Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
19 mars 2015 4 19 /03 /mars /2015 14:12
Crime şi consecinţe. Aspecte mai puţin luate în calcul

Despre afacerea cu BEM ştiţi dacă nu totul (căci totul nu o ştiu decât foarte puţini), apoi destul de multe. Presupun că cititorii acestor pagini sunt oameni informaţi sau cel puţin curioşi (altfel nu aţi fi ajuns aici) şi nu este necesar să revin asupra cronologiei acestei drame. Nici opinia mea nu ar avea mai multă „plus valoare” faţă de diversele comentarii deja apărute în spaţiul informaţional.

 

Un aspect totuşi a fost mai puţin abordat. Voi vorbi despre consecinţe. Şi nu despre consecinţe imediate, care, dacă tot pomenim despre ele, sunt gravisime în sine. Cum n-ai da, dar a deturna (conform unor estimari) 1/5 din PIB! nu poate fi clasificat drept un simplu furt sau act de corupţie... Dacă e să ne amuzăm şi pentru a înţelege proporţia jafului, vă propun un mic exerciţiu: să raportăm această cincime la PIB-ul câtorva ţări-referinţă. Iată ce vom obţine:

 

SUA: 3483,3 miliarde de $

Germania: 764 miliarde de $

Franţa: 580,5 miliarde de $

Marea Britanie: 569,5 miliarde de $

România: 40,5 miliarde de $

 

Orice comentariu este de prisos…

 

Cu toate acestea voi veni cu o afirmaţie care vă poate interloca: nu furtul per se este cel mai grav. Şi, oricât de cinic nu ar suna, nici măcar pauperizarea extremă a unei populaţii şi aşa extenuată de interminabila „tranziţie” (de unde şi încotro nimeni nici nu mai ştie, dar nici nu se întreabă) nu este elementul cel mai greu din rechizitoriul unui acuzator, hélas, imaginar...

 

Oricât de dure nu ar fi aceste acuzaţii, oricât de dureroasă nu ar fi „lovitura sub/la centură” adusă cetăţenilor ţării, structura economiei naţionale (cu o pondere mare a remitenţelor) şi volumul ei (mic) ar face ca efectul acestui hold-up să fie resorbat destul de rapid, în special în condiţiile unei deschideri spre pieţe enorme mult mai performante.

 

Înseamnă oare acest lucru că ar trebui să considerăm „furtul secololui” drept un accident (cert, extrem de grav)? Ba dimpotrivă! Căci principala lovitură a fost dată în altă parte...

 

Ceea ce a fost comprimis a fost însăşi posibilitatea de a spera la o redresare şi restructurare a economiei în viitorul cel puţin previzibil... În orice proces nu contează atât situaţia incipientă, ci dinamica lui, potenţialitatea cu care porneşti la drum. Atunci când ai un Ferrari, nu prea-ţi pasă de avansul pe care-l laşi unei Lade (ţinând cont şi de faptul că circuitul este lung)... Deci succesul cursei rezidă în potenţialitatea acumulată înainte chiar de a te angaja în cursa propriu-zisă... Iar ceea ce a fost pur şi simplu pulverizat prin această „afacere” este anume potenţialitatea...

 

Pentru a vă explica mai bine metafora de mai sus, am să încep de departe şi am să vă aduc un exemplu din propria experienţă. Participam, nu chiar într-atât de demult, la o rundă de discuţii şi consultări, lansată prin intermediul BRD-ului, referitor la un proiect care îmi părea atunci destul de promiţător şi interesant. Nu voi divulga un mare secret (mai ales acum), căci s-a vorbit despre el şi în mass-media. Se studia posibilitatea creării unii mecanism financiar hibrid, care ar combina principiul de crowd financing cu acel al unui organism de creditare a micului busines şi cu acel de fond de investiţii clasic. Principalul obiectiv era atragerea unei părţi din capitalul acumulat al emigraţilor în investiţii directe în economia Moldovei.

 

Pentru prima dată am vorbit (vedeţi aici textul) despre un asemenea sistem încă în aprilie 2013. Cu atât mai entuziast am fost atunci când, câteva luni mai târziu, se lansa conceptul şi primele discuţii. Iată ce scriam eu într-un mesaj adresat echipei proiectului în noiembrie 2013:

 

Social and historic background: We address a population that has no confidence in the government and particularly in any kind of saving or investment plans that appeal to their earnings… Let’s not forget that people in our target group were misled at least twice (if not 3 times) in the very recent history:

- They were stolen by the extraction of the 50 & 100 ruble banknotes out of the circulation

- They lost all their bank savings in the hyperinflation of the early ‘90s

- They were furbished by the state during the vouchers’ privatization plan.

As a consequence all the funds raised should be 100% guaranteed (neither risk nor taxation should be associated to these fund raisings).

2. Bonds vs. saving plan: Even if the objectives remain the same, there is a strong difference in perception while you talk investment or saving. I would rather present the whole program as a saving plan with ethical add-ons (country development linked) than an investment program.

...

4. Value Proposition: In my opinion, people will only buy a product which gives 100% of security, at a slight higher reword than in their countries. There is no need to offer high rewording. (Even 5% may be high, but here I compare with the French saving plans), but the main focus of the offer should be SECURITY. Aspects linked to the development of their own country are an ethical “nice to have” alibi, but would certainly not be the key buying factor.”

 

Aş dori să atrag atenţia cititorului la perioadă. Scriam despre securitate şi lipsă de încredere la sfârşitul lui 2013, atunci când părea (cu toate turbulenţele politice ale anului) că suntem pe o cale bună, când sistemul bancar, cel puţin, începea să fie funcţional şi lumea utiliza din ce în ce mai mult infrastructura băncilor (pentru depozite, pentru transferuri, pentru plăţi şi transfer de salarii, etc., etc.). Şi aici ar trebui să ieşim din paranoia ideologică şi să recunoaştem că această stabilitate a început a fi construită încă în perioada guvernării PCRM-iştilor. Chiar şi subsemnatul avea un cont deschis la Victoriabanc (bine, recunosc că l-am închis chiar în 2013, dar nu din cauza „încrederii” sau noţiunii de „risc”)... Maşinăria, cu scârţ, dar părea să se fi urnit din loc. Existau piedici, în special din partea politicului (cu problemele care nu au dispărut nici astăzi); în pofida corupţiei generalizate, dar exista, era acumulată deja, o „potenţialitate” cu care se putea porni la drum. Aveam impresia (şi sunt convins că am dreptate) că era suficient să reglezi nişte supape, să înlături câteva baraje şi avalanşa va porni la vale şi atunci nimic nu-i va putea sta în cale...

 

Printre altele, ţin să amintesc că în toată lumea este calculat şi monitorizat un indicator, aşa-numitul consumer confidence index (vedeţi aici curbele pentru principalele zone economice: http://data.oecd.org/leadind/consumer-confidence-index-cci.htm ). Este unul din criteriile majore care caracterizează vitalitatea unei economii şi potentialitatea ei de creştere pe un termen scurt şi mediu.

 

Eu nu ştiu dacă acest indicator este calculat pentru Republica Moldova şi nici nu am intenţia să-l caut (cu atât mai mult cu cât nici încrederea mea în statisticile naţionale (hic!) nu este înaltă). Ceea ce ştiu însă este că fără încrederea cetaţeanului în sistem (a nu se confunda cu indicatorul despre care pomeneam mai sus, deşi noţiunile sunt foarte aproapiate), orice iniţiativă, de genul celei descrise mai sus, dar nu numai, este inutilă.

 

Şi anume atentatul la această noţiune de „încredere”, atât de şubredă încă în Moldova în acel 2013, constituie crima majoră a artizanilor jafului fără precedent la care am asistat în statul care se cheamă „Republica Moldova”!

 

Consecinţele? Doar câteva: emigraţia devine astăzi nu o posibilitate de a scăpa de anumite dificultăţi, ci o finalitate, un scop ultim; capital înstrăinat sau menţinut „la colţun”; de investiţii nici nu mai discutăm...; corupţie autoalimentată şi afirmată ca unicul sistem viabil de organizare a totalităţii relaţiilor în societate; activitate economică care trece la „tenebru”, etc., etc.

 

Pe bune, dacă cineva ar fi vrut intenţionat să bată capacul, anume astfel ar fi procedat...

Partager cet article
16 mars 2015 1 16 /03 /mars /2015 15:13
Săptămâna în care l-am pierdut pe Putin.

Nu cred că voi greşi prea mult dacă voi afirma că noutatea cea mai trăsnită a săptămânii este (căci melodrama e în plină desfăşurare la momentul în care scriu aceste rînduri) “dispariţia” lui Putin. Faptul că o lume întreagă îşi face griji pentru că l-a pierdut din vizor nu ar trebui să ne mire. Pe tipii de alde Putin nu trebuie să-i scapi în zona oarbă... Situaţia dată îmi aduce aminte de renumitul film Predator... Să-l ştii puternic şi fioros e una; dar să şi nu-l vezi e cu totul alta... Şi apoi această dispariţie mai ridică o întrebare nu mai puţin anxiogenă: şi dacă mâine dispare Putin, ce se întâmplă?

Până una-alta însă Putin e dat dispărut. Nu ştiu pe unde-o fi învelişul său de humă, dar cert este faptul că spiritul lui se face din ce în ce mai simţit în Moldova...

DEPUTAŢII AU VENIT DUPĂ GĂGĂUZIA: Trei deputați din Duma de Stat a Federației Ruse, Vladimir Afonskii - membru al partidului „Edinaia Rossia”, Alexandr Cetverikov și Oleg Paholkov - membri ai partidului „Spravedlivaia Rossia”, au venit la Chișinău pentru a se întâlni cu candidații la funcția de bașcan al autonomiei găgăuze. În afară de impertinenţele tradiţionale (dar aici campion absolut va ramâne Rogozin) şi lipsa de răspuns, la fel de tradiţională, a autorităţilor noastre, ar trebui să menţionăm că fiecare din Domniile Voastre, stimaţi cititori (şi contribuabili), aţi plătit pentru buna desfăşurare a vizitei lor „de lucru”, căci ei au fost primblaţi cu maşinile Parlamentului. Iar tuturor celor responsabili de securitatea statului „Republica Moldova” (inclusiv membrilor Consiliului de Securitate din care, din câte se ştie, fac parte Filat cu Lupu) le recomand să citească o mică investigaţie apărută la aniversarea unui an de la raptul Crimeii de către Rusia (accesaţi aici articolul) şi să vadă care a fost atunci rolul emisarilor ruşi...

gABURICI ŞI „POPORUL SOVIETIC” din Republica Moldova vor sărbători de 9 mai cea de-a 70-a aniversare a „Victoriei poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Cel puţin aşa au decis ei în Guvern. Să-i amintim lui gAburici, care se declară „pro-european”, că Merkel şi Cameron au refuzat să meargă la Moscova de 9 mai! Aşa că... „Tovarăşe gAburici, niatale totuşi cu care parteneri îţi sincronizezi deciziile?”!

EXCES DE EUROINTEGRARE: Probabil din exces de dragoste pro-europeană un ex-ambasador la Moscova este promovat pe post de vice-ministru de externe. Tot din prea multă dragoste pentru UE ministerul Economiei din Moldova a elaborat proiectul Hotărârii de Guvern cu privire la iniţierea negocierilor asupra semnării Protocolului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind livrarea mărfurilor în cadrul cooperării de producţie pentru anul 2015...

EUROPENII APRECIEAZĂ: Bineînţeles, acest zel nu a putut fi trecut neobservat de partenerii europeni. Ei au trimis vorbe scrise la Chişinău pline de laude. Din modestie însă, guvernanţii noştri nici nu le-au deschis... fapt apreciat (şi acesta!) de către europeni.

CĂUTAREA COMORII: Între timp, pe fundal de schimburi de amabilităţi, toată lumea caută miliardul. Toţi îl caută însă doar unul Dodon ştie unde-i! Şi comisia Parlamentară ştie, dar ea tace. Că doar n-o să caute prin buzunarul angajatorului?

LEANCĂ ŞI ACORDUL SS: Leancă tot a zis c-a zis că va zice că îşi face partid. A început deja să-i adune unul câte unul în „echipă”. Ceea ce e hilar, este faptul că fiecare din co-echipieri se declară „erou anticomunist”, deşi demisiile lor nu au venit decât atunci când ex-premierul a început a recruta. Deci, ar trebui să recunoaştem o evidenţă: există doar un singur leankist – Carpov! Restul îşi caută de carieră. La fel cum îşi căutau de carieră şi atunci când erau în campanie cu Filat şi se afişau fericiţi în poze alături de acesta. Dar înainte de partid Leancă va trebui să explice (cu siguranţă comisiei parlamentare!) de ce a semnat la 13 noiembrie 2014 Hotărârea de Guvern nr. 938-11ss (strict secretă), în baza căreia BNM a acordat, din Fondul de Rezervă, credite de urgenţă în valoare de aproape 10 miliarde de lei celor trei bănci comerciale de unde a plecat miliardul acolo unde ştie Dodon că a plecat. Nu sunt sigur că Leancă va şti cum. Iar dacă o va face, vom afla, sper, lucruri extrem de curioase.

ÎMPĂRŢEALA A ÎNCEPUT ! Acordul de constituire a alianţei tripartide (în realitate) minoritare (de ochii lumii) trebuie pus în aplicaţie. Împărţeala începe, se pare, cu CCA ! Cum credeţi, cine va câştiga « concursul » ? …

MOLDOVA ÎN RĂZBOI CU RUSIA ?: Ucraina, o ţară aliată a Rusiei, cu care întreţine cele mai calde şi mai prietenoase relaţii va plăti gazul natural 245$. Moldova, aflată în conflict armat direct cu Rusia, plăteşte doar 331,8$. „Este o realizare. Efortul depus în sfârșit a fost realizat cu succes. Securitatea energetică este asigurată. Prețul convenit este de 331,8 dolari pentru mia de metri cubi. Este o realizare. Vom fi categorici în discuțiile cu ANRE ca această recudece de preț să se regăsească și în buzunarele oamenilor”, declara ministrul Economiei Andrian Candu în noiembrie 2014. Găsiţi eroarea !

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Care şi cum. Invăţătorii merg la lucru 10 km cu brişca (pe când poliţiştii cu BMW-ul). Alţii, mai puţin norocoşi, îşi iau lumea-n cap şi pornesc la lucru în Europa. Pe jos. Dar la Prut sunt prinşi şi băgaţi la dubă... Ca la sovietici. Alţii, mai norocoşi, scapă. Şi mor de gripă.

Cam atât am avut să vă spun... Vă doresc tuturor o săptămână cât mai frumoasă. Şi vă mai doresc să-l găsiţi pe Putin. În orice stare nu vi l-aţi dori, dar să-l găsiţi în Rusia. Şi cât mai puţine noutăţi putineşti la noi acasă. Căci no news – good news.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Partager cet article
9 mars 2015 1 09 /03 /mars /2015 10:35
Săptămâna evidenţelor rău camuflate

Iată stau eu acum şi încerc, dragii mei, să vă zic ceva şi despre săptămâna care a trecut… M-aş apuca de plete şi aş începe a mă văicara, dar nu-mi vine. Şi nici nu cred că ma veţi crede. Totuşi lumea se vede prin ochelarii pe care ţi-i pui, iar eu azi sunt în duşii cei buni. Literalmente, sunt dus de-acasă (de la toate casele !) pierdut undeva în munti şi încerc să mă conving de faptul că ceea ce se întâmplă în ţara mea e reparabil… Dar de fapt nu pot scăpa de gândul că nici catastrofă nu mai este : e ceva care a depaşit acest stadiu. E un delirium tremens total ! De aceea nici a boci nu-ţi mai vine, ci pur şi simplu… a chiui din răsputeri, aşa cum n-ai chiuit niciodată în viaţă, să-ţi faci plămânii şi gâtlejul petică !

Doar imaginaţi-vă un astfel de flash mob : toţi moldovenii câţi au mai rămas, oriunde nu s-ar afla, să chiuie din răsputeri în acelaşi moment ! Ah ce performance ar mai fi ! Mai ştii, poate măcar asurzeşte vre-un ciocoi din acei de care nu putem scăpa şi gata… măcar atâta folos…

N-am să mă lungesc mult astăzi… Iată ce mi s-a părut semnificativ în săptămâna care a trecut :

MARŢIŞOR: Există lucruri sacre de care nimeni nu îndrăzneşte să se-atingă. Şi acest lucru insuflă speranţă. Festivalul « Mărţişor » an de an ne aduce în ţară cei mai buni şi mai valoroşi artişti (cel puţin pe ai noştri). Anul acesta a demarat a 49-a ediţie a festivalului. Vorba cântecului : « cât există ceva sfânt… ». E o sărbătoare frumoasă ! Fiindcă ea nu celebrează o zi în care cineva a învins pe cineva, o vărsare de sânge sau un masacru edificator. E pur şi simplu prima zi din primăvară. Felicitări tuturor !

În rest… tristeţe…

NEMŢOV : Fără îndoială, asasinatul lui Boris Nemţov a fost subiectul major al săptămânii care s-a scurs… nu cred că există cineva care să nu fi scris despre această crimă. De aceea nu voi veni cu « analiza » mea, în plus la tot ce aţi citit până acum. Oricum adevărul nu-l vom cunoaşte niciodată… Dar două gânduri am să vi le pun negre pe alb : Primo: pentru toţi acei care au susţinut sus şi tare că Putin nu are niciun interes în a-l elimina pe Nemţov nu am decât un sfat : wait and see. Secundo : Oricare nu ar fi adevărul şi oricine nu ar fi asasinul, veritabilul responsabil şi vinovat este şi va rămâne Putin şi regimul său.

MĂTĂSARU : Mătăsaru a primit 2 ani (cu suspendare, din fericire). Exact aceeaşi sentinţă a primit-o şi Creţu, ţapul ispăşitor al « vânătorii domneşti ». Aşa-dar, acţiunea lui Mătăsaru a fost egalată cu un omor fără premeditaţie… « De ce i s-au dat lui Mătăsaru 2 ani ? Din cauza la o p…ă ! » Eu totuşi consider că avocatul a fost unul rău. Explic : dacă Lupu zice că ceea ce arată el în Parlament semnifică «a schia », atunci eu insist că Mătăsaru a fost condamnat pentru că a exibat în spaţiu public o… ciupercă ! Phallus impudicus nu este decât o specie biologică ! În altă ordine de idei, mă interesează dacă Lupu a depus plângere la poliţie pentru atentă la demnitatea Domniei sale. Şi dacă e să dezvoltăm acest fir până la capăt şi să revenim la cauză, insistând în continuare (iar eu chiar insist ! dacă tot a fost acceptat « datul în schiuri » de la Lupu) că Mătăsaru a lipit o ciupercă, atunci… cine e « P…a » ?!!! Căci omul zice că din cauza ei a primit 2 ani ! Lupu, care nu a depus plângere, dar s-a simţit lezat ? Poliţistul, care nu ştie biologie ? Sau judecătorul, care nu ştie legile ? Gluma-i glumă, dar cazul e grav ! Într-o ţară în care Pussy Riot erau băgate la zdub în 2012, în 2015 era împuşcat Nemţov !

Şi încă un aspect: figurina lui Mătăsaru probabil nu ar fi meritat mare atenţie. Dar acţiunile organelor represive au ridicat-o la statut de artă !

„Angajamentul social şi autosuficienţa artefactului – iată două mecanisme care permit înfruntarea cu media şi puterea.” Viktor Misiano interviewat de Vasile Ernu, "Intelighenţia rusă azi" (Cartier, 2012, p.191)

Iar arta (şi dragostea !) este mult mai subversivă decât oricare glonte. Au dreptate acei de « sus » atunci când se tem de Mătăsaru!...

gABURICI ŞI BACUL: Ziarul de Gardă ne aduce în aceste zile citeva ne-“lamuriri” referitor la CV-ul lui gAburici. Şi aflăm că gAburici e prea posibil să nu fi luat nici bacul ! De la un ins ieşit de pe băncile MGIMO-ului, (orice nu am crede despre această şcoala, şi pe bună dreptate, dar MGIMO e o şcoală serioasă) ajungem la unul care este… practic inalfabet ! Ce ziceţi de mahmureala de azi după beţia plină de speranţe de până acum ? Şi încă ceva : Maia Sandu se pare că este în continuare în Guvern. Marea luptătoare pentru ridicarea nivelului bacului… Iar şeful ei pur şi simplu nu-l are, ori îl are, dar naiba ştie cum anume… Să vedem cu ce « ruşine » va putea ea promova « reformele » ei mai departe. O cameră ceva pentru cabinetul de miniştri ? Ah, uitam : ei tocmai au restricţionat recent accesul camerelor în Parlament…

Cam atât. Voi pune punct aici. Nu că nu s-ar fi întâmplat şi alte lucruri (numai gajul clădirii palatului feroviarilor cât face !), dar… mă duc să chiui ! poate mă voi simţi mai… liber.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Partager cet article
2 mars 2015 1 02 /03 /mars /2015 12:49

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

sinteza sapt 2015-02-27

 

Săptămâna care a trecut a fost o săptămână a confirmărilor. Tot ce au făcut guvernanţii din umbră şi jujuca lor, gAburici, nu au fost decât nişte confirmări a ceea ce am aflat sau bănuit în săptămânile precedente. Cum ai sta pe malul mării şi urmări cum se scufundă o navă în larg. Nava se duce încet, dar sigur, la fund. Vezi oameni cum se îneacă. Naufragiu în toată legea... Şi nu poţi face nimic în afară de a da din mîini isteric şi a striga cât te ţin plămânii… Dar asta nu schimbă mare lucru… Şi nici asta nu ar fi chiar catastrofic, dacă nu ţi-ai da seama că eşti legat cu o funie de acea navă şi că, inevitabil, te va trage la fund... acuş-acuş...

 

PROTESTE ? PROTESTE ! Cam aşa cred că s-au simţit şi acei care au ieşit în piaţă să protesteze. « Vrem leul inapoi! »… « Vrem ţara înapoi! »… Iar alături, în Piaţa MARII ADUNĂRI NAŢIONALE!, era sărbătoare. Masleniţa... Se ardeau momîi. Cu chiote şi vodcă.

 

IOHANNIS ÎN ŢARA MINUNILOR : Despre vizita Preşedintelui României nu aş avea ce să vă spun mai mult decât aţi citit. O simpla vizită de protocol care îşi are semnificaţia doar din punctul de vedere al statutului ei şi momentului ales. România ne este mai mult decât un prieten. Nu neapărat în sensul celor spuse de Iohannis (el făcea, tradiţional, referinţă la cultură şi limbă). Ce ţară ar mai continua să ne susţină în pofida tuturor înjosirilor din partea guvernanţilor noştri de diferite ranguri la care este supusă permanent ? Dar România mai continuă să ne susţină… Şi încă ceva: Iohannis a zis : « Tineri precum cei pe care i-am întâlnit la Universitatea din Chișinău vor conduce, peste ani, Republica Moldova în marea familie europeană ». Traducere din limbajul diplomatic : « De la guvernanţii actuali nu mai avem ce aştepta ».

 

NUMIRILE EPOCII gABURICI : Săptămâna trecută vă spuneam că niciodată în istoria Moldovei (nici măcar la comunişti !) nu am avut un guvern cu atâtea conflicte de interese şi numiri dubioase… Ei bine, săptămâna care a trecut am avut şi două confirmări cât se poate de elocvente (povestea cu consilierul – partener de afaceri şi efemerul şef al BRI-ului)… În alt reportaj, Rise vă prezintă încă o mică parte din aceste scheme…

 

gABURICI ÎN EUROPA? În timp ce presa europeană se arată îngrijorată, dacă nu pesimistă rău referitor la vectorul European al Moldovei, postişa noastră naţională pleacă la Bruxelles. Diferenţa faţă de Guvernul precedent este uluitoare : Leancă pleca cu avioane întregi de jurnalişti. Acesta de azi a mers încolo aproape pe ascuns… Aflată (din motive personale !) la Bruxelles, jurnalista „Ziarului de Gardă”, Alina Radu, a fost la conferinţa de presă comună a Preşedintelui CE, Donald Tusk cu gAburici. Iată ce a scris pe o reţea de socializare : « Am fost singura jurnalistă de la Chişinău prezentă, am adresat o singură întrebare la care premierul nu a răspuns. Înteleg să fi fost 10-20-30 de jurnalişti, dar aşa - una singură. Desigur că după asta mi-au apărut şi mai multe întrebări. Fără răspuns.».

 

MODIFICARE SENSIBILĂ : O singură frază modificată în programul lui Leancă, şi textul devine programul lui gAburici. Frază care spune dacă nu tot, atunci foarte multe : La capitolul "Politică externă", Chiril gAaburici a modificat sintagma "menţinerea relaţiilor cu statele membre ale CSI" în "dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor cu statele membre ale CSI". De unde, respectând o logică firească a lucrurilor, ne aşteptam la declaraţii referitor la ieşirea definitivă a Moldovei din structurile CSI, iată-ne întorşi stânga-mprejur… Halal de-aşa „integrare europeană”(de azi înainte, în context cu Guvernul, ghilimelele sunt obligatorii...)!

 

TIMO(f)TI LA KIEV ŞI AMENZI LA CHIŞINĂU : Preşedintele nostru merge să participe la Kiev la aşa-numitul „Marş al Demnităţii” organizat pentru a celebra un an de la EuroMaidan. La Moscova se organizează o contra-manifestaţie. La Chişinău, anti-Maidanul a eşuat lamentabil, dar un tip care a afişat un text cu cunoscutul refren « Putin Hu…lo ! » în preajmă a fost amendat. Probabil pentru exces de demnitate.

 

MERELE ŞI RUSIA : Rusia anunţă ca va permite câtorva firme din Moldova să importe mere. Rusia, din mărinimia ei imperialistă ştie să facă dreptate slujitorilor fideli. Ori nu mai au ce mânca? Ori au înţeles că un embargo e cel mai eficient mijloc de a îndepărta definitiv o economie ? Cu atât mai mult cu cât apar informaţii precum că România devine primul partener comercial al Moldovei. Scandal, Dom’lor ! Trebuie de luat măsuri. Drept rezultat, Dodon mai are o şansă să se prezinte în postură de erou…

 

LEANCĂ PLEACĂ DIN PLDM : „În sfârşit!”, am zice noi, dar oricum acest lucru nu schimbă multe în esenţă. Deşi formele deseori contează mult. Iar Leancă a reuşit să devină o vitrină luxoasă a Moldovei pentru occident (mai bună nu am avut în scurta noastră istorie) şi chiar şi în interior are destui simpatizanţi. Da, putem zice orice despre Filat şi arta lui de a-şi “kidani” partenerii, dar scrisoarea de la PPE nu este un fals, chiar de-i scrisă hăt prin septembrie. Şi nici faptul că Iurie Leancă a fost Prim Ministru pe timpurile când se iscăleau afacerile cu „aero-bank-ul” nu poţi să-l ştergi. Poţi zice orice, de exemplu să recunoşti că nu ai dispus niciodată de pârghii suficiente pentru a guverna eficient, dar nici să te prezinţi drept « rebel » în aceste condiţii nu prea ai cum… Dar la noi « electoratul » are memorie scurtă şi înghite tot. Verificat de atâtea ori ! E drept că anume Leancă a fost acela care a vorbit despre anchetatori străini şi tot el a insistat până la ultimul moment pentru a găsi o înţelegere cu PL-ul. Printre atuurile sale sunt şi regimul liberalizat de vize împreună cu Acordul de asociere cu UE, desi aici nu ar trebui să uităm şi de factori externi mai mult decât favorabili (cred că ar fi fost semnate cu oricare alt Prim-Ministru). Acum să vedem ce brânză de peşte va naşte ex-Premierul (şi ex-diplomatul sovietic) : un partid de stânga ? de centru ? de dreapta ? un membru potenţial al PPE-ului european, care cu siguranţă îl aşteaptă ! Eu unul mă gândeam, ţinând cont şi de mijloacele enorme financiare necesare pentru a demara un proiect nou politic, că Leancă se va alătura la vre-o mişcare politică existentă. Apariţia a încă unui actor „pro-european” pe eşichierul politicii moldoveneşti nu-mi pare o veste bună pentru ideea realizării „integrării proeuropene”... Prea mulţi la metru pătrat...

 

NUMAI SĂ ÎNCERCE ! Şi Voronin e mare şi tare ! Nu doar pune condiţii, dar şi ameninţă! Din toate posturile pe care şi le doreşte (Curtea de Conturi, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Consiliul de Observatori al Companiei publice Teleradio-Moldova etc.), niciunul, într-un stat normal, nu ar trebui să fie conotat politic ! Dar Moldova este totul în afară de « ţară normală »… Mai mult, dacă e să-l credem pe Alexandru Tănase, în deal-ul cu PCRM-ul a mai încăput şi un post de judecător la Curtea Constituţională…

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL ? Încearcă să se dumirească cu ce-a rămas. Afacerea cu băncile încă nu a luat sfârşit. În urma operaţiunii strălucite cu manipularea cursului valutar, băncile au stors din cetăţeni sume uriaşe de bani, concomitent sărăcindu-i şi altfel, căci preţurile la toate produsele au continuat să crească şi nu se prea prevede să scadă… Ca să înţelegem mai bine imensitatea celor întâmplate în R. Moldova, vă propun un mic calcul. Pornind de la această constatare, adusă în „Frankfurter Allgemeine” : „The damage caused to dominant Moldovan banks is reaching 1,33 billion Euros – this is equal to one fifth of the annual GDP of a country with a population of 4 million inhabitants.” şi raportând suma „furată” la PIB-urile câtorva ţări-referinţă p/u 2014 obţinem:

 

SUA: 3483,3 miliarde de $

Germania: 764 miliarde de $

Franţa: 580,5 miliarde de $

Marea Britanie: 569,5 miliarde de $

Rusia: 411,5 miliarde de $

România: 40,5 miliarde de $

 

Acum mă întreb: ce s-ar fi întâmplat în aceste ţări dacă o hoţie de asemenea proporţii ar fi fost demascată (în afară de Rusia, bineînţeles) ? şi ce se întâmplă la noi?...

 

Cam astea am avut să vă spun. Au fost multe de comentat în această săptămână şi cred că am mai lăsat (deliberat, până nu mă lămuresc şi eu) câteva « ştiri » deoparte. Dar ajung şi atâtea. Mai mult, vă doresc ca săptămâna viitoare să aveţi şi mai puţine. Căci « no news – good news »...

Partager cet article
19 février 2015 4 19 /02 /février /2015 10:28

Aşa e că sătulul nu-l crede pe cel flămând? Pentru a confirma veridicitatea zicalei, pentru că nu tot ce se consideră înţelepciune populară poate trece testul la veridic (de exemplu: „decât cu un prost la câştig, mai bine cu un deştept la pagubă” – stupid, nu?), e de ajuns să schimbi statutul social. Pentru o vreme. Pa cât posibil mai scurtă, în cazul că faci parte dintre sătui. Mai rău când la capătul experimentului vezi că drumul de întoarcere la condiţia iniţială este blocat... şi te descoperi în situaţia permanentă a celui care nu este crezut..., Aureliu Busuioc, Pactizând cu diavolul (Cartier, 2013, p.106)

Noroc de acela l(u/i)ngău care a prins rădăcini în Parlament şi care, vezi bine, nu-şi schimbă năravul cu una cu două (deşi aici depinde dacă mai adăugăm sau nu ceva după, să zicem « una sau două milioane » ?), căci îşi poartă bine şi ierarhic sus numele… noroc ziceam de acela care-şi schimbă părul (din palmă ?) şi care ne mai înnoieşte cunoştinţele în materie lingvistică… măcar cu atâta ne-am ales : acum ştim ce înseamnă să fii « dat cu schiurile », no, că este totuşi o diferenţă între a scrie negru pe alb, fie şi doar pe blog, un spaţiu desacralizat, asta dacă e să presupunem desigur că a mai rămas ceva sfânt prin alte părţi, comparaţi: « m-a futut » şi « m-a dat cu schiurile », fiţi de acord, amorul propriu suferă mai puţin de pe urma metaforei, fie ea şi de prost gust. la atâta « dat cu schiurile » am trebui să fim şi noi nişte campioni olimpici ceva, ca Lindsey Vonn, pe care, cu toată sinceritatea machistă de care poţi da dovadă, chiar că ai « da-o cu schiurile », dar această schiere face parte din fantasme inocente în comparaţie cu schiatul bădăranilor din Parlament, către care nu poţi decât striga cu un strigăt de acela de extaz orgasmic : « ВОН !!! », şi anume ruseşte, căci ei doar de scripca moscălească înţeleg…

Quentin_Massys.jpgSă faceţi sport!, ne spun ei, acei care-şi au tabieturile pe la Courchevel, să schiaţi, căci şi noi schiem, iar dacă ceva nu vă merge bine, să ştiţi că numai voi sunteţi de vină. înseamnă că nu daţi din beţe suficient de energic şi cu amplitudinea necesară. de nu aveţi salarii mari, voi sunteţi de vină, de nu sunt doftorii accesibile, tot e din cauza că boliţi prea des, chiar şi economia e în recesiune doar din cauza că nu trimiteţi suficiente « remitenţe », ce mai umblaţi cu văicăreli aiurea?, ne zic şi alţii, din tagma politrucilor in corpore. munciţi, daţi din beţe, ia hai să vedem câte beţe aţi pus ? aaa nuuuu, nu din alea, nu ziceam eu că vă sunt sucite rău minţile ?... mens sana in corpore sana! în înţelesul lor se citeşte exact invers: dacă nu ai corpore sana atunci să te cauţi la mens, probabil de acolo îţi vin toate problemele. Dacă nu mai aveţi pâine, să mâncaţi prăjituri!

Iată-i că discută aprig în ditamai Parlament cine e să ne fie Prim-Ministru şi o armată întreagă din acei care nu se vaicără fac haz de necaz de un măscărici pus acolo de formă, dar sărmanul nici formă nu prea poate să-şi dea, căci formele sunt deţinute de alţii... o postişă precum am mai avut, (şi mai avem şi în altă parte, în alt palat, acel al Preşedinţiei), dar cel puţin precedentul, scos din cursă, avea ceva formă, cel puţin pentru acei din afară, de i se aduceau ofrande din acelea de care nu se mai găsesc la nici o casă de schimb din ţară. ah, nătărăilor, cum aţi dosit toţi dolăraşii şi eurişorii de noi, călăuzele măreţe ale voastre, prin voi ajunşi călăuze, prin noi ajunşi măreţe... ia să vă mai scotociţi buzunarele! întru binele ţării, nu al nostru, noi, sori ai acestui meleag! L'État, c'est moi! e o formulă desuetă. renunţăm la titlul de rege, noi nu pretindem la atâta, de altfel nici nu am şti cum să-l împărţim, acest titlu onorific, rex honoris causa, şi ne limităm la luciul aurului, care, precum bine vă spune mitropolitul, e „ochiul dracului”, aşa că să nu ţineţi mult de el, să ni-l daţi nouă, cămătarilor zilelor voastre, la păstrare, la un loc sigur: HSBC de exemplu, şi veneraţi-ne! căci noi vă mântuim de păcate! acum şi pururea şi-n vecii vecilor! Amin!

Imagine: Quentin Metsys, « Cămătarul şi soţia lui »

Vezi aici Alerta Oranj 1  (12 ianuarie 2013)

Vezi aici Alerta Oranj 2 (8 martie 2014)

Partager cet article
16 février 2015 1 16 /02 /février /2015 12:20

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

sinteza-sapt_2015-02-13.png

 

Am să vă deschid o mică taină a procesului de producere: trama sintezelor de vineri o construiesc pe parcursul săptămânii. Si dacă textul propriu-zis se scrie în ajun, linkurile pentru el se aleg şi se adună bobiţă cu bobiţă, zi după zi.

 

La o adică, nici nu ar trebui să vă intereseze prea mult acest lucru, dacă nu aş fi chiar eu acela care ar avea nevoie de această digresiune pentru a mă justifica. Iată ce am păţit azi: deschid deci fişierul în care am adunat linkurile spre noutăţile care mi-au părut mai relevante şi mai interesante din săptămâna care a trecut şi... mi-am dat seama că, anume pentru această săptămână, am migălit degeaba. Că nu mai sunt bune la nimic, că nu mai contează niciunul din ele...

 

Tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat joi, bifând, cum ai da peste tot ce s-a întâmplat în ultimile zile cu un marker negru şi gros, toate evenimentele de mai înainte...

 

Şi cum am muncit în dodii toată săptămâna care a trecut, nici textul care urmează (dacă nu ar fi fost terminat deja imediat după titlul său) nu va mai fi ca celelalte. Dar dacă aş rămâne doar eu cu dodiile mele, tot n-ar fi chiar rău pentru nărod...

 

Dar teamă mi-e că acelaşi sentiment (şi nu doar de o singură săptămână) îl are şi nărodul... Că orice n-ar face – e în dodii.

Nu ştiu cum vă simţiţi Domniile voastre astăzi (când e vineri în calendar), dar eu unul sunt asomat (când e joi noaptea) de această zi extrem de încordată şi de o importanţă determinantă pentru viitorul ţării în raport cu care ne definim cu toţii...

 

LA MINSK NU S-A DEZLEGAT ÎNCĂ NIMIC: Recunosc: am avut emoţii mult mai mari aşteptând, pândind, iscodind, scotocind, încă în plină noapte rezultatele negocierilor de la Minsk, decât votarea Guvernului din Parlament. Săptămâna trecută vă scriam despre Merkel şi Hollande care s-au luat de mână şi s-au pornit să facă „pace” în Ucraina... S-au pornit când au înţeles că americanilor le cam crapă răbdăul şi că sunt gata să livreze arme letale ucrainenilor. De obicei, în asemenea situaţii pierde acela care cere să înceapă negocierile. Problema este că nici Merkel, nici Hollande nu prea au ce pierde (pentru moment). Poate anume din această cauză şi s-au grăbit: cât încă nu au nimic de pierdut. În schimb, acela care are totul de câştigat este Putin (eu zic bine „Putin” şi nu „Rusia”). Ucrainenii au de pierdut practic totul şi oricum. Nu ştim încă ce s-au înţeles anume „normanzii”, dar chiar în ora care a urmat încheierea discuţiilor, ruşii s-au grăbit să anunţe că Franţa le va livra Mistralul... Just business and nothing personal? Francezii nu confirmă pentru moment, dar nu este exclus... Acum, chiar şi cu încetarea focului nu-i nimic sigur. Acorduri au mai fost, dar nu prea au ţinut. Dacă tot s-au înţeles pentru ceva, de ce nu din chiar momentul semnării? La ce să aştepte tocmai trei zile? Să mai „corecteze frontul”? Nu-i destul cât l-au corectat în zilele care au precedat întâlnirea la Minsk?

 

Şi noi în toată povestea asta? Pentru noi nu există decât o singură regulă: ceea ce e bine pentru Putin e rău pentru noi. Mai ales în situaţia unei vulnerabilităţi totale şi absenţei celei mai neînsemnate iniţiative de a securiza spaţiul pe care îl numim „Moldova”... Ce să mai? Noi nici guvern nu avem...

 

LA CHIŞINAU NU S-A LEGAT ÎNCĂ NIMIC: Am urmărit o transmisiune live şi de la şedinţa Parlamentului de ieri... Dacă e să admitem că suntem raţionali şi întregi la minte, atunci ar trebui să ne întrebăm cum de am putut crede că ieri Guvernul Leancă ar fi putut fi votat. Voronin e prea bogat să fie cumpărat într-atât de uşor şi funcţii „cu potenţial” nu i s-au dat (cel puţin nu s-a declarat nimic public). PL ar fi devenit ridicoli dacă ar fi votat pentru un Guvern din care au fost excluşi. Unii zic că acest scenariu a fost pus la cale anume pentru a scăpa de Leancă. Din păcate, declaraţiile lui Filat şi ale lui Lupu par mai mult să confirme acest scenariu... Am văzut azi chiar şi un text cu un „candidat” nou (absolut neaşteptat!).

 

Alţii, văd în rateul votului de ieri o oportunitate de a relansa negocierile pentru a constitui o alianţă tripartită. Ghimpu a propus (în stilul său husăresc) să reînceapă negocierile chiar de la tribuna Parlamentului, Leancă pare şi el convins de necesitatea unor negocieri... Să vedem. Oricum, vânzoleala respectivă cu constituirea unei alianţe tripartite seamănă din ce în ce mai mult cu o rezistenţă organizată împotriva unui proces de integrare europeană. Or fi interesele clanurilor mafiote la mijloc ori geopolitica, ori ambele, esenţa lucrurilor nu se schimbă. Partide care au făcut campanie electorală sub egida vectorului european s-au dovedit a fi... dar să încerc să rămân decent, măcar în scris.

Partager cet article
19 janvier 2015 1 19 /01 /janvier /2015 21:15

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

sinteza-deschide-2014-01-16.png

 

CHARLIE ESTE VIU! Asasinii au început într-o redacţie şi au sfârşit-o într-o tipografie... Ironie à la Charlie. Vineri, cu asaltul concomitent al forţelor de elită, a luat sfârşit partea „spectaculoasă”, urmărită de o lume-ntreagă în direct, a ororii din Franţa... Duminică, Franţa a ieşit în stradă! Nimeni nu va putea şti cu exactitate câţi au fost. Poliţia a recunoscut că nu este capabilă să aducă estimaţii, fiind depăşită de amploarea manifestărilor. Oricât de ironic nu ar suna ceea ce voi spune, şi anume în raport cu Charlie Hebdo, laici până şi în măduva oaselor, dar e posibil ca moartea celor 17 să fi însemnat o adevărată mântuire pentru o Franţă debusolată, cu moralul la pământ, cu un sentiment cultivat continuu al inferiorităţii şi cu o culpabilitate istorică care se tot acumulează an dupa an, cu nişte politicieni înglodaţi într-un anacronism absolut... Francezii şi-au redescoperit une raison d’être! La fel precum românii îşi regăseau o revoluţie demnă de destinul lor cu afacerea Roşia Montana. În aceste zile, valori uitate şi spălăcite în atâtea discursuri fără noimă până la transparenţă totală, au re-căpătat culoare! Ce păcat ar fi să nu se aleagă nimic din ziua de 11/01! Ce energie a fost coagulată! Câtă speranţă se degajă! Şi cât de periculoasă este această situaţie...

 

ŞI LENIN ESTE VIU Noutatea nu a fost o bombă. PLDM şi PD au început negocierile cu PCRM. Are dreptate doamna care se lăuda pe Facebook (acesta era bilanţul ei al anului!) cu colecţia de migdalii pe care i le-a adus 2014: PL-ul este formaţiunea care permanent şi-a modificat mesajul. Ei au propus în permanenţă noi şi noi soluţii (nu mă apuc să afirm dacă sunt bune ori ba), după cum observă judicios şi Mircea V. Ciobanu, care nu prea a fost tandru cu această formaţiune, pe Facebook: deocamdată se creează impresia că singurii care nu vor să cedeze nimic, singurii care nu şi-au revizuit nimic din poziţia iniţială sunt democraţii şi liberal-democraţii. Ori poate au cedat ceva şi eu nu am memorat? Dar fără asta – ce fel de negocieri? Să mai amintim şi de faptul că PL a fost formaţiunea care a cerut transparenţă totală în negocieri de la bun început: să fie prezentă presa, apoi societatea civilă, apoi reprezentanţi europeni... Tind să cred că nu am greşit mult atunci când, în martie 2013, spuneam că negocierile astea seamănă mai mult a... Сходняк. De aceea nu ar trebui să ne mire alianţa lor cu PCRM-ul. Hoţ cu hoţ se înţelege oricând. Cine sunt acei care ar putea să schimbe ceva? Occidentalii! Dar pentru ei e suficient să se asigure că noua coaliţie se va opune Rusiei. Voronin ori ba, hoţ ori nu, totul e să-i asiguri că eşti anti-Putin. Şi atunci it’s in the pocket! Există o mare diferenţă între a dori o Moldovă în Uniunea Europeană şi a nu-l dori pe Putin în Moldova. Dar exact acelaşi lucru îl vrea şi Putin: el nu vrea neapărat Moldova. El nu-i vrea pe europeni în Moldova! Totul este deci perfect setat pentru noul harbuz: nici PD, nici PLDM, nici PCRM nu doresc în Europa (ce să facă un hoţ în UE? Să-i judece? Nu i s-au confiscat lui Plahotniuk 70 de mln? Vorba motanului: „Таити, Таити... Нас и здесь неплохо кормят...”), dar sunt gata să-i asigure pe europeni că nu vor cu ruşii... şi să păstreze un status quo.

 

UCRAINA ARDE DIN NOU Evenimentele tragice din Franţa (dar şi din Nigeria, dar şi din Pakistan) cad la ţanc pentru Rusia. Este adevărat că ruşii au avertizat de nenumărate ori occidentul despre pericolul islamismului fundamentalist... Dar la fel de adevărat este şi faptul că de îndată ce a apărut o ferestruică (o întâlnire la nivel înalt programată pe 15/01 a fost amânată), ruşii au început ofensiva în Donbass. Luptele şi-au recăpătat intensitatea. Sunt omorâţi civili. Ucrainenii vor încerca să reediteze Parisul... Je suis Volnovakha...

 

DECORAŢII DE LA VLADIMIR Dorin Recean și Ion Bodrug au primit migdal de la Mitropolitul Vladimir. Ce să zic? Atunci când ofiţerul Nicolae Cantarean înmânează decoraţii, înseamnă că are pentru ce... Ca să nu mai pomenim de laicitate şi restul balamuclui...

 

PUTIN NU VA FI LA AUSCHWITZ Cel mai mare antifascist din lume nu va merge la Auschwitz. Ce să caute el cu... „fasciştii”?

 

РОГА И КОПЫТА În precedentele sinteze tot am făcut trimiteri la Ilf & Petrov, iluştrii autori ruşi... Devine jenant, dar voi fi obligat să ma repet: realitatea depăşeşte ficţiunea. Nişte contabili de la BEM au fost arestaţi. Eu nu zic că nu trebuiau arestaţi. Conform scenariului, cineva trebuie arestat.

 

EI AŞTEAPTĂ REZULTATELE NEGOCIERILOR Eu mai cunosc cel puţin o persoană care aşteaptă cu nerăbdare rezultatele negocierilor. E Vitalie Burlac. De rezultate (nu de lege) va depinde dacă iese el de la răcoare ori ba. Pariez că-i plac harbujii.

 

PARIS? UCRAINA? ... MOLDOVA!!! La noi se trag focuri în plină stradă. La Bălti - o tradiţie naţională. Se trag focuri în pădure. La vânătoare: o altă tradiţie naţională. Se ameninţă cu pistolul în gări. Asta e din filme, dar riscă să se înrădăcineze şi să devină tradiţie naţională...

 

ŞI POPORUL? CE FACE POPORUL? Se lecuieşte după sărbători. La doftori. Din China. Acum totul vine din China...

 

Şi voi mai întrebaţi de ce lumea crede în Putin?...

Partager cet article
13 janvier 2015 2 13 /01 /janvier /2015 11:16

TEXT SCRIS PENTRU  DESCHIDE.MD

 

je-suis-charlie.jpg

 

La ora la care scriu acest text asasinii mai sunt încă în libertate. Azi dimineaţă urcam în linia mea de metro. Care îşi are staţia terminus la Montrouge. Puţină lume. Linişte de... mormânt precum nu am mai văzut. Trenul avansa greu. Se anunţă că există probleme tehnice. Deschid telefonul să mai citesc din ştiri. Aflu că la celălalt capăt al liniei încă un poliţist a fost împuşcat...

 

CUM AM DEVENIT CHARLIE Ieri, când am aflat despre teribilul atentat din incinta redacţiei săptămânalului satiric Charlie Hebdo, am fost şocat. Dar încă nu eram Charlie. Apoi am început a căuta informaţie şi detalii despre cele întâmplate. Am văzut ceea ce nu credeam să văd vreodată aici, la Paris. Am văzut un act de barbarie pură, căruia nu-i găseşti loc nici pe un câmp de bătălie pe timp de război... Şi am fost oripilat, revoltat, indignat. Dar încă nu eram Charlie. Apoi m-a împins păcatul să intru şi să citesc varii comentarii pe net şi reţele de socializare...

 

Şi am devenit Charlie!

 

Câte nu mi-a fost dat să citesc... Gogomănii de tot felul: islamofobie, şovinism, rasism, război între religii, război între civilizaţii chiar, chemări (voalate cel mai des) la deportări (nu mult şi ajungem la „Franţa pentru gali!”...), ori altceva: „De ce nu ne vreţi pe noi? Luaţi emigraţi români în loc de arabi!”... Dar de faptul ca Charlie Hebdo şi-au făcut-o cu mâinile lor aţi auzit?

 

Acei doi monştri pe care îi caută o Franţă întreagă sunt cetăţeni francezi, s-au născut în Franţa şi au crescut în Franţa, educaţi de sistemul francez de învăţământ... Pe unul din poliţiştii omorâţi à bout portant îl chema Ahmed Merabet... Nu prea are consonanţă creştină... Dar nu vă miră faptul că extrema dreaptă, albă şi creştină, din Franţa nu prea suferă de ameninţări? Poate deplasăm discuţiile în alte dimensiuni?

 

Da, mă cheama Charlie! Et je les emmerde!!!

 

ŢARĂ FĂRĂ CETĂŢENI: Au fost publicate datele preliminare ale recensământului. Nu voi comenta aiurea ceea ce probabil aţi citit deja. Că suntem cu 450.000 mai puţin, că ar fi doar 300.000 de moldoveni în străinătate, că am avea un decalaj (de sute de mii!) enorm între datele recensământului (copii inclus) şi numărul alegătorilor (fără copii), că noţiunea de etnie este una pur politică astăzi, încât unii se identifică drept moldoveni iar alţii – români, de parcă aceste două noţiuni ar fi antagoniste, despre toate acestea aţi citit deja. Dar... ştiţi în ce perioadă teritoriul nostru a pierdut din populaţie în proporţii similare (1/3, dacă e să fim exacţi)? În acei zece ani cuprinşi între 1940 – 1950. Din fericire, hecatomba demografică nu mai este cauzată de urgiile acelor ani şi nu se soldează cu sute de mii de morţi, dar pentru ţară, statistic vorbind, situaţia este comparabilă. La o distanţă de doar 50 de ani, noi am pierdut de două ori câte o treime din populaţie... Câtă vitalitate trebuie să aibă un popor pentru a supravieţui?

 

Şi, la nivel mai pragmatic, cum gestionezi o ţară fără a şti câţi cetăţeni ai? Eu unul nu ştiu...

 

Un stat care nu ştie şi nu e în putere să-şi numere cetăţenii nu mai poate exista sau poate că nici nu mai merită să existe. Cetăţeanul unei ţări este, de fapt, pulsul acestei ţări. Când statul, puterea care conduce şi reprezintă această ţară, nu mai ştie să-şi ia propriul puls, înseamnă că instituţiile sale au intrat într-o stare avansată de degradare. El se află poate chiar în moarte clinică, însă nimeni nu a constatat încă acest lucru., Vasile Ernu, Sînt un om de stînga (Cartier, 2013, p.108)

 

INVESTIŢII ÎN JUSTIŢIE Vă mai aduceţi aminte de milioanele primite de la occidentali (se pare că erau 70 !!!) pentru a scăpa de corupţie în justiţie? Americanii cică ne-au instalat un sistem care atribuie la întâmplare dosare judecătorilor. Ei, să ştiţi că băieţii noştri şmecheri l-au spart! Îşi atribuie ei dosarele cum trebuie. La „întâmplare”. Dar aşa cum trebuie cuiva să se întâmple.

 

AUDIT ŞUGUBĂŢ La fel de „cum trebuie” par a fi făcute auditele şi la cele trei bănci suspectate de a fi implicate în maşinării astronomice financiare (13% din PIB!!!). BEM, Unibank şi Banca Socială au avut acelaşi auditor. O companie străină. Ziceam eu, totul a fost făcut aşa „cum trebuie”.

 

VOM AVEA GAZ? Cică totul este pregătit pentru ca să recepţionăm gaz din România prin gazoductul Iaşi – Ungheni. Între timp ruşii ar fi ieftinit şi ei preţul la gaz (cică din cauza preţului jos la hidrocarburi). Nu au trecut decât şase luni de la „lansare”...

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? El serbează. Guvern nu-i, banii săi se scurg prin bănci ca în nisip, iar el serbează. De două ori pe an. Să mai scăpăm de Sfântul Vasile pe vechi şi poate vom începe să ne mai dezmeticim câte puţin...

Partager cet article
6 janvier 2015 2 06 /01 /janvier /2015 21:46

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

„Завхоз 2-го дома Старсобеса был застенчивый ворюга. Все существо его протестовало против краж, но не красть он не мог. Он крал, и ему было стыдно. Крал он постоянно, постоянно стыдился, и поэтому его хорошо бритые щечки всегда горели румянцем смущения, стыдливости, застенчивости и конфуза. Завхоза звали Александром Яковлевичем, а жену его-Александрой Яковлевной. Он называл ее Сашхен, она звала его Альхен. Свет не видывал еще такого голубого воришки, как Александр Яковлевич.
Он был не только завхозом, но и вообще заведующим. Прежнего за грубое обращение с воспитанницами сняли с работы и назначили капельмейстером симфонического оркестра. Альхен ничем не напоминал своего невоспитанного начальника. В порядке уплотненного рабочего дня он принял на себя управление домом и с пенсионерками обращался отменно вежливо, проводя в доме важные реформы и нововведения.”,
Ilf & Petrov, „12 scaune”

 

A face un bilanţ al săptămânii pe 1 ianuarie este la fel de ingrat precum a vinde uscătoare de păr pe o plajă în plină caniculă. Care bilanţ? Care săptămână? Care an?

 

În mod excepţional am decalat deci comentariul săptămânii care s-a scurs cu doar o singură zi. Să fie şi lupul întreg şi oile sătule. Ş-apoi, în mod inevitabil, un comentariu scris pe 02/01 va fi scris cu capul mai limpede decât unul scris pe 01/01. Şi cum cauza pentru care citiţi acest text sâmbăta în loc de vineri a fost şi principalul eveniment al săptămânii care a trecut, s-ar cuveni să încep cu el, cu trecerea din 2014 în 2015! Şi aici nu am cum să-mi continui textul fără a vă ura tuturor un LA MULŢI ANI călduros şi să vă doresc sănătate de fier, dragoste şi pace. Şi încă răbdare şi curaj pe de-asupra!

 

Căci se pare că vom avea nevoie...

 

Cum a fost 2014 aţi văzut, cum va fi 2015 vom mai vedea, deşi ştie toată lumea că surcica nu sare departe de trunchi, iar câinele mâţe nu face şi, respectiv, putem de pe acuma să-i presimţim chipul şi înfăţişarea... după chipul şi înfăţişarea genitorilor lui. Nu mă voi hazarda acum în prognoze, deşi s-ar putea. Am să constat doar că atunci când am făcut-o pentru 2014 nu am greşit prea mult, doar că unele evenimente de peste Nistru au precipitat ceva calendarul...

 

Orice ne-ar pregăti anul 2015, un singur lucru e cert: el a început pe 01/01, va dura 365 de zile şi ultima lui zi va fi 31/12. Restul depinde în mare parte şi de noi.

 

Anul ca anul, dar să vedem ce ne-a adus săptămâna:

 

A NINS. Surprinzător, dar a nins. Oricât de absurdă nu ar fi această propoziţie, dar iată că şi în această iarnă, ca de obicei, ninsoarea ne-a luat prin surprindere. Deşi serviciile meteorologice parcă şi-au făcut datoria, porcul în ajun nu se-ngraşă şi am asistat şi anul acesta la „catastrofe” şi acte de eroism. Fie! Suntem obişnuiţi. Cu atât mai mult cu cât se pare că zăpada era aşteptată cu nerăbdare de toată lumea... Acest alb imaculat care maschează mocirla cu care suntem deprinşi. O amăgeală şi asta... Căci nicio zăpadă nu va putea să acopere neacoperitul. De exemplu, ce fel de troiene ar putea ascunde un avion?

 

AVIONUL LUI SHOR Shor (ori Plahotniuk, deşi aceasta nu mai contează chiar într-atât de mult) îşi cumpără un avion nou. BEM e pe brânci, Banca Socială implicată în scandaluri de aproape un miliard, iar omu’ îşi cumpără avion... Apropo, există şi o licoare de speranţă în toate poveştile cu băncile: Unibank, a treia instituţie pomenită în diferitele maşinării financiare, a fost şi ea plasată sub administrarea BNM. Teoretic, există încă posibilitatea ca să se facă dreptate...

 

Jacob-Jordaens_Le-festin-des-Rois.jpg

Jacob Jordaens: "Le festin des Rois"

 

NESIMŢIRE Într-un interviu mai vechi renumita cântăreaţă rusă Alla Pugaciova la întrebarea „Ce s-a întâmplat cu noi?” răspundea: „Am pierdut ruşinea” („стыд потеряли”)... Ce să mai vorbim de marea corupţie, de Dodon cu nesimţirea lui totală de care a dat dovadă la chiar prima sesiune a Parlamentului, dacă până şi Ghimpu, fără nicio jenă postează (chiar el!) poze de la o vânătoare la care a participat! Bineînţeles nu a încălcat nicio lege!; bineînţeles, un deputat poate să-şi permită o partidă de vânătoare, dar să nu uităm că în această ţară însuşi cuvântul dat este imediat asociat cu „Vânătoarea domnească” (Huntergate), că avem o populaţie care fuge din ţară de saracie, că nu avem încă un guvern... Ori celălalt, Filat, care îl acuză pe Negruţă că ar fi vinovat de ceea ce se întâmplă la BEM. Uneori, mă lasă „patret” lipsa de cultură politică şi de abilităţi de comunicare ale politicienilor noştri... Dacă nu ai inteligenţă ori consilieri în domeniu, această lipsă ar putea fi compensată prin ruşine şi bun simţ. Dar de unde nu-i nu ai ce lua...

 

A TUNAT ŞI I-A ADUNAT Păi daca tună Constituţia, n-au încotro – trebuie să se-adune. Ceea ce au şi făcut. S-au adunat. Au anunţat de la tribună şi cu glas tare componenţele fracţiunilor parlamentare, Dodon a făcut ceva circ (cum fără asta)... După aia cică au mers la Codru, la băut. La „imenina” lui Plahotniuk. Nesimţire...

 

RUŞINEA NOASTRĂ Din nesimţirea lor ni se trage nouă ruşinea... Nu există traficuri şi crime pe lumea asta unde să nu fi fost pomenit numele ţării noastre: contrabandă de tot felul, spălare de bani, trafic de arme, trafic de droguri, trafic de organe, trafic de fiinţe umane... Săptămâna aceasta toate agenţiile de ştiri din lumea largă au povestit despre „Blue Sky M”, o navă maritimă sub pavilion moldovenesc. La bordul său se aflau peste 1000 de persoane lăsate să moară de echipajul care a abandonat corabia... Bineînţeles, se vor găsi explicaţii... Totul va fi legal. Dar, uite că, din nou, numele ţării noastre a fost pomenit într-o afacere extrem de urâtă...

 

Această poveste mi-a adus aminte de un roman foarte bun de Nicolae Popa, „Avionul mirosea a peşte”. Pe care vi-l recomand...

 

Nu ştiu cum Dumneavoastră, dar eu unul sunt sătul până peste cap să-mi fie ruşine pentru altcineva. Ori trebuie s-o consider drept un semn bun? Că nu mi-am pierdut încă ruşinea?... Habar n-am...

 

P.S.: Şi încă ceva: Lituania face parte din zona Euro! Toate cele trei ţări baltice sunt acum în zona Euro. Să ne bucurăm pentru ei şi să ne aducem aminte că porneam cândva cam din aceeaşi gară...

Partager cet article
29 décembre 2014 1 29 /12 /décembre /2014 20:41

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

siteza-deschide-2014-12-29.png

 

Ca ieri a fost Crăciunul (primul la moldoveni). Iar când a fost scris acest text (ieri) a fost ca azi. În aceste momente simţi cum se aplică un multiplicator imaginar la doza de respect pentru toţi acei care se află la datorie în zilele de sărbătoare: medici, pompieri, poliţişti... dar şi vânzători, lucrători ai transportului public... Toţi acei fără de care cotidianul nostru (chiar şi în zilele de sărbătoare) ar fi... mai puţin posibil.

 

Magia Crăciunului îşi lasă amprenta asupra tuturor, chiar şi a celor care sunt obişnuiţi (sau se cred obligaţi, dacă nu chiar sunt, prin definiţia misiunii pe care şi-o asumă) să fie răutacioşi, nemiloşi şi alte sinonime din respectivul şir logic, devenit în aceste zile de Crăciun total ilogic.

 

Şi totuşi va trebui să vă scriu despre lucruri mai puţin magice, deşi, dacă veţi accesa linkurile din acest text, veţi înţelege că unele elemente ale realităţii pot fi asimilate magiei... ori e doar prestidigitaţie? Mai degrabă presti-magistraţie...

 

PREŞEDINTELE ROMÂNILOR Săptămâna care a trecut, în afară de Crăciun, a încăput şi ceva pozitiv. Iohannis, noul Preşedinte ales al României a depus jurământul. În discursul său de inaugurare a vorbit despre Moldova; într-unul din primele interviuri acordate presei occidentale şi anume revistei franceze L’Express, Iohannis a vorbit despre Moldova. Să sperăm că România îşi va schimba calitativ politica faţă de Republica Moldova. Căci de vorbe ne-am cam săturat (cu toate că nici a reproşa României mare lucru nu am avea dreptul). Vorbele, primele, ale lui Iohannis ne dau speranţă!

 

GUVERNUL MOLDOVENILOR Pe acesta sperăm să-l vedem constituit cât mai rapid. Dar negocierile se negociează... Sistemul rezistă. Apropo, Leancă cere ajutorul europenilor, liberalii vor transparenţă, iar negocierile se negociează...

13 Numărul necuratului. Liberalii zic că vor doar 13 ministere în loc de 16 şi simplificarea câtorva agenţii de stat. E posibil să aibă dreptate, nu am o opinie fixată în acest sens, dar momentul ales e total aiurea. Eu pot înţelege, să zicem, supărarea PL-ului pe Victor Lutenco, şeful BRD-ului, care, fără nicio sinchiseală, a utilizat resursele administrative în campania electorală în favoarea PLDM-ului (fapt pentru care merită să fie demis din funcţie, ţinând cont şi de zelul de care a dat dovadă în „combaterea utilizării banilor publici în scopuri electorale” atunci când a anulat finanţarea unor proiecte culturale ale Clubului Liberal de la Paris de „Mărţişor”), dar Munteanu şi compania ar trebui să înţeleagă că nu formele organizaţionale condiţionează conţinutul, ci vice-versa: conţinutul generează forme organizaţionale. Eu zic să lase jocul de-a reorganizările şi să se concentreze pe lucruri esenţiale. Pe negocieri. Nu de alta, dar în tară

 

SE ÎNTÂMPLĂ MINUNI Astfel o investiţie de doar 200.000 se transformă într-o notă de plată de... 2.250.000. În dolari americani. Pentru acest truc e nevoie de: AIC, Guvern, Justiţie. Dacă vă interesează, 35 de milioane de lei sunt echivalentul a 7000 de salarii (să zicem de profesori) în mărime de 5000 de lei pe lună.

 

POVESTEA LUI GUGUŢĂ Ca la Plahotniuc de bine împletit şi sucit, la Vangheli nu va fi niciodată. Puţini bani (foarte puţini), o bancă, şi cîţiva judecători (cum fără ei) şi afacerea e în cuşmă: povestea transformării unui loc simpatic în care orăşenii cândva îşi petreceau timpul liber într-o afacere pentru burse groase. Apropo, e şi aici un truc: cum să transformi 2.56 mln de lei în 1.15 mln de... euro!!!

 

TRUC CU INVESTIŢIILE: „Investiţiile străine directe în economia Republicii Moldova au crescut anul trecut cu peste 20 la sută faţă de 2012 şi au însumat puţin peste 231 milioane de dolari americani, potrivit unui raport al Băncii Naţionale a Moldovei (BNM).”, zice un site Internet. Veaceslav Ioniţă, Președintele Comisiei pentru buget și finanțe (şi disident PLDM, în treacăt fie spus) ne aduce alte cifre : 900 mln. de dolari ar fi fost scoşi din ţară de doar trei banci… Da, era să uit: pe arma din care a fost omorât Butmalai, amprente nu au fost găsite.

 

COMBATEM CEEA CE CONDUCEM Corneliu Vidraşco de la Fashion TV a fost arestat pentru trafic de fiinţe umane. Corneliu Vidraşco a lucrat în politie şi „combătea” traficul de fiinţe umane. Metafora timpurilor moderne...

 

UNCHAIN MY HEART: Joe Cocker a plecat în lumea celor drepţi. Noi am rămas să-i ascultăm piesele...

 

Cam atât. Îmi pare rău dacă cele scrise de mine au încurcat la digestia bucatelor de sărbătoare. Noutăţi au fost puţine, dar grase şi groase. Ar fi fost bine, barem în această perioadă, să nu avem deloc... Căci no news –good news...

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher