Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
16 février 2015 1 16 /02 /février /2015 12:20

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

sinteza-sapt_2015-02-13.png

 

Am să vă deschid o mică taină a procesului de producere: trama sintezelor de vineri o construiesc pe parcursul săptămânii. Si dacă textul propriu-zis se scrie în ajun, linkurile pentru el se aleg şi se adună bobiţă cu bobiţă, zi după zi.

 

La o adică, nici nu ar trebui să vă intereseze prea mult acest lucru, dacă nu aş fi chiar eu acela care ar avea nevoie de această digresiune pentru a mă justifica. Iată ce am păţit azi: deschid deci fişierul în care am adunat linkurile spre noutăţile care mi-au părut mai relevante şi mai interesante din săptămâna care a trecut şi... mi-am dat seama că, anume pentru această săptămână, am migălit degeaba. Că nu mai sunt bune la nimic, că nu mai contează niciunul din ele...

 

Tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat joi, bifând, cum ai da peste tot ce s-a întâmplat în ultimile zile cu un marker negru şi gros, toate evenimentele de mai înainte...

 

Şi cum am muncit în dodii toată săptămâna care a trecut, nici textul care urmează (dacă nu ar fi fost terminat deja imediat după titlul său) nu va mai fi ca celelalte. Dar dacă aş rămâne doar eu cu dodiile mele, tot n-ar fi chiar rău pentru nărod...

 

Dar teamă mi-e că acelaşi sentiment (şi nu doar de o singură săptămână) îl are şi nărodul... Că orice n-ar face – e în dodii.

Nu ştiu cum vă simţiţi Domniile voastre astăzi (când e vineri în calendar), dar eu unul sunt asomat (când e joi noaptea) de această zi extrem de încordată şi de o importanţă determinantă pentru viitorul ţării în raport cu care ne definim cu toţii...

 

LA MINSK NU S-A DEZLEGAT ÎNCĂ NIMIC: Recunosc: am avut emoţii mult mai mari aşteptând, pândind, iscodind, scotocind, încă în plină noapte rezultatele negocierilor de la Minsk, decât votarea Guvernului din Parlament. Săptămâna trecută vă scriam despre Merkel şi Hollande care s-au luat de mână şi s-au pornit să facă „pace” în Ucraina... S-au pornit când au înţeles că americanilor le cam crapă răbdăul şi că sunt gata să livreze arme letale ucrainenilor. De obicei, în asemenea situaţii pierde acela care cere să înceapă negocierile. Problema este că nici Merkel, nici Hollande nu prea au ce pierde (pentru moment). Poate anume din această cauză şi s-au grăbit: cât încă nu au nimic de pierdut. În schimb, acela care are totul de câştigat este Putin (eu zic bine „Putin” şi nu „Rusia”). Ucrainenii au de pierdut practic totul şi oricum. Nu ştim încă ce s-au înţeles anume „normanzii”, dar chiar în ora care a urmat încheierea discuţiilor, ruşii s-au grăbit să anunţe că Franţa le va livra Mistralul... Just business and nothing personal? Francezii nu confirmă pentru moment, dar nu este exclus... Acum, chiar şi cu încetarea focului nu-i nimic sigur. Acorduri au mai fost, dar nu prea au ţinut. Dacă tot s-au înţeles pentru ceva, de ce nu din chiar momentul semnării? La ce să aştepte tocmai trei zile? Să mai „corecteze frontul”? Nu-i destul cât l-au corectat în zilele care au precedat întâlnirea la Minsk?

 

Şi noi în toată povestea asta? Pentru noi nu există decât o singură regulă: ceea ce e bine pentru Putin e rău pentru noi. Mai ales în situaţia unei vulnerabilităţi totale şi absenţei celei mai neînsemnate iniţiative de a securiza spaţiul pe care îl numim „Moldova”... Ce să mai? Noi nici guvern nu avem...

 

LA CHIŞINAU NU S-A LEGAT ÎNCĂ NIMIC: Am urmărit o transmisiune live şi de la şedinţa Parlamentului de ieri... Dacă e să admitem că suntem raţionali şi întregi la minte, atunci ar trebui să ne întrebăm cum de am putut crede că ieri Guvernul Leancă ar fi putut fi votat. Voronin e prea bogat să fie cumpărat într-atât de uşor şi funcţii „cu potenţial” nu i s-au dat (cel puţin nu s-a declarat nimic public). PL ar fi devenit ridicoli dacă ar fi votat pentru un Guvern din care au fost excluşi. Unii zic că acest scenariu a fost pus la cale anume pentru a scăpa de Leancă. Din păcate, declaraţiile lui Filat şi ale lui Lupu par mai mult să confirme acest scenariu... Am văzut azi chiar şi un text cu un „candidat” nou (absolut neaşteptat!).

 

Alţii, văd în rateul votului de ieri o oportunitate de a relansa negocierile pentru a constitui o alianţă tripartită. Ghimpu a propus (în stilul său husăresc) să reînceapă negocierile chiar de la tribuna Parlamentului, Leancă pare şi el convins de necesitatea unor negocieri... Să vedem. Oricum, vânzoleala respectivă cu constituirea unei alianţe tripartite seamănă din ce în ce mai mult cu o rezistenţă organizată împotriva unui proces de integrare europeană. Or fi interesele clanurilor mafiote la mijloc ori geopolitica, ori ambele, esenţa lucrurilor nu se schimbă. Partide care au făcut campanie electorală sub egida vectorului european s-au dovedit a fi... dar să încerc să rămân decent, măcar în scris.

Partager cet article

19 janvier 2015 1 19 /01 /janvier /2015 21:15

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

sinteza-deschide-2014-01-16.png

 

CHARLIE ESTE VIU! Asasinii au început într-o redacţie şi au sfârşit-o într-o tipografie... Ironie à la Charlie. Vineri, cu asaltul concomitent al forţelor de elită, a luat sfârşit partea „spectaculoasă”, urmărită de o lume-ntreagă în direct, a ororii din Franţa... Duminică, Franţa a ieşit în stradă! Nimeni nu va putea şti cu exactitate câţi au fost. Poliţia a recunoscut că nu este capabilă să aducă estimaţii, fiind depăşită de amploarea manifestărilor. Oricât de ironic nu ar suna ceea ce voi spune, şi anume în raport cu Charlie Hebdo, laici până şi în măduva oaselor, dar e posibil ca moartea celor 17 să fi însemnat o adevărată mântuire pentru o Franţă debusolată, cu moralul la pământ, cu un sentiment cultivat continuu al inferiorităţii şi cu o culpabilitate istorică care se tot acumulează an dupa an, cu nişte politicieni înglodaţi într-un anacronism absolut... Francezii şi-au redescoperit une raison d’être! La fel precum românii îşi regăseau o revoluţie demnă de destinul lor cu afacerea Roşia Montana. În aceste zile, valori uitate şi spălăcite în atâtea discursuri fără noimă până la transparenţă totală, au re-căpătat culoare! Ce păcat ar fi să nu se aleagă nimic din ziua de 11/01! Ce energie a fost coagulată! Câtă speranţă se degajă! Şi cât de periculoasă este această situaţie...

 

ŞI LENIN ESTE VIU Noutatea nu a fost o bombă. PLDM şi PD au început negocierile cu PCRM. Are dreptate doamna care se lăuda pe Facebook (acesta era bilanţul ei al anului!) cu colecţia de migdalii pe care i le-a adus 2014: PL-ul este formaţiunea care permanent şi-a modificat mesajul. Ei au propus în permanenţă noi şi noi soluţii (nu mă apuc să afirm dacă sunt bune ori ba), după cum observă judicios şi Mircea V. Ciobanu, care nu prea a fost tandru cu această formaţiune, pe Facebook: deocamdată se creează impresia că singurii care nu vor să cedeze nimic, singurii care nu şi-au revizuit nimic din poziţia iniţială sunt democraţii şi liberal-democraţii. Ori poate au cedat ceva şi eu nu am memorat? Dar fără asta – ce fel de negocieri? Să mai amintim şi de faptul că PL a fost formaţiunea care a cerut transparenţă totală în negocieri de la bun început: să fie prezentă presa, apoi societatea civilă, apoi reprezentanţi europeni... Tind să cred că nu am greşit mult atunci când, în martie 2013, spuneam că negocierile astea seamănă mai mult a... Сходняк. De aceea nu ar trebui să ne mire alianţa lor cu PCRM-ul. Hoţ cu hoţ se înţelege oricând. Cine sunt acei care ar putea să schimbe ceva? Occidentalii! Dar pentru ei e suficient să se asigure că noua coaliţie se va opune Rusiei. Voronin ori ba, hoţ ori nu, totul e să-i asiguri că eşti anti-Putin. Şi atunci it’s in the pocket! Există o mare diferenţă între a dori o Moldovă în Uniunea Europeană şi a nu-l dori pe Putin în Moldova. Dar exact acelaşi lucru îl vrea şi Putin: el nu vrea neapărat Moldova. El nu-i vrea pe europeni în Moldova! Totul este deci perfect setat pentru noul harbuz: nici PD, nici PLDM, nici PCRM nu doresc în Europa (ce să facă un hoţ în UE? Să-i judece? Nu i s-au confiscat lui Plahotniuk 70 de mln? Vorba motanului: „Таити, Таити... Нас и здесь неплохо кормят...”), dar sunt gata să-i asigure pe europeni că nu vor cu ruşii... şi să păstreze un status quo.

 

UCRAINA ARDE DIN NOU Evenimentele tragice din Franţa (dar şi din Nigeria, dar şi din Pakistan) cad la ţanc pentru Rusia. Este adevărat că ruşii au avertizat de nenumărate ori occidentul despre pericolul islamismului fundamentalist... Dar la fel de adevărat este şi faptul că de îndată ce a apărut o ferestruică (o întâlnire la nivel înalt programată pe 15/01 a fost amânată), ruşii au început ofensiva în Donbass. Luptele şi-au recăpătat intensitatea. Sunt omorâţi civili. Ucrainenii vor încerca să reediteze Parisul... Je suis Volnovakha...

 

DECORAŢII DE LA VLADIMIR Dorin Recean și Ion Bodrug au primit migdal de la Mitropolitul Vladimir. Ce să zic? Atunci când ofiţerul Nicolae Cantarean înmânează decoraţii, înseamnă că are pentru ce... Ca să nu mai pomenim de laicitate şi restul balamuclui...

 

PUTIN NU VA FI LA AUSCHWITZ Cel mai mare antifascist din lume nu va merge la Auschwitz. Ce să caute el cu... „fasciştii”?

 

РОГА И КОПЫТА În precedentele sinteze tot am făcut trimiteri la Ilf & Petrov, iluştrii autori ruşi... Devine jenant, dar voi fi obligat să ma repet: realitatea depăşeşte ficţiunea. Nişte contabili de la BEM au fost arestaţi. Eu nu zic că nu trebuiau arestaţi. Conform scenariului, cineva trebuie arestat.

 

EI AŞTEAPTĂ REZULTATELE NEGOCIERILOR Eu mai cunosc cel puţin o persoană care aşteaptă cu nerăbdare rezultatele negocierilor. E Vitalie Burlac. De rezultate (nu de lege) va depinde dacă iese el de la răcoare ori ba. Pariez că-i plac harbujii.

 

PARIS? UCRAINA? ... MOLDOVA!!! La noi se trag focuri în plină stradă. La Bălti - o tradiţie naţională. Se trag focuri în pădure. La vânătoare: o altă tradiţie naţională. Se ameninţă cu pistolul în gări. Asta e din filme, dar riscă să se înrădăcineze şi să devină tradiţie naţională...

 

ŞI POPORUL? CE FACE POPORUL? Se lecuieşte după sărbători. La doftori. Din China. Acum totul vine din China...

 

Şi voi mai întrebaţi de ce lumea crede în Putin?...

Partager cet article

13 janvier 2015 2 13 /01 /janvier /2015 11:16

TEXT SCRIS PENTRU  DESCHIDE.MD

 

je-suis-charlie.jpg

 

La ora la care scriu acest text asasinii mai sunt încă în libertate. Azi dimineaţă urcam în linia mea de metro. Care îşi are staţia terminus la Montrouge. Puţină lume. Linişte de... mormânt precum nu am mai văzut. Trenul avansa greu. Se anunţă că există probleme tehnice. Deschid telefonul să mai citesc din ştiri. Aflu că la celălalt capăt al liniei încă un poliţist a fost împuşcat...

 

CUM AM DEVENIT CHARLIE Ieri, când am aflat despre teribilul atentat din incinta redacţiei săptămânalului satiric Charlie Hebdo, am fost şocat. Dar încă nu eram Charlie. Apoi am început a căuta informaţie şi detalii despre cele întâmplate. Am văzut ceea ce nu credeam să văd vreodată aici, la Paris. Am văzut un act de barbarie pură, căruia nu-i găseşti loc nici pe un câmp de bătălie pe timp de război... Şi am fost oripilat, revoltat, indignat. Dar încă nu eram Charlie. Apoi m-a împins păcatul să intru şi să citesc varii comentarii pe net şi reţele de socializare...

 

Şi am devenit Charlie!

 

Câte nu mi-a fost dat să citesc... Gogomănii de tot felul: islamofobie, şovinism, rasism, război între religii, război între civilizaţii chiar, chemări (voalate cel mai des) la deportări (nu mult şi ajungem la „Franţa pentru gali!”...), ori altceva: „De ce nu ne vreţi pe noi? Luaţi emigraţi români în loc de arabi!”... Dar de faptul ca Charlie Hebdo şi-au făcut-o cu mâinile lor aţi auzit?

 

Acei doi monştri pe care îi caută o Franţă întreagă sunt cetăţeni francezi, s-au născut în Franţa şi au crescut în Franţa, educaţi de sistemul francez de învăţământ... Pe unul din poliţiştii omorâţi à bout portant îl chema Ahmed Merabet... Nu prea are consonanţă creştină... Dar nu vă miră faptul că extrema dreaptă, albă şi creştină, din Franţa nu prea suferă de ameninţări? Poate deplasăm discuţiile în alte dimensiuni?

 

Da, mă cheama Charlie! Et je les emmerde!!!

 

ŢARĂ FĂRĂ CETĂŢENI: Au fost publicate datele preliminare ale recensământului. Nu voi comenta aiurea ceea ce probabil aţi citit deja. Că suntem cu 450.000 mai puţin, că ar fi doar 300.000 de moldoveni în străinătate, că am avea un decalaj (de sute de mii!) enorm între datele recensământului (copii inclus) şi numărul alegătorilor (fără copii), că noţiunea de etnie este una pur politică astăzi, încât unii se identifică drept moldoveni iar alţii – români, de parcă aceste două noţiuni ar fi antagoniste, despre toate acestea aţi citit deja. Dar... ştiţi în ce perioadă teritoriul nostru a pierdut din populaţie în proporţii similare (1/3, dacă e să fim exacţi)? În acei zece ani cuprinşi între 1940 – 1950. Din fericire, hecatomba demografică nu mai este cauzată de urgiile acelor ani şi nu se soldează cu sute de mii de morţi, dar pentru ţară, statistic vorbind, situaţia este comparabilă. La o distanţă de doar 50 de ani, noi am pierdut de două ori câte o treime din populaţie... Câtă vitalitate trebuie să aibă un popor pentru a supravieţui?

 

Şi, la nivel mai pragmatic, cum gestionezi o ţară fără a şti câţi cetăţeni ai? Eu unul nu ştiu...

 

Un stat care nu ştie şi nu e în putere să-şi numere cetăţenii nu mai poate exista sau poate că nici nu mai merită să existe. Cetăţeanul unei ţări este, de fapt, pulsul acestei ţări. Când statul, puterea care conduce şi reprezintă această ţară, nu mai ştie să-şi ia propriul puls, înseamnă că instituţiile sale au intrat într-o stare avansată de degradare. El se află poate chiar în moarte clinică, însă nimeni nu a constatat încă acest lucru., Vasile Ernu, Sînt un om de stînga (Cartier, 2013, p.108)

 

INVESTIŢII ÎN JUSTIŢIE Vă mai aduceţi aminte de milioanele primite de la occidentali (se pare că erau 70 !!!) pentru a scăpa de corupţie în justiţie? Americanii cică ne-au instalat un sistem care atribuie la întâmplare dosare judecătorilor. Ei, să ştiţi că băieţii noştri şmecheri l-au spart! Îşi atribuie ei dosarele cum trebuie. La „întâmplare”. Dar aşa cum trebuie cuiva să se întâmple.

 

AUDIT ŞUGUBĂŢ La fel de „cum trebuie” par a fi făcute auditele şi la cele trei bănci suspectate de a fi implicate în maşinării astronomice financiare (13% din PIB!!!). BEM, Unibank şi Banca Socială au avut acelaşi auditor. O companie străină. Ziceam eu, totul a fost făcut aşa „cum trebuie”.

 

VOM AVEA GAZ? Cică totul este pregătit pentru ca să recepţionăm gaz din România prin gazoductul Iaşi – Ungheni. Între timp ruşii ar fi ieftinit şi ei preţul la gaz (cică din cauza preţului jos la hidrocarburi). Nu au trecut decât şase luni de la „lansare”...

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? El serbează. Guvern nu-i, banii săi se scurg prin bănci ca în nisip, iar el serbează. De două ori pe an. Să mai scăpăm de Sfântul Vasile pe vechi şi poate vom începe să ne mai dezmeticim câte puţin...

Partager cet article

6 janvier 2015 2 06 /01 /janvier /2015 21:46

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

„Завхоз 2-го дома Старсобеса был застенчивый ворюга. Все существо его протестовало против краж, но не красть он не мог. Он крал, и ему было стыдно. Крал он постоянно, постоянно стыдился, и поэтому его хорошо бритые щечки всегда горели румянцем смущения, стыдливости, застенчивости и конфуза. Завхоза звали Александром Яковлевичем, а жену его-Александрой Яковлевной. Он называл ее Сашхен, она звала его Альхен. Свет не видывал еще такого голубого воришки, как Александр Яковлевич.
Он был не только завхозом, но и вообще заведующим. Прежнего за грубое обращение с воспитанницами сняли с работы и назначили капельмейстером симфонического оркестра. Альхен ничем не напоминал своего невоспитанного начальника. В порядке уплотненного рабочего дня он принял на себя управление домом и с пенсионерками обращался отменно вежливо, проводя в доме важные реформы и нововведения.”,
Ilf & Petrov, „12 scaune”

 

A face un bilanţ al săptămânii pe 1 ianuarie este la fel de ingrat precum a vinde uscătoare de păr pe o plajă în plină caniculă. Care bilanţ? Care săptămână? Care an?

 

În mod excepţional am decalat deci comentariul săptămânii care s-a scurs cu doar o singură zi. Să fie şi lupul întreg şi oile sătule. Ş-apoi, în mod inevitabil, un comentariu scris pe 02/01 va fi scris cu capul mai limpede decât unul scris pe 01/01. Şi cum cauza pentru care citiţi acest text sâmbăta în loc de vineri a fost şi principalul eveniment al săptămânii care a trecut, s-ar cuveni să încep cu el, cu trecerea din 2014 în 2015! Şi aici nu am cum să-mi continui textul fără a vă ura tuturor un LA MULŢI ANI călduros şi să vă doresc sănătate de fier, dragoste şi pace. Şi încă răbdare şi curaj pe de-asupra!

 

Căci se pare că vom avea nevoie...

 

Cum a fost 2014 aţi văzut, cum va fi 2015 vom mai vedea, deşi ştie toată lumea că surcica nu sare departe de trunchi, iar câinele mâţe nu face şi, respectiv, putem de pe acuma să-i presimţim chipul şi înfăţişarea... după chipul şi înfăţişarea genitorilor lui. Nu mă voi hazarda acum în prognoze, deşi s-ar putea. Am să constat doar că atunci când am făcut-o pentru 2014 nu am greşit prea mult, doar că unele evenimente de peste Nistru au precipitat ceva calendarul...

 

Orice ne-ar pregăti anul 2015, un singur lucru e cert: el a început pe 01/01, va dura 365 de zile şi ultima lui zi va fi 31/12. Restul depinde în mare parte şi de noi.

 

Anul ca anul, dar să vedem ce ne-a adus săptămâna:

 

A NINS. Surprinzător, dar a nins. Oricât de absurdă nu ar fi această propoziţie, dar iată că şi în această iarnă, ca de obicei, ninsoarea ne-a luat prin surprindere. Deşi serviciile meteorologice parcă şi-au făcut datoria, porcul în ajun nu se-ngraşă şi am asistat şi anul acesta la „catastrofe” şi acte de eroism. Fie! Suntem obişnuiţi. Cu atât mai mult cu cât se pare că zăpada era aşteptată cu nerăbdare de toată lumea... Acest alb imaculat care maschează mocirla cu care suntem deprinşi. O amăgeală şi asta... Căci nicio zăpadă nu va putea să acopere neacoperitul. De exemplu, ce fel de troiene ar putea ascunde un avion?

 

AVIONUL LUI SHOR Shor (ori Plahotniuk, deşi aceasta nu mai contează chiar într-atât de mult) îşi cumpără un avion nou. BEM e pe brânci, Banca Socială implicată în scandaluri de aproape un miliard, iar omu’ îşi cumpără avion... Apropo, există şi o licoare de speranţă în toate poveştile cu băncile: Unibank, a treia instituţie pomenită în diferitele maşinării financiare, a fost şi ea plasată sub administrarea BNM. Teoretic, există încă posibilitatea ca să se facă dreptate...

 

Jacob-Jordaens_Le-festin-des-Rois.jpg

Jacob Jordaens: "Le festin des Rois"

 

NESIMŢIRE Într-un interviu mai vechi renumita cântăreaţă rusă Alla Pugaciova la întrebarea „Ce s-a întâmplat cu noi?” răspundea: „Am pierdut ruşinea” („стыд потеряли”)... Ce să mai vorbim de marea corupţie, de Dodon cu nesimţirea lui totală de care a dat dovadă la chiar prima sesiune a Parlamentului, dacă până şi Ghimpu, fără nicio jenă postează (chiar el!) poze de la o vânătoare la care a participat! Bineînţeles nu a încălcat nicio lege!; bineînţeles, un deputat poate să-şi permită o partidă de vânătoare, dar să nu uităm că în această ţară însuşi cuvântul dat este imediat asociat cu „Vânătoarea domnească” (Huntergate), că avem o populaţie care fuge din ţară de saracie, că nu avem încă un guvern... Ori celălalt, Filat, care îl acuză pe Negruţă că ar fi vinovat de ceea ce se întâmplă la BEM. Uneori, mă lasă „patret” lipsa de cultură politică şi de abilităţi de comunicare ale politicienilor noştri... Dacă nu ai inteligenţă ori consilieri în domeniu, această lipsă ar putea fi compensată prin ruşine şi bun simţ. Dar de unde nu-i nu ai ce lua...

 

A TUNAT ŞI I-A ADUNAT Păi daca tună Constituţia, n-au încotro – trebuie să se-adune. Ceea ce au şi făcut. S-au adunat. Au anunţat de la tribună şi cu glas tare componenţele fracţiunilor parlamentare, Dodon a făcut ceva circ (cum fără asta)... După aia cică au mers la Codru, la băut. La „imenina” lui Plahotniuk. Nesimţire...

 

RUŞINEA NOASTRĂ Din nesimţirea lor ni se trage nouă ruşinea... Nu există traficuri şi crime pe lumea asta unde să nu fi fost pomenit numele ţării noastre: contrabandă de tot felul, spălare de bani, trafic de arme, trafic de droguri, trafic de organe, trafic de fiinţe umane... Săptămâna aceasta toate agenţiile de ştiri din lumea largă au povestit despre „Blue Sky M”, o navă maritimă sub pavilion moldovenesc. La bordul său se aflau peste 1000 de persoane lăsate să moară de echipajul care a abandonat corabia... Bineînţeles, se vor găsi explicaţii... Totul va fi legal. Dar, uite că, din nou, numele ţării noastre a fost pomenit într-o afacere extrem de urâtă...

 

Această poveste mi-a adus aminte de un roman foarte bun de Nicolae Popa, „Avionul mirosea a peşte”. Pe care vi-l recomand...

 

Nu ştiu cum Dumneavoastră, dar eu unul sunt sătul până peste cap să-mi fie ruşine pentru altcineva. Ori trebuie s-o consider drept un semn bun? Că nu mi-am pierdut încă ruşinea?... Habar n-am...

 

P.S.: Şi încă ceva: Lituania face parte din zona Euro! Toate cele trei ţări baltice sunt acum în zona Euro. Să ne bucurăm pentru ei şi să ne aducem aminte că porneam cândva cam din aceeaşi gară...

Partager cet article

29 décembre 2014 1 29 /12 /décembre /2014 20:41

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

siteza-deschide-2014-12-29.png

 

Ca ieri a fost Crăciunul (primul la moldoveni). Iar când a fost scris acest text (ieri) a fost ca azi. În aceste momente simţi cum se aplică un multiplicator imaginar la doza de respect pentru toţi acei care se află la datorie în zilele de sărbătoare: medici, pompieri, poliţişti... dar şi vânzători, lucrători ai transportului public... Toţi acei fără de care cotidianul nostru (chiar şi în zilele de sărbătoare) ar fi... mai puţin posibil.

 

Magia Crăciunului îşi lasă amprenta asupra tuturor, chiar şi a celor care sunt obişnuiţi (sau se cred obligaţi, dacă nu chiar sunt, prin definiţia misiunii pe care şi-o asumă) să fie răutacioşi, nemiloşi şi alte sinonime din respectivul şir logic, devenit în aceste zile de Crăciun total ilogic.

 

Şi totuşi va trebui să vă scriu despre lucruri mai puţin magice, deşi, dacă veţi accesa linkurile din acest text, veţi înţelege că unele elemente ale realităţii pot fi asimilate magiei... ori e doar prestidigitaţie? Mai degrabă presti-magistraţie...

 

PREŞEDINTELE ROMÂNILOR Săptămâna care a trecut, în afară de Crăciun, a încăput şi ceva pozitiv. Iohannis, noul Preşedinte ales al României a depus jurământul. În discursul său de inaugurare a vorbit despre Moldova; într-unul din primele interviuri acordate presei occidentale şi anume revistei franceze L’Express, Iohannis a vorbit despre Moldova. Să sperăm că România îşi va schimba calitativ politica faţă de Republica Moldova. Căci de vorbe ne-am cam săturat (cu toate că nici a reproşa României mare lucru nu am avea dreptul). Vorbele, primele, ale lui Iohannis ne dau speranţă!

 

GUVERNUL MOLDOVENILOR Pe acesta sperăm să-l vedem constituit cât mai rapid. Dar negocierile se negociează... Sistemul rezistă. Apropo, Leancă cere ajutorul europenilor, liberalii vor transparenţă, iar negocierile se negociează...

13 Numărul necuratului. Liberalii zic că vor doar 13 ministere în loc de 16 şi simplificarea câtorva agenţii de stat. E posibil să aibă dreptate, nu am o opinie fixată în acest sens, dar momentul ales e total aiurea. Eu pot înţelege, să zicem, supărarea PL-ului pe Victor Lutenco, şeful BRD-ului, care, fără nicio sinchiseală, a utilizat resursele administrative în campania electorală în favoarea PLDM-ului (fapt pentru care merită să fie demis din funcţie, ţinând cont şi de zelul de care a dat dovadă în „combaterea utilizării banilor publici în scopuri electorale” atunci când a anulat finanţarea unor proiecte culturale ale Clubului Liberal de la Paris de „Mărţişor”), dar Munteanu şi compania ar trebui să înţeleagă că nu formele organizaţionale condiţionează conţinutul, ci vice-versa: conţinutul generează forme organizaţionale. Eu zic să lase jocul de-a reorganizările şi să se concentreze pe lucruri esenţiale. Pe negocieri. Nu de alta, dar în tară

 

SE ÎNTÂMPLĂ MINUNI Astfel o investiţie de doar 200.000 se transformă într-o notă de plată de... 2.250.000. În dolari americani. Pentru acest truc e nevoie de: AIC, Guvern, Justiţie. Dacă vă interesează, 35 de milioane de lei sunt echivalentul a 7000 de salarii (să zicem de profesori) în mărime de 5000 de lei pe lună.

 

POVESTEA LUI GUGUŢĂ Ca la Plahotniuc de bine împletit şi sucit, la Vangheli nu va fi niciodată. Puţini bani (foarte puţini), o bancă, şi cîţiva judecători (cum fără ei) şi afacerea e în cuşmă: povestea transformării unui loc simpatic în care orăşenii cândva îşi petreceau timpul liber într-o afacere pentru burse groase. Apropo, e şi aici un truc: cum să transformi 2.56 mln de lei în 1.15 mln de... euro!!!

 

TRUC CU INVESTIŢIILE: „Investiţiile străine directe în economia Republicii Moldova au crescut anul trecut cu peste 20 la sută faţă de 2012 şi au însumat puţin peste 231 milioane de dolari americani, potrivit unui raport al Băncii Naţionale a Moldovei (BNM).”, zice un site Internet. Veaceslav Ioniţă, Președintele Comisiei pentru buget și finanțe (şi disident PLDM, în treacăt fie spus) ne aduce alte cifre : 900 mln. de dolari ar fi fost scoşi din ţară de doar trei banci… Da, era să uit: pe arma din care a fost omorât Butmalai, amprente nu au fost găsite.

 

COMBATEM CEEA CE CONDUCEM Corneliu Vidraşco de la Fashion TV a fost arestat pentru trafic de fiinţe umane. Corneliu Vidraşco a lucrat în politie şi „combătea” traficul de fiinţe umane. Metafora timpurilor moderne...

 

UNCHAIN MY HEART: Joe Cocker a plecat în lumea celor drepţi. Noi am rămas să-i ascultăm piesele...

 

Cam atât. Îmi pare rău dacă cele scrise de mine au încurcat la digestia bucatelor de sărbătoare. Noutăţi au fost puţine, dar grase şi groase. Ar fi fost bine, barem în această perioadă, să nu avem deloc... Căci no news –good news...

Partager cet article

22 décembre 2014 1 22 /12 /décembre /2014 22:27

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

sinteza-VVovc_Bender.jpg

 

Nu ştiu ce impresii vă lasă Domniilor Voastre aceste săptămâni de după alegeri, dar eu unul sunt într-o stare, dacă nu euforică, atunci cel puţin plină de optimism: nu-ş’ de ce, dar am impresia că lucrurile au început să se mişte binişor şi serios.

 

Лёд тронулся, господа присяжные заседатели!

 

Să fiu înţeles corect, nu pot să spun că ceea ce văd sau citesc în presă e îmbucurător, dar am o senzaţie bizară că anumite persoane, grupări, nu ştiu exact cum şi cine anume, ACELA, ştiţi abstractul CELA pe care toţi îl cunoaştem? Că ACELA sau ACEIA, mai pe scurt EI, sunt debusolaţi... Au intrat în panică? Nu ştiu: îmi vine greu să dau o apreciere exactă, totul pentru moment e la nivel de feeling. Dar am impresia că lucrurile le scapă de sub control... O senzaţie când absolut toţi înţeleg că sistemul nu mai poate funcţiona ca înainte, dar tot ei, acei care au făcut parte din sistem, care au fost sistemul, nu ştiu cum anume să se comporte mai departe... Bineînţeles, ei încă rezistă, ei se vor mai împotrivi şi nu-i exclus să mai asistăm la lucruri extremde murdare şi oribile în săptămânile următoare... Nu, ei continuă să rămână aceiaşi, dar ceva s-a schimbat...

 

Aduceţi-vă aminte cât de rapid, cu mici excepţii, precum a fost Damian Hâncu, au muţit toţi martorii din aprilie 2009? Ei bine, acum fiul lui Ion Butmalai nu se mai teme! Şi declară că tatăl său a fost omorât.

Dupa cum vă spuneam, e încă la nivel de presentiment, dar... sunt şi câteva semne care nu pot să fie cu totul înşelatoare.

 

În primul rând, alegerile au însemnat un lucru evident şi clar: Rusia, cel puţin pentru moment, a pierdut poll position-ul în Moldova. Occidentalii au înţeles acest lucru şi încearcă să „valorizeze” la maximum acest mic avantaj. Şi niciun oligarh nu le va sta în cale! Ei au interesele lor şi ac de cojoc se găseşte impotriva oricui.

 

Un Butmalai poate fi omorât, dar cu FMI ce faci? Împuşti FMI-ul? Pentru că a făcut dezvăluirile despre BEM (interesant „mapa neagră” a lui Butmalai ce conţinea, poate acelaşi lucru?)? Auziţi?: băietii şmecheri de la BEM şi Banca Socială (şi de la BNM?) au băut 3% din PIB-ul ţării! Apropo, ştiţi de ce EI au închis şcolile în Moldova? Fiindcă învăţământul constituia 7% din buget (nu PIB) şi trebuia adus la 5%. Ceea ce vi s-a spus cu „calitatea” învăţământului, „optimizări” sunt poveşti de adormit... copiii. Comparaţi: pentru 2% din buget s-au închis sute de scoli şi 3 % din PIB... Apoi cum, paţani, BEM mai departe? Cu 3% din PIB, cred ca ai din ce.

 

În al doilea rând, au început mişcările tectonice ale... nu, hai să nu-i numim „şobolani”. Nu-i frumos. Să le zicem cu gingăşie „politruci”. Ei încă nu ştiu ce anume să facă şi cu cine să se dea, dar au înţeles (ei nu dau greş niciodată!) că a rămâne cu acei vechi nu mai este bine. Gata, ei nu mai vor posturi, nu mai vin la adunări... E bine că se lasă de satană acum, dar să ştiţi că eu unul nu voi uita cum le-a fost lor binişor până acum şi că marja lor de compromis e foarte elastică.

 

În al treilea rând, îmi place cum se negociează: cu frică. Faţă de europeni (na, ce ştiu ei?... ei înţeleg că nu se poate admite o dizolvare a parlamentului. şi zic să se negocieze cu oricine, măcar şi cu dracul... vedeţi că şirul sinonimelor continuă! cu toate acestea, s-ar putea ca europenii să aibă dreptate!), faţă de... presă, alegători. PL vrea transparenţă. Ceilalţi nu prea vor, dar nici nu îndrăznesc să facă mare zarvă. Aşa că PL ar face bine să insiste şi în continuare. Căci de „principiile şi valorile” lor suntem sătui până peste cap. PCRM însa sunt incorigibili. Voronin e în delir total. El se pare că discută cu Belzebuth în direct. Se vrea Preşedinte! Ori vrea Curtea de Conturi, Audiovizualul şi CEC-ul. Adică vrea să i se distribuie politic, funcţii care în mod normal ar trebui să fie total apolitice!...

 

La Est războiul a mai slăbit din intensitate. Şi e bine. Războiul se dă în altă parte. Acolo unde trebuia să se dea demult. Rubla e pe brânci. Petrolul e în continuare ieftin. Ruşii fug din ţară. Nivelul emigraţiei este astăzi practic similar cu acel din 2000. SUA adoptă legi pentru a intensifica ajutorul Ucrainei...

 

Ce să vă mai spun? As vrea să închei pe o notă pozitivă. De ce nu? Peste mai puţin de o săptămână e Crăciunul (pe stil nou). Să aveţi cu toţii parte de sărbători luminoase! Şi aş mai dori să aduc mulţumiri. Tuturor ireductibililor, intransigenţilor, rebelilor, tuturor care doresc ca această lume să fie mai bună. Idealiştilor romantici, care par naivi şi ridicoli în veacul nostru mercantil. Dar dacă există astăzi speranţă, există graţie energiei inepuizabile de care au dat ei dovadă. Şi, credeţi-mă, sunteţi puţini...

 

Hai, fraţilor, că se poate! Eu zic că se poate! Altfel cum? Altfel nu se poate.

Partager cet article

15 décembre 2014 1 15 /12 /décembre /2014 13:46

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

sinteza-VVovc.jpg

 

Dacă ar fi să dăm crezare premoniţiilor şi logicii elementare, săptămâna care a trecut nu ar fi trebuit să ne aducă mari perturbări. În primul rând abia am ieşit din campania electorală şi din alegeri... Intensitatea şi solicitarea maximală la care am fost cu toţii supuşi timp de câteva luni, dar şi încordarea extremă din chiar ziua alegerilor ne-au lăsat pe toţi (şi fără excepţie) apatici. Era şi de aşteptat. Trebuia doar să urmărim cu o cafeluţă în mână şi încercând să ne mai înviorăm niţel, să ieşim din moleşeala post-electorală cum anume se desfăşoară

 

EVENIMENTELE PROTOCOLARE: CEC anunţă rezultatele finale, pierdanţii (dar nu chiar de tot) au făcut recursurile de rigoare şi previzibile la CC pentru a declara alegerile nule, CC la rându-i a validat cifrele scrutinului respingând recursurile depuse...

 

Mai departe, şi la fel de protocolar, Guvernul Leancă demisionează fără a lăsa cabinetele, negocierile încep, Leancă rămâne Premier, Chirtoacă rămâne Primar, Şalaru vrea transparenţă, Diacov nu vrea să se ştie nimic înainte de vreme (el ce treabă are? a lui vreme stă pe loc de vre-o 20 de ani...). Totul conform prescripţiilor. De aceea nu ne vom interesa nici de alegeri, nici de negocieri, nici de repartizarea ministerelor. Să aşteptăm... Noi avem răbdare... Noi de aia şi i-am răbdat, fiindcă avem rezerve. Şi de aia şi i-am votat, ca să-i răbdăm.

 

Totuşi câteva mişcări curioase s-au făcut şi aici. Iată, să zicem, Filat... Ori Plahotniuk... Nu, am încurcat, ăştia nu ar trebui să ne intereseze prea mult. Nu acum.

 

MOSER, MOSER... LET MY PEOPLE GO! În schimb faptul că Moser i-a chemat practic în aceeaşi zi la el pe Voronin şi pe Ghimpu – des frères ennemis – devine de-a dreptul curios. În special curioase sunt declaraţiile sus-numiţilor (ori reprezentaţilor lor) imediat după aceste întrevederi. Gata: Voronin e pro-european! Ziceam eu că-i paţan de-al nostru... Mai bine zis, de-al lor. Că noi, vorba aia, ne căutăm singuri de grijă încercând să le limităm puterea asupra noastră... Nu prea ne reuşeşte, trebuie s-o recunoaştem. Pentru moment.

 

S-A ÎMPUŞCAT. ŞI AŞA DE 22 DE ORI! Dar s-a întâmplat un lucru care a zguduit cu adevărat opinia publică: cum ai lua o cană cu uncrop şi ai arunca-o peste un adormit: moartea deputatului Ion Butmalai... În afara dramei familiale şi tragedia umană care se ascunde în spatele oricărei morţi, tragedia acestui deces rezidă, pentru noi, în altă parte. Orice nu ar spune poliţia, nimeni nu-i crede! Nu are de unde să-i creadă ţinând cont de relaţiile complicate pe care le avem cu structurile statului. De la 7 aprilie încoace cel puţin. Şi-apoi chiar ei ne dau destule motive: cum să anunţi că Butmalai s-a sinucis? Or anume această versiune a fost comunicată în primă instanţă, inclusiv prin intermediul presei (ăştia, cel putin, cu ce gândesc?)... Suicidul este, în ultimă instanţă, actul suprem de curaj. Pentru a depăşi instinctul de supravieţuire este nevoie de ceva mai mult decât un simplu mandat de deputat. Nu te-mpuşti cu una cu două şi, cu siguranţă, nu în piept. În schimb glorioşii ani ’90 ne-au deprins că viaţa unui om, unui alt om, oricare altul, nu costă mare lucru... Puţin contează ce anume s-a întâmplat, şi din ce cauză, cu Ion Butmalai. Acum orice nu s-ar întâmpla, orice nu ar decide să facă poliţia, chiar dacă şi găsesc adevăratul adevăr şi-l comunică tuturor, nimeni nu-i va crede! Toţi vor capul lui Moţoc! Şi acest lucru îmi pare cel mai grav: când adevărul nu mai contează. Şi atunci... à qui profite le crime???


RĂZBOIUL DE PESTE RÎU: Poroşenko a vrut negocieri. Separatiştii au fost luaţi prin surprindere. Pe semne nu s-au sfătuit cu Putin, căci la ei, la dodonei, aşa-i regula: fără stăpân nu faci un pas! Dar dacă e să ne gândim bine, Poroşenco nici nu prea are cu cine discuta, căci de luptat pe frontul de est luptă chiar ruşii. Pierderile lor, conform ucrainenilor, sunt pur şi simplu enorme. Dar Rusia-i mare... Şi viaţa omului nu costă mare lucru. Mor trei sute – aducem alte trei sute... Vin trupe noi. Cât va rezista Ucraina? Cât va rezista Putin? Ce se va alege din noi?

 

MOLDOVA – CEA MAI SĂNĂTOASĂ ECONOMIE! Iată ştirea care m-a lăsat „patret” în această săptămână: rata şomajului în Moldova e de 3,3%! Şi exporturile cresc! Fraţilor, pe hârtie noi suntem una din cele mai tari economii europene! În aceste condiţii,

 

CUM SĂ NU FACĂ BINE POPORUL?


Cam atât pentru săptămâna care a trecut. Fiţi cu ochii în patru de acu înainte. Fiţi răi cu ei şi buni înde voi. Căci No news în Moldova nu întotdeauna înseamnă neapărat Good news.

Partager cet article

9 décembre 2014 2 09 /12 /décembre /2014 12:21
TEXT SCRIS PENTRU ZIARUL DE GARDĂ
peuple_pouvoir.gif
 
Scrutinul din 30 noiembrie nu a schimbat semnificativ repartizarea mandatelor în Parlament. Totuşi, schimbările consemnate de rezultatele alegerilor, nu pot să nu ne pună în gardă. În primul rând, au votat mai puţini alegători decât în 2010 ceea ce este per se un mesaj de neîncredere adresat guvernării. În al doilea rând, partidele proeropene au pierdut câteva mandate. Şi în al treilea rând, dar nu ultimul, partida antieuropeana s-a radicalizat prin penetrarea în Parlament a socialiştilor lui Dodon, partid vădit susţinut de Kremlin. Anume componenta geopolitică şi nicidecum realizările pe plan intern au făcut ca partidele proeuropene să se menţină la putere. Şi anume deciziile şi politicile pe plan intern vor permite să fie totuşi realizate dezideratele alegătorilor pe plan geopolitic. Fără schimbări radicale în modul şi metodele de guvernare niciun AIE nu va putea supravieţui unui nou scrutin. Iată ce aştept eu de la o nouă coaliţie:
1. Combaterea corupţiei: fără succese notorii şi vizibile în acest domeniu, în special în combaterea corupţiei mari şi ţinând cont de toate dezvăluirile făcute inclusiv în campania electorală, nicio guvernare nu va fi credibilă.
2. Stoparea şi reevaluarea tuturor reformelor anti-sociale, precum acelea din învăţământ şi sănătate, acela de asistenţă socială pentru familiile defavorizate, etc., etc., efectele negative ale cărora populaţia o simte în cel mai imediat şi direct mod. Orice reformă trebuie să amelioreze condiţiile pentru cetăţean, nu degradeze.
3. Securizarea tuturor instituţiilor statului de influenţă şi manipulare externă pentru evitarea escaladării conflictelor similare cu cele din Ucraina.
4. Transparentizarea mass-media şi securizarea spaţiului informativ. Cetăţenii trebuie să ştie cine sunt finanţatorii principalelor media, pe de o parte, şi să li se garanteze o informare echidistantă, nu o propagandă anti-statală, prezentă masiv astăzi în Republică, pe de altă parte. Realizările, semnificative şi istorice pentru cetăţenii ţării, au fost din păcate spulberate de proganada anti-europeană difuzată larg de posturile pro-putiniste.
5. Clarificarea situaţiei cu BEM şi AIC (pentru a nu aduce doar aceste două exemple) şi sancţionarea celor care au cointribuit la starea actuală fără prejudiciu pentru bugetul ţării.
6. Reevaluarea politicilor referitor la minorităţile naţionale pentru a le permite o integrare cât mai rapidă în spaţiul socio-cultural al R. Moldova şi a le garanta păstrarea identităţii lor culturale. Dacă continuăm să ne dezinteresăm de acest domeniu, minorităţile vor fi instrumentalizate în continuare din exterior precum se întâmplă astăzi.
7. Reforma Justiţiei care astăzi este un instrument la cheremul corupţilor şi oligarhilor.
8. Modificarea Constituţiei pentru a permite cetăţenilor să-şi aleagă Preşedintele sau alegerea Preşedintelui de către Parlament prin majoritate simplă. Înlesnirea condiţiilor pentru crearea noilor partide, pentru a permite o reînnoire continuă a forţelor politice.
9. Reevaluarea şi înăsprirea politicilor fiscale, în special în raport cu marile averi, pentru a crea un sentiment de echitate în societate.
10. Accelerarea proceselor de integrare în circuitele europene la toate nivelele: normativ (astăzi mai folosim GOST-uri drept standarde!), economic şi cultural.
11. Securizarea energetică prin diversificarea surselor de aprovizionare.
12. Diminuarea traseismului politic prin eliminarea transfugilor din circuitele puterii. Poporul alege partide, nu deputaţi!

Partager cet article

8 décembre 2014 1 08 /12 /décembre /2014 12:45

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

kapusniak.jpg

 

POPORUL A ALES! Am scăpat şi din acestea. Deşi în aparenţă nu s-a schimbat mare lucru, configuraţia Parlamentului în noua lui componenţă lasă mult mai puţin spaţiu pentru manevre coaliţiei în curs de constituire. Dar totuşi am păstrat o majoritate care se cheamă „pro-europeană”! Şi hai să recunoaştem: am fost mulţi care mai n-am pus-o pe noi în primele ore de procesare ale voturilor de către CEC... Dar va fi greu... Pe fundalul lui Dodon şi Zina Carabina, care nu-i săptămână să nu meargă la consultaţii la Moscova (no, că devine jenant... ăştia nici nu se mai ascund), până şi băbacul Voronin o să ne pară un moderat simpatic şi draguţ... Guvernanţii de ieri, de azi şi de mâne (aceiaşi) ar trebui să înţeleagă că nu s-a votat pentru dânşii, ci pentru un curs geopolitic. Cu alte cuvinte, s-a votat pentru o politică externă făcând abstracţie de cele făcute pe plan intern, dar dacă nu va fi făcut nimic pe plan intern şi în continuare, se va duce de râpă şi planul extern. Iar cu planul extern şi guvernanţii. Apropo, grija respectivă ar trebui să-i frământe şi pe fraţii noştri europeni, care se joacă de-a influenţa în zonă cu Putin... Vom trăi şi vom vedea, vorba veche, dar începuturile sunt încurajatoare. Spre deosebire de circul din 2010 şi caruselul „principiilor şi valorilor”, o primă declaraţie în vederea constituirii unei noi alianţe de guvernare a fost deja făcută, fiind anunţată şi metoda în care se va proceda. De văzut am mai văzut, cu traiul poate ne-om descurca cumva, dar ce ne rezervează ăştia pe care i-am re-ales încă nu ştim... Să trăim deci! Macar şi din simplă curiozitate.

 

BEM? BEM, dar pe banii cui? Noi încă stăteam în starting-block-uri şi ne pregăteam de maratonul alegerilor, de emoţii tari, când a fost dată lovitura. Printr-un tur de magie BEM revine în administraţia BNM! Nici mai mult nici mai puţin. Victorie! Victorie? ... Dar iată că Negruţă vine, imediat după scrutin, cu o scrisoare deschisă pentru Timo(f)ti implorându-l să cheme, nici mai mult, nici mai puţin, Consiliul Naţional de Securitate. Să amintim că Negruţă, cu puţin înainte de alegeri, şi-a părăsit postul, dar nu a integrat listele PLDM-ului, precum se aştepta, ci ale altui concurent electoral... Ceva mai tirziu, Sturza vine şi el cu declaratii, destul de previzibile... Scurt pe doi: BEM a fost cumpărata de Rusia şi ar fi folosită drept armă economică împotriva Moldovei... Pentru a calma spiritele, Leancă face o declaraţie şi încearcă să asigure populaţia că economiile lor nu vor avea de suferit (unica soluţie posibilă) şi că diligentează o anchetă cu experţi internaţionali. Ce-ar fi să înceapă cu propriul partid, cu Guvernul pe care îl conduce?... Cu siguranţă că va găsi elemente de răspunsuri. Dar ţinând cont de unde se află răspunsurile, mă tem că va trebui să plătim noi pentru BEM... Ori poate facem ca ucrainenii şi chemăm, româneşte, „rege din nemţi”? Nu de alta, dar atunci când eşti pe locul 103 din 157 de ţări la nivelul corupţiei e cam greu să speri să te descurci în lupta cu... corupţia.

 

CE FACEM CU DODON? Dodon nu face un pas fără a da rapoarte Moscovei. Ai impresia că obrăznicia lui e un fel de test: „Eu şi-aşa pot, şi aşa, şi pe dincolo!” Ştiţi cum pe timpuri măsura ţăranul stratul de slană la porc? Cică se lua un ac şi se înfingea în godacul care mânca liniştit... Stratul de slană nu este enervat, respectiv, porcul ţipa doar când ajungea acul la carne vie. Cam aşa păţim noi cu Dodon. Ăştia împing... Noi pentru moment nu ţipăm... „Va răbufni? / Ori îşi va îneca mînia / În sîngele godacilor inocenţi, / Impasibili, / Pînă li se ia / Slana lor de-o palmă, / Sacrificaţi la hramul şi cheremul / Peţitorilor de patimi?

 

DE USATÎI N-AŢI UITAT? O primă observaţie: faptul că la Moscova mulţimea la un moment dat a început să-i scandeze numele discalifică, sau cel puţin pune mari dubii referitor la spontanietatea acelor cozi şi nemulţumiri din faţa birourilor de vot. Să amintim că la Moscova buletinele nu au fost epuizate... Pusă launloc cu scorul extraordinar al lui Dodon, participarea lui Usatîi în scrutin poate fi tălmăcită şi drept creatura Cremlinului... Mai ştii? Oricum, acum nu mai contează.

 

RUSIA DĂ DE GREU: Criza e pe cale să se confirme în Rusia. Preţurile la petrol sînt în continuare menţinute mici, sancţiunile sînt în vigoare, South Stream a fost blocat, rubla cade... Între 6.000 şi 10.000 de militari ruşi sînt angajaţi pe frontul de Est. Rusia se simte obligată să trimită „ajutoare umanitare”... Inclusiv în Transnistria. Traversând Ucraina anti-putinistă... Şi cum astea nu erau de ajuns, izbucnesc focare în chiar interiorul ei. Au re-început lupte în Cecenia... Dacă nu ar avea ei „bomba neagră” ar fi fost simplu... Iată noi ne speriem de

 

ACCIDENTE NUCLEARE: Au fost tocmai două zilele astea: una în Ucraina şi ceva nu a funcţionat la Cernavodă. Noi încă nu am uitat de Cernobyl şi ne mai temem... Iar nebuni de alde Kiseliov îşi permit să ameninţe lumea cu arma nucleară... Şi totul devine complicat.

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Trimite bani. Apropo, aţi văzut cum a votat diaspora? Cea care trimite bani...Mai mulţi şi mai buni. Pe banii lui unii îşi cumpără Bentley. Vânzându-i medicamente. Maşini pe care le tamponează cu troleele publice. Dar nimeni nu îndrăzneşte să vadă ceva... Interesant, cine vinde acid sulfuric? Cu care se stropeşte de moarte prin chinuri călcând drept în faţă...

 

Cam atât... a putut fi mai bine, dar, mai cu seamă, a putut fi mult mai rău. Pe viitor vă doresc să fie ori No news, ori Good news... Vom trăi. Şi vom vedea.

Partager cet article

1 décembre 2014 1 01 /12 /décembre /2014 12:09
Astăzi, cunoaşteti deja rezultatele prealabile ale alegerilor. Cunoaşteti că Brega nu a devenit deputat... Cunoaşteti că avem un Parlament practic identic cu acel din 2010 (puţin mai rău, căci PCRM nu este direct controlat de Cremlin precum este Dodon, în plus, partida pro-UV ar mai câştiga 5 mandate)... Cu atât mai curioasă poate fi lectura textului meu, scris vineri, înainte de scrutin.
 
În primul rând, ţin să-i mulţumesc lui Teodor Ajder pentru replica sa de pe Mamaliga de Varşovia, un proiect foarte simpatic căruia îi doresc doar binele ! Polemicile bune şi sănătoase sunt un mare deficit în spaţiul mediatic de astăzi. Recunosc că pierd destul de rapid interesul pentru argumente care încep cu „nu ai dreptate”, „nu înţelegi nimic” etc., etc., fără a mai pomeni de bâlci (căci altfel cum l-am mai numi?) elementar de care avem, din păcate şi foarte des, parte. Igiena unei discuţii productive şi sănătoase presupune mai degrabă expresii precum „nu sunt de acord cu...”, „eu am altă părere”, „în opinia mea”...
O aşteptam, oarecum, căci ea vine după un chat care a avut loc înainte de a-mi publica ei textul pe revista lor on-line. Şi răspund cu plăcere pentru a aduce anumite explicaţii sau dezvolta unele gânduri.
Dar nu înainte de a vă recomanda şi un alt text, foarte bun, publicat pe Platzforma.md.
Iată deci care sunt premisele (pre-scrisele) acestei replici ale mele. Aşa dar, pe rând:
Teodor imi zice că a rămas decepţionat de tonul prea cuminte al textului meu... Are dreptate. Dar cum bine o remarcă chiar el, este probabil înşelator... În special dacă cititorul atent şi curios (şi acel care mai dispune de ceva timp) răscoleşte puţin şi intră pe linkurile înserate de mine în articol. Acuzaţiile pe care le aduc actualei guvernări sunt extrem de grave. Cel puţin, îmi par mult mai grave decât chiar maşinăriile cu bancile. E vorba de subminarea sistemului democratic, nici mai mult, nici mai puţin! O completare la ce spuneam eu (nu neapărat doar în textul de pe Mămăliga) o găsiţi şi în articolul de pe PZF şi cu care sunt întru totul de acord. De revoltat m-am tot revoltat pe parcursul ultimilor 4 ani (de când mi-au apărut textele în spaţiul virtual). Întrebarea este: astăzi ce facem? Nu luni, nu marţi, ci astăzi, pe 30/11!
PZF şi Teodor spun că vor vota cu Brega. Este alegerea lor şi e bine argumentată. Mi-ar place şi mie, într-adevar, ca Oleg Brega, pentru care am tot respectul, să devină deputat. Unul din 101. Şi aceasta este problema. Fie ca Oleg să treacă (ar fi o mare premieră!) pragul şi sa-şi ia mandatul! Dar mi-ar place să treacă cu minimul necesar de voturi. Nici cu unul mai mult.
Sunt mai mult decât de acord cu toate criticile expuse de către PZF referitor la funcţionarea democraţiei în MDA. Un prieten bulgar îmi zicea că ei au posibilitatea, atunci când votează o listă în Parlament, să marcheze în buletin dezacordul cu prezenţa în listă a unei sau mai multe persoane... Noi nici acest puţin nu-l avem. În Franţa, pentru alegerile locale, legislaţia prevede posibilitatea constituirii aşa numitor listes citoyennes: o listă de persoane liber asociate pentru care alegătorii votează la fel precum ar vota lista unui partid. În unele localităţi aceste liste au recoltat până la 20% din voturi! Cu toata simpatia, dar, chiar de este ales (ceea ce i-o doresc cu toată sinceritatea), Oleg Brega va rămâne singur... Ce se schimbă în afară de faptul că Oleg, în loc să trâmbiţeze călare pe bicicletă, va trimbiţa din fotoliul de deputat? Nu mare lucru...
Îmi mai zice Teodor că nu înţelege de ce nu-mi declar clar şi răspicat opţiunea mea. Este o alegere personală. În primul rând, fiindcă am avut pe parcursul acestor ani, şi chiar luni, dubii. Am tot cântărit şi chibzuit. Astăzi opţiunea mea este făcută. Dar nu am s-o anunţ sus şi tare. Ar fi prea simplu. Eu nu am pretenţia să devin un guru, sau un mare leader a nu ştiu ce anume... Dacă s-ar găsi cineva astăzi să mă intrebe: „A на фига atunci?!!” La ce bun să nu-mi dorm eu nopţile şi să scriu ce scriu pe blog ori oriunde aiurea? „Vrei politică? Vrei faimă? Ce vrei?” Nu ştiu ce vreau anume. Ar fi nişte motive pur egoiste şi pe care nu aş dori să le etalez aici, ale mele états d’âme nu cred că interesează prea mult cititorul, dar există şi un motiv pe care nu mi-i ruşine să-l afişez: dacă reuşesc să fac barem câteva persoane să-şi pună nişte întrebări, să încerce să-şi pună meningele în mişcare, mă voi crede satisfăcut! Voi considera că nu a fost (şi nu este) în zadar... Există destui prescriptori de opţiuni, inclusiv politice. Eu mi-aş dori ca cititorul meu să fie capabil să facă o alegere singur! Cum ni se spunea la scoala: „desinestătător”. De preferinţă în urma unui proces de gândire şi analiză a realităţii, a trecutului... Şi a bibliografiilor concurentilor electorali! Căci, de ce să n-o recunoaştem?, programele concurenţilor electorali nu înseamnă mare lucru la noi...

 
Despre Europa: Da, Europa nu este uniformă aşa cum ne-o prezintă mulţi, colorând-o în roz sau în negru. Europa este inclusiv şi un vast câmp de dezbateri. Opinii, curente, ideologii diferite care se confruntă în acest spatiu geografic (astăzi şi politic) cu momente de glorie, dar şi de dubii, de crize, de tragedii...
Iată un fragment dintr-un text pe care îl traduceam în martie 2014 şi care reprezintă, cred eu, destul de bine ceea ce înseamnă Europa astăzi:
Ne-a stat ceva în gît şi noi dorim să scuipăm
este puţinul elementar dar puteţi, stimată doamnă,
să vă adresaţi nouă căci nu totul este pierdut nu nu totul este pierdut
din miturile dumneavoastră de zori de ziuă aici soarele străluceşte pentru toţi şi noi mai credem.”
Şi eu îmi doresc un spaţiu în care lupta este posibilă! Da, noi astăzi suntem mai degrabă pierdanţi decât învingători. Da, dragă Teodor, astăzi avem cu toţii senzaţia de a fi mâncaţi cu sare şi piper, muiaţi în muştar, la o masă pe care nu prea o înţelegem. Simţim doar că cineva ne roade, dar nu întrevedem decât furculiţa, poate o bucată din braţ, dar nu şi căpcăunul care o mânuieşte... Da, noi suntem astăzi orbiţi de politruci de toată mâna şi nu avem încă maturitatea necesară, acea masă critică pentru a modifica în esenţă lucrurile, dar în spaţiul european există speranţă! Există o potenţialitate ca eforturile noastre, ale mele inclusiv (ah, acest egoism şi egocentrism de care nu scăpăm niciodată...) să nu fie vane...
Despre frică (mai cu seamă un răspuns pentru PZF): aveţi dreptate fraţilor. Prea le cad bine zarurile... Dar ţin sa spun că, spre deosebire de 2009, astăzi frica este reală, ea nu este creată din interior, precum a fost până acum, ci doar instrumentalizată, utilizată. Ea bubuie din GRAD-uri şi din tancuri la frontierele noastre. Chiar credeţi că este artificială? Să ne prefacem că nu există? Să ne prefacem că va trece şi de data aceasta pe lângă noi? Eu privesc din când în când unele emisiuni de la televiziunile ruseşti şi ascult un post de radio‚ Ekho Moskvy. Ştiţi ce mă miră în acele emisiuni? Chiar şi din partea aşa numiţilor liberali ruşi, anti-putinişti? Nimeni, dar absolut nimeni, în dezbaterile lor despre NATO, Europa, Ucraina, nici nu pomeneşte despre voinţa popoarelor pe pământul cărora se duc aceste lupte pentru influenţă!... Noi nu contam pentru ei! Nu existăm! În cel mai bun caz suntem un poligon de încercare pentru aşa-numitele tehnologii politice. Atât. Şi asta mă revoltă!
De aceea, fără a cădea prada orientalismului balcanic, îmi doresc să ne rupem în sfârşit din această dualitate nesfirşită Est-Vest. Să tranşăm odată şi pentru totdeauna! Restul le vom face, inclusiv cu ajutorul lor, al europenilor, dar conştienţi că ei nu pot rezolva (vedeţi ce se întâmplă în România) totul pentru noi.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher