Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
29 avril 2015 3 29 /04 /avril /2015 16:55
Pentru cine au fost ridicate vizele acum un an?

Împlinim zilele acestea exact un an de când Uniunea Europeană a decis că cetăţenii Republicii Moldova cărora li s-a eliberat paşaport biometric pot circula în Europa fără vize.

 

Înainte de orice, ţin să menţionez că nu pot avea o altă apreciere decât una categoric pozitivă a acestui fapt. Este şi inutil, ţinând cont şi de faptul că s-a scris destul la subiectul respectiv, să mai înşir aici lista argumentelor şi beneficiilor pentru noi ale acestei decizii care, pentru mine, este cel mai semnificativ lucru (pozitiv) care ni s-a întâmplat de la 2009 încoace. (Numărul celor care au călătorit în UE pe parcursul acestui an este impresionant şi constituie practic 50% din numărul total al emigraţilor!) Ceea ce nu mă împiedică însă să vin şi cu câteva reflecţii la acest subiect.

 

Nici nu aş fi scris nimic astăzi dacă nu citeam un text de Leonid Litra pe situl Europei Libere în care autorul se întreabă dacă nu carecumva UE s-a pripit şi a scos „asul din mânecă” (expresie excesiv de des folosită pe meleagurile noastre) prea devreme, lipsindu-se de un element puternic de presiune asupra oficialilor din Republica Moldova, opinie cu care nu pot fi de acord din mai multe considerente.

 

În primul rând, nu ştiu ce-i permite lui Leonid Litra să afirme că pentru populaţia ţării posibilitatea de a călători fără vize nu a însemnat mare lucru... Eu am altă opinie. În absenţa unor studii credibile ne vom opri aici. Opinia lui contra opiniei mele.

 

Apoi, ar trebui să menţionez, şi aici Dl. Litra are perfectă dreptate, că ridicarea regimului de vize a fost una din promisiunile-cheie ale politicienilor pe care, dacă încă nu am uitat, o făceau în 2010, în pofida faptului că această decizie nu le aparţinea şi nu depindea de Republica Moldova, şi anunţau regim liberalizat de vize pentru 2012. Dar UE a zis că nu eram suficient de pregătiţi, la fel precum au toate motivele s-o facă chiar şi astăzi! Drept rezultat, am asistat şi la o mică farsă cu demiterea teatrală a fostului Ministru de Externe, Iurie Leancă, care nu avea altă menire decât să fie respinsă şi să genereze o reacţie inversă: să-l mai rugăm să ramână. Probabil am meritat spectacolul, din momentul în care suntem într-atât de creduli şi ignoranţi încât luăm în serios promisiuni de acest gen. Dar să lăsăm acest epizod nesemnificativ şi să revenim la decizia propriu-zisă.

 

Voi veni cu o afirmaţie contrară cu acea a Domnului Litra: UE a întârziat impardonabil de mult cu această decizie! Mai mult decât atât, decizia respectivă este insuficientă şi trebuia imediat acompaniată de un set de alte înlesniri pentru cetăţenii Republicii Moldova, în special în ceea ce priveşte dreptul de a munci în toată legalitatea în ţările UE.

 

Eroarea principală a birocraţilor Uniunii Europene constă în faptul că ei plasează greşit pârghiile atunci când doresc să apropie Republica Moldova de UE (iar dacă e să fim pedanţi şi cinici, atunci trebuie să recunoaştem că UE este interesată mai mult să îndepărteze Moldova de Rusia, decât s-o apropie de UE. Faptul că îndepărtarea de Rusia înseamnă automat apropierea de UE e doar un noroc al nostru).

 

„Daţi-mi un punct de sprijin şi răstorn Pământul” ar fi spus cândva Arhimede. Am sumbra senzaţie că UE, în privinţa Republicii Moldova, a greşit anume în ceea ce priveşte „punctul de sprijin”. În loc să se concentreze pe crearea unei platforme masive de simpatie în rândurile alegătorilor de rând, iar aici ei nu au neapărat nevoie de Guvernul Republicii Moldova, volatil şi uşor coruptibil, indiferent de culorile anunţate de la ’91 încoace, oficialii europeni s-au înglodat în proceduri diplomatice şi administrative, în dialoguri cu diplomaţi incerţi (ex: Leancă şi suportul electoral acordat lui Ponta) şi politicieni cu convingeri dubioase (ex: Le Monde califica PCRM-ul lui Voronin de pro-european în 2005!!!, fără a mai pomeni de faptul că am auzit înalţi demnitari occidentali calificându-l drept „om de stat” chiar şi post 30/11/2014...).

 

Până şi decizia de acum un an de a anula regimul de vize nu este, aşa cum o înţeleg eu, un sprijin pentru populaţia ţării, ci un „cadou” electoral pentru Leancă şi partidele „pro-europene”, în condiţiile în care UE a înţeles că riscul ca partidele vădit pro-putiniste să câştige alegerile este foarte mare. Şi anume aici a fost principala lor eroare: „cadoul” trebuia făcut cetăţenilor Republicii Moldova şi nu partidului lui Leancă.

 

Nu m-aş încumeta să acuz UE de miopie (geo)politică, dar sunt nevoit să constat că Putin are, fără îndoială, dreptate atunci când afirmă în celebrul său film Крым. Путь на Родину că Rusia are un vădit avantaj faţă de occident: deciziile la ei/el sunt luate de un singur om şi... rapid. Înglodaţi în proceduri birocratice şi preocupaţi de interese naţionale (iar aceste mulţimi de interese sunt 28 la număr!), UE a întârziat cu liberalizarea regimului de vize cu cel puţin 3-4 ani, iar despre acordarea dreptului la muncă nici nu mai are rost să discutăm...

 

Rusia, dimpotrivă, a venit recent cu o iniţiativă deloc ambiguă referitor la statutul imigraţional pentru cetăţenii Găgăuziei...

Partager cet article
6 avril 2015 1 06 /04 /avril /2015 10:09
Săptămâna multiplicării tragicomediilor

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Săptămâna care s-a scurs a fost una extrem de intensă: melodrame şi tragicomedii în plină desfăşurare. Altele care abia încep. O multitudine de fire epice, epopeice uneori, care se împleticesc într-o singură întindere geografică cu nume „Republica Moldova”. Ar fi pasionant dacă nu ar fi într-atât de absurd. Să le luăm pe rând :

 

ATAC LA PRESĂ Fără îndoilă aceasta este noutatea cea mai importantă a săptămânii! Fiindcă s-a atentat la valori esenţiale democratice! Ei bine, de această dată s-a încercat marea cu degetul. Dar va trebui să ţinem cont pe viitor de acest atac. Fiindcă se va reveni la el. Se pare că politicienii noştri au înţeles de unde vine adevăratul pericol. Şi contra-atacă. Exact la fel a procedat şi Putin cândva. Nu este necesar să ghicim ce va urma. E suficient să observăm cum au evoluat lucrurile în Rusia. Next steps: sugrumarea economică a celor mai "neascultătoare" media; echivalarea celor mai populare bloguri personale cu instituţii mass media pentru a li se aplica aceeaşi legislaţie; câte un omor din când în când; control asupra Internetului şi reţelelor de socializare (mai greu, dar se poate)... Doar câteva exemple...

 

UE CRITICĂ DUR Tapiola a avut comentarii calificate drept foarte dure de către diverşi comentatori referitor la progresele eurointegraţioniste ale Moldovei. Bine, pe asta o ştiam şi noi. Dar iată că mai aflăm ceva (cel puţin eu) de la el: terminalul Giurgiuleşti, acela care ne dădea atâtea speranţe, a fost şi el furat!

 

DNA SE IA DE LUCINSCHI ŞI DE MOLDOVENI Aşa dar, chiar de DNA nu a trecut încă Prutul, de capul mafioţilor moldoveni s-a apucat. Scandalul săptămânii a fost problemele clanului Lucinschi cu justiţia românească. Nu ştiu de ce, dar imediat mi-am adus aminte de o dispariţie scurtă a Preşedintelui Lucinschi pe când era încă în funcţie. Nişte zvonuri. Oficial, plecase la o cură de lecuire. Dar gurile rele ziceau că a plecat în Germania să-l scoată pe fecioraş de la ananghie, prins într-o afacere cu trafic de fiinţe umane... Guri rele, mdeh... Dar nu doar Lucinschi a fost gâdilat în România. „La Plăcinte”, au fost prinşi cu mâinile în aluat şi ei. Galeria Vâlcov cică ar fi aparţinut şi ea unui „bratok” de la noi... Nici nu vreau să mă gândesc cât costă un Pablo Picasso sau Andy Warhol… Asta zic şi eu bandiţi! Iubitori de artă şi frumos, nu manele şi şanson!

 

ŞI ÎN MOLDOVA PERCHEZIŢII Dacă în România sunt „deranjaţi” bandiţii, în Moldova – politicienii. Mai exact, prietenii lui Leancă. PLDM nu l-a pierdut doar pe Leancă, dar şi subtilitatea de altă dată. Ba nume înregistrat, ba ziar, acum bagă forţele de ordine în bătaie… Nu, oamenii ăştia pare că nu prea se tem de ridicol. El, din câte se ştie, nu omoară oameni, dar despre partide politice nu putem spune acelaşi lucru.

 

gABURICI ŞI DIPLOMA : Am înteles: asta-i un fel de joc. De-a v-aţi ascunselea. Iaca este, iaca nu-i. Acum cică şi ancheta poliţienească s-a deschis. Cred că au să-l bage la închisoare. Cu siguranţă! În ţara asta cu legea nu te joci!

 

ÎNTREBAŢI DE PERJU El ştie. A primit tocmai 10 ani! Drept că nimeni nu a specificat ce fel de 10 ani. Trebuia să i se dea nişte indicaţii mai precise ceva. Căci omul a înţeles ce a avut de înţeles. El execută aceeaşi pedeapsă ca şi Papuc. Şi s-a dus. Probabil tot într-acolo. Acum stau şi-şi ispăşesc pedeapsa pe undeva împreună. Ei şi ce dacă noi nu ştim unde anume? Dar ei, sireacii, suferă...

 

SECRETELE CONTINUĂ Între timp jaful continuă. Ca de obicei, totul e SS. La o şedinţă de guvern SS se mai decide să li se dea acelor 3 bănci implicate în jaful secolului (toute proportion gardée) 6 ori 7 miliarde din banii noştri (suma exactă este SS). Fiindcă au nevoie. Ce lux, domnilor! Ne încurcăm în miliarde! Cu unul mai mult – cu unul mai puţin... Şi cine ne vine călare pe cal alb să „ceară dreptate”? Dodon soluţionistul! Dar nu-i grav: tipărim noi alţii. Avionul din Franţa a şi sosit la Chişinău. (Ce-i cu cursul leului? Creşte?). Şi dacă tot vorbim de avioane, a mai venit unul la Chişinău. Din Rusia. Cu cineva la bord, cineva care călătoreşte în avion privat căruia nu i se permite să zboare pe deasupra Ucrainei.

 

DODON & USATÎI – ROT FRONT! Şi cum să nu ceară dacă vin alegeri? Alegeri la care partida putinistă va face front comun. Iar ca să înţelegeţi că ei nu candidează pentru ceva, ci împotrivă (şi anume impotriva statului care se cheamă Republica Moldova), iată-l pe Usatîi care zice că candidează pentru funcţia de primar, dar nu ştie unde anume. Ce contează de la ce începi, când distrugi? Deşi aici greşesc puţin: începutul a fost pus la Comrat.

 

DOSARUL OMULEŢILOR VERZI În Găgăuzia începutul a fost pus mai demult: atunci când apărea în presă informaţia despre recrutarea omuleţilor verzi. Preşedintele raionului Ceadâr-Lunga, Serghei Buzadji a fost arestat zilele trecute. Tot în legătură cu acest dosar este ţinut ostatic în Rusia Şeful Direcţiei Tineret şi Sport a Găgăuziei, Anatolie Kara. Oameni mici... Oameni verzi... Pân-aici totul e bine şi frumos, numai că eu unul sunt sigur că recrutori au existat şi în alte părţi. Dar despre ei nu vom afla. Când vezi aşa ceva în Parlament (vezi poza), înţelegi că pot sta liniştiţi...

 

PCRM VOR DEMISII Comuniştilor nu le ajung posturile „mici”. CCA este puţin. Şi chiar de se prevede câte ceva şi la BNM, ei vor să dea jos miniştri. Ei şi ce dacă Maia Sandu nu vrea să plece? Nici ea, nici chiar Banca Mondială nu decid nimic. Voronin decide!

 

TIMO(F)TI A DECIS! Că greu a mai fost! Chinuitor pe sânte-că... După ce toată lumea bună a refuzat să meargă la Moscova de 9 mai, după ce până şi Israelul (ditamai simbol) refuză, în sfârşit a decis şi babacul. Or, anume el trebuia să decidă primul. Dar nu putea. O lipsă de ceva esenţial îi încurca... Între timp, la Chişinău vine Băsescu. Care şi dacă nu duce lipsă de ceva, apoi aceasta este vorba lungă. Cică visează la cetăţenie moldovenească. Păi, Dom’le, pune cerere la preşedinţie! Mai ştii, poate iscăleşte Timo(f)ti?

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Atunci când nu este sclav, încet, dar sigur, sălbătăceşte! O fi presa de vină... Dar şi statisticile pe criminalitate o iau razna... Am închis şcoli – trebuie să ne apucăm de „investit” în închisori. Există totuşi adevăruri universale. Ori poate dă Banca Mondială bani şi pentru aşa ceva?

Iar acei care au plecat, emigraţii, au rămas fără colet de Paşti. Transportatorii de colete nu sunt lăsaţi de vameşii români să treacă frontiera. Prostie curată... Dacă şi există un lucru de care nu trebuie nici într-un caz să te atingi pentru moment, este acest sistem (cert, la limita normelor legale. dar poate ar trebui să ne întrebăm dacă "normele legale" sunt justificate). Atâta timp cât autorităţile (europene, române) nu vor înţelege că sentimentul de apartenenţă la un spaţiu comun nu se construieşte prin acorduri de asociere, liber schimb etc., etc., şi nici chiar prin marşuri unioniste, ci prin detalii mult mai semnificative pentru cetăţenii de rând, precum acest "trafic" sau, alt exemplu: costul comunicaţiilor telefonice, costul biletelor de avion, ş.a.m.d., va exista întotdeauna loc pentru eurosceptici ori, şi mai rău, pentru propagandă antieuropeană ostilă şi deschisă şi niciun proiect de lege ori măsuri "antipropagandă" nu va ajuta...

 

Cam astea am vrut să vă spun. Au fost prea multe noutăţi pentru ca să fie o săptămână bună... Căci nimeni încă nu a anulat regula No news – good news...

Partager cet article
30 mars 2015 1 30 /03 /mars /2015 13:18
Săptămâna secretelor desfundate

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

SOCIALIŞTII AJUNG ÎN GUVERN Duminică, candidatul socialiştilor la funcţia de başcan al Găgăuziei, Irina Vlah, a devenit băşcăneasă. Şi respectiv – membru al Guvernului Republicii Moldova. Irina Vlah, susţinută de Dodon, carele este, şi se mândreşte cu aceasta, omul lui Putin. 20 de ani de indiferenţă a Chişinăului faţă de ceea ce se întâmplă la Comrat s-a materializat pe 22 martie. Dodon jubilează. Eu, însă, i-aş atrage atenţia la ceea ce se întâmplă în alte părţi cu amicii lui Putin.

CLANUL IANUKOVITCH CURĂŢAT Putin nu mai are nevoie de Ianukovitch. Orice nu ar avea el de gând să facă mai departe în raport cu Ucraina, dar Ianukovitch şi ai săi au expirat. Şi, din păcate pentru ei, se pare că ştiau prea multe. Creatori potenţiali de probleme. Şi ce făcea Stalin cu oamenii făcători de probleme? Hет человека — нет проблемы. Şi iată că, rând pe rând, dispar fiul lui Ianukovitch, Ianukovitch însuşi şi o serie întreaga din apropiaţii săi. Pentru acei excesiv de curioşi şi pentru alibi se dă şi un video filmat în 2009!… Sincer, după filmul despre anexarea Crimeii, nu cred că e o eroare. Cu atât mai mult cu cât este de necrezut ca cineva să aştepte un film de la un accident pe gheaţa Baikalului… Pur şi simplu tipului din Kremlin îi este în cot de ce crede lumea despre acţiunile sale… Mai precis, el a intrat în faza când le arată tuturor un fuck demonstrativ. Dar să revenim la Dodon: Tu ai vazut asta, Igoriok? Şi mai adu-ţi aminte cum a panicat Kadyrov cât timp era « dispărut » Putin! Nopţi liniştite îţi doresc!

BEM ŞI SECRETUL DE STAT Raportul comisiei parlamentare despre BEM a fost discutat în Parlament. În şedinţă închisă. Şi raportul a fost secretizat. Am mai vorbit de secretizarea deciziei de a astupa gaura din bănci cu bani publici de către guvernul Leancă. Eu totuşi aş fi curios să văd un articol ceva în presă despre normele legale din Republica Moldova referitor la cine are dreptul să secretizeze decizii ori acte şi în ce condiţii. Numai că în Moldova, ţară mică şi rurală, niciun secret nu durează mult. Deschide.md a publicat raportul parlamentarilor. Raport care a fost imediat criticat extrem de dur de lumea care pricepe ceva în domeniu… Eu sper ca enormitatea afacerii şi tenacitatea şi curajul societăţii civile să nu permită muşamalizarea faptelor şi, mai ales, a făptaşilor. Mai devreme sau mai târziu dreptate se va face. Nu-i aşa, Dom’ Dodon? Şi încă ceva: conform Codului Fiscal, persoanele fizice aveau obligația de a depune declarația cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2014 până la data de 25 martie. De ce informaţiile referitor la banii publici sunt strict secrete, iar veniturile noastre trebuie declarate ? Cum să-i mai spui cetaţeanului că achitarea de impozite este un bun necesar?...

RĂZBOIUL RAPOARTELOR Acel al comisiei parlamentare a fost cum a fost. Nimic nou. Acel al PSRM a fost ceva mai bun, dar scopul său a fost să se strige JOS CU COALIŢIA! Acel al PL-ului a fost considerat (chiar şi de acei care nu-i prea au la inimă) cel mai complet şi mai profesionist. Raport în care justiţiarul nou-promovat, Dodon, împreună cu Zina-Carabina figurează drept actori importanţi în povestea BEM-ului. Cu PL-iştii cam aşa iese de obicei: atunci când fac, dar tac, par acei care vorbesc cel mai pertinent. Raportul lui Leancă nu a fost. Leancă a zis că respectă legislaţia ţării şi nu divulgă secrete de stat. Deşi tocmai el este persoana care ar putea să ne spună cele mai pasionante şi crocante detalii… Să nu uităm că a mai fost şi un Aeroport în desagă… Aşa dar, reiese ca în „războiul rapoartelor” învingator a ieşit PL.

VICTIME COLATERALE Rapoartele au fost făcute publice şi cineva a trebuit să plătească. Pentru moment sunt doi: Artur Gherman şi Emma Tăbârță. De ce este concediat viceguvernatorul BNM şi nu guvernatorul rămâne un mister doar daca nu luăm în calcul şi promisiunile eventuale făcute PCRM-iştilor… Sper să greşesc. Oricum, toată lumea aşteaptă să cadă peşti mai mari.

PPEM NU BEM Ziceam mai sus că Leanca nu a prezentat niciun raport. Dar în schimb şi-a prezentat partidul – PPEM. Poate anume grija de propriul partid şi respectul fidel al legii, ori, şi mai rău, grija nevoilor ţării, a fost cea care i-a ocupat tot timpul zilele acestea? Îl priveşte, desigur. Până la urmă fiecare face ce vrea (în limita legii, bineînţeles), dar ma minunează capacitatea călcatului pe greble a moldovenilor… Eu voi urmări proiectul lui Leancă cu interes, dar… fără pasiune şi speranţe inutile. Sunt întrebări (esenţiale!) la care Leancă aşa şi nu a răspuns. Din respect de lege şi secret de stat, pe semne. O fi vre-o deformare profesională la el…

CCA ŞI SECRETUL Tot în secret s-au atribuit şi acele două posturi disponibile în CCA. Ştiţi ceva? Ei se tem de noi!… Ei înţeleg că există evidenţe care nu pot fi scoase la lumină. Şi vor secretizare. Numai că e prea târziu. Maşinăria a pornit. Spoiala de pe faţade se cojeşte. Degrabă pietrele seculare îşi vor arăta culoarea. Acele care rămân pe loc după trecerea apelor. Ştiţi ce declaraţie mi-a părut cea mai sinceră şi veridică zilele acestea? Fiodor Ghelici, unul dintre cei mai cunoscuți adepți ai curentului moldovenist, zice că ar vota pentru Unirea cu România! De ce? Fiindcă atunci când nu eşti plătit să spui minciuni (fiindcă Rusia a mizat pe Dodon) şi atunci când ştii că nu ai şanse politice (fiindcă Rusia a mizat pe Dodon), spui ce crezi… Pe bune: DNA, treceţi Prutul!

SALONUL LA CARE TREBUIA SĂ FIM Week-end-ul trecut la Paris a avut loc Salonul de carte. Pe standul României scria distinct: La littérature féminine. Le féminin de la littérature. Coincidenţă ori ba, dar din Republica Moldova au venit doar distinse doamne: Aliona Grati, Radmila Popovici, Margareta Curtescu, Nina Corcinschi venite de la Chişinău şi Bălţi. Şi împreună cu ele Lucreţia Bârlădeanu cu Victoria Sicorschi, stabilite în Franţa. Dar nu cred că vom greşi mult asociindu-le la acest şir. În mare parte această prezenţă o datorăm editurii Vinea şi lui Nicolae Ţone care, cu o tenacitate neobosită, publică şi promovează autori din Basarabia… Întrebarea pe care mi-o pun însă se referă la autorităţile „literare” din Republica Moldova: chiar e greu să organizezi o prezenţă instituţională regulată la 3-4 cele mai mari saloane de carte internaţionale? N-o mai fi costând un stand chiar ca acel de la Milano!

SALONUL LA CARE PUTEAM ŞI SĂ NU FIM Moldova a decis încă acum câţiva ani să participe la Expoziția Mondială „Milano 2015”. O prezenţă deloc obligatorie, un fel de nice to have, fără îndoială utilă, doar că foarte costisitoare. Aproximativ 57 mln de lei (conform persoanelor care gestionează proiectul). 22 milioane au fost deja cheltuite. Dar mai trebuie vre-o 30. Căci contracte au fost semnate şi banii trebuie plătiţi… Şeful de proiect zice ca au un acord cu Comitetul organizatoric. Dar din acte nu s-au găsit decât hotărârea de Guvern în care nu scrie nimic de bani şi un document de Strategie Sectorială de Cheltuieli elaborată de Ministerul Economiei al Republicii Moldova în care pentru asigurarea asistenţei în vederea organizării participării Republicii Moldova la Expoziţia Mondială „Milano 2015” au fost prevăzuți doar 15 milioane lei. Scurt pe doi: din video reese un lucru : nimic nu a fost făcut cu cap în gestionarea acestui poiect. Profesionalismul e la ani lumină distanţă de el. Nişte băieti şi fete awsome se joacă de-a promovarea ţării aruncând cu milioane în dreapta şi stânga. Guverne (şi acesta, al lui gAburici, şi acel precedent, al lui Filat/Leancă) – de o incompetenţă (mă refer acum doar la acest proiect) total stratosferică… Acum, intraţi în horă, nu avem de ales: trebuie de participat (a se înţelege de cheltuit încă 30 de mln.)! Căci a nu participa e una. A anula o participare planificată la doar o lună de la începerea salonului – e alta. Fie. Dar după asta, eu vreau o anchetă. Cu procuratură, CNA, etc., etc. Pentru că ţara şi bugetul de stat nu sunt un joc în bumbi. Partea rea este că uite aici, băieţii awsome ar putea s-o dea în bară zdravăn (deşi eu sunt convins că ei nu sunt rău intenţionaţi)... Căci asta nu ţi-i BEM şi Aeroport...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL ? Plăteşte pentru prostiile bandiţilor, hoţilor, băieţilor şmecheri şi ale băieţilor awsome. Cine altul să plateasca? Preţurile cresc, tarifele cresc, gazul se scumpeşte… Şi el trebuie să se descurce cumva. Să-l scoată şi pe dracu’ din iad… Ce-s pe lânga asta de scos cinci tone de cupru dintr-un reactor nuclear?...

În rest... La Chişinău se cântă Bach! Johann Sebastian Bach! Muzică bună! Mergeţi la festival şi ascultaţi. Şi uitaţi de noutăţi, măcar pe durata unui concert. Căci no news – good news.

Partager cet article
23 mars 2015 1 23 /03 /mars /2015 12:14
Săptămâna în care s-au încâlcit vectorii

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

UN AN DE КРЫМ НАШ Evenimentele ce au marcat săptămâna care a trecut au gravitat în jurul aniversării unui an de la raptul Crimeii de către Rusia. Moscova a celebrat cu pompă. În chiar faţa locului unde a fost împuşcat (conform versiunii oficiale) Nemţov. Petru care deputaţii ruşi ai majorităţii pro-putiniste au refuzat să respecte un minut de reculegere...

ИЗ ВСЕХ ИСКУССТВ ДЛЯ НАС ВАЖНЕЙШИМ ЯВЛЯЕТСЯ КИНО Şi respectiv a fost făcut un film. Despre Crimeea. Un film care poate servi drept şef de acuzaţie. Un film care este făcut pentru a sfida. Un film care nu ne spune nimic nou faţă de ceea ce ştiam deja. Un film de o obrăznicie fără seamă. Acea de a recunoaşte că preşedintele unei ţări a minţit în cel mai cinic mod. Un film care a fost difuzat pe un post de televiziune în Moldova. Dar a fost şi un alt film: unul foarte bun, fără exces de propagandă şi idiotizme, realizat de către „Europa Libera”. Pe acesta din urmă l-au văzut doar acei care l-au căutat... Eu le-am văzut pe ambele. Dar câţi nu l-au văzut decât pe acel al lui Putin? Liliana Barbaroşie a discutat subiectul cu Valeriu Jereghi, Igor Cobâleanschi şi Ludmila Andronic în emisiunea „Moldova în direct”. Dar un alt gând m-a străbătut: după un asemenea film, Putin nu va putea ieşi din Kremlin decât cu picioarele înainte...

KISELIOV ŞI KONDRAŞEV – BANNED! Filmul lui Putin, căci este clar că anume Putin este „regizorul” filmului, trebuia să ajungă şi la Chişinău. Cu prezentări oficiale, cu Kiseliov şi Kondraşev în persoană şi tot balamucul. Ei uite că de data aceasta conducerea noastră s-a speriat. Acelor doi emisari li s-a interzis accesul în R. Moldova. Şi interdicţiile nu s-au limitat la aceşti doi: o altă echipă de „jurnalişti” de la un post putinist care urmau să lucreze în Găgăuzia a fost oprită la hotar! Într-atât de neaşteptate au fost aceste decizii, încât am rămas perplex. Oare nu cumva?... Mă tem să sper.

ATAMBAIEV LA CHIŞINĂU: Reapariţia lui Putin a avut loc la St-Petersburg, odată cu vizita lui Atambaiev în Rusia. Dar înainte de a merge la Moscova, Atambaiev a trecut pe la Chişinău să-l vadă pe Ulinici. Oficial, pentru o vizită de afaceri (privată deci), dar noi, contribuabilii, i-am plătit transportul, paza şi tot restul. Cum poate fi tolerată o asemenea situaţie, eu nu înţeleg... SIS şi CNA nu ar trebui să cerceteze cazul?

PATIMI CU BEM Tot în această săptămână a continuat tragicomedia cu BEM. Comisia parlamentară a început să redacteze raportul, Kroll continuă şi ei investigaţiile, iar Shor a fost ţinut timp de 8 ore la taifas. După care, însă, a plecat liber în Turcia. Din câte va daţi seama nu în „econom class” şi nici măcar în „bussiness”. Iată nişte întrebări pe care fiecare din noi are tot dreptul să şi le pună: De ce un bănuit călătoreşte liber? Are Shor paşaport diplomatic ori ba şi, dacă are, de ce îl are? De ce intenţionează autorităţile să secretizeze unele părţi ale raportului? De ce jurnaliştii sunt acei care par să avanseze mai rapid şi mai eficient în această anchetă? De ce se crează impresia că acţiunile autorităţilor nu sunt decât nişte răspunsuri la dezvăluiri din presă şi presiuni ale societăţii civile, adică trase de păr şi superficiale, menite doar să astupe gura lumii? Lui Shor i s-a pus sechestru pe avere (estimată la 50 de mln.de lei?), şi restul banilor unde sunt?

DODON – EROU? Mai e un lucru cel puţin dubios în această poveste: persoana care se poziţionează drept mare justiţiar nu este altcineva decât... Dodon. Căci de la el tot vin documente „secrete” în presă. De unde le are? Leancă, spre exemplu, ar putea să ne spună şi el câte ceva, dar tace. De ce este promovat în această postură anume Dodon?

APROPO, DESPRE „SECRET”: SIS a contactat redacţia Deschide.md pentru a afla care este sursa ce divulgă „secretele de stat”. V-aţi prins, da? Afacerea respectivă, şi nu doar, este „secret de stat”! Nu-i de nasul nostru! Pe mine m-ar interesa să ştiu cine anume decide în Republica Moldova ce este „strict secret” şi ce nu este. Există prevederi legale care ar defini acest lucru? Şi cea mai importantă întrebare: DE CE AFACEREA CU BEM ESTE CLASATĂ „SS”?

ACUM NE PLACE NATO? Timo(f)ti a zis că trebuie să ne apropiem de NATO. gAburici (exmatriculat de două ori, dar cu diplomă validă) a zis acelaşi lucru la Bruxelles. Poroşenko şi Iohannis (România face parte din NATO) au discutat despre Transnistria şi s-au înţeles să colaboreze (ÎN SFÂRŞIT! am exclama noi) pe acest subiect. No, căci de la Moldova nu ai ce aştepta exces de iniţiativă în acest dosar... Ce se întâmplă, Domnilor? Visăm? Se pare că pe la nasul oficialilor noştri abia acum ajunge mirosul prafului de puşcă. Păi da, pe 22 sunt alegerile pentru băşcănia din Găgăuzia... Să vedem ce băşcălie va ieşi şi acolo... Dacă Putin a dorit să obţină un efect cu filmul său şi cu mega-manevrele lui militare, atunci l-a obţinut. Oare nu ar trebui să-i mulţumim pentru acest lucru? Şi pentru că, din ce în ce mai insistent, se discută posibilitatea de a avea, abia acum!, televiziune românească în Moldova!

CANDU PLEACĂ LA MOSCOVA Poate asta are de gând să facă Candu? Căci ce alta ar putea face reprezentantul unui partid pro-european la Moscova?...

Cam atât. Iată, mă gândesc acum cum să vin şi cu ceva pozitiv pe final...

Ba da, cum de era să uit? Să ne amuzăm: Leancă a găsit nume pentru partidul său – PPE! (similar cu formaţiunea europeană care îi trimitea o scrisoare extrem de supărată pentru că l-a susţinut pe Ponta!). Numai că nici numele nu-i aparţine: Filat & Co au înregistrat deja această „marcă” şi altele care au figurat în presă ca alternative!

Uite pe aceasta notă hazlie voi încheia sinteza de astăzi...

Vă doresc o săptămână fără primejdii şi cât mai puţine noutăţi. Căci pentru noi e mai mult decât oricând valabilă regula No news – good news.

Partager cet article
19 mars 2015 4 19 /03 /mars /2015 14:12
Crime şi consecinţe. Aspecte mai puţin luate în calcul

Despre afacerea cu BEM ştiţi dacă nu totul (căci totul nu o ştiu decât foarte puţini), apoi destul de multe. Presupun că cititorii acestor pagini sunt oameni informaţi sau cel puţin curioşi (altfel nu aţi fi ajuns aici) şi nu este necesar să revin asupra cronologiei acestei drame. Nici opinia mea nu ar avea mai multă „plus valoare” faţă de diversele comentarii deja apărute în spaţiul informaţional.

 

Un aspect totuşi a fost mai puţin abordat. Voi vorbi despre consecinţe. Şi nu despre consecinţe imediate, care, dacă tot pomenim despre ele, sunt gravisime în sine. Cum n-ai da, dar a deturna (conform unor estimari) 1/5 din PIB! nu poate fi clasificat drept un simplu furt sau act de corupţie... Dacă e să ne amuzăm şi pentru a înţelege proporţia jafului, vă propun un mic exerciţiu: să raportăm această cincime la PIB-ul câtorva ţări-referinţă. Iată ce vom obţine:

 

SUA: 3483,3 miliarde de $

Germania: 764 miliarde de $

Franţa: 580,5 miliarde de $

Marea Britanie: 569,5 miliarde de $

România: 40,5 miliarde de $

 

Orice comentariu este de prisos…

 

Cu toate acestea voi veni cu o afirmaţie care vă poate interloca: nu furtul per se este cel mai grav. Şi, oricât de cinic nu ar suna, nici măcar pauperizarea extremă a unei populaţii şi aşa extenuată de interminabila „tranziţie” (de unde şi încotro nimeni nici nu mai ştie, dar nici nu se întreabă) nu este elementul cel mai greu din rechizitoriul unui acuzator, hélas, imaginar...

 

Oricât de dure nu ar fi aceste acuzaţii, oricât de dureroasă nu ar fi „lovitura sub/la centură” adusă cetăţenilor ţării, structura economiei naţionale (cu o pondere mare a remitenţelor) şi volumul ei (mic) ar face ca efectul acestui hold-up să fie resorbat destul de rapid, în special în condiţiile unei deschideri spre pieţe enorme mult mai performante.

 

Înseamnă oare acest lucru că ar trebui să considerăm „furtul secololui” drept un accident (cert, extrem de grav)? Ba dimpotrivă! Căci principala lovitură a fost dată în altă parte...

 

Ceea ce a fost comprimis a fost însăşi posibilitatea de a spera la o redresare şi restructurare a economiei în viitorul cel puţin previzibil... În orice proces nu contează atât situaţia incipientă, ci dinamica lui, potenţialitatea cu care porneşti la drum. Atunci când ai un Ferrari, nu prea-ţi pasă de avansul pe care-l laşi unei Lade (ţinând cont şi de faptul că circuitul este lung)... Deci succesul cursei rezidă în potenţialitatea acumulată înainte chiar de a te angaja în cursa propriu-zisă... Iar ceea ce a fost pur şi simplu pulverizat prin această „afacere” este anume potenţialitatea...

 

Pentru a vă explica mai bine metafora de mai sus, am să încep de departe şi am să vă aduc un exemplu din propria experienţă. Participam, nu chiar într-atât de demult, la o rundă de discuţii şi consultări, lansată prin intermediul BRD-ului, referitor la un proiect care îmi părea atunci destul de promiţător şi interesant. Nu voi divulga un mare secret (mai ales acum), căci s-a vorbit despre el şi în mass-media. Se studia posibilitatea creării unii mecanism financiar hibrid, care ar combina principiul de crowd financing cu acel al unui organism de creditare a micului busines şi cu acel de fond de investiţii clasic. Principalul obiectiv era atragerea unei părţi din capitalul acumulat al emigraţilor în investiţii directe în economia Moldovei.

 

Pentru prima dată am vorbit (vedeţi aici textul) despre un asemenea sistem încă în aprilie 2013. Cu atât mai entuziast am fost atunci când, câteva luni mai târziu, se lansa conceptul şi primele discuţii. Iată ce scriam eu într-un mesaj adresat echipei proiectului în noiembrie 2013:

 

Social and historic background: We address a population that has no confidence in the government and particularly in any kind of saving or investment plans that appeal to their earnings… Let’s not forget that people in our target group were misled at least twice (if not 3 times) in the very recent history:

- They were stolen by the extraction of the 50 & 100 ruble banknotes out of the circulation

- They lost all their bank savings in the hyperinflation of the early ‘90s

- They were furbished by the state during the vouchers’ privatization plan.

As a consequence all the funds raised should be 100% guaranteed (neither risk nor taxation should be associated to these fund raisings).

2. Bonds vs. saving plan: Even if the objectives remain the same, there is a strong difference in perception while you talk investment or saving. I would rather present the whole program as a saving plan with ethical add-ons (country development linked) than an investment program.

...

4. Value Proposition: In my opinion, people will only buy a product which gives 100% of security, at a slight higher reword than in their countries. There is no need to offer high rewording. (Even 5% may be high, but here I compare with the French saving plans), but the main focus of the offer should be SECURITY. Aspects linked to the development of their own country are an ethical “nice to have” alibi, but would certainly not be the key buying factor.”

 

Aş dori să atrag atenţia cititorului la perioadă. Scriam despre securitate şi lipsă de încredere la sfârşitul lui 2013, atunci când părea (cu toate turbulenţele politice ale anului) că suntem pe o cale bună, când sistemul bancar, cel puţin, începea să fie funcţional şi lumea utiliza din ce în ce mai mult infrastructura băncilor (pentru depozite, pentru transferuri, pentru plăţi şi transfer de salarii, etc., etc.). Şi aici ar trebui să ieşim din paranoia ideologică şi să recunoaştem că această stabilitate a început a fi construită încă în perioada guvernării PCRM-iştilor. Chiar şi subsemnatul avea un cont deschis la Victoriabanc (bine, recunosc că l-am închis chiar în 2013, dar nu din cauza „încrederii” sau noţiunii de „risc”)... Maşinăria, cu scârţ, dar părea să se fi urnit din loc. Existau piedici, în special din partea politicului (cu problemele care nu au dispărut nici astăzi); în pofida corupţiei generalizate, dar exista, era acumulată deja, o „potenţialitate” cu care se putea porni la drum. Aveam impresia (şi sunt convins că am dreptate) că era suficient să reglezi nişte supape, să înlături câteva baraje şi avalanşa va porni la vale şi atunci nimic nu-i va putea sta în cale...

 

Printre altele, ţin să amintesc că în toată lumea este calculat şi monitorizat un indicator, aşa-numitul consumer confidence index (vedeţi aici curbele pentru principalele zone economice: http://data.oecd.org/leadind/consumer-confidence-index-cci.htm ). Este unul din criteriile majore care caracterizează vitalitatea unei economii şi potentialitatea ei de creştere pe un termen scurt şi mediu.

 

Eu nu ştiu dacă acest indicator este calculat pentru Republica Moldova şi nici nu am intenţia să-l caut (cu atât mai mult cu cât nici încrederea mea în statisticile naţionale (hic!) nu este înaltă). Ceea ce ştiu însă este că fără încrederea cetaţeanului în sistem (a nu se confunda cu indicatorul despre care pomeneam mai sus, deşi noţiunile sunt foarte aproapiate), orice iniţiativă, de genul celei descrise mai sus, dar nu numai, este inutilă.

 

Şi anume atentatul la această noţiune de „încredere”, atât de şubredă încă în Moldova în acel 2013, constituie crima majoră a artizanilor jafului fără precedent la care am asistat în statul care se cheamă „Republica Moldova”!

 

Consecinţele? Doar câteva: emigraţia devine astăzi nu o posibilitate de a scăpa de anumite dificultăţi, ci o finalitate, un scop ultim; capital înstrăinat sau menţinut „la colţun”; de investiţii nici nu mai discutăm...; corupţie autoalimentată şi afirmată ca unicul sistem viabil de organizare a totalităţii relaţiilor în societate; activitate economică care trece la „tenebru”, etc., etc.

 

Pe bune, dacă cineva ar fi vrut intenţionat să bată capacul, anume astfel ar fi procedat...

Partager cet article
16 mars 2015 1 16 /03 /mars /2015 15:13
Săptămâna în care l-am pierdut pe Putin.

Nu cred că voi greşi prea mult dacă voi afirma că noutatea cea mai trăsnită a săptămânii este (căci melodrama e în plină desfăşurare la momentul în care scriu aceste rînduri) “dispariţia” lui Putin. Faptul că o lume întreagă îşi face griji pentru că l-a pierdut din vizor nu ar trebui să ne mire. Pe tipii de alde Putin nu trebuie să-i scapi în zona oarbă... Situaţia dată îmi aduce aminte de renumitul film Predator... Să-l ştii puternic şi fioros e una; dar să şi nu-l vezi e cu totul alta... Şi apoi această dispariţie mai ridică o întrebare nu mai puţin anxiogenă: şi dacă mâine dispare Putin, ce se întâmplă?

Până una-alta însă Putin e dat dispărut. Nu ştiu pe unde-o fi învelişul său de humă, dar cert este faptul că spiritul lui se face din ce în ce mai simţit în Moldova...

DEPUTAŢII AU VENIT DUPĂ GĂGĂUZIA: Trei deputați din Duma de Stat a Federației Ruse, Vladimir Afonskii - membru al partidului „Edinaia Rossia”, Alexandr Cetverikov și Oleg Paholkov - membri ai partidului „Spravedlivaia Rossia”, au venit la Chișinău pentru a se întâlni cu candidații la funcția de bașcan al autonomiei găgăuze. În afară de impertinenţele tradiţionale (dar aici campion absolut va ramâne Rogozin) şi lipsa de răspuns, la fel de tradiţională, a autorităţilor noastre, ar trebui să menţionăm că fiecare din Domniile Voastre, stimaţi cititori (şi contribuabili), aţi plătit pentru buna desfăşurare a vizitei lor „de lucru”, căci ei au fost primblaţi cu maşinile Parlamentului. Iar tuturor celor responsabili de securitatea statului „Republica Moldova” (inclusiv membrilor Consiliului de Securitate din care, din câte se ştie, fac parte Filat cu Lupu) le recomand să citească o mică investigaţie apărută la aniversarea unui an de la raptul Crimeii de către Rusia (accesaţi aici articolul) şi să vadă care a fost atunci rolul emisarilor ruşi...

gABURICI ŞI „POPORUL SOVIETIC” din Republica Moldova vor sărbători de 9 mai cea de-a 70-a aniversare a „Victoriei poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Cel puţin aşa au decis ei în Guvern. Să-i amintim lui gAburici, care se declară „pro-european”, că Merkel şi Cameron au refuzat să meargă la Moscova de 9 mai! Aşa că... „Tovarăşe gAburici, niatale totuşi cu care parteneri îţi sincronizezi deciziile?”!

EXCES DE EUROINTEGRARE: Probabil din exces de dragoste pro-europeană un ex-ambasador la Moscova este promovat pe post de vice-ministru de externe. Tot din prea multă dragoste pentru UE ministerul Economiei din Moldova a elaborat proiectul Hotărârii de Guvern cu privire la iniţierea negocierilor asupra semnării Protocolului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind livrarea mărfurilor în cadrul cooperării de producţie pentru anul 2015...

EUROPENII APRECIEAZĂ: Bineînţeles, acest zel nu a putut fi trecut neobservat de partenerii europeni. Ei au trimis vorbe scrise la Chişinău pline de laude. Din modestie însă, guvernanţii noştri nici nu le-au deschis... fapt apreciat (şi acesta!) de către europeni.

CĂUTAREA COMORII: Între timp, pe fundal de schimburi de amabilităţi, toată lumea caută miliardul. Toţi îl caută însă doar unul Dodon ştie unde-i! Şi comisia Parlamentară ştie, dar ea tace. Că doar n-o să caute prin buzunarul angajatorului?

LEANCĂ ŞI ACORDUL SS: Leancă tot a zis c-a zis că va zice că îşi face partid. A început deja să-i adune unul câte unul în „echipă”. Ceea ce e hilar, este faptul că fiecare din co-echipieri se declară „erou anticomunist”, deşi demisiile lor nu au venit decât atunci când ex-premierul a început a recruta. Deci, ar trebui să recunoaştem o evidenţă: există doar un singur leankist – Carpov! Restul îşi caută de carieră. La fel cum îşi căutau de carieră şi atunci când erau în campanie cu Filat şi se afişau fericiţi în poze alături de acesta. Dar înainte de partid Leancă va trebui să explice (cu siguranţă comisiei parlamentare!) de ce a semnat la 13 noiembrie 2014 Hotărârea de Guvern nr. 938-11ss (strict secretă), în baza căreia BNM a acordat, din Fondul de Rezervă, credite de urgenţă în valoare de aproape 10 miliarde de lei celor trei bănci comerciale de unde a plecat miliardul acolo unde ştie Dodon că a plecat. Nu sunt sigur că Leancă va şti cum. Iar dacă o va face, vom afla, sper, lucruri extrem de curioase.

ÎMPĂRŢEALA A ÎNCEPUT ! Acordul de constituire a alianţei tripartide (în realitate) minoritare (de ochii lumii) trebuie pus în aplicaţie. Împărţeala începe, se pare, cu CCA ! Cum credeţi, cine va câştiga « concursul » ? …

MOLDOVA ÎN RĂZBOI CU RUSIA ?: Ucraina, o ţară aliată a Rusiei, cu care întreţine cele mai calde şi mai prietenoase relaţii va plăti gazul natural 245$. Moldova, aflată în conflict armat direct cu Rusia, plăteşte doar 331,8$. „Este o realizare. Efortul depus în sfârșit a fost realizat cu succes. Securitatea energetică este asigurată. Prețul convenit este de 331,8 dolari pentru mia de metri cubi. Este o realizare. Vom fi categorici în discuțiile cu ANRE ca această recudece de preț să se regăsească și în buzunarele oamenilor”, declara ministrul Economiei Andrian Candu în noiembrie 2014. Găsiţi eroarea !

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Care şi cum. Invăţătorii merg la lucru 10 km cu brişca (pe când poliţiştii cu BMW-ul). Alţii, mai puţin norocoşi, îşi iau lumea-n cap şi pornesc la lucru în Europa. Pe jos. Dar la Prut sunt prinşi şi băgaţi la dubă... Ca la sovietici. Alţii, mai norocoşi, scapă. Şi mor de gripă.

Cam atât am avut să vă spun... Vă doresc tuturor o săptămână cât mai frumoasă. Şi vă mai doresc să-l găsiţi pe Putin. În orice stare nu vi l-aţi dori, dar să-l găsiţi în Rusia. Şi cât mai puţine noutăţi putineşti la noi acasă. Căci no news – good news.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Partager cet article
9 mars 2015 1 09 /03 /mars /2015 10:35
Săptămâna evidenţelor rău camuflate

Iată stau eu acum şi încerc, dragii mei, să vă zic ceva şi despre săptămâna care a trecut… M-aş apuca de plete şi aş începe a mă văicara, dar nu-mi vine. Şi nici nu cred că ma veţi crede. Totuşi lumea se vede prin ochelarii pe care ţi-i pui, iar eu azi sunt în duşii cei buni. Literalmente, sunt dus de-acasă (de la toate casele !) pierdut undeva în munti şi încerc să mă conving de faptul că ceea ce se întâmplă în ţara mea e reparabil… Dar de fapt nu pot scăpa de gândul că nici catastrofă nu mai este : e ceva care a depaşit acest stadiu. E un delirium tremens total ! De aceea nici a boci nu-ţi mai vine, ci pur şi simplu… a chiui din răsputeri, aşa cum n-ai chiuit niciodată în viaţă, să-ţi faci plămânii şi gâtlejul petică !

Doar imaginaţi-vă un astfel de flash mob : toţi moldovenii câţi au mai rămas, oriunde nu s-ar afla, să chiuie din răsputeri în acelaşi moment ! Ah ce performance ar mai fi ! Mai ştii, poate măcar asurzeşte vre-un ciocoi din acei de care nu putem scăpa şi gata… măcar atâta folos…

N-am să mă lungesc mult astăzi… Iată ce mi s-a părut semnificativ în săptămâna care a trecut :

MARŢIŞOR: Există lucruri sacre de care nimeni nu îndrăzneşte să se-atingă. Şi acest lucru insuflă speranţă. Festivalul « Mărţişor » an de an ne aduce în ţară cei mai buni şi mai valoroşi artişti (cel puţin pe ai noştri). Anul acesta a demarat a 49-a ediţie a festivalului. Vorba cântecului : « cât există ceva sfânt… ». E o sărbătoare frumoasă ! Fiindcă ea nu celebrează o zi în care cineva a învins pe cineva, o vărsare de sânge sau un masacru edificator. E pur şi simplu prima zi din primăvară. Felicitări tuturor !

În rest… tristeţe…

NEMŢOV : Fără îndoială, asasinatul lui Boris Nemţov a fost subiectul major al săptămânii care s-a scurs… nu cred că există cineva care să nu fi scris despre această crimă. De aceea nu voi veni cu « analiza » mea, în plus la tot ce aţi citit până acum. Oricum adevărul nu-l vom cunoaşte niciodată… Dar două gânduri am să vi le pun negre pe alb : Primo: pentru toţi acei care au susţinut sus şi tare că Putin nu are niciun interes în a-l elimina pe Nemţov nu am decât un sfat : wait and see. Secundo : Oricare nu ar fi adevărul şi oricine nu ar fi asasinul, veritabilul responsabil şi vinovat este şi va rămâne Putin şi regimul său.

MĂTĂSARU : Mătăsaru a primit 2 ani (cu suspendare, din fericire). Exact aceeaşi sentinţă a primit-o şi Creţu, ţapul ispăşitor al « vânătorii domneşti ». Aşa-dar, acţiunea lui Mătăsaru a fost egalată cu un omor fără premeditaţie… « De ce i s-au dat lui Mătăsaru 2 ani ? Din cauza la o p…ă ! » Eu totuşi consider că avocatul a fost unul rău. Explic : dacă Lupu zice că ceea ce arată el în Parlament semnifică «a schia », atunci eu insist că Mătăsaru a fost condamnat pentru că a exibat în spaţiu public o… ciupercă ! Phallus impudicus nu este decât o specie biologică ! În altă ordine de idei, mă interesează dacă Lupu a depus plângere la poliţie pentru atentă la demnitatea Domniei sale. Şi dacă e să dezvoltăm acest fir până la capăt şi să revenim la cauză, insistând în continuare (iar eu chiar insist ! dacă tot a fost acceptat « datul în schiuri » de la Lupu) că Mătăsaru a lipit o ciupercă, atunci… cine e « P…a » ?!!! Căci omul zice că din cauza ei a primit 2 ani ! Lupu, care nu a depus plângere, dar s-a simţit lezat ? Poliţistul, care nu ştie biologie ? Sau judecătorul, care nu ştie legile ? Gluma-i glumă, dar cazul e grav ! Într-o ţară în care Pussy Riot erau băgate la zdub în 2012, în 2015 era împuşcat Nemţov !

Şi încă un aspect: figurina lui Mătăsaru probabil nu ar fi meritat mare atenţie. Dar acţiunile organelor represive au ridicat-o la statut de artă !

„Angajamentul social şi autosuficienţa artefactului – iată două mecanisme care permit înfruntarea cu media şi puterea.” Viktor Misiano interviewat de Vasile Ernu, "Intelighenţia rusă azi" (Cartier, 2012, p.191)

Iar arta (şi dragostea !) este mult mai subversivă decât oricare glonte. Au dreptate acei de « sus » atunci când se tem de Mătăsaru!...

gABURICI ŞI BACUL: Ziarul de Gardă ne aduce în aceste zile citeva ne-“lamuriri” referitor la CV-ul lui gAburici. Şi aflăm că gAburici e prea posibil să nu fi luat nici bacul ! De la un ins ieşit de pe băncile MGIMO-ului, (orice nu am crede despre această şcoala, şi pe bună dreptate, dar MGIMO e o şcoală serioasă) ajungem la unul care este… practic inalfabet ! Ce ziceţi de mahmureala de azi după beţia plină de speranţe de până acum ? Şi încă ceva : Maia Sandu se pare că este în continuare în Guvern. Marea luptătoare pentru ridicarea nivelului bacului… Iar şeful ei pur şi simplu nu-l are, ori îl are, dar naiba ştie cum anume… Să vedem cu ce « ruşine » va putea ea promova « reformele » ei mai departe. O cameră ceva pentru cabinetul de miniştri ? Ah, uitam : ei tocmai au restricţionat recent accesul camerelor în Parlament…

Cam atât. Voi pune punct aici. Nu că nu s-ar fi întâmplat şi alte lucruri (numai gajul clădirii palatului feroviarilor cât face !), dar… mă duc să chiui ! poate mă voi simţi mai… liber.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Partager cet article
2 mars 2015 1 02 /03 /mars /2015 12:49

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

sinteza sapt 2015-02-27

 

Săptămâna care a trecut a fost o săptămână a confirmărilor. Tot ce au făcut guvernanţii din umbră şi jujuca lor, gAburici, nu au fost decât nişte confirmări a ceea ce am aflat sau bănuit în săptămânile precedente. Cum ai sta pe malul mării şi urmări cum se scufundă o navă în larg. Nava se duce încet, dar sigur, la fund. Vezi oameni cum se îneacă. Naufragiu în toată legea... Şi nu poţi face nimic în afară de a da din mîini isteric şi a striga cât te ţin plămânii… Dar asta nu schimbă mare lucru… Şi nici asta nu ar fi chiar catastrofic, dacă nu ţi-ai da seama că eşti legat cu o funie de acea navă şi că, inevitabil, te va trage la fund... acuş-acuş...

 

PROTESTE ? PROTESTE ! Cam aşa cred că s-au simţit şi acei care au ieşit în piaţă să protesteze. « Vrem leul inapoi! »… « Vrem ţara înapoi! »… Iar alături, în Piaţa MARII ADUNĂRI NAŢIONALE!, era sărbătoare. Masleniţa... Se ardeau momîi. Cu chiote şi vodcă.

 

IOHANNIS ÎN ŢARA MINUNILOR : Despre vizita Preşedintelui României nu aş avea ce să vă spun mai mult decât aţi citit. O simpla vizită de protocol care îşi are semnificaţia doar din punctul de vedere al statutului ei şi momentului ales. România ne este mai mult decât un prieten. Nu neapărat în sensul celor spuse de Iohannis (el făcea, tradiţional, referinţă la cultură şi limbă). Ce ţară ar mai continua să ne susţină în pofida tuturor înjosirilor din partea guvernanţilor noştri de diferite ranguri la care este supusă permanent ? Dar România mai continuă să ne susţină… Şi încă ceva: Iohannis a zis : « Tineri precum cei pe care i-am întâlnit la Universitatea din Chișinău vor conduce, peste ani, Republica Moldova în marea familie europeană ». Traducere din limbajul diplomatic : « De la guvernanţii actuali nu mai avem ce aştepta ».

 

NUMIRILE EPOCII gABURICI : Săptămâna trecută vă spuneam că niciodată în istoria Moldovei (nici măcar la comunişti !) nu am avut un guvern cu atâtea conflicte de interese şi numiri dubioase… Ei bine, săptămâna care a trecut am avut şi două confirmări cât se poate de elocvente (povestea cu consilierul – partener de afaceri şi efemerul şef al BRI-ului)… În alt reportaj, Rise vă prezintă încă o mică parte din aceste scheme…

 

gABURICI ÎN EUROPA? În timp ce presa europeană se arată îngrijorată, dacă nu pesimistă rău referitor la vectorul European al Moldovei, postişa noastră naţională pleacă la Bruxelles. Diferenţa faţă de Guvernul precedent este uluitoare : Leancă pleca cu avioane întregi de jurnalişti. Acesta de azi a mers încolo aproape pe ascuns… Aflată (din motive personale !) la Bruxelles, jurnalista „Ziarului de Gardă”, Alina Radu, a fost la conferinţa de presă comună a Preşedintelui CE, Donald Tusk cu gAburici. Iată ce a scris pe o reţea de socializare : « Am fost singura jurnalistă de la Chişinău prezentă, am adresat o singură întrebare la care premierul nu a răspuns. Înteleg să fi fost 10-20-30 de jurnalişti, dar aşa - una singură. Desigur că după asta mi-au apărut şi mai multe întrebări. Fără răspuns.».

 

MODIFICARE SENSIBILĂ : O singură frază modificată în programul lui Leancă, şi textul devine programul lui gAburici. Frază care spune dacă nu tot, atunci foarte multe : La capitolul "Politică externă", Chiril gAaburici a modificat sintagma "menţinerea relaţiilor cu statele membre ale CSI" în "dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor cu statele membre ale CSI". De unde, respectând o logică firească a lucrurilor, ne aşteptam la declaraţii referitor la ieşirea definitivă a Moldovei din structurile CSI, iată-ne întorşi stânga-mprejur… Halal de-aşa „integrare europeană”(de azi înainte, în context cu Guvernul, ghilimelele sunt obligatorii...)!

 

TIMO(f)TI LA KIEV ŞI AMENZI LA CHIŞINĂU : Preşedintele nostru merge să participe la Kiev la aşa-numitul „Marş al Demnităţii” organizat pentru a celebra un an de la EuroMaidan. La Moscova se organizează o contra-manifestaţie. La Chişinău, anti-Maidanul a eşuat lamentabil, dar un tip care a afişat un text cu cunoscutul refren « Putin Hu…lo ! » în preajmă a fost amendat. Probabil pentru exces de demnitate.

 

MERELE ŞI RUSIA : Rusia anunţă ca va permite câtorva firme din Moldova să importe mere. Rusia, din mărinimia ei imperialistă ştie să facă dreptate slujitorilor fideli. Ori nu mai au ce mânca? Ori au înţeles că un embargo e cel mai eficient mijloc de a îndepărta definitiv o economie ? Cu atât mai mult cu cât apar informaţii precum că România devine primul partener comercial al Moldovei. Scandal, Dom’lor ! Trebuie de luat măsuri. Drept rezultat, Dodon mai are o şansă să se prezinte în postură de erou…

 

LEANCĂ PLEACĂ DIN PLDM : „În sfârşit!”, am zice noi, dar oricum acest lucru nu schimbă multe în esenţă. Deşi formele deseori contează mult. Iar Leancă a reuşit să devină o vitrină luxoasă a Moldovei pentru occident (mai bună nu am avut în scurta noastră istorie) şi chiar şi în interior are destui simpatizanţi. Da, putem zice orice despre Filat şi arta lui de a-şi “kidani” partenerii, dar scrisoarea de la PPE nu este un fals, chiar de-i scrisă hăt prin septembrie. Şi nici faptul că Iurie Leancă a fost Prim Ministru pe timpurile când se iscăleau afacerile cu „aero-bank-ul” nu poţi să-l ştergi. Poţi zice orice, de exemplu să recunoşti că nu ai dispus niciodată de pârghii suficiente pentru a guverna eficient, dar nici să te prezinţi drept « rebel » în aceste condiţii nu prea ai cum… Dar la noi « electoratul » are memorie scurtă şi înghite tot. Verificat de atâtea ori ! E drept că anume Leancă a fost acela care a vorbit despre anchetatori străini şi tot el a insistat până la ultimul moment pentru a găsi o înţelegere cu PL-ul. Printre atuurile sale sunt şi regimul liberalizat de vize împreună cu Acordul de asociere cu UE, desi aici nu ar trebui să uităm şi de factori externi mai mult decât favorabili (cred că ar fi fost semnate cu oricare alt Prim-Ministru). Acum să vedem ce brânză de peşte va naşte ex-Premierul (şi ex-diplomatul sovietic) : un partid de stânga ? de centru ? de dreapta ? un membru potenţial al PPE-ului european, care cu siguranţă îl aşteaptă ! Eu unul mă gândeam, ţinând cont şi de mijloacele enorme financiare necesare pentru a demara un proiect nou politic, că Leancă se va alătura la vre-o mişcare politică existentă. Apariţia a încă unui actor „pro-european” pe eşichierul politicii moldoveneşti nu-mi pare o veste bună pentru ideea realizării „integrării proeuropene”... Prea mulţi la metru pătrat...

 

NUMAI SĂ ÎNCERCE ! Şi Voronin e mare şi tare ! Nu doar pune condiţii, dar şi ameninţă! Din toate posturile pe care şi le doreşte (Curtea de Conturi, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Consiliul de Observatori al Companiei publice Teleradio-Moldova etc.), niciunul, într-un stat normal, nu ar trebui să fie conotat politic ! Dar Moldova este totul în afară de « ţară normală »… Mai mult, dacă e să-l credem pe Alexandru Tănase, în deal-ul cu PCRM-ul a mai încăput şi un post de judecător la Curtea Constituţională…

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL ? Încearcă să se dumirească cu ce-a rămas. Afacerea cu băncile încă nu a luat sfârşit. În urma operaţiunii strălucite cu manipularea cursului valutar, băncile au stors din cetăţeni sume uriaşe de bani, concomitent sărăcindu-i şi altfel, căci preţurile la toate produsele au continuat să crească şi nu se prea prevede să scadă… Ca să înţelegem mai bine imensitatea celor întâmplate în R. Moldova, vă propun un mic calcul. Pornind de la această constatare, adusă în „Frankfurter Allgemeine” : „The damage caused to dominant Moldovan banks is reaching 1,33 billion Euros – this is equal to one fifth of the annual GDP of a country with a population of 4 million inhabitants.” şi raportând suma „furată” la PIB-urile câtorva ţări-referinţă p/u 2014 obţinem:

 

SUA: 3483,3 miliarde de $

Germania: 764 miliarde de $

Franţa: 580,5 miliarde de $

Marea Britanie: 569,5 miliarde de $

Rusia: 411,5 miliarde de $

România: 40,5 miliarde de $

 

Acum mă întreb: ce s-ar fi întâmplat în aceste ţări dacă o hoţie de asemenea proporţii ar fi fost demascată (în afară de Rusia, bineînţeles) ? şi ce se întâmplă la noi?...

 

Cam astea am avut să vă spun. Au fost multe de comentat în această săptămână şi cred că am mai lăsat (deliberat, până nu mă lămuresc şi eu) câteva « ştiri » deoparte. Dar ajung şi atâtea. Mai mult, vă doresc ca săptămâna viitoare să aveţi şi mai puţine. Căci « no news – good news »...

Partager cet article
19 février 2015 4 19 /02 /février /2015 10:28

Aşa e că sătulul nu-l crede pe cel flămând? Pentru a confirma veridicitatea zicalei, pentru că nu tot ce se consideră înţelepciune populară poate trece testul la veridic (de exemplu: „decât cu un prost la câştig, mai bine cu un deştept la pagubă” – stupid, nu?), e de ajuns să schimbi statutul social. Pentru o vreme. Pa cât posibil mai scurtă, în cazul că faci parte dintre sătui. Mai rău când la capătul experimentului vezi că drumul de întoarcere la condiţia iniţială este blocat... şi te descoperi în situaţia permanentă a celui care nu este crezut..., Aureliu Busuioc, Pactizând cu diavolul (Cartier, 2013, p.106)

Noroc de acela l(u/i)ngău care a prins rădăcini în Parlament şi care, vezi bine, nu-şi schimbă năravul cu una cu două (deşi aici depinde dacă mai adăugăm sau nu ceva după, să zicem « una sau două milioane » ?), căci îşi poartă bine şi ierarhic sus numele… noroc ziceam de acela care-şi schimbă părul (din palmă ?) şi care ne mai înnoieşte cunoştinţele în materie lingvistică… măcar cu atâta ne-am ales : acum ştim ce înseamnă să fii « dat cu schiurile », no, că este totuşi o diferenţă între a scrie negru pe alb, fie şi doar pe blog, un spaţiu desacralizat, asta dacă e să presupunem desigur că a mai rămas ceva sfânt prin alte părţi, comparaţi: « m-a futut » şi « m-a dat cu schiurile », fiţi de acord, amorul propriu suferă mai puţin de pe urma metaforei, fie ea şi de prost gust. la atâta « dat cu schiurile » am trebui să fim şi noi nişte campioni olimpici ceva, ca Lindsey Vonn, pe care, cu toată sinceritatea machistă de care poţi da dovadă, chiar că ai « da-o cu schiurile », dar această schiere face parte din fantasme inocente în comparaţie cu schiatul bădăranilor din Parlament, către care nu poţi decât striga cu un strigăt de acela de extaz orgasmic : « ВОН !!! », şi anume ruseşte, căci ei doar de scripca moscălească înţeleg…

Quentin_Massys.jpgSă faceţi sport!, ne spun ei, acei care-şi au tabieturile pe la Courchevel, să schiaţi, căci şi noi schiem, iar dacă ceva nu vă merge bine, să ştiţi că numai voi sunteţi de vină. înseamnă că nu daţi din beţe suficient de energic şi cu amplitudinea necesară. de nu aveţi salarii mari, voi sunteţi de vină, de nu sunt doftorii accesibile, tot e din cauza că boliţi prea des, chiar şi economia e în recesiune doar din cauza că nu trimiteţi suficiente « remitenţe », ce mai umblaţi cu văicăreli aiurea?, ne zic şi alţii, din tagma politrucilor in corpore. munciţi, daţi din beţe, ia hai să vedem câte beţe aţi pus ? aaa nuuuu, nu din alea, nu ziceam eu că vă sunt sucite rău minţile ?... mens sana in corpore sana! în înţelesul lor se citeşte exact invers: dacă nu ai corpore sana atunci să te cauţi la mens, probabil de acolo îţi vin toate problemele. Dacă nu mai aveţi pâine, să mâncaţi prăjituri!

Iată-i că discută aprig în ditamai Parlament cine e să ne fie Prim-Ministru şi o armată întreagă din acei care nu se vaicără fac haz de necaz de un măscărici pus acolo de formă, dar sărmanul nici formă nu prea poate să-şi dea, căci formele sunt deţinute de alţii... o postişă precum am mai avut, (şi mai avem şi în altă parte, în alt palat, acel al Preşedinţiei), dar cel puţin precedentul, scos din cursă, avea ceva formă, cel puţin pentru acei din afară, de i se aduceau ofrande din acelea de care nu se mai găsesc la nici o casă de schimb din ţară. ah, nătărăilor, cum aţi dosit toţi dolăraşii şi eurişorii de noi, călăuzele măreţe ale voastre, prin voi ajunşi călăuze, prin noi ajunşi măreţe... ia să vă mai scotociţi buzunarele! întru binele ţării, nu al nostru, noi, sori ai acestui meleag! L'État, c'est moi! e o formulă desuetă. renunţăm la titlul de rege, noi nu pretindem la atâta, de altfel nici nu am şti cum să-l împărţim, acest titlu onorific, rex honoris causa, şi ne limităm la luciul aurului, care, precum bine vă spune mitropolitul, e „ochiul dracului”, aşa că să nu ţineţi mult de el, să ni-l daţi nouă, cămătarilor zilelor voastre, la păstrare, la un loc sigur: HSBC de exemplu, şi veneraţi-ne! căci noi vă mântuim de păcate! acum şi pururea şi-n vecii vecilor! Amin!

Imagine: Quentin Metsys, « Cămătarul şi soţia lui »

Vezi aici Alerta Oranj 1  (12 ianuarie 2013)

Vezi aici Alerta Oranj 2 (8 martie 2014)

Partager cet article
16 février 2015 1 16 /02 /février /2015 12:20

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

sinteza-sapt_2015-02-13.png

 

Am să vă deschid o mică taină a procesului de producere: trama sintezelor de vineri o construiesc pe parcursul săptămânii. Si dacă textul propriu-zis se scrie în ajun, linkurile pentru el se aleg şi se adună bobiţă cu bobiţă, zi după zi.

 

La o adică, nici nu ar trebui să vă intereseze prea mult acest lucru, dacă nu aş fi chiar eu acela care ar avea nevoie de această digresiune pentru a mă justifica. Iată ce am păţit azi: deschid deci fişierul în care am adunat linkurile spre noutăţile care mi-au părut mai relevante şi mai interesante din săptămâna care a trecut şi... mi-am dat seama că, anume pentru această săptămână, am migălit degeaba. Că nu mai sunt bune la nimic, că nu mai contează niciunul din ele...

 

Tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat joi, bifând, cum ai da peste tot ce s-a întâmplat în ultimile zile cu un marker negru şi gros, toate evenimentele de mai înainte...

 

Şi cum am muncit în dodii toată săptămâna care a trecut, nici textul care urmează (dacă nu ar fi fost terminat deja imediat după titlul său) nu va mai fi ca celelalte. Dar dacă aş rămâne doar eu cu dodiile mele, tot n-ar fi chiar rău pentru nărod...

 

Dar teamă mi-e că acelaşi sentiment (şi nu doar de o singură săptămână) îl are şi nărodul... Că orice n-ar face – e în dodii.

Nu ştiu cum vă simţiţi Domniile voastre astăzi (când e vineri în calendar), dar eu unul sunt asomat (când e joi noaptea) de această zi extrem de încordată şi de o importanţă determinantă pentru viitorul ţării în raport cu care ne definim cu toţii...

 

LA MINSK NU S-A DEZLEGAT ÎNCĂ NIMIC: Recunosc: am avut emoţii mult mai mari aşteptând, pândind, iscodind, scotocind, încă în plină noapte rezultatele negocierilor de la Minsk, decât votarea Guvernului din Parlament. Săptămâna trecută vă scriam despre Merkel şi Hollande care s-au luat de mână şi s-au pornit să facă „pace” în Ucraina... S-au pornit când au înţeles că americanilor le cam crapă răbdăul şi că sunt gata să livreze arme letale ucrainenilor. De obicei, în asemenea situaţii pierde acela care cere să înceapă negocierile. Problema este că nici Merkel, nici Hollande nu prea au ce pierde (pentru moment). Poate anume din această cauză şi s-au grăbit: cât încă nu au nimic de pierdut. În schimb, acela care are totul de câştigat este Putin (eu zic bine „Putin” şi nu „Rusia”). Ucrainenii au de pierdut practic totul şi oricum. Nu ştim încă ce s-au înţeles anume „normanzii”, dar chiar în ora care a urmat încheierea discuţiilor, ruşii s-au grăbit să anunţe că Franţa le va livra Mistralul... Just business and nothing personal? Francezii nu confirmă pentru moment, dar nu este exclus... Acum, chiar şi cu încetarea focului nu-i nimic sigur. Acorduri au mai fost, dar nu prea au ţinut. Dacă tot s-au înţeles pentru ceva, de ce nu din chiar momentul semnării? La ce să aştepte tocmai trei zile? Să mai „corecteze frontul”? Nu-i destul cât l-au corectat în zilele care au precedat întâlnirea la Minsk?

 

Şi noi în toată povestea asta? Pentru noi nu există decât o singură regulă: ceea ce e bine pentru Putin e rău pentru noi. Mai ales în situaţia unei vulnerabilităţi totale şi absenţei celei mai neînsemnate iniţiative de a securiza spaţiul pe care îl numim „Moldova”... Ce să mai? Noi nici guvern nu avem...

 

LA CHIŞINAU NU S-A LEGAT ÎNCĂ NIMIC: Am urmărit o transmisiune live şi de la şedinţa Parlamentului de ieri... Dacă e să admitem că suntem raţionali şi întregi la minte, atunci ar trebui să ne întrebăm cum de am putut crede că ieri Guvernul Leancă ar fi putut fi votat. Voronin e prea bogat să fie cumpărat într-atât de uşor şi funcţii „cu potenţial” nu i s-au dat (cel puţin nu s-a declarat nimic public). PL ar fi devenit ridicoli dacă ar fi votat pentru un Guvern din care au fost excluşi. Unii zic că acest scenariu a fost pus la cale anume pentru a scăpa de Leancă. Din păcate, declaraţiile lui Filat şi ale lui Lupu par mai mult să confirme acest scenariu... Am văzut azi chiar şi un text cu un „candidat” nou (absolut neaşteptat!).

 

Alţii, văd în rateul votului de ieri o oportunitate de a relansa negocierile pentru a constitui o alianţă tripartită. Ghimpu a propus (în stilul său husăresc) să reînceapă negocierile chiar de la tribuna Parlamentului, Leancă pare şi el convins de necesitatea unor negocieri... Să vedem. Oricum, vânzoleala respectivă cu constituirea unei alianţe tripartite seamănă din ce în ce mai mult cu o rezistenţă organizată împotriva unui proces de integrare europeană. Or fi interesele clanurilor mafiote la mijloc ori geopolitica, ori ambele, esenţa lucrurilor nu se schimbă. Partide care au făcut campanie electorală sub egida vectorului european s-au dovedit a fi... dar să încerc să rămân decent, măcar în scris.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher