Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
25 mai 2015 1 25 /05 /mai /2015 13:26
Săptămâna în care a plouat cu păianjeni

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

În săptămâna care a trecut am dat peste o ştire şi o poză destul de curioasă: cică în Australia a plouat cu păianjeni. Care au început a ţese la pânze şi au împânzit tot landşaftul de l-au acoperit cu o vată albă de parcă ar fi căzut troiene. Involuntar m-am gândit la acea pânza invizibilă care s-a lăsat peste noi şi care ne sufocă...

20.000 AU CERUT UNIRE Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova crează senzaţia din ce în ce mai intensă că legitimitatea existenţei statului R. Moldova este subminată cu multă râvnă şi asiduitate. În situaţia în care se adevereşte că absolut TOATE instituţiile Statului sunt discreditate, forţele centrifuge din Republica Moldova devin din ce în ce mai puternice. În paralel se insistă şi se înrădăcinează noţiunea de „stat captiv”, iar parafraza „DNA – treceţi Prutul!” devine programatic. Expulzarea lui George Simion nu a făcut decât să amplifice manifestaţiile unioniste. Niciodată de la Podul de Flori încoace mişcarea unionistă nu a adunat mai mulţi susţinători. În acelaşi timp s-a manifestat şi la frontieră (gândul mă duce imediat la Peretele Berlinului, o fi o deviere anormală, căci alta ce poate fi?). Să fiu înţeles corect, opiniile mele la subiectul respectiv sunt fără echivoc şi publice încă din februarie 2011 (iată-le!) şi nu sunt defel imparţial, dar postura mea textuală de „comentator” îmi impune un efort de obiectivitate. După cum ziceam deci, am impresia că cineva cu tot dinadinsul ne face să credem că statul Republica Moldova nu are niciun viitor şi, la drept vorbind, nu are cum să nu reuşească, într-atât de mari sunt evidenţele pe care ni le fabrică şi prezintă. Toate bune, dacă nu ar fi existat un „dar”: înainte de a scufunda barca cu nume „Moldova”, ar trebui să ne întrebăm în care urcăm în loc. Nu de alta, dar despre spaţiul mediatic şi influenţa lui asupra „alegătorilor” nici nu vreau să mai vorbesc... Susţinătorii integrării în UV au ceva avans în raport cu „unioniştii”... Eu aş fi fost de acord cu expulzarea lui Simion, dacă statul R. Moldova ar lupta cu aceeaşi vehemenţă împotriva tuturor inamicilor săi. Dodon, iată, salută prezenţa unor forţe armate străine pe teritoriul ţării, Shor este candidat la primăria Orheiului şi tot aşa înainte...

RIGA, GA-GA-GA, GA-GA-GA Toţi sunt la summit. Jurnaliştii buni sunt recompensaţi pentru munca lor de toate zilele, pentru care le suntem recunoscători, cu o călătorie plăcută şi au posibilitatea să cunoască „lume multă şi frumoasă” (vorba cântecului) şi să se laude cu interviuri care mai de care. Sincer, mă bucură acest lucru şi consider că este partea cea mai frumoasă a acestui eveniment. Restul... Plictiseală, domnilor. Tot ce a fost de spus a fost spus şi până acum, tot ce a fost de ştiut se ştie. Nu avem noi ce aştepta de la Riga până nu ne lămurim cu oile noastre la noi acasă...

SERVERUL CU BUCLUC: O investigaţie de la RISE ne spune cum sunt şi cine sunt în reţea. Serverul Plahotniuc are conecţiuni bune şi multiple. Degeaba tot vine Candu cu declaraţii. Dacă şi putem să ne lăsăm convinşi de faptul că finul poate porni împotriva naşului (greu de crezut, dar s-a mai văzut), serverul acela şi cifrele adreselor IP stă acolo neclintit... Pentagonul o fi de vină.

NEGRUŢĂ CONDAMNAT LA NEGRU Fostul ministru al finanţelor, pe atunci memru PLDM, unul din acei care a încercat să se opună înstrăinarii BEM, a fost acuzat pentru un dosar dubios, cu membri de partid şi decizii de judecată (şi aici judecată!) mai mult decât bizare la trei ani cu suspendare. De facto, a fost acuzat pentru faptul că a executat o decizie judecătorească. Dar ceea ce este mai intrigant în această „acuzaţie” nu sunt acei trei ani, suspendaţi la fel precum aproape totul în Moldova, ci acei cinci ani de interdicţie de a ocupa funcţii publice... Hmmm... au simţit un potenţial adversar puternic? Şi încă ceva: în mai toate maşinăriile şi scandalurile din ţară nu se trece fără judecători... Eu habar nu am ce a făcut Efrim cât a fost ministru. O fi făcut şi lucruri bune. Ceva tot a făcut el. Dar eu i-aş da pe toţi judecătorii afară. Nu ştiu cum, dar i-aş da. Aşa cum au făcut georgienii cu poliţiştii rutieri. Căci nu se mai poate.

MĂI, MĂI, MĂI, CE MAI VESELIE LA MAI Un ministru comanditează percheziţii în biroul unui viceministru care cică voia să execute un „ordin” venit de la Prim-Ministru prin care cerea să se lămurească acei de la minister ce-i cu numerele false ale lui Cavcaliuc, care până la urmă s-au dovedit a fi „numere operative”. Toată această echilibristică ar fi amuzantă dacă nu ar fi fost un detaliu. Ministrul Bălan pare a-i fi spus vice-ministrului că Prim Ministrul nu este o „autoritate” pentru dumnealui. Aşa-i în lumea „avtoriteţilor”... Pahanul contează nu funcţiile oficiale.

GaBURICI DEVINE SIMPATIC gAburici vrea să fie cercetat cazul concesionării Aeroportului! Interesant, dacă ar fi impecabil în calitatea sa de Prim-Ministru, am fi capabili să-i uităm trişarea cu diploma şi faptul că e din „familia” lui Voronin? Bună întrebare, dar inutilă. Pomul rău nu poate face roade bune.

ŞI DE BEM N-AM UITAT? În toată vâltoarea evenimentelor mai să nu uităm de miliard şi de BEM. Căci noi cu memoria şi cu capacitatea de concentraţie cam aşa stăm: aşa şi aşa, după cum ne duce televizorul. Cu BEM totul e după program: Shor stă la „domiciliu”, dar candidează la post de primar de Orhei, echipa căruia a câştigat campionatul Moldovei la fotbal (interesant, fair-play-ul financiar se aplică şi pentru Shor?), suporterii căreia (ca să vezi că există!) lansează mesaje de susţinere pentru Shor. Printre altele, e interesant să compari pedeapsa lui Shor cu cea a lui Negruţă, care, amintim, nu poate ocupa fuincţii publice. Negruţă continuă sa publice epopeia BEM-ului. Din ultimile dezvăluiri aflăm că Sangheli, Reidman, Voronin şi Dodon sunt persoane deloc întâmplătoare în acest dosar. Din Scoţia ne vin veşti nu mai puţin curioase despre fire care ar duce la Plahotniuc... Cu cât mai multe dezvăluiri apar, cu atât şansele să se facă dreptate par mai mici: prea multă lume „importantă” implicată...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? E lăsat în voia sorţii. Săptămâna care a trecut am primit un apel la ajutor din partea unei familii de la Paris pe care o cunoscusem cândva. Băiatul călătorea într-un autocar: se ducea să-şi vadă mireasa cu care aveau să joace nuntă la toamnă. Autocarul s-a răsturnat în Germania. E într-o stare gravă în spital. Nemţii cer bani grei. Într-o ţară normală oamenii sunt protejaţi. Nu în Moldova. Valentin are nevoie de ajutorul nostru! Familia a lansat un apel de croud financing pentru a colecta măcar o parte din bani. Aici se poate de contribuit cu ajutor.

Săptămâna care a trecut a fost una tristă: am pierdut-o pe Ana Barbu. Cu Ana Barbu am petrecut o seara memorabilă, plină de viaţă şi voie bună, acum trei ani, când a fost în concert la Paris... Dispariţia ei sfidează orice înţelegere. Să-i fie ţărâna uşoara...

Partager cet article
18 mai 2015 1 18 /05 /mai /2015 13:02
Săptămâna bandiţilor candidaţi

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Săptămâna trecută îmi întitulam sinteza „Moldova under attack”. Majoritatea au văzut, cred eu, un titlu pompos şi comercial şi nu este exclus să fi pierdut o bună parte din cititori din cauza lui, o altă parte au citit explicaţia pe care o aduceam şi s-au mulţumit cu ea, căci ea a fost şi o cheie interpretativă pentru întreg textul, mai puţini, probabil, au sesizat un dialogism cu un alt titlu, din 2009...

Evenimentele din săptămâna care a trecut nu-mi lasă nicio alegere, nici măcar confortul de a umbla cu fofârlica, de a mă juca de-a metafora şi de-a intertextualitatea. A venit timpul să plătim (şi să scriem!) cash... În decembrie 2014, într-o discuţie cu nişte prieteni, unde fiecare se arăta foarte îngrijorat de faptul că se profila o coaliţie cu PCRM-ul, îmi permiteam o replică: 30 noiembrie este data când în Moldova a murit definitiv politica! Nu că s-ar fi făcut multă politică până atunci... Ce vedem noi astăzi în loc? O elementară luptă pentru teritoriu... Şi în această luptă populaţia teritoriului respectiv nu contează altfel decât în calitate de instrument pentru a acapăra acest teritoriu.

Ofensiva forţelor pro-europene începută în 2009 trebuia stopată. Net, definitiv şi fără riscuri de a pierde. Şi atunci au început a fi plasaţi pionii şi evaluate posibilităţi şi strategii, au început a fi „treziţi” agenţii mai vechi, recrutaţi alţii mai noi, atunci a început marele joc. Iar astăzi noi doar urmărim cum se materializează acele strategii. În aceste jocuri înţelesurile sunt altele şi grilele de interpretare diferite. Albul nu este întotdeauna alb, iar negrul poate căpăta nuanţe de roz... Vreţi să ştiţi care este momentul când a început contra-ofensiva? Fiecare îşi alege ce-l doare mai tare, dar pentru mine multe s-au limpezit cu o „dezbatere”: Oazu Nantoi vs. Aleksandr Dughin la Publica.tv. Atunci scriam asta: „Cum să începi un război: cîteva reguli elementare” şi îl începeam cu următoarea frază: „Un război e ca un tango : se dansează în doi. Tango platonic nu există.”

Bineânţeles, ceea ce spun este reductor şi aduce mult a un fel de teorie de complot, dar... de fiecare data când încerc să arunc superficialul pentru a ajunge la esenţă, aici ajung. Dar poate văd eu strâmb...

Să vedem împreună:

MAI 9 MAI În timp ce la Moscova Putin arăta lumii întregi Armata sa, (să ştie, să vadă şi să se teamă!) în compania a câţiva amărâţi de alde el, la Chişinău adepţii săi şi-au manifestat entuziasmul în a-l sluji. În frunte cu mitropolitul Vladimir şi episcopul Marchel. Faptul că evenimentele din Rusia nu au nimic în comun cu Războiul II mondial, nu mai interesează pe nimeni... În loc de o comemorare în rând cu lumea, simbolistica actuală nu este altceva decât militarism primitiv. Iată-i, de exemplu, pe „separatiştii” din Donbas la Tiraspol.

DESPRE TIRASPOL Transnistria şi-a pierdut din semnificaţiile ei iniţiale. Ea nu mai este suficientă pentru a menţine întreaga Moldovă sub control. Mai ales că a intervenit şi o altă dificultate – Ucraina. Transnistria fără întreaga Moldovă este inutilă pentru Rusia. Dacă autorităţile Republicii Moldova ar fi cu adevărat interesate să reintegreze acest teritoriu, împreună cu cetăţenii săi, s-ar fi găsit modalităţi de „dialog”. Dar eu am impresia că nu se vrea. Şi Şevciuk and Co profită. Au şi ei misiunea lor.

BEM ŞI ECONOMIA Dumitru Ursu, președintele Ligii bancherilor, ne zice că furtul nu e furt… Atunci să ne explice şi ce s-a întâmplat cu leul şi economiile cetăţenilor, ce se întâmplă cu economia, de ce investitorii vor s-o şteargă din ţară. Multe sunt de explicat. Dar un lucru e cert: dacă povestea cu BEM ar fi avut finalitatea ultimă furtul, atunci nimeni nu afla nimic. Cunoaşteţi povestioara cu gâsca care făcea ouă de aur? Stapânul căreia, din lăcomie, a tăiat-o. Şi a rămas fără nimic. Băieţii care au făcut schemele prin care s-au scos banii de la BEM nu par a fi proşti. Ei nu ar fi tăiat gâsca. Deci finalitatea povestii cu BEM nu a fost furtul. Miliardul e doar un fel de efect secundar. Pentru câteva persoane, destul de agreabil...

UŞOR, SHOR, UŞOR Apropo, atunci când furi un miliard şi te prind, ce păţeşti? Închisoare? Pe naiba! Te faci candidat la postul de primar de Orhei!

GEORGE SIMION Expulzarea lui Simion ar fi fost logică, căci din punctul de vedere al statului Republica Moldova un individ care îi doreşte dispariţia nu poate fi decât un inamic, dacă autoritatile ar fi adoptat acelaşi comportament referitor la tot şi toţi acei care îi ameninţă integritatea şi existenţa lui. Însă nu este cazul. Şi atunci acţiunea respectivă este pur şi simplu o sfidare şi o provocare. Alţii zic că este doar o diversiune pentru a sustrage atenţia de la cazul BEM... Prea mult pentru o diversiune şi prea riscant. Furtul de la BEM, odată mediatizat, nu putea să nu provoace ceva. Mămăliga nu exploadează doar dacă n-o faci din praf de puşcă. 3 mai a fost doar un test. Testul a depăşit aşteptarile. Poporul s-a mâniat şi a ieşit în stradă. Oameni buni s-au poziţionat în fruntea „mâniei poporului”. Totul a decurs foarte bine. Nu ca în aprilie 2009. Acum, vor ieşi în piaţă unioniştii. Cu revendicări mai radicale. Eventual, cu destule persoane dubioase în randurile lor. Din acei care pe reţelele sociale salută partide precum Frontul Naţional din Franţa... La fel de antieuropeni ca şi pro-putiniştii. Băieţi cu potenţial. La ce bun să te iei de liderul lor? Eu nu ştiu cine va mai ieşi în piaţă. Dar le-aş recomanda să facă din sintagma „protest paşnic” deviza sacră a manifestaţiei.

BĂTAIE LA PRIMĂRIE Usatâi, noul candidat la primăria de Bălţi, a dat năvală în primăria de Chişinău. Să vedeţi minune: am citit mesaje din partea unor „unionişti” care-l felicită pe Usatâi!!! Dar aşa şi nimeni (nici măcar cei din primărie) nu a explicat următoarele lucruri: a) cât de excepţional este numărul de dosare pe care urma să-l proceseze CMC; b) care este procesul exact de luare de decizie în Primărie c) care este componenţa comisiilor şi cine deţine majoritatea în ele. Iar primarului general i-aş recomanda să ia nişte cursuri de comunicare.

Din noutăţile curioase, aş nota faptul că Banca Mondiala şi-a premiat angajatul, Maia Sandu. Pe bune, Maia Sandu, cu toate criticile mele, începe să-mi fie simpatică. Între angajaţii Băncii Mondiale (iată de ce ea nu a plecat încă din Guvern! Iar dacă ar pleca, atunci chiar ar fi semn rău: aceasta ar însemna că BM se retrage din proiectele moldoveneşti) şi acei ai Cremlinului, alegerea se face repede...

Altminteri, la Chişinău, e în plină desfăşurare festivalul Cronograf. Mergeţi! Documentaţi-vă!

Ce ziceţi, e bună, „beletristica” (vorba lui Chetraru)?

Partager cet article
11 mai 2015 1 11 /05 /mai /2015 12:21
Moldova under attack!

Il est interdit à la tribu de regarder les étoiles, ce privilège étant réservé aux sorciers. Chaques sorcier a un disciplpe, qu’il initie dès l’enfance aux disciplines secrètes et qui, à sa mort, lui succède. Ils sont toujours ainsi au nombre de quatre, nombre de caractère magique puisqu’il est le dernier que peut atteindre l’esprit de ces hommes. Ils professent, à leur façon, la croyance à l’enfer et au ciel. L’un et l’autre sont souterrains*.

Jorge Luis Borges, Le rapport de Brodie (titlu original: El informe de Brodie), Gallimard, 1972, p.146

-------------------

Cândva demult, încă pe vreamea când studenţeam la Paris, într-o zi am intrat (absolut întâmplător) în sala tele a căminului din campus. M-a îngrijorat faptul că sala era arhiplină. Era îmbulzeală. Când m-am apropiat, primul lucru pe care l-am vazut la televizor – nu mai ştiu care post anume era, BBC sau CNN – era titlul enorm din partea de jos a ecranului: AMERICA UNDER ATTACK. Aşa aflam şi eu despre 9/11... De-aţi şti ce spaimă am mai tras... Căci primul meu gând (atavism sovietic?) a fost la ruşi, mi-am zis c-o fi trimis ei vreo rachetă, nebunii...

Urmărind noutăţile din săptămâna care a trecut nu pot să fac decât un singur comentariu: MOLDOVA UNDER ATTACK !!! Exact aceeaşi senzaţie: urmăreşti neputincios o tragedie în direct, mai totală decât un act terorist, un atac sistemic şi multidimensional asupra a tot ce constituie astăzi „Republica Moldova” fără să poţi face nimic. O situaţie de zugzwang perfect: orice nu ai face, pierzi... Şi miza este nici mai mult, nici mai puţin decât ţara. Atâta doar că mişcarea decisivă în plasarea figurilor nu a fost făcută în Noiembrie 2014, ci în 2013... Începând cu acel moment mecanismul era învârtit la maximum şi gata de pus în aplicaţie. Începând cu acel moment unica necunoscută era ziua şi ora... Atunci, în 2013, era momentul pentru proteste, acum până şi protestul este o mişcare „rea”...

40.000 IN PIAŢĂ Degeaba. Zic „degeaba” cu durere şi fiind solidar cu 39.990 de persoane care au ieşit în PMAN duminică. Cine sunt ceilalţi zece (cu aproximaţie)? Vă las să vă dumiriţi... Atâta doar că e prea târziu. Iată, spre exemplu, Dan Dungaciu ne zice că nimeni nu mai poate discuta cu Guvernul de la Chişinău (dar miniştri europeni totuşi mai vin, precum acei ai Suediei şi Lituaniei). De aiurelile lui Băsescu nici nu mai zic nimic. De 2-3 săptămâni acesta ne bucură şi ne încurajează cum poate el de bine de la toate posturile de televiziune. Repet: mă doare pentru fiecare care a ieşit în piaţă, mă doare pentru acei care nu au ieşit, mă doare pentru acei care nu mai pot de atâta bine şi şi-au luat lumea-n cap, lăsând în urma lor casă, masă şi familie... Dar am vaga senzaţie că şi acest meeting este doar o notă dintr-o partitură scrisă mai demult... E precum ai recita alfabetul: zici A, apoi B, apoi C...

EL INFORME DE KROLL A fost protest (A) şi Candu a publicat raportul Kroll (B)! Nu voi repeta toate comentariile deja făcute: despre preţul raportului şi calitatea lui, despre faptul că raportul parcă şi-ar avea un super-erou ca într-un blockbaster hollywoodian, despre omisiunile lui (de fapt, toate organele competente de control din ţară, inclusiv actualul ministru al economiei, înaintat de PD, şi compania sa de audit care parcă nici nu ar fi existat), despre faptul că oricât de mult nu a încercat raportul să le ascundă, dar firele duc inclusiv şi spre naşul celui care a publicat raportul şi înspre... înspre toţi! În afară de acei puţini care strigau sus şi tare în 2013 despre BEM şi AIC. Apropo, din acei care strigă astăzi, în 2015, „Prindeţi hoţul!”, în 2013 strigau altceva. Şi foarte convingător strigau.

SHOR ARESTAT După ce spui B trebuie să spui C. Ilan Shor este arestat. (Să nu credeţi că aş avea ceva împotrivă!) Nu, el nu a fugit. Chiar dacă a avut de zece ori posibilitatea s-o facă. Dimpotrivă, el declară că va colabora cu procuratura. Lumea zice că e un fel de Moţoc. Şi dacă rolul său e altul? Штирлиц бежал рядом и делал вид, что прогуливается.

ÎN PARLAMENT fură toţi. Fură Drăguţan care nu ştia despre BEM nimic. Fură Chetraru care ştia tot. Fură Gurin care ştia cum se fură. În Parlament se dădură un spectacol de zile mari! Lucinschi povesti la radio cât de inocent este. El, om simplu, un obişnuit pensionar, nu a făcut decât să ia nişte credite de milioane. Încercaţi şi voi, ce naiba? Apropo, chestia asta cu acordare de credite preferenţiale înalţilor demnitari pare să fie o normă. Ridicaţi, de exemplu, arhivele Ziarului de Gardă şi răsfoiţi numeroasele dosare despre palatele Chişinăului. În multe din ele veţi vedea cum şi cui se dau credite.

POVEŞTILE „MUSTĂCIOŞILOR” Un Usatîi stă la răcoare... Un altul, care ar trebui şi el să stea, ba chiar aş zice eu că al doilea e mult mai periculos, vine la Chişinău pentru a se anunţa candidat la postul de primar de Bălţi. Iar ca să nu fie carecumva arestat, şi-a chemat acoliţii (cam la vreo 1500) să-l întâmpine cu pompă la aeroport.

SIS FACE „CRÂŞĂ” Poate că ar şi sta de alde Usatâi şi Dodon la dubă, numai că SIS-ul nu are timp. Ei acoperă operaţiuni financiare (după cum afirmă o presupusă scrisoare anonimă) şi caută cine face scurgeri pentru presă... El nu are timp pentru Usatâi şi Dodon

DODON ŞI GRECIANÂI s-au pierdut cu firea. Ceva nu-i după alfabetul lor, ori ei nu au fost informaţi la timp despre alfabetul corect. De când cu meetingul şi cu publicarea raportului, Dodon îşi pierde statutul de justiţiar, căci fire narative duc şi înspre el. A fugit la Moscova pentru consultaţii. Ori pentru bani. Ori pentru una şi pentru alta.

IAR ÎN PIAŢĂ – O LENTĂ ENORMĂ în multe state această simbolistică a fost interzisă. Până şi în Kazahstan. La noi – se defilează în faţa Guvernului cu o lentă gigantică. La ce literă am ajuns?

MOLDOVA RECUNOAŞTE ANEXIUNEA CRIMEII ok, nu toată Moldova, nici măcar un raion sau municipiu şi nici măcar un sat păcătos. O simplă judecătoreasă de la Edineţ! Interesant, ONU poate s-o ia în consideraţie?

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Admiră maşini bătute cu cristale Swarovski şi alte Bentley. Acestea sunt ale oamenilor săraci, căci cei mai avuţi cumpără avioane.

Nu am nimic bun cu ce să închei sinteza săptămânii. Şi nimic nu se prevede. Căci acel care a scris alfabetul, se pare că a prevăzut totul. Iar noi abia l-am început. Si când te gândeşti ca acu 25 de ani mai nu începusem alfabetul nostru, de flori...

--------------

*Tribului îi este interzis să privească stelele, acest privilegiu este rezervat vrăjitorilor. Fiecare vrăjitor are un discipol, pe care îl iniţiează din copilărie la disciplinele secrete şi care, la moartea sa, îi succede. Ei sunt întotdeauna în număr de patru, număr cu caracter magic fiindcă el este ultimul pe care îl poate atinge spiritul acestor oameni. Ei practică, în felul lor, credinţa în infern şi în cer. Şi unul şi altul sunt subterane. (traducere proprie)

Partager cet article
4 mai 2015 1 04 /05 /mai /2015 22:29
Săptămâna în care am înotat Kroll

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Nu ştiu, dragii mei cititori, dacă aţi remarcat absenţa sintezei săptămânale din ultimile două vineri. Eu sper (din egoism pur editorialist !) că nu doar aţi remarcat-o, dar chiar că v-a lipsit ! Dacă este aşa, atunci îmi cer scuze pentru această pauză cauzată de vacanţele pascale, dar iată-mă din nou la muncă, tocmai de Ziua internaţională a muncii, cu care şi vă felicit fără amânare! Cândva, de 1 mai, ieşiam cu toţii, în mod benevol, dar obligatoriu, la „paradă”. Eu nu pot spune că am amintiri chiar urâte despre acele demonstraţii (le detestam însă pe acelea din 7 noiembrie din cauza frigului). Îngheţata la 7 copeici în loc de 20 din care cumpăram cu zecile în acea zi îşi făcea efectul! Mai ţineţi minte? Iar dacă nu aţi apucat acele timpuri, citiţi „Iepurii nu mor” de Savatie Baştovoi. Nu cred că am întâlnit o descriere mai exactă a „paradelor” în altă parte.

 

ДЕНЬ ПОБЕДЫ СО СЛЕЗАМИ НА ГЛАЗАХ Să lăsăm însă aceste digresiuni cu iz de scorţişoară şi să revenim la timpurile noastre. Nu de alta, dar, iată, vine peste noi o altă „paradă”, mult mai agresivă şi mai periculoasă: acea a lui 9 mai. Deşi la „shodka” principală de la Moscova Putin va rămâne într-o companie puţin numeroasă şi jenantă (noroc că a scăpat de odiosul Kim Jong Un care cică a „refuzat” şi el să vină), simbolistica lui se exportă bine şi cu tenacitate. Şi dacă multe din ţările europene au înţeles că simbolistica de colorado putinistă nu are nimic în comun cu comemorarea Războiului II mondial şi încearcă să se apere, Republica Moldova se face că plouă. La Vulcăneşti se defilează cu panglică gigantică (o repetiţie pentru ceva mai „mare”?), la Soroca – la fel, Tiraspolul bagă simbolurile respective pe bancnotele sale alături de Suvorov, iar socialiştii provoacă ostentatoriu în plină sesiune a Parlamentului, chiar de ziua tricolorului... Hrenóva у нас обстоят дела, господа... Как вы яхту назовёте, Так она и поплывёт. Apropo, există oare în legislaţia Moldovei prevederi pentru profanarea simbolurilor de stat? Poate se găseşte vreun articolaş pentru tovarăşul Hrenova?

 

BOWLING FOR TRANSNISTRIA Ceea ce se întâmplă în relaţiile Republicii Moldova cu Transnistria este de-a dreptul halucinant. Timp de mai mult de două decenii Republica Moldova nu s-a găsit într-o situaţie mai confortabilă pentru a negocia cu regiunea separatistă. Având mereu suportul militar şi financiar al Rusiei, fără susţinere din partea Ucrainei, Moldova întotdeauna s-a aflat în postură defavorabilă în acest „dialog”. Acum totul s-a schimbat: Rusia nu mai are destule resurse pentru a întreţine Tiraspolul, iar Ucraina se pare că a avut suficiente şi arzătoare argumente pentru a înţelege who is who... Un moment mai potrivit pentru a termina odată cu absurditatea care se cheamă Transnistria era greu de imaginat. Dar Moldova face exact contrariul!!! Se simt la strâmtoare Şevciuk & Co? Nicio problemă! Noi îi ajutăm! Iată Timo(f)ti semnează un ukaz absolut abracadabrant prin care permite înfiinţarea Duty-free-urilor pe teritoriul republicii separatiste! Iar ordinul dat poliţiştilor de a saluta cortegiul lui Şevciuc la rangul cortegiilor de înalţi demnitari e pur şi simplu înjositor. Aş vrea acum să-i văd pe „combatanţi” sărind la bătaie, nu în incinta primăriei...

 

KROLL SOAP OPERA Kroll şi-a făcut treaba, a predat dosarul şi a plecat. Ei şi? Acum ce ne facem? Nimeni nu are acces la raport. Că doar n-o să aşteptăm de la hoţi să se denunţe şi să se bage singuri la puşcărie... Procuratura s-a şi grăbit să anunţe că raportul nu poate fi folosit drept probe într-un dosar eventual. Acum cică ne mai zic că Kroll ar fi interzis publicarea raportului... De râsul găinilor. Poate doar gAburici să-i creadă, acel cu diplomele false.

 

NUMIRI, PROMOŢII 1) Ghenadie Sajin, omul lui Ulinici este numit şef la Inspecţia de Stat în Construcţii. Vulpea – paznic la coteţ ! Teamă mi-e că acele câteva asociaţii care se bat pentru a salva cafeneaua Guguţă au dat-o în bară… Apropo, lupta şi angajamentul lor ar merita o mediatizare mult mai largă ! 2) Ludmila Buzu, sora fostului deputat PD Valeriu Guma, este promovată la postul de vicedirector la Poşta Moldovei. În România ea are un dosar. În Moldova – un post. Mare scofală: cine nu are dosar în ziua de azi? Ulinici are unul pe undeva prin Olanda (cu sechestrări de milioane), Filat are în Romania şi tot aşa după listă. 3) Dar numirea săptămânii este alegerea controversatului Cozma în CCA. Obrăznicie? Încă nu: să vedeţi că va fi ales şi Preşedinte al CCA în scurt timp. Nu ziceau comii că ei vor această funcţie?

 

VORONIN VREA CAPUL LUI TĂNASE Apropo, printre „zvonurile” referitor la constituirea coaliţiei cu PCRM figura şi postul de Preşedinte al CC. Iată că PCRM cere demisia lui Alexandru Tănase. I-a deranjat cică o declaraţie referitor la neutralitatea statului R. Moldova. Păi da, cu un Pulbere pe care Voronin îl cumpăra şi cu un ceas, fie el şi din cele scumpe, le era mai simplu...

 

CATINDAŢII Se profilează lista candidaţilor pentru una din cele mai importante funcţii din Moldova, acea de primar de Chişinău: Chirtoacă va avea de înfruntat un Chirtoca (poezie pură această confruntare!), câţiva analfabeţi şi nişte naftalină... Atacurile asupra actualului edil s-au intensificat în ultimul timp din toate părţile. Unele meritate, altele – aberaţii pure (vedeţi D-stra, lumea crede că până şi culoarea cu care se vopsesc tunurile de la muzeu este aleasă de primar!). Toate bune, hai să găsim unul mai bun! Să răscolim printre bulendrele de la care aduce a naftalină?!

 

TUSK LA CRICOVA Donald Tusk a fost în vizită în Moldova. Şi aici ne-am umplut de ridicol. Dacă şi le lipseşte ceva cu desăvârşire oficialilor noştri aceasta este simţul ridicolului. Nu ştiu dacă aţi văzut şirul de feţi-frumoşi în uniforme de gală ale Gărzii naţionale în faţa... unei crame!!! Fie el şi unic în felul său, dar un beci va ramâne un beci. Chiar nu se poate de înţeles că ceea ce-i plăcea lui Brejnev (sau alte fosile încă vii de teapa lui), nu este neapărat pe placul oficialilor occidentali de astăzi? Sau cel puţin, nu poate fi punctul central al unei vizite? Cum vreţi să ne ia cineva în serios? Reacţia a fost pe măsură şi subtilă: „Găsiţi miliardul şi atunci vom vorbi”...

 

ANIVERSĂRI: Calendarul a consemnat două aniversări importante în săptămâna care a trecut. Prima – un an de la ridicarea regimului de vize pentru cetăţenii Moldovei pentru a călători în UE. O observaţie: şi cum, domnilor europeni, s-a răsturant lumea? Au invadat moldovenii Europa? (dacă şi au invadat-o, apoi acesta era deja un fapt consumat) Ce păcat că s-a întârziat atât de mult cu această decizie... Şi ce păcat că nu se merge mai departe în eforturile integraţioniste... O a doua aniversare, mult mai îngrijorătoare, este acea a catastrofei de la Cernobîl. Au trecut 29 de ani, dar Cernobîlul ne face să tresărim şi astăzi. Ard pădurile din zona interzisă. Oficialii zic că nu există niciun pericol. Oare să-i credem?... Acum 29 de ani, spre exemplu, norul radioactiv se oprea miraculos la frontiera Franţei.

 

Cam atât am vrut să vă spun. Cam acestea mi-au părut cele mai semnificative. Din curiozităţi aş mai menţiona şi o ştire deocheată conform căreia cetăţeni cu paşapoarte false din Moldova ar fi fost la originea crash-ului financiar din 2009!!! Acum înţelegem mai bine povestea cu miliardul. E un sport naţional!

 

Iar ca să închei cu o notă pozitivă am să vă aduc aminte că în curând (12-18 mai) va demara festivalul de film documentar „Cronograf”! Nu-l rataţi! Documentaţi-vă!

Partager cet article
29 avril 2015 3 29 /04 /avril /2015 16:55
Pentru cine au fost ridicate vizele acum un an?

Împlinim zilele acestea exact un an de când Uniunea Europeană a decis că cetăţenii Republicii Moldova cărora li s-a eliberat paşaport biometric pot circula în Europa fără vize.

 

Înainte de orice, ţin să menţionez că nu pot avea o altă apreciere decât una categoric pozitivă a acestui fapt. Este şi inutil, ţinând cont şi de faptul că s-a scris destul la subiectul respectiv, să mai înşir aici lista argumentelor şi beneficiilor pentru noi ale acestei decizii care, pentru mine, este cel mai semnificativ lucru (pozitiv) care ni s-a întâmplat de la 2009 încoace. (Numărul celor care au călătorit în UE pe parcursul acestui an este impresionant şi constituie practic 50% din numărul total al emigraţilor!) Ceea ce nu mă împiedică însă să vin şi cu câteva reflecţii la acest subiect.

 

Nici nu aş fi scris nimic astăzi dacă nu citeam un text de Leonid Litra pe situl Europei Libere în care autorul se întreabă dacă nu carecumva UE s-a pripit şi a scos „asul din mânecă” (expresie excesiv de des folosită pe meleagurile noastre) prea devreme, lipsindu-se de un element puternic de presiune asupra oficialilor din Republica Moldova, opinie cu care nu pot fi de acord din mai multe considerente.

 

În primul rând, nu ştiu ce-i permite lui Leonid Litra să afirme că pentru populaţia ţării posibilitatea de a călători fără vize nu a însemnat mare lucru... Eu am altă opinie. În absenţa unor studii credibile ne vom opri aici. Opinia lui contra opiniei mele.

 

Apoi, ar trebui să menţionez, şi aici Dl. Litra are perfectă dreptate, că ridicarea regimului de vize a fost una din promisiunile-cheie ale politicienilor pe care, dacă încă nu am uitat, o făceau în 2010, în pofida faptului că această decizie nu le aparţinea şi nu depindea de Republica Moldova, şi anunţau regim liberalizat de vize pentru 2012. Dar UE a zis că nu eram suficient de pregătiţi, la fel precum au toate motivele s-o facă chiar şi astăzi! Drept rezultat, am asistat şi la o mică farsă cu demiterea teatrală a fostului Ministru de Externe, Iurie Leancă, care nu avea altă menire decât să fie respinsă şi să genereze o reacţie inversă: să-l mai rugăm să ramână. Probabil am meritat spectacolul, din momentul în care suntem într-atât de creduli şi ignoranţi încât luăm în serios promisiuni de acest gen. Dar să lăsăm acest epizod nesemnificativ şi să revenim la decizia propriu-zisă.

 

Voi veni cu o afirmaţie contrară cu acea a Domnului Litra: UE a întârziat impardonabil de mult cu această decizie! Mai mult decât atât, decizia respectivă este insuficientă şi trebuia imediat acompaniată de un set de alte înlesniri pentru cetăţenii Republicii Moldova, în special în ceea ce priveşte dreptul de a munci în toată legalitatea în ţările UE.

 

Eroarea principală a birocraţilor Uniunii Europene constă în faptul că ei plasează greşit pârghiile atunci când doresc să apropie Republica Moldova de UE (iar dacă e să fim pedanţi şi cinici, atunci trebuie să recunoaştem că UE este interesată mai mult să îndepărteze Moldova de Rusia, decât s-o apropie de UE. Faptul că îndepărtarea de Rusia înseamnă automat apropierea de UE e doar un noroc al nostru).

 

„Daţi-mi un punct de sprijin şi răstorn Pământul” ar fi spus cândva Arhimede. Am sumbra senzaţie că UE, în privinţa Republicii Moldova, a greşit anume în ceea ce priveşte „punctul de sprijin”. În loc să se concentreze pe crearea unei platforme masive de simpatie în rândurile alegătorilor de rând, iar aici ei nu au neapărat nevoie de Guvernul Republicii Moldova, volatil şi uşor coruptibil, indiferent de culorile anunţate de la ’91 încoace, oficialii europeni s-au înglodat în proceduri diplomatice şi administrative, în dialoguri cu diplomaţi incerţi (ex: Leancă şi suportul electoral acordat lui Ponta) şi politicieni cu convingeri dubioase (ex: Le Monde califica PCRM-ul lui Voronin de pro-european în 2005!!!, fără a mai pomeni de faptul că am auzit înalţi demnitari occidentali calificându-l drept „om de stat” chiar şi post 30/11/2014...).

 

Până şi decizia de acum un an de a anula regimul de vize nu este, aşa cum o înţeleg eu, un sprijin pentru populaţia ţării, ci un „cadou” electoral pentru Leancă şi partidele „pro-europene”, în condiţiile în care UE a înţeles că riscul ca partidele vădit pro-putiniste să câştige alegerile este foarte mare. Şi anume aici a fost principala lor eroare: „cadoul” trebuia făcut cetăţenilor Republicii Moldova şi nu partidului lui Leancă.

 

Nu m-aş încumeta să acuz UE de miopie (geo)politică, dar sunt nevoit să constat că Putin are, fără îndoială, dreptate atunci când afirmă în celebrul său film Крым. Путь на Родину că Rusia are un vădit avantaj faţă de occident: deciziile la ei/el sunt luate de un singur om şi... rapid. Înglodaţi în proceduri birocratice şi preocupaţi de interese naţionale (iar aceste mulţimi de interese sunt 28 la număr!), UE a întârziat cu liberalizarea regimului de vize cu cel puţin 3-4 ani, iar despre acordarea dreptului la muncă nici nu mai are rost să discutăm...

 

Rusia, dimpotrivă, a venit recent cu o iniţiativă deloc ambiguă referitor la statutul imigraţional pentru cetăţenii Găgăuziei...

Partager cet article
6 avril 2015 1 06 /04 /avril /2015 10:09
Săptămâna multiplicării tragicomediilor

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

 

Săptămâna care s-a scurs a fost una extrem de intensă: melodrame şi tragicomedii în plină desfăşurare. Altele care abia încep. O multitudine de fire epice, epopeice uneori, care se împleticesc într-o singură întindere geografică cu nume „Republica Moldova”. Ar fi pasionant dacă nu ar fi într-atât de absurd. Să le luăm pe rând :

 

ATAC LA PRESĂ Fără îndoilă aceasta este noutatea cea mai importantă a săptămânii! Fiindcă s-a atentat la valori esenţiale democratice! Ei bine, de această dată s-a încercat marea cu degetul. Dar va trebui să ţinem cont pe viitor de acest atac. Fiindcă se va reveni la el. Se pare că politicienii noştri au înţeles de unde vine adevăratul pericol. Şi contra-atacă. Exact la fel a procedat şi Putin cândva. Nu este necesar să ghicim ce va urma. E suficient să observăm cum au evoluat lucrurile în Rusia. Next steps: sugrumarea economică a celor mai "neascultătoare" media; echivalarea celor mai populare bloguri personale cu instituţii mass media pentru a li se aplica aceeaşi legislaţie; câte un omor din când în când; control asupra Internetului şi reţelelor de socializare (mai greu, dar se poate)... Doar câteva exemple...

 

UE CRITICĂ DUR Tapiola a avut comentarii calificate drept foarte dure de către diverşi comentatori referitor la progresele eurointegraţioniste ale Moldovei. Bine, pe asta o ştiam şi noi. Dar iată că mai aflăm ceva (cel puţin eu) de la el: terminalul Giurgiuleşti, acela care ne dădea atâtea speranţe, a fost şi el furat!

 

DNA SE IA DE LUCINSCHI ŞI DE MOLDOVENI Aşa dar, chiar de DNA nu a trecut încă Prutul, de capul mafioţilor moldoveni s-a apucat. Scandalul săptămânii a fost problemele clanului Lucinschi cu justiţia românească. Nu ştiu de ce, dar imediat mi-am adus aminte de o dispariţie scurtă a Preşedintelui Lucinschi pe când era încă în funcţie. Nişte zvonuri. Oficial, plecase la o cură de lecuire. Dar gurile rele ziceau că a plecat în Germania să-l scoată pe fecioraş de la ananghie, prins într-o afacere cu trafic de fiinţe umane... Guri rele, mdeh... Dar nu doar Lucinschi a fost gâdilat în România. „La Plăcinte”, au fost prinşi cu mâinile în aluat şi ei. Galeria Vâlcov cică ar fi aparţinut şi ea unui „bratok” de la noi... Nici nu vreau să mă gândesc cât costă un Pablo Picasso sau Andy Warhol… Asta zic şi eu bandiţi! Iubitori de artă şi frumos, nu manele şi şanson!

 

ŞI ÎN MOLDOVA PERCHEZIŢII Dacă în România sunt „deranjaţi” bandiţii, în Moldova – politicienii. Mai exact, prietenii lui Leancă. PLDM nu l-a pierdut doar pe Leancă, dar şi subtilitatea de altă dată. Ba nume înregistrat, ba ziar, acum bagă forţele de ordine în bătaie… Nu, oamenii ăştia pare că nu prea se tem de ridicol. El, din câte se ştie, nu omoară oameni, dar despre partide politice nu putem spune acelaşi lucru.

 

gABURICI ŞI DIPLOMA : Am înteles: asta-i un fel de joc. De-a v-aţi ascunselea. Iaca este, iaca nu-i. Acum cică şi ancheta poliţienească s-a deschis. Cred că au să-l bage la închisoare. Cu siguranţă! În ţara asta cu legea nu te joci!

 

ÎNTREBAŢI DE PERJU El ştie. A primit tocmai 10 ani! Drept că nimeni nu a specificat ce fel de 10 ani. Trebuia să i se dea nişte indicaţii mai precise ceva. Căci omul a înţeles ce a avut de înţeles. El execută aceeaşi pedeapsă ca şi Papuc. Şi s-a dus. Probabil tot într-acolo. Acum stau şi-şi ispăşesc pedeapsa pe undeva împreună. Ei şi ce dacă noi nu ştim unde anume? Dar ei, sireacii, suferă...

 

SECRETELE CONTINUĂ Între timp jaful continuă. Ca de obicei, totul e SS. La o şedinţă de guvern SS se mai decide să li se dea acelor 3 bănci implicate în jaful secolului (toute proportion gardée) 6 ori 7 miliarde din banii noştri (suma exactă este SS). Fiindcă au nevoie. Ce lux, domnilor! Ne încurcăm în miliarde! Cu unul mai mult – cu unul mai puţin... Şi cine ne vine călare pe cal alb să „ceară dreptate”? Dodon soluţionistul! Dar nu-i grav: tipărim noi alţii. Avionul din Franţa a şi sosit la Chişinău. (Ce-i cu cursul leului? Creşte?). Şi dacă tot vorbim de avioane, a mai venit unul la Chişinău. Din Rusia. Cu cineva la bord, cineva care călătoreşte în avion privat căruia nu i se permite să zboare pe deasupra Ucrainei.

 

DODON & USATÎI – ROT FRONT! Şi cum să nu ceară dacă vin alegeri? Alegeri la care partida putinistă va face front comun. Iar ca să înţelegeţi că ei nu candidează pentru ceva, ci împotrivă (şi anume impotriva statului care se cheamă Republica Moldova), iată-l pe Usatîi care zice că candidează pentru funcţia de primar, dar nu ştie unde anume. Ce contează de la ce începi, când distrugi? Deşi aici greşesc puţin: începutul a fost pus la Comrat.

 

DOSARUL OMULEŢILOR VERZI În Găgăuzia începutul a fost pus mai demult: atunci când apărea în presă informaţia despre recrutarea omuleţilor verzi. Preşedintele raionului Ceadâr-Lunga, Serghei Buzadji a fost arestat zilele trecute. Tot în legătură cu acest dosar este ţinut ostatic în Rusia Şeful Direcţiei Tineret şi Sport a Găgăuziei, Anatolie Kara. Oameni mici... Oameni verzi... Pân-aici totul e bine şi frumos, numai că eu unul sunt sigur că recrutori au existat şi în alte părţi. Dar despre ei nu vom afla. Când vezi aşa ceva în Parlament (vezi poza), înţelegi că pot sta liniştiţi...

 

PCRM VOR DEMISII Comuniştilor nu le ajung posturile „mici”. CCA este puţin. Şi chiar de se prevede câte ceva şi la BNM, ei vor să dea jos miniştri. Ei şi ce dacă Maia Sandu nu vrea să plece? Nici ea, nici chiar Banca Mondială nu decid nimic. Voronin decide!

 

TIMO(F)TI A DECIS! Că greu a mai fost! Chinuitor pe sânte-că... După ce toată lumea bună a refuzat să meargă la Moscova de 9 mai, după ce până şi Israelul (ditamai simbol) refuză, în sfârşit a decis şi babacul. Or, anume el trebuia să decidă primul. Dar nu putea. O lipsă de ceva esenţial îi încurca... Între timp, la Chişinău vine Băsescu. Care şi dacă nu duce lipsă de ceva, apoi aceasta este vorba lungă. Cică visează la cetăţenie moldovenească. Păi, Dom’le, pune cerere la preşedinţie! Mai ştii, poate iscăleşte Timo(f)ti?

 

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Atunci când nu este sclav, încet, dar sigur, sălbătăceşte! O fi presa de vină... Dar şi statisticile pe criminalitate o iau razna... Am închis şcoli – trebuie să ne apucăm de „investit” în închisori. Există totuşi adevăruri universale. Ori poate dă Banca Mondială bani şi pentru aşa ceva?

Iar acei care au plecat, emigraţii, au rămas fără colet de Paşti. Transportatorii de colete nu sunt lăsaţi de vameşii români să treacă frontiera. Prostie curată... Dacă şi există un lucru de care nu trebuie nici într-un caz să te atingi pentru moment, este acest sistem (cert, la limita normelor legale. dar poate ar trebui să ne întrebăm dacă "normele legale" sunt justificate). Atâta timp cât autorităţile (europene, române) nu vor înţelege că sentimentul de apartenenţă la un spaţiu comun nu se construieşte prin acorduri de asociere, liber schimb etc., etc., şi nici chiar prin marşuri unioniste, ci prin detalii mult mai semnificative pentru cetăţenii de rând, precum acest "trafic" sau, alt exemplu: costul comunicaţiilor telefonice, costul biletelor de avion, ş.a.m.d., va exista întotdeauna loc pentru eurosceptici ori, şi mai rău, pentru propagandă antieuropeană ostilă şi deschisă şi niciun proiect de lege ori măsuri "antipropagandă" nu va ajuta...

 

Cam astea am vrut să vă spun. Au fost prea multe noutăţi pentru ca să fie o săptămână bună... Căci nimeni încă nu a anulat regula No news – good news...

Partager cet article
30 mars 2015 1 30 /03 /mars /2015 13:18
Săptămâna secretelor desfundate

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

SOCIALIŞTII AJUNG ÎN GUVERN Duminică, candidatul socialiştilor la funcţia de başcan al Găgăuziei, Irina Vlah, a devenit băşcăneasă. Şi respectiv – membru al Guvernului Republicii Moldova. Irina Vlah, susţinută de Dodon, carele este, şi se mândreşte cu aceasta, omul lui Putin. 20 de ani de indiferenţă a Chişinăului faţă de ceea ce se întâmplă la Comrat s-a materializat pe 22 martie. Dodon jubilează. Eu, însă, i-aş atrage atenţia la ceea ce se întâmplă în alte părţi cu amicii lui Putin.

CLANUL IANUKOVITCH CURĂŢAT Putin nu mai are nevoie de Ianukovitch. Orice nu ar avea el de gând să facă mai departe în raport cu Ucraina, dar Ianukovitch şi ai săi au expirat. Şi, din păcate pentru ei, se pare că ştiau prea multe. Creatori potenţiali de probleme. Şi ce făcea Stalin cu oamenii făcători de probleme? Hет человека — нет проблемы. Şi iată că, rând pe rând, dispar fiul lui Ianukovitch, Ianukovitch însuşi şi o serie întreaga din apropiaţii săi. Pentru acei excesiv de curioşi şi pentru alibi se dă şi un video filmat în 2009!… Sincer, după filmul despre anexarea Crimeii, nu cred că e o eroare. Cu atât mai mult cu cât este de necrezut ca cineva să aştepte un film de la un accident pe gheaţa Baikalului… Pur şi simplu tipului din Kremlin îi este în cot de ce crede lumea despre acţiunile sale… Mai precis, el a intrat în faza când le arată tuturor un fuck demonstrativ. Dar să revenim la Dodon: Tu ai vazut asta, Igoriok? Şi mai adu-ţi aminte cum a panicat Kadyrov cât timp era « dispărut » Putin! Nopţi liniştite îţi doresc!

BEM ŞI SECRETUL DE STAT Raportul comisiei parlamentare despre BEM a fost discutat în Parlament. În şedinţă închisă. Şi raportul a fost secretizat. Am mai vorbit de secretizarea deciziei de a astupa gaura din bănci cu bani publici de către guvernul Leancă. Eu totuşi aş fi curios să văd un articol ceva în presă despre normele legale din Republica Moldova referitor la cine are dreptul să secretizeze decizii ori acte şi în ce condiţii. Numai că în Moldova, ţară mică şi rurală, niciun secret nu durează mult. Deschide.md a publicat raportul parlamentarilor. Raport care a fost imediat criticat extrem de dur de lumea care pricepe ceva în domeniu… Eu sper ca enormitatea afacerii şi tenacitatea şi curajul societăţii civile să nu permită muşamalizarea faptelor şi, mai ales, a făptaşilor. Mai devreme sau mai târziu dreptate se va face. Nu-i aşa, Dom’ Dodon? Şi încă ceva: conform Codului Fiscal, persoanele fizice aveau obligația de a depune declarația cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2014 până la data de 25 martie. De ce informaţiile referitor la banii publici sunt strict secrete, iar veniturile noastre trebuie declarate ? Cum să-i mai spui cetaţeanului că achitarea de impozite este un bun necesar?...

RĂZBOIUL RAPOARTELOR Acel al comisiei parlamentare a fost cum a fost. Nimic nou. Acel al PSRM a fost ceva mai bun, dar scopul său a fost să se strige JOS CU COALIŢIA! Acel al PL-ului a fost considerat (chiar şi de acei care nu-i prea au la inimă) cel mai complet şi mai profesionist. Raport în care justiţiarul nou-promovat, Dodon, împreună cu Zina-Carabina figurează drept actori importanţi în povestea BEM-ului. Cu PL-iştii cam aşa iese de obicei: atunci când fac, dar tac, par acei care vorbesc cel mai pertinent. Raportul lui Leancă nu a fost. Leancă a zis că respectă legislaţia ţării şi nu divulgă secrete de stat. Deşi tocmai el este persoana care ar putea să ne spună cele mai pasionante şi crocante detalii… Să nu uităm că a mai fost şi un Aeroport în desagă… Aşa dar, reiese ca în „războiul rapoartelor” învingator a ieşit PL.

VICTIME COLATERALE Rapoartele au fost făcute publice şi cineva a trebuit să plătească. Pentru moment sunt doi: Artur Gherman şi Emma Tăbârță. De ce este concediat viceguvernatorul BNM şi nu guvernatorul rămâne un mister doar daca nu luăm în calcul şi promisiunile eventuale făcute PCRM-iştilor… Sper să greşesc. Oricum, toată lumea aşteaptă să cadă peşti mai mari.

PPEM NU BEM Ziceam mai sus că Leanca nu a prezentat niciun raport. Dar în schimb şi-a prezentat partidul – PPEM. Poate anume grija de propriul partid şi respectul fidel al legii, ori, şi mai rău, grija nevoilor ţării, a fost cea care i-a ocupat tot timpul zilele acestea? Îl priveşte, desigur. Până la urmă fiecare face ce vrea (în limita legii, bineînţeles), dar ma minunează capacitatea călcatului pe greble a moldovenilor… Eu voi urmări proiectul lui Leancă cu interes, dar… fără pasiune şi speranţe inutile. Sunt întrebări (esenţiale!) la care Leancă aşa şi nu a răspuns. Din respect de lege şi secret de stat, pe semne. O fi vre-o deformare profesională la el…

CCA ŞI SECRETUL Tot în secret s-au atribuit şi acele două posturi disponibile în CCA. Ştiţi ceva? Ei se tem de noi!… Ei înţeleg că există evidenţe care nu pot fi scoase la lumină. Şi vor secretizare. Numai că e prea târziu. Maşinăria a pornit. Spoiala de pe faţade se cojeşte. Degrabă pietrele seculare îşi vor arăta culoarea. Acele care rămân pe loc după trecerea apelor. Ştiţi ce declaraţie mi-a părut cea mai sinceră şi veridică zilele acestea? Fiodor Ghelici, unul dintre cei mai cunoscuți adepți ai curentului moldovenist, zice că ar vota pentru Unirea cu România! De ce? Fiindcă atunci când nu eşti plătit să spui minciuni (fiindcă Rusia a mizat pe Dodon) şi atunci când ştii că nu ai şanse politice (fiindcă Rusia a mizat pe Dodon), spui ce crezi… Pe bune: DNA, treceţi Prutul!

SALONUL LA CARE TREBUIA SĂ FIM Week-end-ul trecut la Paris a avut loc Salonul de carte. Pe standul României scria distinct: La littérature féminine. Le féminin de la littérature. Coincidenţă ori ba, dar din Republica Moldova au venit doar distinse doamne: Aliona Grati, Radmila Popovici, Margareta Curtescu, Nina Corcinschi venite de la Chişinău şi Bălţi. Şi împreună cu ele Lucreţia Bârlădeanu cu Victoria Sicorschi, stabilite în Franţa. Dar nu cred că vom greşi mult asociindu-le la acest şir. În mare parte această prezenţă o datorăm editurii Vinea şi lui Nicolae Ţone care, cu o tenacitate neobosită, publică şi promovează autori din Basarabia… Întrebarea pe care mi-o pun însă se referă la autorităţile „literare” din Republica Moldova: chiar e greu să organizezi o prezenţă instituţională regulată la 3-4 cele mai mari saloane de carte internaţionale? N-o mai fi costând un stand chiar ca acel de la Milano!

SALONUL LA CARE PUTEAM ŞI SĂ NU FIM Moldova a decis încă acum câţiva ani să participe la Expoziția Mondială „Milano 2015”. O prezenţă deloc obligatorie, un fel de nice to have, fără îndoială utilă, doar că foarte costisitoare. Aproximativ 57 mln de lei (conform persoanelor care gestionează proiectul). 22 milioane au fost deja cheltuite. Dar mai trebuie vre-o 30. Căci contracte au fost semnate şi banii trebuie plătiţi… Şeful de proiect zice ca au un acord cu Comitetul organizatoric. Dar din acte nu s-au găsit decât hotărârea de Guvern în care nu scrie nimic de bani şi un document de Strategie Sectorială de Cheltuieli elaborată de Ministerul Economiei al Republicii Moldova în care pentru asigurarea asistenţei în vederea organizării participării Republicii Moldova la Expoziţia Mondială „Milano 2015” au fost prevăzuți doar 15 milioane lei. Scurt pe doi: din video reese un lucru : nimic nu a fost făcut cu cap în gestionarea acestui poiect. Profesionalismul e la ani lumină distanţă de el. Nişte băieti şi fete awsome se joacă de-a promovarea ţării aruncând cu milioane în dreapta şi stânga. Guverne (şi acesta, al lui gAburici, şi acel precedent, al lui Filat/Leancă) – de o incompetenţă (mă refer acum doar la acest proiect) total stratosferică… Acum, intraţi în horă, nu avem de ales: trebuie de participat (a se înţelege de cheltuit încă 30 de mln.)! Căci a nu participa e una. A anula o participare planificată la doar o lună de la începerea salonului – e alta. Fie. Dar după asta, eu vreau o anchetă. Cu procuratură, CNA, etc., etc. Pentru că ţara şi bugetul de stat nu sunt un joc în bumbi. Partea rea este că uite aici, băieţii awsome ar putea s-o dea în bară zdravăn (deşi eu sunt convins că ei nu sunt rău intenţionaţi)... Căci asta nu ţi-i BEM şi Aeroport...

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL ? Plăteşte pentru prostiile bandiţilor, hoţilor, băieţilor şmecheri şi ale băieţilor awsome. Cine altul să plateasca? Preţurile cresc, tarifele cresc, gazul se scumpeşte… Şi el trebuie să se descurce cumva. Să-l scoată şi pe dracu’ din iad… Ce-s pe lânga asta de scos cinci tone de cupru dintr-un reactor nuclear?...

În rest... La Chişinău se cântă Bach! Johann Sebastian Bach! Muzică bună! Mergeţi la festival şi ascultaţi. Şi uitaţi de noutăţi, măcar pe durata unui concert. Căci no news – good news.

Partager cet article
23 mars 2015 1 23 /03 /mars /2015 12:14
Săptămâna în care s-au încâlcit vectorii

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

UN AN DE КРЫМ НАШ Evenimentele ce au marcat săptămâna care a trecut au gravitat în jurul aniversării unui an de la raptul Crimeii de către Rusia. Moscova a celebrat cu pompă. În chiar faţa locului unde a fost împuşcat (conform versiunii oficiale) Nemţov. Petru care deputaţii ruşi ai majorităţii pro-putiniste au refuzat să respecte un minut de reculegere...

ИЗ ВСЕХ ИСКУССТВ ДЛЯ НАС ВАЖНЕЙШИМ ЯВЛЯЕТСЯ КИНО Şi respectiv a fost făcut un film. Despre Crimeea. Un film care poate servi drept şef de acuzaţie. Un film care este făcut pentru a sfida. Un film care nu ne spune nimic nou faţă de ceea ce ştiam deja. Un film de o obrăznicie fără seamă. Acea de a recunoaşte că preşedintele unei ţări a minţit în cel mai cinic mod. Un film care a fost difuzat pe un post de televiziune în Moldova. Dar a fost şi un alt film: unul foarte bun, fără exces de propagandă şi idiotizme, realizat de către „Europa Libera”. Pe acesta din urmă l-au văzut doar acei care l-au căutat... Eu le-am văzut pe ambele. Dar câţi nu l-au văzut decât pe acel al lui Putin? Liliana Barbaroşie a discutat subiectul cu Valeriu Jereghi, Igor Cobâleanschi şi Ludmila Andronic în emisiunea „Moldova în direct”. Dar un alt gând m-a străbătut: după un asemenea film, Putin nu va putea ieşi din Kremlin decât cu picioarele înainte...

KISELIOV ŞI KONDRAŞEV – BANNED! Filmul lui Putin, căci este clar că anume Putin este „regizorul” filmului, trebuia să ajungă şi la Chişinău. Cu prezentări oficiale, cu Kiseliov şi Kondraşev în persoană şi tot balamucul. Ei uite că de data aceasta conducerea noastră s-a speriat. Acelor doi emisari li s-a interzis accesul în R. Moldova. Şi interdicţiile nu s-au limitat la aceşti doi: o altă echipă de „jurnalişti” de la un post putinist care urmau să lucreze în Găgăuzia a fost oprită la hotar! Într-atât de neaşteptate au fost aceste decizii, încât am rămas perplex. Oare nu cumva?... Mă tem să sper.

ATAMBAIEV LA CHIŞINĂU: Reapariţia lui Putin a avut loc la St-Petersburg, odată cu vizita lui Atambaiev în Rusia. Dar înainte de a merge la Moscova, Atambaiev a trecut pe la Chişinău să-l vadă pe Ulinici. Oficial, pentru o vizită de afaceri (privată deci), dar noi, contribuabilii, i-am plătit transportul, paza şi tot restul. Cum poate fi tolerată o asemenea situaţie, eu nu înţeleg... SIS şi CNA nu ar trebui să cerceteze cazul?

PATIMI CU BEM Tot în această săptămână a continuat tragicomedia cu BEM. Comisia parlamentară a început să redacteze raportul, Kroll continuă şi ei investigaţiile, iar Shor a fost ţinut timp de 8 ore la taifas. După care, însă, a plecat liber în Turcia. Din câte va daţi seama nu în „econom class” şi nici măcar în „bussiness”. Iată nişte întrebări pe care fiecare din noi are tot dreptul să şi le pună: De ce un bănuit călătoreşte liber? Are Shor paşaport diplomatic ori ba şi, dacă are, de ce îl are? De ce intenţionează autorităţile să secretizeze unele părţi ale raportului? De ce jurnaliştii sunt acei care par să avanseze mai rapid şi mai eficient în această anchetă? De ce se crează impresia că acţiunile autorităţilor nu sunt decât nişte răspunsuri la dezvăluiri din presă şi presiuni ale societăţii civile, adică trase de păr şi superficiale, menite doar să astupe gura lumii? Lui Shor i s-a pus sechestru pe avere (estimată la 50 de mln.de lei?), şi restul banilor unde sunt?

DODON – EROU? Mai e un lucru cel puţin dubios în această poveste: persoana care se poziţionează drept mare justiţiar nu este altcineva decât... Dodon. Căci de la el tot vin documente „secrete” în presă. De unde le are? Leancă, spre exemplu, ar putea să ne spună şi el câte ceva, dar tace. De ce este promovat în această postură anume Dodon?

APROPO, DESPRE „SECRET”: SIS a contactat redacţia Deschide.md pentru a afla care este sursa ce divulgă „secretele de stat”. V-aţi prins, da? Afacerea respectivă, şi nu doar, este „secret de stat”! Nu-i de nasul nostru! Pe mine m-ar interesa să ştiu cine anume decide în Republica Moldova ce este „strict secret” şi ce nu este. Există prevederi legale care ar defini acest lucru? Şi cea mai importantă întrebare: DE CE AFACEREA CU BEM ESTE CLASATĂ „SS”?

ACUM NE PLACE NATO? Timo(f)ti a zis că trebuie să ne apropiem de NATO. gAburici (exmatriculat de două ori, dar cu diplomă validă) a zis acelaşi lucru la Bruxelles. Poroşenko şi Iohannis (România face parte din NATO) au discutat despre Transnistria şi s-au înţeles să colaboreze (ÎN SFÂRŞIT! am exclama noi) pe acest subiect. No, căci de la Moldova nu ai ce aştepta exces de iniţiativă în acest dosar... Ce se întâmplă, Domnilor? Visăm? Se pare că pe la nasul oficialilor noştri abia acum ajunge mirosul prafului de puşcă. Păi da, pe 22 sunt alegerile pentru băşcănia din Găgăuzia... Să vedem ce băşcălie va ieşi şi acolo... Dacă Putin a dorit să obţină un efect cu filmul său şi cu mega-manevrele lui militare, atunci l-a obţinut. Oare nu ar trebui să-i mulţumim pentru acest lucru? Şi pentru că, din ce în ce mai insistent, se discută posibilitatea de a avea, abia acum!, televiziune românească în Moldova!

CANDU PLEACĂ LA MOSCOVA Poate asta are de gând să facă Candu? Căci ce alta ar putea face reprezentantul unui partid pro-european la Moscova?...

Cam atât. Iată, mă gândesc acum cum să vin şi cu ceva pozitiv pe final...

Ba da, cum de era să uit? Să ne amuzăm: Leancă a găsit nume pentru partidul său – PPE! (similar cu formaţiunea europeană care îi trimitea o scrisoare extrem de supărată pentru că l-a susţinut pe Ponta!). Numai că nici numele nu-i aparţine: Filat & Co au înregistrat deja această „marcă” şi altele care au figurat în presă ca alternative!

Uite pe aceasta notă hazlie voi încheia sinteza de astăzi...

Vă doresc o săptămână fără primejdii şi cât mai puţine noutăţi. Căci pentru noi e mai mult decât oricând valabilă regula No news – good news.

Partager cet article
19 mars 2015 4 19 /03 /mars /2015 14:12
Crime şi consecinţe. Aspecte mai puţin luate în calcul

Despre afacerea cu BEM ştiţi dacă nu totul (căci totul nu o ştiu decât foarte puţini), apoi destul de multe. Presupun că cititorii acestor pagini sunt oameni informaţi sau cel puţin curioşi (altfel nu aţi fi ajuns aici) şi nu este necesar să revin asupra cronologiei acestei drame. Nici opinia mea nu ar avea mai multă „plus valoare” faţă de diversele comentarii deja apărute în spaţiul informaţional.

 

Un aspect totuşi a fost mai puţin abordat. Voi vorbi despre consecinţe. Şi nu despre consecinţe imediate, care, dacă tot pomenim despre ele, sunt gravisime în sine. Cum n-ai da, dar a deturna (conform unor estimari) 1/5 din PIB! nu poate fi clasificat drept un simplu furt sau act de corupţie... Dacă e să ne amuzăm şi pentru a înţelege proporţia jafului, vă propun un mic exerciţiu: să raportăm această cincime la PIB-ul câtorva ţări-referinţă. Iată ce vom obţine:

 

SUA: 3483,3 miliarde de $

Germania: 764 miliarde de $

Franţa: 580,5 miliarde de $

Marea Britanie: 569,5 miliarde de $

România: 40,5 miliarde de $

 

Orice comentariu este de prisos…

 

Cu toate acestea voi veni cu o afirmaţie care vă poate interloca: nu furtul per se este cel mai grav. Şi, oricât de cinic nu ar suna, nici măcar pauperizarea extremă a unei populaţii şi aşa extenuată de interminabila „tranziţie” (de unde şi încotro nimeni nici nu mai ştie, dar nici nu se întreabă) nu este elementul cel mai greu din rechizitoriul unui acuzator, hélas, imaginar...

 

Oricât de dure nu ar fi aceste acuzaţii, oricât de dureroasă nu ar fi „lovitura sub/la centură” adusă cetăţenilor ţării, structura economiei naţionale (cu o pondere mare a remitenţelor) şi volumul ei (mic) ar face ca efectul acestui hold-up să fie resorbat destul de rapid, în special în condiţiile unei deschideri spre pieţe enorme mult mai performante.

 

Înseamnă oare acest lucru că ar trebui să considerăm „furtul secololui” drept un accident (cert, extrem de grav)? Ba dimpotrivă! Căci principala lovitură a fost dată în altă parte...

 

Ceea ce a fost comprimis a fost însăşi posibilitatea de a spera la o redresare şi restructurare a economiei în viitorul cel puţin previzibil... În orice proces nu contează atât situaţia incipientă, ci dinamica lui, potenţialitatea cu care porneşti la drum. Atunci când ai un Ferrari, nu prea-ţi pasă de avansul pe care-l laşi unei Lade (ţinând cont şi de faptul că circuitul este lung)... Deci succesul cursei rezidă în potenţialitatea acumulată înainte chiar de a te angaja în cursa propriu-zisă... Iar ceea ce a fost pur şi simplu pulverizat prin această „afacere” este anume potenţialitatea...

 

Pentru a vă explica mai bine metafora de mai sus, am să încep de departe şi am să vă aduc un exemplu din propria experienţă. Participam, nu chiar într-atât de demult, la o rundă de discuţii şi consultări, lansată prin intermediul BRD-ului, referitor la un proiect care îmi părea atunci destul de promiţător şi interesant. Nu voi divulga un mare secret (mai ales acum), căci s-a vorbit despre el şi în mass-media. Se studia posibilitatea creării unii mecanism financiar hibrid, care ar combina principiul de crowd financing cu acel al unui organism de creditare a micului busines şi cu acel de fond de investiţii clasic. Principalul obiectiv era atragerea unei părţi din capitalul acumulat al emigraţilor în investiţii directe în economia Moldovei.

 

Pentru prima dată am vorbit (vedeţi aici textul) despre un asemenea sistem încă în aprilie 2013. Cu atât mai entuziast am fost atunci când, câteva luni mai târziu, se lansa conceptul şi primele discuţii. Iată ce scriam eu într-un mesaj adresat echipei proiectului în noiembrie 2013:

 

Social and historic background: We address a population that has no confidence in the government and particularly in any kind of saving or investment plans that appeal to their earnings… Let’s not forget that people in our target group were misled at least twice (if not 3 times) in the very recent history:

- They were stolen by the extraction of the 50 & 100 ruble banknotes out of the circulation

- They lost all their bank savings in the hyperinflation of the early ‘90s

- They were furbished by the state during the vouchers’ privatization plan.

As a consequence all the funds raised should be 100% guaranteed (neither risk nor taxation should be associated to these fund raisings).

2. Bonds vs. saving plan: Even if the objectives remain the same, there is a strong difference in perception while you talk investment or saving. I would rather present the whole program as a saving plan with ethical add-ons (country development linked) than an investment program.

...

4. Value Proposition: In my opinion, people will only buy a product which gives 100% of security, at a slight higher reword than in their countries. There is no need to offer high rewording. (Even 5% may be high, but here I compare with the French saving plans), but the main focus of the offer should be SECURITY. Aspects linked to the development of their own country are an ethical “nice to have” alibi, but would certainly not be the key buying factor.”

 

Aş dori să atrag atenţia cititorului la perioadă. Scriam despre securitate şi lipsă de încredere la sfârşitul lui 2013, atunci când părea (cu toate turbulenţele politice ale anului) că suntem pe o cale bună, când sistemul bancar, cel puţin, începea să fie funcţional şi lumea utiliza din ce în ce mai mult infrastructura băncilor (pentru depozite, pentru transferuri, pentru plăţi şi transfer de salarii, etc., etc.). Şi aici ar trebui să ieşim din paranoia ideologică şi să recunoaştem că această stabilitate a început a fi construită încă în perioada guvernării PCRM-iştilor. Chiar şi subsemnatul avea un cont deschis la Victoriabanc (bine, recunosc că l-am închis chiar în 2013, dar nu din cauza „încrederii” sau noţiunii de „risc”)... Maşinăria, cu scârţ, dar părea să se fi urnit din loc. Existau piedici, în special din partea politicului (cu problemele care nu au dispărut nici astăzi); în pofida corupţiei generalizate, dar exista, era acumulată deja, o „potenţialitate” cu care se putea porni la drum. Aveam impresia (şi sunt convins că am dreptate) că era suficient să reglezi nişte supape, să înlături câteva baraje şi avalanşa va porni la vale şi atunci nimic nu-i va putea sta în cale...

 

Printre altele, ţin să amintesc că în toată lumea este calculat şi monitorizat un indicator, aşa-numitul consumer confidence index (vedeţi aici curbele pentru principalele zone economice: http://data.oecd.org/leadind/consumer-confidence-index-cci.htm ). Este unul din criteriile majore care caracterizează vitalitatea unei economii şi potentialitatea ei de creştere pe un termen scurt şi mediu.

 

Eu nu ştiu dacă acest indicator este calculat pentru Republica Moldova şi nici nu am intenţia să-l caut (cu atât mai mult cu cât nici încrederea mea în statisticile naţionale (hic!) nu este înaltă). Ceea ce ştiu însă este că fără încrederea cetaţeanului în sistem (a nu se confunda cu indicatorul despre care pomeneam mai sus, deşi noţiunile sunt foarte aproapiate), orice iniţiativă, de genul celei descrise mai sus, dar nu numai, este inutilă.

 

Şi anume atentatul la această noţiune de „încredere”, atât de şubredă încă în Moldova în acel 2013, constituie crima majoră a artizanilor jafului fără precedent la care am asistat în statul care se cheamă „Republica Moldova”!

 

Consecinţele? Doar câteva: emigraţia devine astăzi nu o posibilitate de a scăpa de anumite dificultăţi, ci o finalitate, un scop ultim; capital înstrăinat sau menţinut „la colţun”; de investiţii nici nu mai discutăm...; corupţie autoalimentată şi afirmată ca unicul sistem viabil de organizare a totalităţii relaţiilor în societate; activitate economică care trece la „tenebru”, etc., etc.

 

Pe bune, dacă cineva ar fi vrut intenţionat să bată capacul, anume astfel ar fi procedat...

Partager cet article
16 mars 2015 1 16 /03 /mars /2015 15:13
Săptămâna în care l-am pierdut pe Putin.

Nu cred că voi greşi prea mult dacă voi afirma că noutatea cea mai trăsnită a săptămânii este (căci melodrama e în plină desfăşurare la momentul în care scriu aceste rînduri) “dispariţia” lui Putin. Faptul că o lume întreagă îşi face griji pentru că l-a pierdut din vizor nu ar trebui să ne mire. Pe tipii de alde Putin nu trebuie să-i scapi în zona oarbă... Situaţia dată îmi aduce aminte de renumitul film Predator... Să-l ştii puternic şi fioros e una; dar să şi nu-l vezi e cu totul alta... Şi apoi această dispariţie mai ridică o întrebare nu mai puţin anxiogenă: şi dacă mâine dispare Putin, ce se întâmplă?

Până una-alta însă Putin e dat dispărut. Nu ştiu pe unde-o fi învelişul său de humă, dar cert este faptul că spiritul lui se face din ce în ce mai simţit în Moldova...

DEPUTAŢII AU VENIT DUPĂ GĂGĂUZIA: Trei deputați din Duma de Stat a Federației Ruse, Vladimir Afonskii - membru al partidului „Edinaia Rossia”, Alexandr Cetverikov și Oleg Paholkov - membri ai partidului „Spravedlivaia Rossia”, au venit la Chișinău pentru a se întâlni cu candidații la funcția de bașcan al autonomiei găgăuze. În afară de impertinenţele tradiţionale (dar aici campion absolut va ramâne Rogozin) şi lipsa de răspuns, la fel de tradiţională, a autorităţilor noastre, ar trebui să menţionăm că fiecare din Domniile Voastre, stimaţi cititori (şi contribuabili), aţi plătit pentru buna desfăşurare a vizitei lor „de lucru”, căci ei au fost primblaţi cu maşinile Parlamentului. Iar tuturor celor responsabili de securitatea statului „Republica Moldova” (inclusiv membrilor Consiliului de Securitate din care, din câte se ştie, fac parte Filat cu Lupu) le recomand să citească o mică investigaţie apărută la aniversarea unui an de la raptul Crimeii de către Rusia (accesaţi aici articolul) şi să vadă care a fost atunci rolul emisarilor ruşi...

gABURICI ŞI „POPORUL SOVIETIC” din Republica Moldova vor sărbători de 9 mai cea de-a 70-a aniversare a „Victoriei poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Cel puţin aşa au decis ei în Guvern. Să-i amintim lui gAburici, care se declară „pro-european”, că Merkel şi Cameron au refuzat să meargă la Moscova de 9 mai! Aşa că... „Tovarăşe gAburici, niatale totuşi cu care parteneri îţi sincronizezi deciziile?”!

EXCES DE EUROINTEGRARE: Probabil din exces de dragoste pro-europeană un ex-ambasador la Moscova este promovat pe post de vice-ministru de externe. Tot din prea multă dragoste pentru UE ministerul Economiei din Moldova a elaborat proiectul Hotărârii de Guvern cu privire la iniţierea negocierilor asupra semnării Protocolului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind livrarea mărfurilor în cadrul cooperării de producţie pentru anul 2015...

EUROPENII APRECIEAZĂ: Bineînţeles, acest zel nu a putut fi trecut neobservat de partenerii europeni. Ei au trimis vorbe scrise la Chişinău pline de laude. Din modestie însă, guvernanţii noştri nici nu le-au deschis... fapt apreciat (şi acesta!) de către europeni.

CĂUTAREA COMORII: Între timp, pe fundal de schimburi de amabilităţi, toată lumea caută miliardul. Toţi îl caută însă doar unul Dodon ştie unde-i! Şi comisia Parlamentară ştie, dar ea tace. Că doar n-o să caute prin buzunarul angajatorului?

LEANCĂ ŞI ACORDUL SS: Leancă tot a zis c-a zis că va zice că îşi face partid. A început deja să-i adune unul câte unul în „echipă”. Ceea ce e hilar, este faptul că fiecare din co-echipieri se declară „erou anticomunist”, deşi demisiile lor nu au venit decât atunci când ex-premierul a început a recruta. Deci, ar trebui să recunoaştem o evidenţă: există doar un singur leankist – Carpov! Restul îşi caută de carieră. La fel cum îşi căutau de carieră şi atunci când erau în campanie cu Filat şi se afişau fericiţi în poze alături de acesta. Dar înainte de partid Leancă va trebui să explice (cu siguranţă comisiei parlamentare!) de ce a semnat la 13 noiembrie 2014 Hotărârea de Guvern nr. 938-11ss (strict secretă), în baza căreia BNM a acordat, din Fondul de Rezervă, credite de urgenţă în valoare de aproape 10 miliarde de lei celor trei bănci comerciale de unde a plecat miliardul acolo unde ştie Dodon că a plecat. Nu sunt sigur că Leancă va şti cum. Iar dacă o va face, vom afla, sper, lucruri extrem de curioase.

ÎMPĂRŢEALA A ÎNCEPUT ! Acordul de constituire a alianţei tripartide (în realitate) minoritare (de ochii lumii) trebuie pus în aplicaţie. Împărţeala începe, se pare, cu CCA ! Cum credeţi, cine va câştiga « concursul » ? …

MOLDOVA ÎN RĂZBOI CU RUSIA ?: Ucraina, o ţară aliată a Rusiei, cu care întreţine cele mai calde şi mai prietenoase relaţii va plăti gazul natural 245$. Moldova, aflată în conflict armat direct cu Rusia, plăteşte doar 331,8$. „Este o realizare. Efortul depus în sfârșit a fost realizat cu succes. Securitatea energetică este asigurată. Prețul convenit este de 331,8 dolari pentru mia de metri cubi. Este o realizare. Vom fi categorici în discuțiile cu ANRE ca această recudece de preț să se regăsească și în buzunarele oamenilor”, declara ministrul Economiei Andrian Candu în noiembrie 2014. Găsiţi eroarea !

ŞI POPORUL, CE FACE POPORUL? Care şi cum. Invăţătorii merg la lucru 10 km cu brişca (pe când poliţiştii cu BMW-ul). Alţii, mai puţin norocoşi, îşi iau lumea-n cap şi pornesc la lucru în Europa. Pe jos. Dar la Prut sunt prinşi şi băgaţi la dubă... Ca la sovietici. Alţii, mai norocoşi, scapă. Şi mor de gripă.

Cam atât am avut să vă spun... Vă doresc tuturor o săptămână cât mai frumoasă. Şi vă mai doresc să-l găsiţi pe Putin. În orice stare nu vi l-aţi dori, dar să-l găsiţi în Rusia. Şi cât mai puţine noutăţi putineşti la noi acasă. Căci no news – good news.

TEXT SCRIS PENTRU DESCHIDE.MD

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher