși gazoductul anul acesta. Ce i-a făcut să se răzgândească? Reacțiile din presă? Declarația lui Iohannis? Altceva? Nu contează. Dar despre acest gazoduct nu ne rămâne decât o singură atitudine la dispoziție. Când va fi gata, atunci ne vom bucura. Mai mult decât atât: a construi o țeavă e una, a furniza gaz prin ea – e alta. Cu promisiuni am tot fost hrăniți. Nu mai funcționează. Și să fiu înțeles corect: ceea ce zic aici nu se referă la cineva anume, ci la toate părțile de care depinde realizarea acestui proiect în egală măsură!

BUCUREŞTI NU SEMNEAZĂ CU IVAN Bucureștii oficiali s-au grăbit să dezmintă informațiile publicate săptămâna trecută despre semnarea unui acord de colaborare cu primăria Chișinăului. Iar comentatorii s-au grăbit să-l acuze pe edilul Chișinăului de o tentativă de hold-up informațional și de a-și constitui capital politic pe spinarea românilor. Ce a fost cu adevărat, nu avem de unde ști. Nu-i exclus să fi fost prevăzută o „semnare” ceva, dar în ultimul moment să le fi dat „semnatarilor” cineva peste mână.

PLATON MAI STĂ PE LA NOI Săptămâna trecută au circulat zvonuri precum că Veaceslav Platon, probabil unicul „mare criminal” care mai stă la răcoare și nu a fost încă eliberat, ar putea fi extrădat Ucrainei. Cică o cerere în acest sens a fost făcută de către Ucraina și Rusia. Stoianoglo a dezmințit aceste zvonuri, iar faptul că a făcut-o într-o manieră oficială denotă că și cererea de extrădare a existat destul de oficial. Reiese că atât Ucraina cât și Rusia au făcut front comun?... Moldovenii au decis solomonic până la urmă: nici de extrădat nu l-au extrădat, dar i-au scurtat termenul de detenție cu mai bine de un an. Iese el degrabă, nu vă faceți griji!

RĂZBOIUL PLĂCUŢELOR Pentru a-l întâmpina mai bine pe austriacul Thomas Mayr-Harting, noul responsabil pe Transnistria din partea OSCE, Tiraspolul a pregătit bine terenul și a mai creat un conflict. Nu-i exclus să fie în directă coordonare cu acoliții actuali de la Chișinău. Mai pe scurt, dacă vă aduceți aminte, predecesorul Frattini a insistat pentru ca Moldova să-i acorde Transnistriei plăcuțe speciale, cu care aceștia ar putea circula peste tot în lumea mare, dar fără a fi maculate cu mizerabilele însemne ale statalității Republicii Moldova. Chișinăul a acceptat justificându-și cedarea prin faptul că aceste plăcuțe „dezinfectate” vor fi eliberate de Chișinău. În mod logic (așa presupun eu, cel puțin) acest acord înseamnă și faptul că vechile plăcuțe ar trebui să fie „scoase din circulaţie”. Ceea ce a și făcut Chișinăul, anunțând că mașinile cu plăcuțe vechi nu vor mai fi lăsate să iasă din Republica Moldova. E firesc, și în perfectă succesiune logică. Dar Tiraspolul a strigat a scandal și imediat a interzis tranzitul mașinilor cu numere moldovenești spre Ucraina! Această vădită obrăznicie i-a făcut, bănuiesc, pe toți să sară-n sus ca fripți și Tiraspolul, lucru deosebit de rar pentru a nu fi remarcat, a dat imediat înapoi și a... dezmințit interdicția pentru tranzitul mașinilor cu numere moldovenești! Povestea ar fi trebuit să ia sfârșit aici dacă nu intervenea... Dodon de la Moscova! Care a declarat și el tot atunci că retrage interdicția de a lăsa mașinile cu plăci vechi transnistrene să iasă din țară, chiar dacă nimic în afară de propria lașitate și supunere Kremlinului și Tiraspolului nu-l obliga s-o facă. Această mazurcă a mai avut câteva piruete: Chicu a declarat că nu-i bai, căci Ucraina oricum nu le va da voie mașinilor din Transnistria să intre la ei, doar că aceștia din urmă au... dezmințit! La final, tradițional, Tiraspolul s-a plâns noului comisar de la OSCE că Moldova crează probleme... OSCE tace... Welcome on board, herr Mayr-Harting!

Eu aș mai adăuga ceva drept concluzie personală (și acest gând a prins rădăcini grație declarației lui Chicu): în principiu, atât Ucraina, cât și România, în calitate de state participante la procesul de „negocieri” și părți direct interesate (aici o spunem fără mare convingere, din păcate) de procesele din această parte a Europei, ar putea rezolva acest „costropăţ” simplu și fără emoții inutile, interzicând categoric orice intrare pe propriul teritoriu a oricărui mijloc de transport cu plăcuțe alte decât cele ale statelor recunoscute de către ONU. Dar de unde nu-i, nu ai ce lua...

DE CE AU DISPĂRUT MAYA Nimeni nu știe cu exactitate de ce a dispărut o civilizație înfloritoare care a lăsat monumente absolut impresionante... Probabil nu au știut să se adapteze, probabil au fost mai multe launloc, un fanatism religios absolut (cu sacrificii inutile) și o incapacitate de a se adapta mediului și condițiilor schimbătoare, nu-i exclus anume din cauza rigidității religioase... În fine, e o poveste veche, dar ei au dispărut.

Nici Maia Sandu nu învață din greșeli. Calcă exact pe aceeași greblă ca și în 2016, ca și mai târziu... Există în „resursele umane” așa o noțiune ca plafonul optimal al capacităților. De exemplu: o persoană poate fi cel mai bun șef de echipă din lume, dar e suficient să-l promovezi și se dovedește absolut incapabil să exercite o funcție mai largă, devenind o adevărată calamitate. Cred că este exact ceea ce se întâmplă cu Maia Sandu. Eu cred că ea ar putea fi un extraordinar șef de direcție pe undeva prin v-un minister. Dar acesta este plafonul ei, altfel ar fi greu de explicat declarațiile ei suicidare și intransigente referitoare la eventuale coaliții sau alianțe... Probabil nici nu se cuvine să-i cerem mai mult, dar suntem nevoiți să recunoaștem că nici noi nu valorăm mai mult decât atât, din moment ce mașinăria asta mediatică și propagandistă a și început să ne-o prezinte drept inconturnabilul contra-candidat al lui Dodon, iar noi înghițim și acceptăm... Pe bune, oaia singură merge la strungă...

MORARI STĂ ÎNCHIS Fostul Procuror Anticorupţie va sta în arest preventiv şi mai departe. Rău supără dosarul cu finanţarea PSRM-ului...

A ZBURAT CEAIKA Mare stres în familia lui Dodon: a zburat din funcție tatăl partenerului lor de afaceri, Ceaika! Și a zburat depărtișor așa: a aterizat hăt în Caucaz. Se vede că Bastrykin, inamicul sau isotric, i-a venit cumva de hac. N-are treabă asta nici cu Dodon, nici cu Moldova, nu vă faceți iluzii. Și nici faptul că Kozak nu se regăsește în organigrama noului guvern de la Moscova nu ar trebui să ne bucure, dimpotrivă! Nu-i exclus să-l regăsim pe Kozak în acea mega supra-structură, peste preşedinte, guvern şi dumă luate împreună, care se întrevede în Rusia, alături de Putin...

NE-O FACEM ŞI SINGURI La o adică, noi nici nu prea am avea nevoie de „prieteni”. Ne-o facem cu mâinile noastre. La piața centrală din Chișinău se vinde pește din Cartea Roșie! Acest fapt nici măcar nu-l face mai scump... Iar la Cimişlia un individ a împușcat o căprioară. A fost prins, dar... Sunt doar două exemple. Cazurile sunt diferite. Bănuiesc că în cazul peștelui, pescarul nici nu știa ce a prins și ce vinde, ceea ce nu poți zice de căprioară. Dar rezultatul e același...

UE NE MĂREŞTE COTELE Iar UE ne mărește cotele la exportul de prune și struguri. Mai știi, poate-om înțelege? Dar poate că și nu...

Cam atât. Cireşica de pe tort o voi trimite individului care-i duce lui Dodon wall-ul pe Facebook. Ăla (sau aia) a avut nevoie de patru încercări pentru a ortografia corect „Israel”! Aşa-i când scrii în „limba de stat”...

Partager cet article

20 janvier 2020 1 20 /01 /janvier /2020 11:27
Săptămâna în care am rămas fără Ştefan Petrache

E complicat să scrii despre săptămâni care sunt marcate de pierderi precum cea de săptămâna trecută. Ștefan Petrache ne-a părăsit. Doare nu atât trecerea lui în neființă, căci Ștefan Petrache nici nu a avut vreodată o viață publică prea vizibilă, ci înțelegerea că, odată cu dispariția acestor somități, dispare o epocă. Conştiintizarea că ei există undeva, în același spațiu temporal cu noi, e reconfortantă. Parcă ne-am acoperi cu această prezență nimicnicia noastră... Pentru demnitate, verticalitate, cumsecădenie, onoare există ei, stâlpii neamului, ca un fel de alibi pentru laşitatea și mizeriile noastre... Iată această goliciune care rămâne sperie cu adevărat...

Nu sunt maestru în a scrie necroloage. Pentru mine Ștefan Petrache a fost un fel de etalon al muzicii ușoare elitiste, dacă poate exista un asemenea gen muzical. Avea ceva care la noi nu prea s-a întâlnit nici până la el și nici acum nu prea se vede. Avea clasă! O finețe cu adevărat aristocratică, fără prețiozitate și fasoane, dar care impune admirație și respect. Nu am înțeles ce îl făcea într-atât de diferit până nu am început a asculta din arhivele muzicii ușoare românești. Și atunci am înțeles: Ștefan Petrache cânta românește! Nu vorbesc aici de româna lui perfectă, nici de faptul că l-a cântat pe Eminescu chiar și atunci când cei mai mulți nu îndrăzneau s-o facă. E vorba de un tot întreg. Ceea ce-l scoatea din tiparele sovietice, chiar sovietice moldovenești, este exact ceea ce l-ar fi plasat armonios în topurile muzicii ușoare din România și l-ar fi plasat sus de tot... Și astfel a fost de la bun început: „orice lacrimă, orice plângere...”. Dacă nu ai ști că e Ștefan Petrache, ai paria că e din fonoteca de aur a României!

Acum un an sau doi, un important poet de peste Prut îi descoperea o interpretare a lui Eminescu, ceea ce mi-a permis să-i mai trimit câteva... „De-aş avea”, „Ce te legeni, codrule?”, „Şi dacă ramuri bat în geam”. Ne-a părăsit în ajunul zilei de naștere a marelui poet. Ce bine a zis Emilian Galaicu-Păun: „Faptul că a plecat la Domnul în preajma zilei de naştere a poetului nostru naţional îl aşează, în patrimoniul culturii noastre, în dreapta lui Eminescu, pe care l-a cântat ca nimeni altul.”

Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite,

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,

Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;

Vreți să știți de ce versurile lui Eminescu se potrivesc de minune aici? Iată:

STOIANOGLO ÎL REŢINE PE MORARI După cum era și de așteptat, Stoianoglo se pare că i-a venit de hac lui Morari. Cică e „depăşire de atribuții și fals în acte”. Mă rog, putea să scrie și „traversare neregulamentară a carosabilului”. Cine știe? Poate că atunci când s-a schimba puterea exact cu asemenea formulări va fi „reţinut” și actualul...

PLAHOTNIUC NU TRECE! SUA a zis: „Pe-aici nu se trece!”, declarând că nu va elibera vize pentru Plahotniuc. Celor care s-au bucurat, sau încă se mai bucură prea mult, le-aș recomanda să privească mai multe filme de acțiune americane. Muuulte filme. În special din alea în care se vorbește despre „martori sub acoperire”. Dar cel puțin li s-a mai tăiat puțin din elanul celor care acuză SUA că l-ar fi protejat pe Plaha, sau că ei ar fi „plăsmuit” schimbarea de putere de la Chișinău. La urma-urmelor, chiar dacă şi-l arestează careva pe undeva, vi se va face mai uşor? Iată pe Filat l-au arestat. A şi ieşit de atunci. And so what?!

GAZODUCTUL ILUZIILOR DEŞARTE Gazoductul din România nu va fi terminat nici în 2020! Prima panglică a acestui gazoduct a fost tăiată încă hăt în domnia lui Leancă! Dar blestemata asta de țeavă așa și nu mișcă din loc! (Asta nu ți-e Arena Chișinău care e aproape gata!) Această tărăgănare este mai mult decât criminală din numeroase puncte de vedere (în special din acela care ar trebui să fie al stataliştilor înverșunați), dar, la drept vorbind, ea nu este deloc surprinzătoare. Chiar crede cineva că e posibil un astfel de proiect cu puterea actuală de la Chișinău? Fără geopolitică, zicea careva? Hai, sictir...

ECONOMIA E INTEGRATĂ. DOAR EA Aproximativ 27% din exporturile Republicii Moldova merg spre România! Spre CSI – doar 15,8%. Per total UE consumă 65,7% din exporturile noastre. Sunt ultimile cifre: ianuarie-noiembrie 2019. Și tendința nu-i de azi. Cu toate acestea puterea politică în ţară e alta. Îi invit pe toți acei care consideră că economicul e cel mai important și că restul urmează să meargă la școală. La una mai bună decât cele care afirmă că economicul e mai important (decât politicul sau geo-politicul) și că restul urmează.

NEW SECERO-CIOKANOVITĂ Așa dar, e cu acte în regulă: Tkaciuk și Munteanu și-au înregistrat partidul! Peste 5000 de membri! Și, mai cu seamă, 21 de organizații teritoriale! Asta zic și eu eficacitate! Asta zic și eu mijloace! Așa-i când „organizaţia” se implică...

DODON NE TRAGE DE LIMBĂ Socialiștii au anunțat că au intenții să umble pe la legea despre funcționarea limbilor și să anuleze legea despre propagandă în 2020. Uite-așa un partiduț a-geo-politic. Batistă pe țambal e tutti quanti. Important e economicul, corect? De răspuns, i-a răspuns Institutul de Filologie Romană „B.P. Hasdeu”. Ați vrut să scăpați de „limbă – alfabet?” Se vede că „batista pe ţambal” nu prea ajută.

VACANŢELE „BUGETARULUI” Apropo, cât timp noi vom apăra „limba-alfabetul” de un individ care a obținut cel mai slab scor de la Independență, dar care deține practic toată puterea în stat, acesta din urmă se va prăji la soare pe undeva pe Maldive sau se va îmbăta criță cu oaspeții săi prin beciurile de la Condriţa, acompaniați de corala Mitropoliei lui Cantarean... Și toate – doar din leafa oficială de „salariat”! Dar precum ziceam: cu ajutorul „organizaţiei” și al „bojicăi” se face totul!

LUCRĂM PENTRU POPOR! Iohannis a zis că nu mai susține Chișinăul oficial, dacă acesta nu-i „pro-european”. Că România va susține doar proiecte „dedicate direct cetăţenilor, proiectele cu impact la nivel local și proiectele de interconectare strategică”. Mă întreb: oare din ce categorie face parte gazoductul?...

DEŞTEAPTĂ-TE, IVANE! La Chișinău a avut loc o ședință comună a Consiliilor Chișinăului și Bucureștiului la care a fost semnat și un Acord de colaborare adițional la Protocolul de Infrătire, încheiat la... 4 noiembrie 1999 (cu 20 de ani în urmă!). Cel mai haios a fost să-l vezi pe Ivan Ceban ascultând cu îndârjire „Deşteaptă-te, române!”.

Cam atât...

Cireșica de pe tort o voi trimite lui Iurie Reniţă. Până la urmă deputatul s-a răzgândit și a zis că cel mai probabil nu va face publică înregistrarea cu acei de la ACUM care insistau să se facă coaliția cu Dodon. Probabil nu prea vrea să-i indispună pe acei de la „organizaţie”... Sensibilități, mdeh...

Partager cet article

13 janvier 2020 1 13 /01 /janvier /2020 11:34
Dodon si Thomas Mayr-Harting (2017): https://www.youtube.com/watch?v=R0dhAUNn2KY

Dodon si Thomas Mayr-Harting (2017): https://www.youtube.com/watch?v=R0dhAUNn2KY

Din cauza sărbătorilor de iarnă (am trecut de cele „pe nou” și le-am început pe cele „pe vechi”) nici evenimente nu prea au fost în Republica Moldova. Îmi plac astfel de săptămâni. În ceea ce ne privește, regula „no news – good news” funcționează la perfecție.

Chiar și cele care merită menționate cu adevărat nu sunt evenimente propriu-zise, ci statistici și cifre. Nu zic ba, trebuie cunoscute. Cu ele și vom începe:

DATORĂM 7,3 MILIARDE $ Este doar datoria externă (în Franța, spre exemplu, se folosește noțiunea de „datorie publicӑ”). Ceea ce reprezintă 61% din PIB. Nu este o catastrofă în sine. Dar nici mare bine nu-i. Aici ar trebui să avem o atitudine mai degrabă neutră. Republica Moldova nu este un elev tocmai rău la acest capitol de pe mapamond. Atâta doar că bătrânica cu o pensie de 1000 de lei pe lună nu prea e încălzită de această constatare.

5,7 MILIOANE PENTRU CSI Fanteziile și extravaganțele guvernanților ne vor costa în 2020 5,7 milioane de lei. Este echivalentul a 2.850 de pensii în valoare de 2000 de lei! Cea mai tâmpită plată: 3,4 milioane de lei pentru reprezentanța teleradiocompaniei interstatale „Mir” în Republica Moldova! Genială ecuație: plătim din bugetul statului pentru propagandă antistatalӑ! Este adevărat că plătim și pentru celelalte organizații (8,3 mln lei vor merge la Consiliul Europei, spre exemplu), dar de la ei avem cel puțin folos... Putem lesne și meritat să-i sărim în cap lui Dodon pentru asta, dar eu doresc doar să amintesc că am adresat personal întrebarea respectivă: „Cand ieșim definitiv din CSI?” și pe timpul „povestii de succes”, dumnului Leancă în persoană. Răspunsul a fost „nu este momentul oportun”...

ROMÂNIA CREȘTE FMI ne comunică că în 2020 România va depăși Turcia la capitotlul PIB per capita. Scump i-a mai costat pe turci reparația Președinției lui Dodon...

DENEG NET, NO VY DERZHITES’ Salariile din Transnistria au fost cu 50% mai mici în 2019 decât cele din partea dreaptă a Nistrului. Mai devreme ori mai târziu asta trebuia să se întâmple. Alegerile costă. Se referă și la cei din dreapta Nistrului.

RĂMÂNEM GOI Vești bune, dragii mei! Dacă ați urmărit cu sufletul la gură știrile din Australia, să știți că așa ceva la noi nu poate să se întâmple! Pur și simplu la noi degrabă nu va mai avea ce să ardă! 73 de hectare forestiere sunt tăiate ZILNIC! 3 hectare pe oră! Așa că, dragii mei, sӑ ştiţi că la noi lemnul, dacă și arde, atunci doar în scpuri nobile, în sobe. Iar de murit, vom muri din alte cauze, nu de pojar forestier. De sete, de exemplu...

Cam atât cu statisticile... Sӑ trecem şi la celelate.

SMURD DIN ROMÂNIA SALVEAZĂ VIEŢI ÎN MOLDOVA Nu este nici asta o noutate, ci o constantă. Dar mi-am promis că nu voi osteni să omagiez acești adevărați „eroi ai timpurilor noi”: Sambăta, 4 ianuarie, o echipă SMURD de la Galați a efectuat o intervenție aeriană pentru a aduce de la Vulcănesti la Chisinău o femeie în varstă de 37 de ani.

LISTA LUI RENIŢĂ Iurie Reniţӑ a publicat o listă cu nume ale persoanelor care ar fi beneficiat de credite dubioase de la cele trei bănci din „furtul miliardului”. Sunt pagini care provin din raportul Kroll. Numele sunt relativ puțin cunoscute, dar extrem de eteroclite. Într-un fel, ceea ce am văzut eu confirmă ipoteza mea inițială despre caracterul pur mediatic al acestui eveniment, jaful fiind unul sistemic și vechi de când hăul. Măcar și pentru asta îi sunt recunoscător lui Reniţӑ. Cât privește declarațiile lui despre o înregistrare audio care ne-ar arăta cine anume de la ACUM a insistat pentru o coaliție cu PSRM, aici Reniţӑ e mai degrabă enervant. Ai ceva de arătat, apoi arată, omule! Sunt sătul până peste cap de declarații din astea. Toți, dragă, știu tot, dar „încӑ nu a venit timpul”, „veţi afla la momentul oportun”... Ptfu!... La o adică, poza cu mâinile ridicate ale celor de la ACUM pentru „coaliţie” a circulat. Iar Maia Sandu zice că nu regretă. Asta e. Reniţӑ trebuie să facă înregistrarea publică. Dar responsabilitățile aparțin tuturor care au votat.

FRATTINI OUT Thomas Mayr-Harting preia misiunea lui Frattini la OSCE pentru Transnistria. Despre relațiile de „prietenie” ale lui Frattini cu Lavrov am aflat. Despre austriacul Mayr-Harting încă nu se știe mare lucru. Cu toate acestea, și austriacul are un un trecut „moscovit”. El a fost amabasador câțiva ani la Moscova. Apropo, Harting vorbeşte forte bine ruseşte. Această încăpățânare a occidentalilor de a ne vedea exclusiv prin prisma Rusiei devine jenantă. Poate încercați altceva? Nu știu dacă această schimbare trebuie să ne bucure. Noul venit va veni și el cu inițiative de „destindere”, dorind să arate tuturor că e un „negociator” mai bun ca precedenții și să „mişte carul din loc”? Dar acest lucru până în prezent a însemnat doar una: noul negociator impune Chișinăului concesii drept „semn de bună credinţӑ”, iar Tiraspolul face promisiuni, după care dă înapoi acuzând Chișinăul cӑ nu avanseazӑ „negocierile”...

Cam astea au fost. Cireșica de pe tort o voi trimite jurnaliștilor care au acceptat vișinată și tuşonkӑ de la Dodon, chiar dacă tot ei au beneficiat de ea și săptămâna trecută. Dar în această săptămână am să le dau un exemplu cum se procedează cu un „cadou otrӑvit”. Președintele Estoniei a fost felicitată cu ocazia zilei de naștere de către Ambasada Rusiei. Drept cadou a primit flori și „Șampanie de Crimeea”. Sticla a fost trimisă înapoi. Sunt curios sӑ ştiu câte colete au venit la Preşedinţie dupӑ ce jurnaliştii „inocenţi” au fost „luaţi prin surprindere” şi au descoperit conţinutul pachetului...

Partager cet article

9 janvier 2020 4 09 /01 /janvier /2020 12:02
Lunecarea de la identitar spre geopolitic

В море синем, как в аптеке, всё имеет суть и вес.

Кораблю, как человеку, имя нужно позарез.

Имя вы не зря даёте, я скажу вам наперёд,

Как вы яхту назовёте, так она и поплывёт.

(Cântec dintr-un desen animat sovietic)

 

Există în lingvistică o teorie veche de când hăul care afirmӑ, aproape biblic, că limbajul ar fi material. Nu vom reface aici o lume întreagӑ și o știință, dar vom afirma, fără a permite dubiilor să se instaleze în acest exercițiu scriptural, că există o relație mai mult decât directă între realitatea obiectivă și discurs. Dialectică chiar!

Dar pentru a nu ne asemui domnului Toma din superbul roman „Simion Liftnicul” (Petru Cimpoieşu) care bagӑ „dialectic” peste tot ca să pară mai deștept, vom folosi și o altă trimitere, spre scrieri mult mai categorice și lumi care nu suferă îndoieli: „La început a fost cuvantul” scrie în cea mai vândută carte de pe fața pământului de până acum. (Aici sunt nevoit să recunosc că această a două referință nu ne aduce mai multă credibilitate la capitolul „inteligenţӑ”...)

Discursul oficial și cel mediatic nu este niciodată inocent, el este acel care modulează viziuni și care, drept consecință, ne fasonează realitatea. Acel care stăpânește discursul stăpânește astfel și realitatea care ne înconjoară. La prima vedere afirmațiile respective sunt niște banalități, dar tocmai aici și rezidă marea artă: în crearea banalităților discursive, un fel de structură ontologică, un schelet de definiții reprezentative pe care nu le mai chestionează nimeni (deci banalități!) pe care se poate îmbrăca carnea evenimentelor.

E exact ca în paleontologie: pe scheletul unui velociraptor poți îmbrăca un anumit set de mușchi, îl poți imagina roșu, verde ori albastru, îl poți imagina cu solzi sau cu pene, dar nicidecum nu poți imagina că e pasăre phoenix și nici erbivor placid. Astfel, orice nu ai pune pe velociraptor, el va rămâne un predator care rupe carne.

Să revenim însă la discurs. În îndepărtatul 2016 vă explicam cum „statul capturat” îl va aduce pe Dodon la putere. Este exact ceea ce s-a întâmplat, chiar dacă în această ecuație Dodon nu este decât pe post de penaj al velociraptorului din anologia de mai sus. Cred că a venit timpul să chestionăm și alte schelete discursive asemӑnӑtoare, dacă nu dorim să pățim ca în vechiul banc despre uzinele sovietice: „orice nu ai face, la sfârșit iese un kalashnikov”.

Ne vom interesa aici la ceea ce constituie, istoric, pe teritoriul Republicii Moldova, drept fundament discursiv în eternul conflict civilizaţional „Vest vs. Est” și noțiunile discursive care permit perenizarea clivajelor și imposibilitatea soluționării lor, alegerii unui model viabil societal. Devide et impera, nimeni nu a anulat axioma respectivă...

În perioada care a rămas în istorie drept anii „mişcӑrii de eliberare naţionalӑ” clivajul respectiv era unul mai degrabă identitar. Pe atunci, să ne aducem aminte, băștinașii moldoveni nu reprezentau decât 64%, ceea ce permitea, ținând cont de simpatizanții celor 36% din rândul celor 64%, un status quo și o perenizare a conflictului. Lucrurile erau simple: moldovenii erau înzestrați cu un set de atribute naționaliste și naționale, patriotarde și patriotice, pe care nu trebuie neapărat să le considerăm negative, căci totul gravita în jurul ideii de emancipare, de democrație, de sete de libertate și de rupere din lumea colonială a imperiului sovietic. De cealalata parte erau „rusofonii”, o lume relativ pestriță căreia nu i se putea atribui o singură „naţionalitate”, la care se alăturau „mancurţii” din rândul băștinașilor. Cam aşa arӑta scheletul discursiv atunci.

În definitivă, și acesta este un element cheie de înțeles!, ne aflam în situația unei colonii cu o majoritate de băștinași românofoni marginalizați social, și o minoritate importantă imperială care deținea accesul la resurse. Apartenența la elite, ca și în oricare colonie imperială, se cumpăra nu cu „capacitӑţi și talente”, ci cu obediență și loialitate imperiului.

Dar această formă de clivaj nu putea fi exploatată indefinit. Ca și orice stat post-colonial, am fost rapid confruntați cu enorme probleme caracteristice, de ordin economic, dar mai cu seamă de ordin de „justiţie socialӑ”, cu banditism, hiper-corupție, etc., etc., cu atât mai mult că nici vechiul centru colonial nu se împӑca cu pierderea fostelor teritorii (cuplate cu probleme caracteristice oricărui stat post-sovietic, dar acest lucru în cazul nostru e secundar, dovadă e și faptul că aceste probleme au fost soluționate în alte țări post-socialiste europene, dar nu și la noi. Insist asupra acestui fapt, căci grila de lectură a proceselor din RM nu ar trebui să fie una a țărilor post-sovietice, ci una a țărilor post-coloniale)...

Treptat procentajul băștinașilor devenea din ce în ce mai important, odată cu exodul celor care au simțit că pierd avantajul statutului de colon prioritar, fără „rădăcini” și dileme identitare. Ei nu făceau neapărat parte din vârful elitelor, dar beneficiau de tratamente favoritare care au dispărut rapid și la care s-a acumulat și un sentiment de insecuritate pe fundalul evenimentelor din fosta URSS și propagandei agresive. Din prietenii mei de copilărie ruși cu care stăteam la bloc în orașul Bălți, nu a mai rămas practic nimeni. (E drept că și ceilalți au plecat, dar mult mai târziu...)

„Moldoveni” vs. „rusofoni” nu mai poate funcționa din moment ce primii sunt 75%! A reveni la clivajul identitar este astăzi puțin eficient și chiar riscant (dacӑ dorim sӑ menţinem clivajul), fiindcă el imediat duce și la soluționarea dilemei „Est vs. Vest”. Cu atât mai mult că și lumea a evoluat enorm în ultimii 30 de ani (trecând oarecum pe lângă noi, încarcerați în clivaje și indecizie). Pe bune, dacă suntem și noi români, atunci cum să justifici că trăim mai rău decât românii-români care trăiau mult mai rău decât românii-moldovenii în 1989? Și de ce trӑim separat, dacӑ suntem aceiaşi, din moment ce nu existӑ nicio altӑ legitimitate pentru RM?

Acest clivaj discursiv identitar a suferit o primӑ lovitură considerabilă în 2001, atunci când PCRM-ul lui Voronin a luat majoritatea covârșitoare la alegeri exploatând sentimentele nostalgice ale moldovenilor pentru fostul imperiu, cedând lamentabil sub povara libertății.

De atunci clivajul este direcționat și întreținut folosind o altă expresie: „vectorul geopolitic”!

Poți fi pro-european, dar nicidecum român! Cuvântul „român” stârnește o reacție la fel de vehementă ca și în 89 și e cazul să ne întrebăm care este cauza, căci nu suntem în aceeași configurație ca acum 30 de ani. Recunoașterea statutului de român pentru cetățenii din Repubica Moldova înseamnă dispariția statului Republica Moldova, căci această formațiune statală nu și-a găsit o altă legitimitate decât perenizarea şi accentuarea avantajelor celor puțini din elite. A fi pro-european e bine, căci nu alterează în niciun fel pozițiile elitelor actuale și, poate cel mai important, nu scoate teritoriul din tutela Kremlinului.

Poți fi anti-european. Ca și în îndepărtatul 89 aici e o cacealma din orice: de la rasism anti-român, la sovieto-nostalgici, bigotism religios, intoleranţe de tot felul... Mai pe scurt, e suficient să priviți „Pervîi kanal” ca să aveți o paletă completă. Iar propaganda lucreazӑ întotdeauna la îngroşarea caracteristicilor care ar lipsi în mod firesc...

La urma-urmelor, mai există o subtilitate aici: și în Rusia sunt suficienți pro-europeni! Și în Rusia se duce o luptă acerbă pentru o lume mai bună, pentru „civilizaţia europeanӑ”, împotriva dictaturii regimului putinist ș.a.m.d. Dacă mâine devine Rusia pro-europeană atunci, oficial, va deveni pro-europeană și Republica Moldova, nu-i așa? Poți fi un simpatizant al lui Navalnîi la fel precum un simpatizant al lui Putin. Important e să-ți rămână referințele în „lumea rusӑ”!

Astea fiind spuse, schematic și simplist, avem de ales: încercăm să îmbrăcăm carne pe scheletul dinozaurului discursiv care ni se propune, acel cu „vectorul geopolitic”, cu „pro-europeni” vs. „anti-europeni”, sincronizându-ne automat cu „russkii mir” și așteptând „să moară Putin”, conștienți că valorile europene vor ajunge la noi doar tranzitand prin cabinetele Kremlinului, ori...

Ori punem întrebarea tranşant şi direct, într-un mod care apeleazӑ la o eliminare definitivӑ a clivajelor: cu cine suntem: „cu România”, ori „cu Rusia”?

Fiindcӑ atunci când eşti „cu românii” eşti automat cu europenii şi cu NATO şi nu existӑ alternative posibile, cu toate avantajele aferente.

Iar a fi „cu ruşii” îţi lasӑ libertatea de a te considera pro-european sau anti-european. Libertatea în opinii, atât. Cӑci deciziile sunt luate în altӑ parte.

 

P.S.: Notӑ pentru naţionaliştii anti-români: „cu România” nu este un privilegiu exclusiv pentru etnicii români.

Partager cet article

6 janvier 2020 1 06 /01 /janvier /2020 15:52
Săptămâna în care CA a crecit televiziunea

Ăştia-s mai buni pentru popor decît ăia, deh, ăştia mereu au fost mai buni – o pîine bună de mîncat pentru presă, în afară de capacitatea de a mima şi simula intransigenţa faţă de abuzurile puterii, scandalizîndu-se eventual pînă dincolo de limita extremismului”,

Radu Aldulescu, „Cronicile genocidului”, (Polirom, 2015, p.218)

 

Iată-ne ajunși și în 2020! Vă doresc, dragii mei, un an mănos, plin de bucurii! Sănătate, în primul rând, și puțin noroc, căci restul depinde doar de fiecare. Să nu uităm că Dumnezeu dă, da-n traistă nu pune.

Ar fi ridicol să vă doresc ca anul în care am intrat să fie mai bun decât 2019, căci, pe bune, în contextul acestor scrieri săptămânale (suntem în al șaselea lor an!), nu ar fi greu deloc și nu ar constitui o performanță. Anul care s-a scurs a fost de-a dreptul macabru pentru Republica Moldova. Un echivalent ar fi îndepărtatul 2001, dar să nu uităm că atunci PCRM-ul acapara puterea legitim, în urma scrutinului parlamentar...

Din cauza sărbătorilor de sfârșit de an evenimente au fost puține, chiar dacă destul de semnificative, cu precădere unul din ele. Altfel, zilele astea știrile au semănat mult a un fel de cronici de război, sau un fel de film de groază. Nu mai știu cum se cheamă filmul anume, dar există așa un scenariu-șablon cinematografic conform căruia se anunță o noapte în care totul e permis, orice crimă... Nu știu dacă a luat sfârșit, dar sper că ați ieșit teferi din acest revelion.

RĂZBOIUL TELEVIZIUNILOR Așa dar, s-a întâmplat! TVR a revenit în eter! Încă nu am avut confirmare de la cineva de prin satele Moldovei dacă acest lucru chiar s-a întâmplat, dar o decizie a fost luată în acest sens de către CA. Este, fără îndoială, un eveniment de importanță primordială. Concomitent însă, același CA a mai acordat drept de emisie și pentru Pervîi kanal, care de acum încolo este controlat direct de ruși, căci Accent TV și tot holdingul media dodonist a fost vândut mai mult decât controversatului „om de afaceri” Chaika. Dacă ați uitat cine este, vă invit să vă împrospătați memoria privind acest reportaj. Vom mai aminti că acum câteva luni fratele lui Dodon devenea partener de afaceri cu acest individ. Probabil e o parte a procesului de „dezoligarhizare”, dar intrăm deja în alt subiect... Revenind la televiziuni vom remarca următoarele: partea bună e că față de ce aveam în trecut e un pas înainte, căci Pervîi kanal va fi diluat cu TVR. S-a întâmplat exact precum anticipa un prieten acu ceva timp: TVR a revenit doar la pachet cu Pervîi! Partea rea este că Kremlinul se va implica de acum încolo direct, fără intermediari. Iar primul care ar trebui să-și facă griji este Dodon. Dacă nu-i cuminte și se joacă cu focul, Kremlinul oricând poate promova un altul în locul lui.

MELEARD, EPIZODUL 2 Dodon vrea și el un miliard! De ce nu? Dacă ceilalți au putut, de ce să-i fie tocmai lui interzis? Cică el vrea să fie luat din rezerva de stat un miliard (de dolari, nu lei!) pentru „investiţii”! Vom aminti că Dodon a fost cândva ministru (2006-2009). Și nu al sportului, ci al economiei! Perioadă suficientă pentru a se ocupa de investiții, atribuția lui directă de atunci, nu credeți? Dar în acea perioadă actualul președinte s-a făcut cunoscut îndeosebi prin instaurarea monopolului pe importul de carne. „Mafia cărnii” – își mai aduce careva aminte de acest dosar? (vedeți aici o mostră). Iată cu acest individ au făcut unii coaliție pentru a „dezoligarhiza” țara și a o scoate din „captivitate”.

ERDOGAN RECUNOSCĂTOR Erdogan i-a mulțumit lui Dodon pentru că i-a oferit pe tavă disidenții de la liceul Orizont, recunoscând implicit cine i-a executat moftul în Republica Moldova. Știu că nu este corect să faci analogii istorice, dar cred că e necesar pentru a înțelege ce anume s-a întâmplat atunci, cu atât mai mult că analogia respectivă nu-mi iese din minte... Această poveste îmi amintește de comuniștii antifasciști pe care Stalin i-a arestat și trimis lui Hitler la rugămintea acestuia. (căutați cine a fost Margarete Buber-Neumann, dacă doriți detalii, dar au fost sute de persoane, nu doar câteva...). Vom mai aminti aici că România a refuzat extrădări similare cu doar câteva zile în urmă.

SONDAJ DEVASTATOR PENTRU ACUM Încă un sondaj a fost publicat care denotă cifre absolut categorice și devastatoare pentru ACUM. Explic: acest sondaj ne arată că 60% din respondenți ar vota pentru aderarea la UE! Dar precum ziceam și într-un text recent pe care vă invit să-l citiți, orice procentaj e valabil doar în comparație cu altceva. Și iată aici e de-a dreptul impresionant: împotriva aderării la UE ar vota doar 25%! (Așa zice sondajul, nu eu) În afară de ceea ce spun cifrele, iată că se deschide în fața noastră hăul enormității comise de blocul ACUM! Căci antieuropenii PSRM-ului dețin astăzi o putere absolută în țară, ceea ce nici Voronin nu a visat... Și toate astea grație clarviziunii și inteligenței nemărginite politice ale blocului ACUM...

FERICIUN CRECIT CU TUŞONKĂ Iată-ne ajunși și la Cireșica de pe tort! Parada absurdităților ridicole a continuat. Săptămâna trecută în presă a fost mare tămbălau, ridicat de niște borcane cu carne oferite de către Dodon jurnaliștilor invitați la o recepție. Mulți s-au năpustit asupra celor ce au luat pachetul... Poate că și au dreptate, nu știu. Eu zic că acest „pachet” spune mult mai multe despre instituția Președinției decât despre presă. În toate țările au loc recepții de acest gen. În Franța e o tradiție anuală care are loc în ianuarie. Dar am dubii că Macron va oferi calendare cu propriul patret și emblema partidului sau bucate pregătite de Brigitte. E o chestie de demnitate, care la noi lipsește. La fel ca și simțul ridicolului. Tot săptămâna trecută a continuat și povestea cu „fericiun crecit”. Mașinăria propagandistă socialistă încearcă acum să dedramatizeze, să scoată gafa respectivă din zona ridicolului și a rușinii și s-o deplaseze în zona umanului, glumelor inocente, s-o facă cool și s-o îmbrace în tot felul de „hi-hi, ha-ha”. Zdob & Zdub, spre exemplu, a publicat un video de „felicitare” în care folosește de mai multe ori la rând „fericiun crecit”. Cam mârșav arată clipul, tovarăși Zdubi! Cum să nu ne aducem aminte de un clip de-al lor mai vechi, „bună dimineaţa”, plin de culori și simboluri sovietice? Căutați când a fost el lansat și veți descoperi o coincidență curioasă...

Partager cet article

31 décembre 2019 2 31 /12 /décembre /2019 07:00
Marea Adunare a Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918

Marea Adunare a Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918

În spațiul public se discută mult în ultimul timp despre unificarea „unioniştilor” și coagularea lor într-o singură forță, capabilă să dea o expresie politică pe măsura celor 35% (conform ultimului sondaj IMAS) de cetățeni ai Republicii Moldova care ar vota chiar azi la un referendum pentru Unirea cu România. Este cel mai important procentaj înregistrat vreodată de un sondaj, în creștere substanțială față de ultimile 25%, reper care ni s-a întipărit în minte în anul Centenarului. Vom ține cont și de faptul că acest sondaj nu ia în calcul emigrații, iar statisticile referitoare la originea remitenţelor financiare nu ne mai permit să afirmăm că opiniile celor plecați în Occident ar fi statistic anulate de cele ale moldovenilor plecați „la Moscova”.

Am da însă dovadă de o naivitate idioată dacă ne-am bucura prea tare. Orice procentaj nu are valabilitate decât în comparație cu altele, iar același sondaj ne arată că 50% (poate fără câteva, vezi mai sus argumentul despre opiniile emigraților) ar vota pentru aderarea la Uniunea Vamală putinistӑ. Chiar dacă aceste două acte politice nu sunt echivalente (mai sunt și din acei care cred în aiureli fanteziste despre aderări concomitente la UE și la UV), căci aderări la uniuni statale nu presupun dispariția statului Republica Moldova, în cazul dat ne interesează opiniile care într-o formă rudimentară (dar unica adevărată în spațiul nostru) ar suna astfel: „cu românii” vs. „cu ruşii”. Intenționat nu pomenesc de „vector geopolitic”, căci lunecarea de la un clivaj „naţional” spre unul „geopolitic” nu-mi pare arbitrară și are repercusiuni directe pragmatice în politica pruto-nistreanӑ.

Astea fiind spuse, vom reveni la constatarea inițială: 35% din alegători sunt unioniști! Concomitent, nicio formațiune politică unionistă nu este reprezentată în Parlament! Acest decalaj și dezechilibru enorm nu putea să nu genereze mișcări pe eșichierul politic, căci natura, din câte se cunoaște, nu suportă vidul, cu atât mai puțin vacuumul. Astfel, proliferarea mișcărilor politice unioniste e ceva absolut firesc, chiar și fără ipoteza, destul de fondată de altfel, că atomizarea acestui curent ar fi rezultatul unei intervenții conștiente și concertate. La fel, nu cred că e necesar să stăruim asupra faptului că o singură forță politică, indiferent de forma ei, ar avea șanse electorale mult mai mari la un eventual scrutin. Așa se face că, din punct de vedere electoral, un bloc cu 30% din voturi poate obține cu un mandat-două mai mult decât trei partide a câte 10% fiecare în urma repartizării proporționale a voturilor pentru forțele care nu depășesc pragul electoral.

Există totuși un element asupra căruia aș dori să insist: Unirea nu este o doctrină politică! Unirea este un scop! Concret, bine definit, care va avea o dată în calendar și va fi comemorată de generațiile viitoare, la fel precum și acei care vor înfăptui-o! În chiar momentul în care Unirea va fi înfăptuită unioniştii vor deveni inutili și puși la conservat în manuale de istorie. Acei care vor rămâne în circuitele puterii nu vor rămâne pentru calitatea lor de „unionist”, ci din alte motive. Iar dacă acele „alte motive” vor lipsi, vor fi aruncați fără milă din tren. Ceea ce zic e și o „punere în gardӑ” pentru toți acei flibustieri politici care vor să călărească trendul în creștere: povestea tuturor „unioniştilor” va lua sfârșit în ziua Unirii! Dar ceea ce afirm aici este și un avertisment pentru toți acei care-și doresc Unirea cu adevărat: avem nevoie să ne încredem în oameni care nu pretind altceva decât Unirea! Și care-și asumă rolul deplin şi obştescul sfârşit. Există un punct în istorie după care utilitatea lor va dispare.

Zic asta fiindcă tentația de a călări calul Unirii indefinit în timp e mare. Or nu lupta pentru Unire și justificarea „aflӑrii în pâine” în calitate de luptător cu toate beneficiile aferente este scopul, ci Unirea! O dată bine definită în timp!

Există un singur premiu la final de drum: Panteonul istoriei. Oricât de paradoxal și de absurd nu ar suna, dar acest premiu îi va reveni făuritorului Unirii indiferent de orice altă calitate a lui. Dacă Dodon face Unirea, el va fi eroul! Dacă ar fi făcut-o Plahotniuc – el ar fi rămas în istorie. Dacă o va face Maia Sandu – al ei va fi trofeul! Dacă o vor face o mână de oameni, 5, 10 ori 20, ori chiar 101, numele lor va fi consemnat și venerat în egală măsură. Altă recompensă nu va exista!

Eroarea multor unionişti este că ei încurcă două lucruri: Unirea și procesele de sincronizare între două teritorii. Cu riscul de a mă repeta: Unirea este un act politic cu o dată în calendar. Procesele de sincronizare se înscriu în timp. Și ele sunt în plină derulare. Pentru moment sincronizările sunt lente și li se opune o rezistență enormă. Dacă dorim să le accelerăm (mai are rost sӑ spun care sunt beneficiile pentru cetӑţenii de rând?), înfăptuim Unirea și ele se vor accelera în progresie geometrică. Dar sӑ fie clar: „unioniştii” vor dispare și vor rămâne acei care știu cum să sincronizeze, inclusiv din acei care nu sunt astăzi „unionişti”.

Cu cât ne vom uni mai târziu cu atât decalajele vor fi mai mari și Unirea se va înfăptui printr-o rupere a digului subită și momentană. Și acel val îi va mătura pe mulți... din acei care constituie digul, în primul rând, dar nu numai. Să fiu înțeles corect: nu este o amenințare, ci o constatare. „Ruperea digurilor” în istorie poate fi o nenorocire, s-a mai văzut, cu efecte imprevizibile, iar eu personal detest imprevizibilul atunci când vorbim de procese sociale...

Drept concluzie la acest text voi afirma urmӑtoarele:

  1. Unirea se va înfӑptui. Și aici nu mai existӑ alternative.
  2. Unioniştii vor dispare, iar asta înseamnӑ drame individuale. Pregӑtiţi-vӑ la suferinţӑ, dragi unionişti.
  3. Proliferarea partidelor unioniste este un lucru firesc, ele rӑspunzând la o cerinţӑ socialӑ, dar şi ca o strategie pentru a stӑvili unionismul din punct de vedere politic. Nu trebuie sӑ ne temem de asta.
  4. Primul scop al oricӑrui „unionist” este sӑ creascӑ numӑrul celor care astӑzi sunt 35%! Dezinteresat. Vezi punctul 2: majoritatea din noi vor fi uitaţi de istorie. Deprindeţi-vӑ cu aceastӑ „soartӑ vitregӑ”. Politicul este secundar. Importantӑ este acea masӑ criticӑ care apasӑ digul.
  5. Politicienilor „unionişti” le recomand sӑ îngroape toporişca rӑzboiului înde ei. Grӑbiţi-vӑ sӑ faceţi Unirea. Spre binele tuturor. N-o faceţi voi, o vor face alţii. Din pӑcate, în istoria Republicii Moldova a rӑmas doar un singur titlu de nobleţe. Și el încӑ e disponibil. E într-atât de mӑreţ, încât are puterea magicӑ de a absolvi de orice alt pӑcat. Corolarul e la fel de adevӑrat: ceilalţi vor avea un loc în istorie puţin de invidiat...

Partager cet article

30 décembre 2019 1 30 /12 /décembre /2019 10:18

Ce să vă mai zic? Mi-a luat bucata de pâine… După cea mai desăvârșită, succintă, dar atât de amplă prin absolutismul ei, urare, care prin laconismul ei sfidează genialitatea, nu poți să mai spui nimic!

Fericiun crecit, dragii mei!

După 30 de ani de „independenţă” avem o țară fără o treime din cetățenii ei, plecați în străinătate, care, prin definiție, ar trebui sӑ fie forța ei motrică; avem o țară cu un teritoriu care nu mai aparține cetățenilor în sensul cel mai direct (aflam anul acesta că echivalentul a patru raioane a ajuns proprietatea companiilor obscure străine), cu două regiuni subordonate direct Kremlinului; cu punctele nevralgice de infrastructură controlate de același Kremlin; o țară fără de clasă politică alta decât cea poclonindu-se vițelului de aur; fără de elite economice capabile să producă altceva decât crimă și fraudă; fără de repere culturale capabile să apere şi poarte modele care ar rezista kirkorovilor și shansonului banditesc; o țară fără de presă și gânditori, fără intelectuali capabili să înțeleagă ce li se întâmplă, adunați în comitete de complezență, aflați la solda celor cu bursa mare (se mai şi mândresc cu asta!..), ușor de cumpărat dar și de convins; o țară fără de sistem educațional; o țară cu o biserică contralata din exterior…

Am putea continua la nesfârșit, dar nu a rezumat nimeni mai bine nenorocirea în care ne-am pomenit la acest sfârșit de 2019, decât acea paramatie de om, membră a unui clan familial, Pilipeţchii, care deține puterea absolută în raionul Soroca:

Fericiun crecit, stimați „maldavani”!

Partager cet article

23 décembre 2019 1 23 /12 /décembre /2019 13:28
Săptămâna în care pornozaurii au invadat PMAN

Săptămâna care a trecut mari noutăți nu prea am avut în Republica Moldova. E cazul să ne bucurăm, căci de acum încolo și până la următoarele alegeri cu cât mai puține actualități vor veni de acasă – cu atât va fi mai bine, ținând cont de profilul celor care trebuie să le genereze. Vom reveni totuși la actualități, dar nu înainte de a comemora două date importante pentru noi:

13 DECEMBRIE 1991 Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut, Valentin Mereniuc şi Gheorghe Caşu. Sunt numele a patru polițiști căzuți în această zi. Anume data de 13 decembrie 1991 trebuie să fie oficial recunoscută drept dată a începutului războiului din Transnistria și nicidecum 2 martie 1992!

La 13 decembrie 1991, la şase dimineaţa, îşi aminteşte generalul Anton Gamurari, nimeni nu se aştepta la o confruntare armată cu focuri de mitralieră. Atunci, vrând să intrăm în Dubăsari peste pod, nu ne-am gândit că vor împuşca în noi. Eram poliţişti care aveam misiunea de a apăra ordinea publică. Totuşi, dincolo de pod ne aştepta gata de atac un detaşament bine înarmat adus din Râbniţa. Am văzut apoi în documentele lor că erau lepădături adunate din diferite colţuri ale Rusiei. Am înţeles că acţiunile lor erau coordonate. Am trecut podul peste Nistru şi, când am ajuns în apropierea clădirii poliţiei rutiere, gardiştii au deschis foc asupra noastră de la al doilea etaj. Eram în autobuz.”...

E și aici o „şmecherie”... Impusă, cred. Dacă considerăm că războiul a început pe 2 martie, mascăm și diluăm responsabilitatea adevăraților declanșatori ai războiului. Iar evenimentele din 13 decembrie nu lasă posibilități pentru speculații. (Aici puteți descărca un vast document despre acele evenimente)

15 DECEMBRIE 1989 La Timişoara începe revolta, care va duce la căderea regimului Ceauşescu!

Ambele evenimente, sau, mai bine zis, șir de evenimente, trebuie studiate și tălmăcite din nou și din nou. Nu se poate uita niciun epizod, nici din ce le-a precedat, nici cum au fost declanșate, nici derularea lor și nici cum au fost ele digerate de societate. Fiți de acord, mistere încă mai rămân și astăzi. Și aceste „mistere” sunt veritabile breșe, vulnerabilități exploatate de coțcari și, hai să nu ne ascundem după corectitudinea politică, de dușmani care ne vor slabi și supuși. (ce retorică macabră sunt obligat să folosesc!...)

Acum să revenim la actualitățile care ne au:

UNIREA E APROAPE! IMAS a publicat un sondaj din care reiese că 34% ar vota chiar azi pentru UNIRE! Cifra este enormă dacă luăm în considerație că sondajul, prin definiție, nu ține cont de opiniile emigraților și de omniprezența propagandei putiniste în Republica Moldova. Ceea ce mă face să cred (de fapt, eu demult sunt convins de acest lucru) că e suficient câteva luni ca toată presa (măcar cea așa-zis națională) să vorbească despre Unire în loc de a-și împărți „mere” pe la ceremonii corporatiste și chiar și unioniştii „latenţi”, acei care urmează turma mainstreamului, vor bascula imediat. Dar și așa procesul este ireversibil, căci decalajele sunt enorme și din ce în ce mai evidente. Peste Prut e altă lume şi asta nu mai poate fi ascuns!

PERVÎI KANAL ÎN LOC DE TVR Tocmai din această cauză așa și nu revine TVR în emisie liberă! Săptămâna trecută aflam că s-ar pregăti terenul pentru acordarea licenței televiziunii putiniste Pervîi Kanal, difuzat astăzi de Dodon. Dar acest lucru nu ne mai miră, nu-i așa?

DECALAJ? NU, O ALTĂ LUME! Vă aduceți aminte cum au fost umflați pe sus profesorii turci la Chișinău și trimiși direct în închisoarea lui Erdogan? În cele mai fidele tradiții ale NKVD-ului stalinist! Acum comparați cu ce s-a întâmplat la București: Erdogan cere extrădarea fiicii lui Turgay Șen, directorul liceului „Orizont”. Poliția din România o reține. Procedură, ce să-i faci? După asta urmează o audiență la Parchet, iar în cursul zilei Curtea de Apel decide să anuleze procedura de extrădare. Fiindcă există ceea ce se cheamă „Stat de drept” și există Republica Moldova: două lumi diferite! Și oamenii nu pot sa nu nu vada, sa nu simta asta! Cu înţelesul e mai greu, cu conştiintizarea şi externalizarea, dar la nivel de feeling e fără alternativă. Iar acei care beneficiază de poziții avantajoase în Republica Moldova nu vor accepta niciodată să le piardă de bună voie.

AVANTAJE Şi apropo, la capitolul avantaje: să nu credeţi că doar indivizi de alde Dodon, care-şi trag indemnizaţii de jumate de milion (oare ce mari năpăstuiri să indemnizeze?) la sfârşit de mandat, au de pierdut. Săptămâna trecută am rămas mai mult decât interlocat de alte salarii. Nicolae Spataru ar fi câştigat în 2018 358.000 de lei! Spătaru a câștigat 75 314 lei salariu de la Uniunea Scriitorilor (câte 6,2 mii de lei pe lună!), 17 414 lei salariu de la Direcția Cultură a Bibliotecii municipale B.P. Hasdeu, o indemnizație de 177 456 de lei de la Consiliul de Observatori al Companiei „Teleradio Moldova” (câte 14 450 de lei pe lună), 5 500 de lei din oferirea unui spațiu în arendă, 31 535 de lei din achiziția de carte și un onorariu de 1 500 de lei de la Fondul Culturii Scrise din Moldova. Dar voi ziceți că cultura nu aduce bani! Iar eu, prostul de mine, mi-am jurat că nu voi face parte din nicio uniune de scriitori... Ce naivitate!...

Și aş mai avea o curiozitate: cu câți bani se poate salva o prețioasă colecție de artă a Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” care se află într-o stare critică în subsolurile de la... Casa Scriitorilor din Chisinău?! Nu, totuși nu cred că salariul lui Spătaru ar fi suficient...

SABOTAJE LA NIVEL DE STAT Nu în zadar s-au activat și radicalizat toate mișcările românofobe din Moldova. Controlul asupra instituțiilor de stat, asupra punctelor nevralgice de infrastructură (aflăm că și portul de la Giurgiuleşti ar putea fi dat rușilor), constituţionalizarea suveranităților regiunilor secesioniste (ex.: acordul de la Bratislava încă negociat), launloc cu eliminarea elementelor de suveranitate ale Republicii Moldova (ex: declarația lui Ciocoi despre neutralitate: cică doar astfel armata Rusiei se va retrage)... Toate astea merg la pachet! În plus la asta Dodon cu Gaiciuk încearcă din răsputeri să ne certe cu americanii: primul vrea să anuleze decizia de a la acorda spațiul fostului Stadion Republican pentru ambasadă, iar Gaiciuk participă la o „conferinţă” la ruși despre cum să lupți împotriva... influenței americane! Delir total!

ROMÂNIA SALVEAZĂ Iar echipele SMURD din România continuă să salveze vieți în Republica Moldova! Tot în această direcție, a Unirii, va funcționa și construcția podurilor suplimentare peste Prut. Vă ziceam: e un proces ireversibil!

PORNOZAURII Demult spun că bunul simț a dispărut definitiv din Republica Moldova. Și cu cât mai sus urci pe așa numita „scară socială” cu atât mai puțin se găsește. Iar când ajungi la politicieni, dispare definitiv. Și nu doar bunul simț, ci și rușinea, umorul, simțul ridicolului (de inteligență nici nu a mirosit v-o dată)... Iar dacă apare măcar o mică posibilitate de a rupe un ban nu mai rămâne NI-MIC! În PMAN a fost instalat un carusel cu fete goale, așa o distracție pentru copii. Apoi – un fel de reptilă gigantică gonflabilă. Apoi – a apărut o construcție megalomană din lemn, care cica va fi... tobogan! Ce-i în capul celor care instalează astfel de abominaţii nici nu mă duce mintea. Explicațiile cred că trebuie căutate în buzunare, nu în cutii craniene. Apropo, de când a plecat Chirtoacă (ah, răul!) de la Primăria Chișinăului cheltuielile ei au crescut cu 1 miliard de lei!

LISTA LUI DODON Vă invit să consultați lista publicațiilor la care a abonat Dodon Președinția. O listă echilibrată și care nu denotă v-o preferință geopolitică, după cum și era de așteptat.

Cam astea au fost.

Cireșica de pe tort din această săptămână o voi trimite la Cupcini. Angajații instituțiilor de învățământ au primit mesajul respectiv: „Vă rugăm, drag colectiv, duminică, la ora 17:00, să veniți la inaugurarea bradului, pentru că va veni Președintele Parlamentului, doamna Zinaida Greceanîi. Eu cred că prezența dvs. trebuie să fie obligatorie!” Ce să zic? Există apucături care pe acest pământ rămân neschimbate!

Săptămâna care vine vom sărbători Crăciunul. Vă doresc sărbători luminoase! Să primiţi colindători, să mergeţi cu colinda... Aşa cum vă e frumos pentru suflet. Iar pentru revelion vă recomand să învăţaţi o hăitură. Una puţin mai ţicnită. Cu care să mergeţi pe la casele cu ziduri mari.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher