Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
29 juin 2015 1 29 /06 /juin /2015 12:08
Săptămâna distorsiunilor interimare

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Acum exact două săptămâni scriam „numai mâine nu-i poimâine”… Mai avem două zile şi vom fi fixaţi. Ori vom mai avea încă şanse să luptăm mai departe (căci chiar de rămâne Chirtoacă primar acest lucru înseamnă doar posibilitatea de a rezista) ori trecem definitiv în clandestinitate şi începem totul de la zero (adică ştergem 25 de ani de istorie)…

 

Vom reveni şi la subietul dat. Dar să începem cu ceva pozitiv.

 

FĂRĂ PAŞAPORT ÎN MOLDOVA : Cetăţenii României vor putea intra în Republica Moldova doar în baza unui simplu buletin de identitate ! E un moment simbolic care a trecut oarecum neobservat, dar îmi pare de o importanţă capitală. Un adevărat pas spre integrare cu spaţiul european ! (bineînţeles, dacă nu porţi numele Simion…)

 

CULTURA EUROPEANĂ După un turneu prin toată ţara artiştii care au participat la proiectul festivalului „Identitate Culturală – Patrimoniu European” au dat un concert grandios în centrul Chişinăului. A fost bine. Nume şi artişti extraordinari care ne fac cinste în toată lumea !

 

STRIGOIUL VALUŢĂ Toate ar fi fost chiar perfecte, dacă nu ar fi sărit acel „черт из табакерки” pe care îl cunoaştem încă de pe timpurile disputelor referitoare la legea egalităţii şanselor. Îi dedicam atunci personajului respectiv un filmuleţ întreg. Ei bine, de această dată apărătorul moralităţii creştinilor este jenat de artiştii propriului popor. Acei veniţi din Rusia nu pare să-l fi deranjat… Ziceam eu că omul ăsta are alt fel de păr sub sutană.

 

CC : CE ? CE ? Două decizii importante a avut de luat Curtea Constituţională. Una, cea referitoare la interesul public şi dreptul nostru de a afla cine şi ce stă în spatele secretelor legate de BEM şi nu numai, a fost aşteptată şi întâmpinată cu urale. Cea de-a doua însă, acea despreobligativitatea poliţelor de asigurare va continua încă mult timp să nască controverse. E un cerc vicios : pentru a obliga cetăţeanul să plătească o poliţă de asigurare, sistemul trebuie să ofere ceva în schimb. Dar el nu poate să ofere acest ceva dacă nu există resurse… Pentru ca acest cerc să devină unul virtuos, puterea trebuie să aibă o legitimitate şi reputaţie beton ! Şi nu o are. Cum să ceri bani de la oameni când din ţară dispare fără urmă UN MILIARD ! Iar principalul suspect este lăsat să se facă primar de Orhei…

 

INTERIMAT PERPETUU : Fiica primului Preşedinte al Republicii Moldova a fost numită de către Timo(f)ti Prim-Ministru interimar. Epizodul gAburici a fost un coşmar tâmpit pentru noi toţi, dar „util” în alt plan, al lor. Acordul cu FMI a fost sabotat. Eu nu ştiu ce va reuşi să facă Gherman carea plecat imediat la Bruxelles… Dar eu sunt sătul până peste de cap de fiice şi feciori de, fini, naşi şi cumetri, ş.a.m.d.… Dinastiile lor sunt deja bine instalate. Noi? Pierduţi în interimat... Oare ce galactică ar mai fi şi asta de nu i se vede capătul?...

 

EREVANÎn Armenia lumea a ieşit în stradă să protesteze împotriva preţurilor ridicate. Ruşii zic că Americanii sunt de vină. Cine să fie altul? Un déjà-vu...

 

RĂZBOIUL RECE pare să fie declanşat. UE anunţă prelungirea sancţiilor impotriva Rusiei. Concomitent, o judecată europeană obligă Rusia să-i restituie lui Khodorkovski 50 de miliarde $ din cauza afacerii Yukos şi sechestrează averi în Europa. Olandezii vor tribunal internaţionalpentru a judeca cazul Boeing-ului dat jos de insurgenţii din Donbas cu un Buk (şi sunt sigur că dovezile vor fi concludente) rus. Ruşii, la rândul lor, prelungesc embargoul pentru unele produse şi ameninţă cu sechestrări de averi europene în Rusia. Să mai zică careva că acesta nu-i un război... rece. Cu manevre cu tot. Căci cu nebunii nu te pui.

 

RUSIA VREA SĂ MĂNÂNCE Întâmplător ori ba, dar, concomitent cu anunţarea embargourilor reciproce între Occident şi Rusia, o delegaţie a Rosspotrebnadzor-ului a venit la Chişinău, iar Osipov s-a dus să discute cu Rogozin ridicarea embargoului pentru produsele din Republica Moldova şi alte „marunţişuri”. Şi iată aici ar fi fost cazul ca Moldova să se pronunţe solidară cu UE!... Adică să nu negocieze nimic cu Rusia. Cu atât mai mult ca R. Moldova se pare că e folosită în continuare în calitate de laundromat (de această dată se falsifică provenienţa produselor)... Şi acest lucru poate supăra rău Occidentul, care poate vedea în acţiunile Moldovei o sabotare a eforturilor sale de „război”! Tot acum, când Osipov caută pe naiba la Moscova, Ştanski trimite un „ultimatum” în toată legea... prea multe coincidenţe.

 

ACCIDENTE CU MAŞINI DE LUX Am observat un lucru: oricât de săraci nu am fi, dar de fiecare dată când apar ştiri despre accidente rutiere, numai cu maşini de lux se întâmplă. Iată, spre exemplu, Sergiu Sârbu, deputatul, blochează o stradă întreagă şi se ia de piept cu un alt şofer. Sârbu conducea o Toyota. Celălalt – o Porsche. Sărăcuţii de ei... Sau alt accident: un taxi se tamponează cu un Mercedes... Sau încă unul: maşina unui parlamentar cu numere RM P 007 se răstoarnă (nu era indicat modelul, dar ăştia nu circulă în Dacii)… Nu simţiţi ceva ca o … distorsiune cognitivă ? Ameţeli ceva ? Găsiţi aici un link pentru profilaxie : un fotograf estonian a fotografiat Moldova. Aşa cum este ea.

 

DE BEM ATI AUZIT CEVA? Eu – nu. Scoţienii, iată, au început şi ei a căuta. Moldovenii – nu. Despre BEM se discută doar în termeni de cum acoperim gaura? Şi la dubă cine stă?!!!

 

DESPRE ALEGERI: Ziceam la început că voi revini la subiectul alegerilor. Campania electorală nu a avut loc. Madame Zina nu a vrut dezbateri în sensul în care există ele peste tot în lumea cea bună. Chirtoacă a mai făcut câteva gafe, dar a avut dreptate să nu se lase provocat şi să nu iasă la „dezbateri” în PMAN. În alte părti se ajunge la bătaie. Ca la Băcioi şi la Racovăţ. Lucrurile nu se anunţă chiar într-atât de simple nici chiar dacă câştigă Chirtoacă. Dar Chişinăul mai rămâne acel pai prin care răsuflăm chiar de suntem cufundaţi până peste cap... Oricum, un lucru este cert: acei care vor rămâne pierdanţi, indiferent de rezultatele scrutinului, sunt chişinăuenii care nu vor vota. De câstigă Greceanâi – vom pierde toţi, dar o parte îşi va păstra onoarea. De câstigă Chirtoacă – absenteiştii vor fi ridicoli. Pe postură de adevăraţi loseri...

 

Cam atât pentru săptămâna care a trecut. Luni vom şti cu ce şi de unde începem rezistenţa... Fiindcă politica în ţară a murit. Mai bine zis, a căzut în hibernare. Iar pentru ca să-i redescoperim din nou „farmecul”, va trebui să facem totul pentru a ne regăsi de partea bună a zidului...

 

Să ne auzim cu bine luni!

 

Partager cet article
20 juin 2015 6 20 /06 /juin /2015 20:15
Cinicilor mei… sau Despre democraţie, cu dor

"Idiotul puse capacul la locul lui şi abia atunci găsi, scrisă cu litere mari ca pentru cei proaspăt alfabetizaţi, denumirea obiectului: LIBERTATEA.”

Aureliu Busuioc, „În căutarea pierderii de timp” (RAO. Prut Internaţional, 2011, p. 212)

 

În viaţa mea, de când particip la diferite scrutine, în două ţări, candidatul pentru care am votat în primul tur niciodată nu s-a calificat pentru turul al doilea. Cu toate acestea întotdeauna am votat pentru cineva (care mi-a părut mai puţin rău, de la sine înţeles) în al doilea tur. Chiar dacă nu mi-a plăcut. Fiindcă democraţia presupune participare şi responsabilitate din partea tuturor cetăţenilor. Fiindcă democraţia mai presupune umilitate şi conştiinţa că faci parte dintr-un tot întreg. Bineînţeles, gânduri că-mi aleg o belea pe cap sau că toţi ceilalţi alegători ar fi „proşti” mi-au dat târcoale, ba chiar mai mult: numai cei mai apropiaţi prieteni ştiu cât de mult am înjurat candidatul pentru care am votat.

 

Iată că s-a consumat şi primul tur al alegerilor locale din Republica Moldova. Rezultatele le cunoaşteţi cu toţii. Dar nu rezultatele mă interesează în acest text.

 

Ceea ce văd eu exprimat în spaţiul public şi anume din partea unei categorii specifice de „cetăţeni”, cu precădere din acei mai cool (în limbajul lor) sau prodvinutyie (în slang-ul moldovenesc) mă face să cred că suntem la o distanţă de ani lumină de a înţelege şi, mai cu seamă, de a ne apropria valori elementare democratice. Nu ar trebui să ne mire faptul că interlopi notorii acaparează haut la main, cu scoruri fabuloase, primării importante din Republică, dacă până şi acei care se consideră (forma reflexivă a verbului îşi are tot sensul în contextul dat) drept cele mai „valoroase” persoane din sătucul nostru, cheamă direct la sabotarea turului doi. Asistăm la o bâlbâială adolescentină de cea mai ridicolă speţă...

 

Ce s-a întâmplat, Domnilor? Votul Măriei Dumneavoastră nu s-a dovedit a fi unul decisiv? Nu se-nvârte lumea în jurul buricului Vostru? Nu Vi s-au ascultat doleanţele deopotrivă cu părerile şi boborul nu a ţinut cont de ele? Câtă vanitate... Şi câtă fiere devărsată în reţelele de socializare şi pe paginile personale...

 

Ar trebui poate să Vă deprindeţi cu gândul că fiecare din Domniile Voastre, statistic vorbind, nu sunteţi decât 1 / 2 800 000 (aprx.) şi votul fiecărui din Voi nu poate avea o pondere mai mare decât atât. Câte procente a luat candidatul Vostru? Pai cam tot atâta reprezentaţi Dumneavoastră şi opiniile Dumneavoastră în societate. Mai exact, din acei care au votat. Punct. Nu Vă place? Există perioadă inter-electorală pentru a mobiliza mulţimi şi pentru a face „propagandă” cu „likbez”. Ceea ce, desigur, nu este nici într-un caz o obligaţie. Dar dacă nu întreprinzi nimic, atunci accepţi şi îţi asumi statutul minoritar. Cuminţel şi cu respect pentru ceilalţi... Dacă, însă, sunteţi luptători aprigi pentru nişte idei sau viziuni şi rămâneţi în minoritate, încercaţi să înţelegeţi care sunt cauzele şi, dacă acţiunile Dumneavoastră (eventuale) pentru a modifica această stare de fapt nu-şi au rezultatul scontat, poate ar fi mai potrivit să Vă modificaţi strategiile de acţiune?

 

(Ţin să Vă comunic că în ceea ce mă priveşte (în cealaltă ţară) e şi mai rău: eu nu reprezint decât 1 / 44 600 000, o nimica toată!, şi candidatul pentru care am votat nu a acumulat decât 2 % în primul tur la scrutin.)

 

Pentru a Vă consola am să Vă povestesc o anecdotă: cândva un site Internet îi propunea lui Kasparov să joace o partidă de şah cu utilizatorii sitului. Pentru publicitate, cel mai probabil, şi contra (mare) plată, desigur. Sistemul era foarte simplu: Kasparov făcea o mutare, după care toţi utilizatorii sitului aveau o perioadă anume de timp în care votau pentru o mişcare oarecare, care le părea cea mai bună. La sfârşit sistemul alegea mişcarea care a fost aleasă de cei mai mulţi. Kasparov a acceptat şi a spus (cu toată modestia care-l caracterizează) că în sisteme de joc de acest fel va învinge întotdeauna, căci pentru a-l bate pe Kasparov la şah e nevoie de o mutare de geniu, minoritară prin definiţie.

 

Numai că democraţia nu este un joc. În democraţie scopul ultim nu este să-l înfrângi pe celălalt, ci exact contrariul: găsirea unei soluţii optimale în care pierdanţi să fie cât mai puţini, în varianta ideală – să nu existe deloc. Democraţia, în oricare din formele ei, este un soi de contract social care asigură societăţii o pace şi o modalitate de a reprezenta opiniile a cel puţin unei părţi importante din populaţie. A accepta această regulă simplă înseamnă a fi conştient că fără un consensus, oricât de dificil de acceptat nu ar fi el, nicio societate nu poate avansa... A accepta cu toată seriozitatea şi responsabilitatea democraţia drept regulă fundamentală de organizare a societăţii este o garanţie că lucrurile oricând pot fi schimbate spre bine, că există scăpare din orice situaţie aparent inextricabilă...

 

A o refuza însă... Ceea ce se întâmplă în Moldova este, în primul rând, un exemplu concret şi dureros al unei realităţi în care instituţiile democratice „funcţionează” cu deficienţe enorme.

 

E dezolant să constaţi că 25 de ani (un sfert de secol!) nu ne-au învăţat nimic. Ceea ce trebuia să devină o valoare sigură şi unicul colac de salvare care ne mai poate (şi întotdeauna va putea!) scoate din mocirlă şi din orice nevoie – democraţia – este deconsiderat, iar uneori chiar batjocorit până a i se pune în cârcă toate fărădelegile comise. Votul cetăţeanului şi, indisociabil de el, actul votării, în loc să devină sacru, este, în cel mai bun caz, o marfă căreia i se cunoaşte bine preţul încât nimeni nu se sinchiseşte să-l pronunţe chiar şi în eter... Politicienii, la rândul lor, în loc să aibă acelaşi vot al cetăţeanului la respect, uită cu desăvârşire de mandatul acordat de îndată ce-şi ridică alt mandat... acel de deputat. Nu trece bine nici anul şi repartizarea deputaţilor în fracţiuni parlamentare nu mai are nimic în comun cu rezultatele scrutinului... Ce să mai, dacă până şi Preşedintele CEC-ului îşi permite să spună în direct (se întâmpla în 2010) că votul cetăţeanului nu mai are importanţă... Stiţi de ce? Fiindcă nu modifica repartiţia mandatelor în Parlament!!!

 

Citind apelurile recurente către boicotarea alegerilor nu mă lasă un gând: democraţia şi posibilitatea de a vota este poate cel mai preţios lucru pe care am putut să-l căpătăm de la căderea URSS-ului. Şi noi îl abandonăm. Singuri... Şi dacă renunţăm într-atât de uşor la libertate (căci despre ce vorbim dacă nu despre libertate în cazul dat?), ce să ne mai mire faptul că cineva ne ia nişte chiţibuşuri – un simplu miliard?...

Partager cet article
15 juin 2015 1 15 /06 /juin /2015 12:39
Săptămâna în care s-au aliniat eliberatorii

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Săptămâna care s-a scurs nu ne-a adus multe bucurii. Nici nu am cu ce începe sinteza…

Că doar n-o să scriu despre numărul de medalii pe care le iau vinurile moldoveneşti la concursuri internaţionale ? Mă mândresc eu, nu-i vorbă, şi pentru economie cică ar fi bine, dar când dau să cumpăr o sticlă de vin, totuna scot paraua mea din buzunar. Adică cum ?: eu să mă mândresc şi tot eu să plătesc pentru asta ? Eu mă voi mândri atunci când cineva, un francez să zicem, îmi va spune că a cumpărat un vin moldovenesc şi a fost într-atât de bun încât va mai cumpăra. Să mă mai mândresc şi pe banii lui. Dar toate astea fac parte, cum n-ai da, din micile bucurii ori supărări ale vieţii. Drăguţe chiar, uneori soldate cu consecinţe bahice şi mahmureală.

În rest, săptămâna s-a dovedit a fi una deosebit de anxiogenă. Fiecare din zilele care au trecut a adăugat o cantitate de îngrijorare considerabilă la cea acumulată şi bănuiesc că paroxismul acestui sentiment va fi atins în noaptea de duminică spre luni... Eu unul cred că voi cauta vinuri medaliate şi voi încerca să generez nişte consecinţe... Căci mahmureala de luni dimineaţa poate fi una grea. Foarte grea...

ELIBERATORII Vorbit-am săptămâna care a trecut cu cineva de la Bălţi. Mi s-a spus, iar persoana cu care am discutat nu are de ce să mă mintă, că Usatâi, la una din întâlnirile cu „alegătorii” (care s-a ţinut în stradă, neformală cum ar veni, băi de „popor”) ar fi zis că scopul lor este să „elibereze” Moldova. Ei trebuie să câştige Bălţii, Chişinăul şi Cahulul (de Orhei n-a zis nimic, i-o fi scăpat). Şi după asta vor începe „eliberarea”... Iar în retur auzea: „Derjisi, synok! My s toboi!”... Shor, în loc să stea la dubă, organizează din nou mega-concerte la Orhei. Iată încă „artişti” de adăugat la black-listul început acu 7 zile: Lazariuc & „Alternosfera”. La Chişinău, Zina-Carabina nu vine la dezbateri televizate. Îi lasă pe Nantoi şi pe Chirtoacă să se „mănânce” înde ei. Şi să-i mărească Zinei şansele. La Chişinău, în chiar clipele când scriu aceste rânduri, „Prietenii Rusiei” şi socialiştii dau un concert. În pofida interdicţiei Primăriei, dar cu binecuvântarea lui Vladimir Cantarian. DiBilan a fost întâlnit la Aeroport de Dodon în persoană... No comment...

PL vs. DA Catastrofa săptămânii s-a produs duminica trecută. Eu nu voi căuta (deşi am opinia bine cristalizată acum) vinoveţii. Voi aminti doar că la alegeri particpă candidatul PL-ului şi nu al DA-ului. Voi mai aminti că, spre deosebire de acuzaţiile reciproce, neverificate încă, despre vânzarea ipotetică a trustului Jurnal Media şi presupusa întâlnire cu Plahotniuc, legătura între DA şi Ţopi e mai mult decât evidentă astăzi, fără a mai pomeni despre trecutul tumultuos al unor personaje din această cinstită companie. Nu voi dezvolta, căci orice nu aş scrie, fiecare semn suplimentar la acest subiect e în avantajul Zinei-Carabinei. Şi iată din această cauza, atât DA, cât şi PL ar merita câte o palmă. Fără justificări ori remuşcări.

ŞI DE BEM AM UITAT?!!! Săptămâna care a trecut nu am auzit nimic, dar absolut nimic despre cum avansează ancheta BEM. Nici tu o arestare, nici tu un interogatoriu... NIMIC!!! În schimb,Filat cu Lupu ne-au trăsnit: ei vor să naţionalizeze BEM-ul! Internetul a explodat imediat cuversiuni savante şi experte şi cu indignări de tot felul. În principiu, naţionalizarea poate fi una din soluţiile posibile în situaţia creată, la fel precum lichidarea... Dar acest lucru nu-i de nasul lui Filat ori Lupu. Temerile exprimate în spaţiul mediatic sunt absolut justificate. În absenţa mecanismelor de reglementare economică (altfel nu s-ar fi întâmplat furtul) şi lipsei de expertiză elementară, iar cel mai rău, în absenţa voinţei de a soluţiona această problemă (altfel nu ar face Shor concerte pe la Orhei), „naţionalizarea” anunţată nu va fi altceva decât o altă hoţie... Interesant, nu cumva despre asta a discutat Ambasadorul SUA cu Chetraru la CNA? Între timp o anchetă pe urma cazului BEM a început în Letonia. Nu-ş’ de ce, dar sunt convins că lituanienii vor avansa mai rapid.

CO-ŞMAR CU BORDEIANU Joia trecută, atunci când scriam textul, rezultatul concursului pentru postul de director al TRM a fost deja anunţat. Nu am scris despre el, căci mă gândeam să mă uit mai bine peste CV-urile candidaţilor. Ei bine, un alt Vitalie, acel care este Cojocari, a făcut-o mai operativ. Şi a găsit că Doamna Bordian (oare cum i-o fi corect numele?) a minţit referitor la studiile sale. În ţara în care Prim-Ministrul e cu diplomă falsă, de ce să nu acceptăm şi o asemenea manipulare?... Dar nici acest fapt nu supără cel mai mult. După ce se fac melodrame cu o nouă lege a audio-vizualului prin Parlament de dragul unei presupuse lupte cu propaganda rusă, angajăm un fost colaborator al unei televiziuni de la Moscova???!!! Ori anticipăm deja rezultatele alegerilor? Vitalie, acel care este Cojocari, ne mai atenţionează şi despre o altă coincidenţă dubioasă: prea mult Gazprom prin televiziuni... Iar eu am rămas cu dubii serioase referitor la profesionalismul Consiliului de Observatori.

gABURICI ŞI DEMISIA gAburici îi cheamă pe toţi la off. Şi imediat au apărut texte despre cât de simpatic e Prim-Ministrul. Apoi gAburici pune pe Facebook o scrisoare – monstru (sâmbăta) prin care cere demiterea tuturor „răilor”! Vai, ce erou! Numai că MAI (ministrul cu care gAburici a avut de furcă) zice că dosarul său despre diplome a fost transmis la Procuratură. Deci, la momentul postării scrisorii pe FB, gAburici ştia că dosarul său e la procurori. A şi fost audiat. Haios, nu? Eu unul prefer un Prim Ministru strâns la perete. Poate în încercările sale disperate de a-şi salva pielea va mai face şi ceva bun şi util... Scribi la dispoziţie pentru PR va găsi şi FB funcţionează (încă) bine.

PONTA? Şi acum, pe lângă toate câte sunt descrise mai sus, să-mi mai zică cineva că refuzul lui Ponta de a demisiona din cauza unui dosăraş e ceva grav! Pfffff... Joc de copil.

Cam atât. Vinerea următoare vom cunoaşte rezultatele primului tur al alegerilor locale. Şi sper să mai pot să vă scriu. Să nu vă „elibereze” cineva între timp de acei de alde mine...

Partager cet article
10 juin 2015 3 10 /06 /juin /2015 12:01
Despre promisiuni, programe şi… biografii

Campania electorală din acest an nu se deosebeşte prea mult de celelalte… Din nou promisiuni, programe delirante şi concurs de concerte. Un fel de конкурс художественной самодеятельности la toate nivelele: de la scrisul programelor şi discursurilor până la prestaţiile din scena propriu-zisă şi se pare că doar „artiştii” sunt acei care se bucură cu adevărat de venirea alegerilor.

 

Noi, ceilalţi, poporul adicătelea, suntem ostaticii acestei logorei şi nu prea avem cum s-o evităm. Chiar dacă te ascunzi în cel mai prăpădit şi abandonat sat, uitat de toată lumea în perioade interbelice (a se înţelege „inter-electorale”), neapărat te pomeneşti cu un „activist” la poartă care să te scoale de pe prispă şi să te mitralieze cu chemări spre „deşteptare”...

 

Şi totuşi va trebui să alegem!

 

Bineînţeles, cititorii acestor pagini sunt din acei mai „selecţi”, din acei care mai citesc şi câte ceva în afară de preţurile afişate la piaţă sau magazin, din acei cu profil Facebook şi Internet la pachet cu smartfoane şi iPhoane, etc., etc. şi pentru noi variantele cu „votez pentru acei care dau mai mult” sau „votez pentru cumătru de la primărie, cum zice el – aşa fac” nu pot fi luate în calcul. Îmi veţi spune că tocmai aceştia din urmă reprezintă majoritatea şi că vă simţiţi în minoritate, iar eu, consultând statisticile acestui site, am să vă dau dreptate. Sunt perfect conştient de zădărnicia acestor scrieri, nu pot scăpa de gândul că tot ce vă scriu aici şi aiurea este în van şi nu există niciun fel de vanitate în aceste rânduri...

 

Şi totuşi va trebui să alegem!

 

Iar dacă nu putem crede în cele văzute şi cele auzite, cum facem? Pe ce să ne bazăm? Că doar nu putem să ne asemuim perpetuu cu cetăţeanul turmentat?

 

În ceea ce mă priveşte, eu aplic altă regulă: nu mai cred nimic şi pe nimeni în afară de... biografie! Si atunci devine totul mult mai clar. Se alege neghina foarte repede. E drept că nu rămâne mare lucru în urma acestui exerciţiu. Pe de altă parte, cu atât mai uşoară rămâne alegerea!

 

Acum, eu merg şi după principiul următor: nu cred în acei re-convertiţi şi "spovediţi", în acei care-şi schimbă formaţiunile politice precum bate vântul şi de trei ori pe an. Or fi şi oameni sinceri printre ei, cu toate că e greu să crezi una ca asta, dar asta e. Noi nu avem luxul să le acordăm o a două şansă. Prea sunt instabile lucrurile şi prea mari riscurile.

 

Din păcate, noi nu am avut parte de o lege a lustraţiei. Lesne de înţeles: prea multe „capete” ar fi căzut, inclusiv din acei care s-au declarat peste noapte „anticomunişti” şi „democraţi”... În fond, misiunea lor nu s-a schimbat cu nimic: din „zidari ai lumii noi” ei s-au transformat în ... „zidari ai unei lumi noi”... Cât e să schimbi câteva substantive în discurs?

 

Cu atât mai mult că perechi de urechi să asculte şi guri căscate se găsesc întotdeauna, în fiecare casă există câte un televizor cel puţin, iar între aceste două urechi şi gură mare lucru nu prea s-a acumulat, dacă e să credem statisticile de vânzări ale librăriilor bune şi dacă e să fim atenţi la tirajurile cărţilor editate...

 

Dar noi suntem diferiţi, nu-i aşa? Noi suntem tocmai din acei care mai cumpără câte o carte, cel puţin din spirit de apartenenţă la un grup anume care acceptă uşor sloganul „citesc –deci sunt sexy”. Cu cetitul, e drept, nu poate spune nimeni nimic, actul lecturii fiind unul la fel de intim ca şi acel al sexului. Deci noi, acei diferiţi şi puţini, avem nevoie de alte repere.

 

Şi atunci eu vă zic: discursurile se inventează şi se rescriu; promisiunile nu mai valorează nimic;.iar în campania electorală până şi „informaţiile” sunt falsificate (printr-un simplu condiţional, de exemplu: „s-ar fi întâlnit cu...”, „ar fi cumpărat de la...”, etc., etc.). În schimb, biografiile nu le poţi rescrie! Şi sunt atâtea lucruri pasionante, atâtea detalii intrigante de citit în ele!

 

Cine are urechi - să audă, cine are ochi - să vadă. Şi cine are ţinere de minte - să ia aminte!

 

Origine imagine: Iulian Ciocan

Partager cet article
8 juin 2015 1 08 /06 /juin /2015 10:18
Săptămâna în care a plouat cu off

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

A plouat peste ţară ! Nu vă fie cu bănat, dragii mei şi (sper) fideli cititori, dar această minune dumnezeiască a fost fără îndoială noutatea săptămânii. Căci în încălecata ţară a Moldovei, sărmanul om numai atâta bine şi mai poate aştepta – ploaia. Din alte părţi nu prea are cum să vină. Minunăţii şi drăcovenii, „n’inuni”, cum se mai spune pe la noi – câte vrei, oboseşti să te „n’inunezi”, dar iată minuni – numai de la ploaie şi pământ pot veni…

 

Şi dacă tot e să stăm şi să pândim la veştile bune, nicidecum nu pot trece cu vederea un eveniment care îmi pare plin de simbolism şi căruia trebuie să-i facem cinste în toate topurile săptămânii : excelenta prestaţie a lui Valy Boghean şi a băieţilor săi la Iaşi ! „Am avut parte astăzi de unul din cele mai reuşite concerte din câte mi-au fost date să le ascult live. Şi am ascultat câteva zeci, nu doar în Romania, ci şi la Royal Albert Hall, de pildă, nu doar cu interpreţi români, ci şi cu interpreţi şi trupe străine.” Şi asta n-o zic eu, ci Liviu Antonesei. Există oameni care emană lumină. Răspândesc în jurul lor un soi de pace mirifică, pe care doar copiii (şi poate mâţele) o percep în starea ei brută şi o percep imediat şi fără rezerve. Valy face parte din aceşti oameni (testat!). Şi e omul pentru care mă bucur înzecit!

 

Iar în rest... of – of – of...

 

100 DE OFF CU GaBURICI În ajunul împlinirii a o 100 de zile de aflare în scaun, gAburici, Ministrul cel mai Prim a chemat bloggerii la un off. A off-tat, le-a spus lucruri frumoase şi înţelepte, a mai apărut pe net un video în care gAburici o face, nici mai mult, nici mai puţin, pe Ştefan, ştiţi, chestia aia cu „Moldova nu-i a noastră, ci a urmaşilor... s.a.m.d.”. A zis acolo ceva de jilţuri moi şi de „trebuie să facem ceva”... Numai că de la dânsul mai degrabă sună a Pavka Korceaghin – „jizni nujno projiti tak chtoby ne bylo muchitel’no bol’no...”. Orice n-am face, iese un Kalaşnikov... Ne-a mai anunţat, că dacă se întoarce FMI-ul, vom avea pensii, dacă nu – nu. Raportul off-icial totuşi l-a făcut. În care a încercat să zică de bine. Puteţi citi şi un contra-raport, de la Veaceslav Balacci, care e contra, adică nu zice de bine. Până aici totul e logic şi previzibil, dar... Ia să vedem, ce zice omul de bine?: „Am început să luptăm cu corupția și ne-a reuşit. La fel, am reușit să continuăm și procesul de integrare europeană”. V-aţi prins? Gata! Ei au învins corupţia! Probabil au găbjit-o la un colţ şi i-au zis:

  • Doamnă Corupţie, cât să vă dăm ca să plecaţi de la noi?
  • Un miliard!
  • Doamnă, aveti soveste, noi suntem săraci...
  • Un miliard, ori nu mă duc nicăieri!
  • Hapsână mai sunteţi niavoastre... Bun, vă dăm, da’ să ne daţi cuvântul de cinste că chiar plecaţi!

Uite-aşa, contra un miliard, am scăpat noi de corupţie. End of the story.

 

ÎNTRECERE CAPITALISTĂ Cândva, pe timpuri nu prea depărtate,dar pe semne, demult uitate, se anunţa cu mare pompă aşa numita „întrecere socialistă”. Adică se întreceau întreprinderi cine va lucra mai bine. În realitate se rezuma la cine scrie mai mult pe hârtie şi are şef mai „probivnoï” sus, astfel ca cele scrise să mai fie şi acceptate... Vă ziceam şi săptămâna trecută că îmi pare cam stranie această anchetă paralelă a procuraturii în cazul BEM. Dar Procuratura totuşi s-a apucat (cel puţin din cele enunţate) serios de treabă şi i-a chemat la taifas pe mai mulţi demnitari, lista întreagă fiind impresionantă. Mai mult, onorabila instituţie cere ajutor de la ambasodorii străini! Şi uite aici începe hilarul. Când o văzu CNA ce avânt şi-au luat de alde Gurin and Co, ce să facă? Hai să ceară şi ei ajutor: voi de la ambasadorii europeni? Noi – tocmai de la FBI!!! Fraţilor, e prea posibil să nu stea chiar aşa lucrurile, dar eu unul nu mai pot citi ştiri de la ei fără a râde. Nu pot scăpa de o analogie cu superba „Cană cu apa” de la Planeta Moldova. Dom’ Gurin, Dom’ Chetraru, daţi-i zor! Încă puţin şi dezgheţaţi Polul Nord! 2000 de urşi polari şi 10000 de foci! Că la răcoare, oricum nu stă încă nime’...

 

CONCERT CU SHOR: Acel care ar trebui să stea la răcoare e în plină campanie electorală: la Orhei s-a dat un concert grandios. Eu pot să înţeleg multe şi chiar să le accept. Dar sunt chestii de-a dreptul jegoase... Pasha Parfeni, Natalia Gordienco, Constantin Moscovici, Olia Tira, Ian Raiburg şi trupa Zdob şi Zdub.

 

ELECTORALĂ CU BUCLUC: Totuşi e bine cu tehnologiile astea noi. Orice conversaţie poate fi înregistrată. A păţit-o primarul de la Ialoveni. O înregistrare de la o şedinţă ne arată cât de mare şi profund e hăul care ne desparte de o lume civilizată... În afară de însuşi faptul ameninţării cu „datul afară” ,dialogul mai conţine şi câteva detalii care descriu destul de fidel ceea ce se întâmplă astăzi în ţară. Citez doar un exemplu: „Dacă nu te duci în partid azi, eşti gata”... Şi la Băcioi e bucluc... Au intervenit forţele de ordine. Straniu lucru: acelui de la Ialoveni cică nu poţi să-i faci nimic, căci e în campanie. Acelui de la Băcioi – se poate. Pe sânte-că aşa o zis „şefu’”...

 

CEC vs. CNPDCP: Aici nu-i nimic clar... Ceea ce ştim este doar rezultatul: CEC şi-a suspendat siturile. Ce treabă are CNPDCR-ul să se bage acolo unde nu s-a băgat până acum şi anume înaintea alegerilor? Va trebui să mai aşteptăm puţin ca să înţelegem mai bine ce şi cum. Cineva aici bate câmpii grav... Totuşi activizarea CNPDCP-ului în ultimul timp e mai mult decât suspectă. Au început cu restricţionarea accesului la informaţiile despre proprietarii întreprinderilor. Acum, iată, se iau de CEC. Bine, cred că se va vedea mai clar foarte rapid. Nu-i exclus să joace teatru ambele instituţii. Pentru moment însă, in meciul CNPDCP vs. CEC e 6 : 3 (la numărul de litere).

 

CAZNELE LUI COZMA Cozma a fost dat afară din partid. Din PCRM-ul său drag. Chipurile pentru că a votat pentru suspendarea canalului televizat Rossia 24 pe teritriul Moldovei. A făcut şi omul ăsta un lucru bun în viaţă şi tot cu ghinion a ieşit... ce lume anapoda... Dar comii mai vreau un cap – acel al ministrului apărării! Pentru că

 

NATO ÎN VIZITĂ LA CHIŞINĂU. FĂRĂ ARME Alianţa nord atlantică şi-a trimis emisari înalţi la Chişinău. Fără arme. Aici se cuvine să punem punct. Căci alţii vin cu arme chiar şi atunci când nu-i chemi.

 

FOC ŞI AMENINŢĂRI CU FOC În Donbass au reânceput luptele. Pentru moment Ucraina încă mai rezistă. Dar iată că ruşii ne ameninţă deja cu război în Transnistria... Rogozin, tradiţional, şi... Jelezniak. Ucraina e neliniştită... Şi noi suntem. De 23 de ani. Toţi aceşti ani, noi am trăit cu anxietatea, pe când Ucraina avea un acord cu Rusia pentru a ne alimenta anxietatea. Totul se plăteşte... Acum suntem în aceeaşi barcă. În fine, o parte din noi.

 

SUPERMAANAŞVILI: Saakaşvili este numit guvernator al Odesei. Nu pot să ştiu cât de inteligentă este această decizie, dar cu siguranţă e una pozitivă pentru noi. Ne securizează o frontieră.  Apropo, Saakaşvili a arestat deja comisarul militar al Odesei, prins cu mită.

 

CHIULANGIII: Dacă vă par toate cele de mai sus importante sau îngrijorătoare, să ştiţi că nu sunt! Luaţi exemplu de la deputaţi. Ei nici la servici nu vin. Ei au de dus pe la bancheturi la „ultimul sunet”... Şi apoi o şterg în vacanţă. Be happy, don’t worry...

 

BOIERI NIAVOASTRE Bunica zicea (eram în epoca socialismului dezvoltat): „Boieri? Înainte nu erau boieri, se chema că-i boier, dar lucra în rând cu lumea. Iaca aiştia de-amu sunt cu adevărat boieri!”... Administraţia de la Ţaul s-a instalat în conacul parcului. De ce nu? Boiereşte!

 

S-au mai întâmplat şi alte lucruri destul de curioase săptămâna care a trecut: deschide.md a fost atacat de hackeri (împreună cu curaj.md); o serie întreagă de personalităţi europene, printre care şi un editorialist de la deschide.md, Iulian Chifu, au fost interzişi în Rusia (de parcă ei aveau neapărat nevoie să meargă într-acolo); Ministrul economiei (francezul care a făcut auditul la toate cele trei bănci implicate în furtul miliardului, până a fi numit ministru) şi-a mai deschis o afacere în Moldova (adică nu el, ci soţia dumnealui... tipic locului, nu?); un popă idiot împreună cu enoriaşii săi ne duc faima în lumea-ntreagă cu scene venite parcă din Evul Mediu; ambasadori rechemaţi din misiunile lor...

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Moare... Pe bune. De cancer. Care cică e în creştere... Oare unde să mai crească?...

 

Vă doresc tuturor un week –end fără primejdii (căci DA, are de unde) şi... cât mai puţine noutăţi... căci No news – good news. Şi... Dă, Doamne, ploaie... peste tot! Numai curată să fie...

 

Origine Imagine

 

Partager cet article
1 juin 2015 1 01 /06 /juin /2015 00:08
Săptămâna celor şapte moaşe

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

SHOR ELIBERAT UŞOR Shor ameninţă că dezvăluirile sale în cazul BEM ar putea “zgudui” clasa politică. Coincidenţă ori ba, dar este imediat eliberat din “arest”. Or, conform logicii, anchetatorii ar fi trebuit să recţioneze exact invers : dacă omul pune condiţii pentru a contribui la desfăşurarea anchetei, păi să i se creeze toate condiţiile optimale! La răcoare cu el si să curgă „dezvăluirile”!

 

CNA ÎNCEPE DE DEPARTE? CNA reţine câteva persoane eventual implicate în acordarea creditelor neperformante. Toată lumea înţelege că aceste persoane sunt doar executori, dar în mod normal de la ei trebuie început. Depinde ce şi cine urmează. Le-aş da un sfat celor reţinuţi: să spună şi ei deschis că spun totul. Mai ştii, poate le dau drumul şi lor precum a fost lăsat în pace Shor? (In)activitatea CNA-ului se pare că stârneşte interesul ambasadorilor europeni, care le-au vizitat zilele astea sediul. Să le zică „bună dimineaţa” probabil.

 

PROCURORUL S-A TREZIT, BUNĂ DIMINEAŢA! Printre cântecelele pe care le ascultă fiică-mea este unul care se cheamă „Bună dimineaţa”. Văzând cu câtă râvnă s-a lansat procuratura în anchetă, mai ca-mi vine să adaog şi „procurorul” la şirul animăluţelor care se trezesc rând pe rând. Ei au decis s-o pornească direct din parlament şi guvern. Mai ştii, poate au găsit şi pus în siguranţă raportul pe care-l ascundea Reidman în safeu? Trebuia sesizat ca să nu dea CNA-ul peste el? Eu unul nu prea înţeleg la ce bun să se implice două instituţii în aceeaşi anchetă. Să mai asistăm la un circ cu un război între instanţe? Stranie această sete subită pentru justiţie... Şi apoi, să nu uităm: la şapte moaşe rămâne pruncul cu buricul netăiat.”

 

„DA” MAI VREA UN PROTEST Să fie! Şi unioniştii anunţau unul. Să fie şi acesta! Există o tehnică de a opri un incendiu forestier: se porneşte un alt foc, în întâmpinare. Cine să ştie care pe care stinge? Dar poate o fi o pură întâmplare. Timo(f)ti convoacă Consiliul de Securitate şi vrea un nou concept. Şi aici nu vom şti cu exactitate ce se întâmplă: că l-ar fi speriat meetingurile, că l-ar fi speriat la Riga, ori poate pur şi simplu grija de ţară îl macină? Ah nu, uitam. Asta din urma nu prea are cum să fie: nu a zis chiar el că „are altceva de făcut” atunci când a fost întrebat de grijile şi durerile statului?

 

SEPARATISM Şi dacă tot am pomenit despre unionişti cu liderul lor expulzat, s-ar cuveni să amintim şi despre separatiştii de la Bălţi. Pe ăştia însă nu avem cum să-i dam afară. Nici măcar opri la frontieră precum sunt opriţi cu ţârâita militari şi propagandişti ruşi. Şi totuşi ceva trebuie de făcut cu ei. Până şi gAburici, acel fără diplome, înţelege acest lucru...

 

SOLUŢII?: Altfel, există soluţii mai radicale, marca „politicieni iluştri moldoveni”: Candu zice că băncile trebuiesc lichidate. Ştiţi cum zicea ăla? „Nu-i omul, nu-i problema”. gAburici ar privatiza totul. De ce nu? ... Procesul pri(h)vatizării nu a fost dus până la capăt.

Partager cet article
25 mai 2015 1 25 /05 /mai /2015 13:26
Săptămâna în care a plouat cu păianjeni

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

În săptămâna care a trecut am dat peste o ştire şi o poză destul de curioasă: cică în Australia a plouat cu păianjeni. Care au început a ţese la pânze şi au împânzit tot landşaftul de l-au acoperit cu o vată albă de parcă ar fi căzut troiene. Involuntar m-am gândit la acea pânza invizibilă care s-a lăsat peste noi şi care ne sufocă...

20.000 AU CERUT UNIRE Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova crează senzaţia din ce în ce mai intensă că legitimitatea existenţei statului R. Moldova este subminată cu multă râvnă şi asiduitate. În situaţia în care se adevereşte că absolut TOATE instituţiile Statului sunt discreditate, forţele centrifuge din Republica Moldova devin din ce în ce mai puternice. În paralel se insistă şi se înrădăcinează noţiunea de „stat captiv”, iar parafraza „DNA – treceţi Prutul!” devine programatic. Expulzarea lui George Simion nu a făcut decât să amplifice manifestaţiile unioniste. Niciodată de la Podul de Flori încoace mişcarea unionistă nu a adunat mai mulţi susţinători. În acelaşi timp s-a manifestat şi la frontieră (gândul mă duce imediat la Peretele Berlinului, o fi o deviere anormală, căci alta ce poate fi?). Să fiu înţeles corect, opiniile mele la subiectul respectiv sunt fără echivoc şi publice încă din februarie 2011 (iată-le!) şi nu sunt defel imparţial, dar postura mea textuală de „comentator” îmi impune un efort de obiectivitate. După cum ziceam deci, am impresia că cineva cu tot dinadinsul ne face să credem că statul Republica Moldova nu are niciun viitor şi, la drept vorbind, nu are cum să nu reuşească, într-atât de mari sunt evidenţele pe care ni le fabrică şi prezintă. Toate bune, dacă nu ar fi existat un „dar”: înainte de a scufunda barca cu nume „Moldova”, ar trebui să ne întrebăm în care urcăm în loc. Nu de alta, dar despre spaţiul mediatic şi influenţa lui asupra „alegătorilor” nici nu vreau să mai vorbesc... Susţinătorii integrării în UV au ceva avans în raport cu „unioniştii”... Eu aş fi fost de acord cu expulzarea lui Simion, dacă statul R. Moldova ar lupta cu aceeaşi vehemenţă împotriva tuturor inamicilor săi. Dodon, iată, salută prezenţa unor forţe armate străine pe teritoriul ţării, Shor este candidat la primăria Orheiului şi tot aşa înainte...

RIGA, GA-GA-GA, GA-GA-GA Toţi sunt la summit. Jurnaliştii buni sunt recompensaţi pentru munca lor de toate zilele, pentru care le suntem recunoscători, cu o călătorie plăcută şi au posibilitatea să cunoască „lume multă şi frumoasă” (vorba cântecului) şi să se laude cu interviuri care mai de care. Sincer, mă bucură acest lucru şi consider că este partea cea mai frumoasă a acestui eveniment. Restul... Plictiseală, domnilor. Tot ce a fost de spus a fost spus şi până acum, tot ce a fost de ştiut se ştie. Nu avem noi ce aştepta de la Riga până nu ne lămurim cu oile noastre la noi acasă...

SERVERUL CU BUCLUC: O investigaţie de la RISE ne spune cum sunt şi cine sunt în reţea. Serverul Plahotniuc are conecţiuni bune şi multiple. Degeaba tot vine Candu cu declaraţii. Dacă şi putem să ne lăsăm convinşi de faptul că finul poate porni împotriva naşului (greu de crezut, dar s-a mai văzut), serverul acela şi cifrele adreselor IP stă acolo neclintit... Pentagonul o fi de vină.

NEGRUŢĂ CONDAMNAT LA NEGRU Fostul ministru al finanţelor, pe atunci memru PLDM, unul din acei care a încercat să se opună înstrăinarii BEM, a fost acuzat pentru un dosar dubios, cu membri de partid şi decizii de judecată (şi aici judecată!) mai mult decât bizare la trei ani cu suspendare. De facto, a fost acuzat pentru faptul că a executat o decizie judecătorească. Dar ceea ce este mai intrigant în această „acuzaţie” nu sunt acei trei ani, suspendaţi la fel precum aproape totul în Moldova, ci acei cinci ani de interdicţie de a ocupa funcţii publice... Hmmm... au simţit un potenţial adversar puternic? Şi încă ceva: în mai toate maşinăriile şi scandalurile din ţară nu se trece fără judecători... Eu habar nu am ce a făcut Efrim cât a fost ministru. O fi făcut şi lucruri bune. Ceva tot a făcut el. Dar eu i-aş da pe toţi judecătorii afară. Nu ştiu cum, dar i-aş da. Aşa cum au făcut georgienii cu poliţiştii rutieri. Căci nu se mai poate.

MĂI, MĂI, MĂI, CE MAI VESELIE LA MAI Un ministru comanditează percheziţii în biroul unui viceministru care cică voia să execute un „ordin” venit de la Prim-Ministru prin care cerea să se lămurească acei de la minister ce-i cu numerele false ale lui Cavcaliuc, care până la urmă s-au dovedit a fi „numere operative”. Toată această echilibristică ar fi amuzantă dacă nu ar fi fost un detaliu. Ministrul Bălan pare a-i fi spus vice-ministrului că Prim Ministrul nu este o „autoritate” pentru dumnealui. Aşa-i în lumea „avtoriteţilor”... Pahanul contează nu funcţiile oficiale.

GaBURICI DEVINE SIMPATIC gAburici vrea să fie cercetat cazul concesionării Aeroportului! Interesant, dacă ar fi impecabil în calitatea sa de Prim-Ministru, am fi capabili să-i uităm trişarea cu diploma şi faptul că e din „familia” lui Voronin? Bună întrebare, dar inutilă. Pomul rău nu poate face roade bune.

ŞI DE BEM N-AM UITAT? În toată vâltoarea evenimentelor mai să nu uităm de miliard şi de BEM. Căci noi cu memoria şi cu capacitatea de concentraţie cam aşa stăm: aşa şi aşa, după cum ne duce televizorul. Cu BEM totul e după program: Shor stă la „domiciliu”, dar candidează la post de primar de Orhei, echipa căruia a câştigat campionatul Moldovei la fotbal (interesant, fair-play-ul financiar se aplică şi pentru Shor?), suporterii căreia (ca să vezi că există!) lansează mesaje de susţinere pentru Shor. Printre altele, e interesant să compari pedeapsa lui Shor cu cea a lui Negruţă, care, amintim, nu poate ocupa fuincţii publice. Negruţă continuă sa publice epopeia BEM-ului. Din ultimile dezvăluiri aflăm că Sangheli, Reidman, Voronin şi Dodon sunt persoane deloc întâmplătoare în acest dosar. Din Scoţia ne vin veşti nu mai puţin curioase despre fire care ar duce la Plahotniuc... Cu cât mai multe dezvăluiri apar, cu atât şansele să se facă dreptate par mai mici: prea multă lume „importantă” implicată...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? E lăsat în voia sorţii. Săptămâna care a trecut am primit un apel la ajutor din partea unei familii de la Paris pe care o cunoscusem cândva. Băiatul călătorea într-un autocar: se ducea să-şi vadă mireasa cu care aveau să joace nuntă la toamnă. Autocarul s-a răsturnat în Germania. E într-o stare gravă în spital. Nemţii cer bani grei. Într-o ţară normală oamenii sunt protejaţi. Nu în Moldova. Valentin are nevoie de ajutorul nostru! Familia a lansat un apel de croud financing pentru a colecta măcar o parte din bani. Aici se poate de contribuit cu ajutor.

Săptămâna care a trecut a fost una tristă: am pierdut-o pe Ana Barbu. Cu Ana Barbu am petrecut o seara memorabilă, plină de viaţă şi voie bună, acum trei ani, când a fost în concert la Paris... Dispariţia ei sfidează orice înţelegere. Să-i fie ţărâna uşoara...

Partager cet article
18 mai 2015 1 18 /05 /mai /2015 13:02
Săptămâna bandiţilor candidaţi

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Săptămâna trecută îmi întitulam sinteza „Moldova under attack”. Majoritatea au văzut, cred eu, un titlu pompos şi comercial şi nu este exclus să fi pierdut o bună parte din cititori din cauza lui, o altă parte au citit explicaţia pe care o aduceam şi s-au mulţumit cu ea, căci ea a fost şi o cheie interpretativă pentru întreg textul, mai puţini, probabil, au sesizat un dialogism cu un alt titlu, din 2009...

Evenimentele din săptămâna care a trecut nu-mi lasă nicio alegere, nici măcar confortul de a umbla cu fofârlica, de a mă juca de-a metafora şi de-a intertextualitatea. A venit timpul să plătim (şi să scriem!) cash... În decembrie 2014, într-o discuţie cu nişte prieteni, unde fiecare se arăta foarte îngrijorat de faptul că se profila o coaliţie cu PCRM-ul, îmi permiteam o replică: 30 noiembrie este data când în Moldova a murit definitiv politica! Nu că s-ar fi făcut multă politică până atunci... Ce vedem noi astăzi în loc? O elementară luptă pentru teritoriu... Şi în această luptă populaţia teritoriului respectiv nu contează altfel decât în calitate de instrument pentru a acapăra acest teritoriu.

Ofensiva forţelor pro-europene începută în 2009 trebuia stopată. Net, definitiv şi fără riscuri de a pierde. Şi atunci au început a fi plasaţi pionii şi evaluate posibilităţi şi strategii, au început a fi „treziţi” agenţii mai vechi, recrutaţi alţii mai noi, atunci a început marele joc. Iar astăzi noi doar urmărim cum se materializează acele strategii. În aceste jocuri înţelesurile sunt altele şi grilele de interpretare diferite. Albul nu este întotdeauna alb, iar negrul poate căpăta nuanţe de roz... Vreţi să ştiţi care este momentul când a început contra-ofensiva? Fiecare îşi alege ce-l doare mai tare, dar pentru mine multe s-au limpezit cu o „dezbatere”: Oazu Nantoi vs. Aleksandr Dughin la Publica.tv. Atunci scriam asta: „Cum să începi un război: cîteva reguli elementare” şi îl începeam cu următoarea frază: „Un război e ca un tango : se dansează în doi. Tango platonic nu există.”

Bineânţeles, ceea ce spun este reductor şi aduce mult a un fel de teorie de complot, dar... de fiecare data când încerc să arunc superficialul pentru a ajunge la esenţă, aici ajung. Dar poate văd eu strâmb...

Să vedem împreună:

MAI 9 MAI În timp ce la Moscova Putin arăta lumii întregi Armata sa, (să ştie, să vadă şi să se teamă!) în compania a câţiva amărâţi de alde el, la Chişinău adepţii săi şi-au manifestat entuziasmul în a-l sluji. În frunte cu mitropolitul Vladimir şi episcopul Marchel. Faptul că evenimentele din Rusia nu au nimic în comun cu Războiul II mondial, nu mai interesează pe nimeni... În loc de o comemorare în rând cu lumea, simbolistica actuală nu este altceva decât militarism primitiv. Iată-i, de exemplu, pe „separatiştii” din Donbas la Tiraspol.

DESPRE TIRASPOL Transnistria şi-a pierdut din semnificaţiile ei iniţiale. Ea nu mai este suficientă pentru a menţine întreaga Moldovă sub control. Mai ales că a intervenit şi o altă dificultate – Ucraina. Transnistria fără întreaga Moldovă este inutilă pentru Rusia. Dacă autorităţile Republicii Moldova ar fi cu adevărat interesate să reintegreze acest teritoriu, împreună cu cetăţenii săi, s-ar fi găsit modalităţi de „dialog”. Dar eu am impresia că nu se vrea. Şi Şevciuk and Co profită. Au şi ei misiunea lor.

BEM ŞI ECONOMIA Dumitru Ursu, președintele Ligii bancherilor, ne zice că furtul nu e furt… Atunci să ne explice şi ce s-a întâmplat cu leul şi economiile cetăţenilor, ce se întâmplă cu economia, de ce investitorii vor s-o şteargă din ţară. Multe sunt de explicat. Dar un lucru e cert: dacă povestea cu BEM ar fi avut finalitatea ultimă furtul, atunci nimeni nu afla nimic. Cunoaşteţi povestioara cu gâsca care făcea ouă de aur? Stapânul căreia, din lăcomie, a tăiat-o. Şi a rămas fără nimic. Băieţii care au făcut schemele prin care s-au scos banii de la BEM nu par a fi proşti. Ei nu ar fi tăiat gâsca. Deci finalitatea povestii cu BEM nu a fost furtul. Miliardul e doar un fel de efect secundar. Pentru câteva persoane, destul de agreabil...

UŞOR, SHOR, UŞOR Apropo, atunci când furi un miliard şi te prind, ce păţeşti? Închisoare? Pe naiba! Te faci candidat la postul de primar de Orhei!

GEORGE SIMION Expulzarea lui Simion ar fi fost logică, căci din punctul de vedere al statului Republica Moldova un individ care îi doreşte dispariţia nu poate fi decât un inamic, dacă autoritatile ar fi adoptat acelaşi comportament referitor la tot şi toţi acei care îi ameninţă integritatea şi existenţa lui. Însă nu este cazul. Şi atunci acţiunea respectivă este pur şi simplu o sfidare şi o provocare. Alţii zic că este doar o diversiune pentru a sustrage atenţia de la cazul BEM... Prea mult pentru o diversiune şi prea riscant. Furtul de la BEM, odată mediatizat, nu putea să nu provoace ceva. Mămăliga nu exploadează doar dacă n-o faci din praf de puşcă. 3 mai a fost doar un test. Testul a depăşit aşteptarile. Poporul s-a mâniat şi a ieşit în stradă. Oameni buni s-au poziţionat în fruntea „mâniei poporului”. Totul a decurs foarte bine. Nu ca în aprilie 2009. Acum, vor ieşi în piaţă unioniştii. Cu revendicări mai radicale. Eventual, cu destule persoane dubioase în randurile lor. Din acei care pe reţelele sociale salută partide precum Frontul Naţional din Franţa... La fel de antieuropeni ca şi pro-putiniştii. Băieţi cu potenţial. La ce bun să te iei de liderul lor? Eu nu ştiu cine va mai ieşi în piaţă. Dar le-aş recomanda să facă din sintagma „protest paşnic” deviza sacră a manifestaţiei.

BĂTAIE LA PRIMĂRIE Usatâi, noul candidat la primăria de Bălţi, a dat năvală în primăria de Chişinău. Să vedeţi minune: am citit mesaje din partea unor „unionişti” care-l felicită pe Usatâi!!! Dar aşa şi nimeni (nici măcar cei din primărie) nu a explicat următoarele lucruri: a) cât de excepţional este numărul de dosare pe care urma să-l proceseze CMC; b) care este procesul exact de luare de decizie în Primărie c) care este componenţa comisiilor şi cine deţine majoritatea în ele. Iar primarului general i-aş recomanda să ia nişte cursuri de comunicare.

Din noutăţile curioase, aş nota faptul că Banca Mondiala şi-a premiat angajatul, Maia Sandu. Pe bune, Maia Sandu, cu toate criticile mele, începe să-mi fie simpatică. Între angajaţii Băncii Mondiale (iată de ce ea nu a plecat încă din Guvern! Iar dacă ar pleca, atunci chiar ar fi semn rău: aceasta ar însemna că BM se retrage din proiectele moldoveneşti) şi acei ai Cremlinului, alegerea se face repede...

Altminteri, la Chişinău, e în plină desfăşurare festivalul Cronograf. Mergeţi! Documentaţi-vă!

Ce ziceţi, e bună, „beletristica” (vorba lui Chetraru)?

Partager cet article
11 mai 2015 1 11 /05 /mai /2015 12:21
Moldova under attack!

Il est interdit à la tribu de regarder les étoiles, ce privilège étant réservé aux sorciers. Chaques sorcier a un disciplpe, qu’il initie dès l’enfance aux disciplines secrètes et qui, à sa mort, lui succède. Ils sont toujours ainsi au nombre de quatre, nombre de caractère magique puisqu’il est le dernier que peut atteindre l’esprit de ces hommes. Ils professent, à leur façon, la croyance à l’enfer et au ciel. L’un et l’autre sont souterrains*.

Jorge Luis Borges, Le rapport de Brodie (titlu original: El informe de Brodie), Gallimard, 1972, p.146

-------------------

Cândva demult, încă pe vreamea când studenţeam la Paris, într-o zi am intrat (absolut întâmplător) în sala tele a căminului din campus. M-a îngrijorat faptul că sala era arhiplină. Era îmbulzeală. Când m-am apropiat, primul lucru pe care l-am vazut la televizor – nu mai ştiu care post anume era, BBC sau CNN – era titlul enorm din partea de jos a ecranului: AMERICA UNDER ATTACK. Aşa aflam şi eu despre 9/11... De-aţi şti ce spaimă am mai tras... Căci primul meu gând (atavism sovietic?) a fost la ruşi, mi-am zis c-o fi trimis ei vreo rachetă, nebunii...

Urmărind noutăţile din săptămâna care a trecut nu pot să fac decât un singur comentariu: MOLDOVA UNDER ATTACK !!! Exact aceeaşi senzaţie: urmăreşti neputincios o tragedie în direct, mai totală decât un act terorist, un atac sistemic şi multidimensional asupra a tot ce constituie astăzi „Republica Moldova” fără să poţi face nimic. O situaţie de zugzwang perfect: orice nu ai face, pierzi... Şi miza este nici mai mult, nici mai puţin decât ţara. Atâta doar că mişcarea decisivă în plasarea figurilor nu a fost făcută în Noiembrie 2014, ci în 2013... Începând cu acel moment mecanismul era învârtit la maximum şi gata de pus în aplicaţie. Începând cu acel moment unica necunoscută era ziua şi ora... Atunci, în 2013, era momentul pentru proteste, acum până şi protestul este o mişcare „rea”...

40.000 IN PIAŢĂ Degeaba. Zic „degeaba” cu durere şi fiind solidar cu 39.990 de persoane care au ieşit în PMAN duminică. Cine sunt ceilalţi zece (cu aproximaţie)? Vă las să vă dumiriţi... Atâta doar că e prea târziu. Iată, spre exemplu, Dan Dungaciu ne zice că nimeni nu mai poate discuta cu Guvernul de la Chişinău (dar miniştri europeni totuşi mai vin, precum acei ai Suediei şi Lituaniei). De aiurelile lui Băsescu nici nu mai zic nimic. De 2-3 săptămâni acesta ne bucură şi ne încurajează cum poate el de bine de la toate posturile de televiziune. Repet: mă doare pentru fiecare care a ieşit în piaţă, mă doare pentru acei care nu au ieşit, mă doare pentru acei care nu mai pot de atâta bine şi şi-au luat lumea-n cap, lăsând în urma lor casă, masă şi familie... Dar am vaga senzaţie că şi acest meeting este doar o notă dintr-o partitură scrisă mai demult... E precum ai recita alfabetul: zici A, apoi B, apoi C...

EL INFORME DE KROLL A fost protest (A) şi Candu a publicat raportul Kroll (B)! Nu voi repeta toate comentariile deja făcute: despre preţul raportului şi calitatea lui, despre faptul că raportul parcă şi-ar avea un super-erou ca într-un blockbaster hollywoodian, despre omisiunile lui (de fapt, toate organele competente de control din ţară, inclusiv actualul ministru al economiei, înaintat de PD, şi compania sa de audit care parcă nici nu ar fi existat), despre faptul că oricât de mult nu a încercat raportul să le ascundă, dar firele duc inclusiv şi spre naşul celui care a publicat raportul şi înspre... înspre toţi! În afară de acei puţini care strigau sus şi tare în 2013 despre BEM şi AIC. Apropo, din acei care strigă astăzi, în 2015, „Prindeţi hoţul!”, în 2013 strigau altceva. Şi foarte convingător strigau.

SHOR ARESTAT După ce spui B trebuie să spui C. Ilan Shor este arestat. (Să nu credeţi că aş avea ceva împotrivă!) Nu, el nu a fugit. Chiar dacă a avut de zece ori posibilitatea s-o facă. Dimpotrivă, el declară că va colabora cu procuratura. Lumea zice că e un fel de Moţoc. Şi dacă rolul său e altul? Штирлиц бежал рядом и делал вид, что прогуливается.

ÎN PARLAMENT fură toţi. Fură Drăguţan care nu ştia despre BEM nimic. Fură Chetraru care ştia tot. Fură Gurin care ştia cum se fură. În Parlament se dădură un spectacol de zile mari! Lucinschi povesti la radio cât de inocent este. El, om simplu, un obişnuit pensionar, nu a făcut decât să ia nişte credite de milioane. Încercaţi şi voi, ce naiba? Apropo, chestia asta cu acordare de credite preferenţiale înalţilor demnitari pare să fie o normă. Ridicaţi, de exemplu, arhivele Ziarului de Gardă şi răsfoiţi numeroasele dosare despre palatele Chişinăului. În multe din ele veţi vedea cum şi cui se dau credite.

POVEŞTILE „MUSTĂCIOŞILOR” Un Usatîi stă la răcoare... Un altul, care ar trebui şi el să stea, ba chiar aş zice eu că al doilea e mult mai periculos, vine la Chişinău pentru a se anunţa candidat la postul de primar de Bălţi. Iar ca să nu fie carecumva arestat, şi-a chemat acoliţii (cam la vreo 1500) să-l întâmpine cu pompă la aeroport.

SIS FACE „CRÂŞĂ” Poate că ar şi sta de alde Usatâi şi Dodon la dubă, numai că SIS-ul nu are timp. Ei acoperă operaţiuni financiare (după cum afirmă o presupusă scrisoare anonimă) şi caută cine face scurgeri pentru presă... El nu are timp pentru Usatâi şi Dodon

DODON ŞI GRECIANÂI s-au pierdut cu firea. Ceva nu-i după alfabetul lor, ori ei nu au fost informaţi la timp despre alfabetul corect. De când cu meetingul şi cu publicarea raportului, Dodon îşi pierde statutul de justiţiar, căci fire narative duc şi înspre el. A fugit la Moscova pentru consultaţii. Ori pentru bani. Ori pentru una şi pentru alta.

IAR ÎN PIAŢĂ – O LENTĂ ENORMĂ în multe state această simbolistică a fost interzisă. Până şi în Kazahstan. La noi – se defilează în faţa Guvernului cu o lentă gigantică. La ce literă am ajuns?

MOLDOVA RECUNOAŞTE ANEXIUNEA CRIMEII ok, nu toată Moldova, nici măcar un raion sau municipiu şi nici măcar un sat păcătos. O simplă judecătoreasă de la Edineţ! Interesant, ONU poate s-o ia în consideraţie?

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Admiră maşini bătute cu cristale Swarovski şi alte Bentley. Acestea sunt ale oamenilor săraci, căci cei mai avuţi cumpără avioane.

Nu am nimic bun cu ce să închei sinteza săptămânii. Şi nimic nu se prevede. Căci acel care a scris alfabetul, se pare că a prevăzut totul. Iar noi abia l-am început. Si când te gândeşti ca acu 25 de ani mai nu începusem alfabetul nostru, de flori...

--------------

*Tribului îi este interzis să privească stelele, acest privilegiu este rezervat vrăjitorilor. Fiecare vrăjitor are un discipol, pe care îl iniţiează din copilărie la disciplinele secrete şi care, la moartea sa, îi succede. Ei sunt întotdeauna în număr de patru, număr cu caracter magic fiindcă el este ultimul pe care îl poate atinge spiritul acestor oameni. Ei practică, în felul lor, credinţa în infern şi în cer. Şi unul şi altul sunt subterane. (traducere proprie)

Partager cet article
4 mai 2015 1 04 /05 /mai /2015 22:29
Săptămâna în care am înotat Kroll

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Nu ştiu, dragii mei cititori, dacă aţi remarcat absenţa sintezei săptămânale din ultimile două vineri. Eu sper (din egoism pur editorialist !) că nu doar aţi remarcat-o, dar chiar că v-a lipsit ! Dacă este aşa, atunci îmi cer scuze pentru această pauză cauzată de vacanţele pascale, dar iată-mă din nou la muncă, tocmai de Ziua internaţională a muncii, cu care şi vă felicit fără amânare! Cândva, de 1 mai, ieşiam cu toţii, în mod benevol, dar obligatoriu, la „paradă”. Eu nu pot spune că am amintiri chiar urâte despre acele demonstraţii (le detestam însă pe acelea din 7 noiembrie din cauza frigului). Îngheţata la 7 copeici în loc de 20 din care cumpăram cu zecile în acea zi îşi făcea efectul! Mai ţineţi minte? Iar dacă nu aţi apucat acele timpuri, citiţi „Iepurii nu mor” de Savatie Baştovoi. Nu cred că am întâlnit o descriere mai exactă a „paradelor” în altă parte.

 

ДЕНЬ ПОБЕДЫ СО СЛЕЗАМИ НА ГЛАЗАХ Să lăsăm însă aceste digresiuni cu iz de scorţişoară şi să revenim la timpurile noastre. Nu de alta, dar, iată, vine peste noi o altă „paradă”, mult mai agresivă şi mai periculoasă: acea a lui 9 mai. Deşi la „shodka” principală de la Moscova Putin va rămâne într-o companie puţin numeroasă şi jenantă (noroc că a scăpat de odiosul Kim Jong Un care cică a „refuzat” şi el să vină), simbolistica lui se exportă bine şi cu tenacitate. Şi dacă multe din ţările europene au înţeles că simbolistica de colorado putinistă nu are nimic în comun cu comemorarea Războiului II mondial şi încearcă să se apere, Republica Moldova se face că plouă. La Vulcăneşti se defilează cu panglică gigantică (o repetiţie pentru ceva mai „mare”?), la Soroca – la fel, Tiraspolul bagă simbolurile respective pe bancnotele sale alături de Suvorov, iar socialiştii provoacă ostentatoriu în plină sesiune a Parlamentului, chiar de ziua tricolorului... Hrenóva у нас обстоят дела, господа... Как вы яхту назовёте, Так она и поплывёт. Apropo, există oare în legislaţia Moldovei prevederi pentru profanarea simbolurilor de stat? Poate se găseşte vreun articolaş pentru tovarăşul Hrenova?

 

BOWLING FOR TRANSNISTRIA Ceea ce se întâmplă în relaţiile Republicii Moldova cu Transnistria este de-a dreptul halucinant. Timp de mai mult de două decenii Republica Moldova nu s-a găsit într-o situaţie mai confortabilă pentru a negocia cu regiunea separatistă. Având mereu suportul militar şi financiar al Rusiei, fără susţinere din partea Ucrainei, Moldova întotdeauna s-a aflat în postură defavorabilă în acest „dialog”. Acum totul s-a schimbat: Rusia nu mai are destule resurse pentru a întreţine Tiraspolul, iar Ucraina se pare că a avut suficiente şi arzătoare argumente pentru a înţelege who is who... Un moment mai potrivit pentru a termina odată cu absurditatea care se cheamă Transnistria era greu de imaginat. Dar Moldova face exact contrariul!!! Se simt la strâmtoare Şevciuk & Co? Nicio problemă! Noi îi ajutăm! Iată Timo(f)ti semnează un ukaz absolut abracadabrant prin care permite înfiinţarea Duty-free-urilor pe teritoriul republicii separatiste! Iar ordinul dat poliţiştilor de a saluta cortegiul lui Şevciuc la rangul cortegiilor de înalţi demnitari e pur şi simplu înjositor. Aş vrea acum să-i văd pe „combatanţi” sărind la bătaie, nu în incinta primăriei...

 

KROLL SOAP OPERA Kroll şi-a făcut treaba, a predat dosarul şi a plecat. Ei şi? Acum ce ne facem? Nimeni nu are acces la raport. Că doar n-o să aşteptăm de la hoţi să se denunţe şi să se bage singuri la puşcărie... Procuratura s-a şi grăbit să anunţe că raportul nu poate fi folosit drept probe într-un dosar eventual. Acum cică ne mai zic că Kroll ar fi interzis publicarea raportului... De râsul găinilor. Poate doar gAburici să-i creadă, acel cu diplomele false.

 

NUMIRI, PROMOŢII 1) Ghenadie Sajin, omul lui Ulinici este numit şef la Inspecţia de Stat în Construcţii. Vulpea – paznic la coteţ ! Teamă mi-e că acele câteva asociaţii care se bat pentru a salva cafeneaua Guguţă au dat-o în bară… Apropo, lupta şi angajamentul lor ar merita o mediatizare mult mai largă ! 2) Ludmila Buzu, sora fostului deputat PD Valeriu Guma, este promovată la postul de vicedirector la Poşta Moldovei. În România ea are un dosar. În Moldova – un post. Mare scofală: cine nu are dosar în ziua de azi? Ulinici are unul pe undeva prin Olanda (cu sechestrări de milioane), Filat are în Romania şi tot aşa după listă. 3) Dar numirea săptămânii este alegerea controversatului Cozma în CCA. Obrăznicie? Încă nu: să vedeţi că va fi ales şi Preşedinte al CCA în scurt timp. Nu ziceau comii că ei vor această funcţie?

 

VORONIN VREA CAPUL LUI TĂNASE Apropo, printre „zvonurile” referitor la constituirea coaliţiei cu PCRM figura şi postul de Preşedinte al CC. Iată că PCRM cere demisia lui Alexandru Tănase. I-a deranjat cică o declaraţie referitor la neutralitatea statului R. Moldova. Păi da, cu un Pulbere pe care Voronin îl cumpăra şi cu un ceas, fie el şi din cele scumpe, le era mai simplu...

 

CATINDAŢII Se profilează lista candidaţilor pentru una din cele mai importante funcţii din Moldova, acea de primar de Chişinău: Chirtoacă va avea de înfruntat un Chirtoca (poezie pură această confruntare!), câţiva analfabeţi şi nişte naftalină... Atacurile asupra actualului edil s-au intensificat în ultimul timp din toate părţile. Unele meritate, altele – aberaţii pure (vedeţi D-stra, lumea crede că până şi culoarea cu care se vopsesc tunurile de la muzeu este aleasă de primar!). Toate bune, hai să găsim unul mai bun! Să răscolim printre bulendrele de la care aduce a naftalină?!

 

TUSK LA CRICOVA Donald Tusk a fost în vizită în Moldova. Şi aici ne-am umplut de ridicol. Dacă şi le lipseşte ceva cu desăvârşire oficialilor noştri aceasta este simţul ridicolului. Nu ştiu dacă aţi văzut şirul de feţi-frumoşi în uniforme de gală ale Gărzii naţionale în faţa... unei crame!!! Fie el şi unic în felul său, dar un beci va ramâne un beci. Chiar nu se poate de înţeles că ceea ce-i plăcea lui Brejnev (sau alte fosile încă vii de teapa lui), nu este neapărat pe placul oficialilor occidentali de astăzi? Sau cel puţin, nu poate fi punctul central al unei vizite? Cum vreţi să ne ia cineva în serios? Reacţia a fost pe măsură şi subtilă: „Găsiţi miliardul şi atunci vom vorbi”...

 

ANIVERSĂRI: Calendarul a consemnat două aniversări importante în săptămâna care a trecut. Prima – un an de la ridicarea regimului de vize pentru cetăţenii Moldovei pentru a călători în UE. O observaţie: şi cum, domnilor europeni, s-a răsturant lumea? Au invadat moldovenii Europa? (dacă şi au invadat-o, apoi acesta era deja un fapt consumat) Ce păcat că s-a întârziat atât de mult cu această decizie... Şi ce păcat că nu se merge mai departe în eforturile integraţioniste... O a doua aniversare, mult mai îngrijorătoare, este acea a catastrofei de la Cernobîl. Au trecut 29 de ani, dar Cernobîlul ne face să tresărim şi astăzi. Ard pădurile din zona interzisă. Oficialii zic că nu există niciun pericol. Oare să-i credem?... Acum 29 de ani, spre exemplu, norul radioactiv se oprea miraculos la frontiera Franţei.

 

Cam atât am vrut să vă spun. Cam acestea mi-au părut cele mai semnificative. Din curiozităţi aş mai menţiona şi o ştire deocheată conform căreia cetăţeni cu paşapoarte false din Moldova ar fi fost la originea crash-ului financiar din 2009!!! Acum înţelegem mai bine povestea cu miliardul. E un sport naţional!

 

Iar ca să închei cu o notă pozitivă am să vă aduc aminte că în curând (12-18 mai) va demara festivalul de film documentar „Cronograf”! Nu-l rataţi! Documentaţi-vă!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher