Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
12 février 2018 1 12 /02 /février /2018 16:13
Moldova: am atins punctul de non-retur ?

În chiar momentul când scriu aceste rânduri e în plină desfășurare o campanie inițiată de către promotorii Unirii Republicii Moldova cu România: consiliile locale din diverse localități semnează o declarație simbolică de Unire. Astăzi, (e luni, 12 februarie 2018) în chiar momentul în care scriu aceste rânduri, 20 de primării au semnat declarația respectivă. Bineînțeles, 20 de primării nu reprezintă decât 2% procente din numărul de aproximatin 900 de primării din Republica Moldova, dar în primul rând procesul e abia la început de cale, în al doilea, și acest lucru e mult mai semnificativ, promotorii putinismului au reacționat extrem de bolnăvicios: au încercat să voteze o declarație anti-unionistă în parlament (rateu!) și au cerut primarilor obedienți să semneze o contra-declarație: 21 de primării socialiste au și făcut-o.

Subsemnatul, într-un mic interviu, realizat în 2016 cu ocazia împlinirii a unui sfert de secol de la Independența Republicii Moldova, afirma că statul respectiv nu poate să dureze și va dispare. Epopeea cu primăriile se înscrie în această paradigmă și suită de evenimente. Și reacțiile supradimensionate la semnarea acestora nu sunt decât o confirmare a faptului că anti-unioniștii sunt conștienți de „gravitatea situației”.

Întrebarea pe care mi-o pun este dacă am depășit punctul de non-retur, metaforă inspirată din termeni aviatici, atunci când avionul nu mai poate să se oprească și, orce nu s-ar întâmpla, este obligat să decoleze. Răspunsul meu, pur subiectiv, este că acest punct a fost depășit.

Un stat, cred eu, nu poate exista decât în următoarele condiţii:

1) existența unei justificări etnice, a unei etnii majoritare în jurul căreia și se coagulează totul;

2) existența unor instituții statale suficiect de puternice și eficiente care ar justifica un anume contract social și renunțarea la „libertate”;

3) existența unui vis, o închipuire, o imagine colectivă suficient de puternică despre cum ar trebui să fie un stat și dorința, la fel de colectivă, de a atinge acest „vis”;

4) o dictatură sau o perenizare forțată (dar orice dictatură se destramă mai devreme sau mai târziu, deci am putea elimina acest criteriu).

Niciuna din condițiile de mai sus nu este reunită în Republica Moldova, iar noi suntem azi în situația unui avion în picaj necontrolat când orice acțiune a pilotului (oricine din ei și oricare din ele!) doar accelerează „căderea”. Dacă e să stăm și să ne gândim bine, toți au muncit acerb pentru Unire de la independență încoace, iar acei care declarau deschis că sunt antiromâni și că luptă pentru statalitate sunt acei care au contribuit decisiv la atingerea acestui punct de non retur.

Sunt convins astăzi că Republica Moldova a avut toate șansele să se afirme ca stat independent, dacă erau respectate câteva reguli igienice de bază. Așadar ce trebuia de făcut? Veți vedea că niciuna din acele 4 condiții nu a fost respectată.

Ținând cont de faptul că afirmarea unei identități diferite de cea română este absurdă apriori și nu rezistă niciunei analize (se sfarmă de îndată ce deschizi o carte în română), se impunea de la bun început neutralizarea oricăror revendicări pur naționaliste. Și nu în stil sovietic, prin reprimare, ci prin afirmarea aceleeași identități românești în Republica Moldova. Mai pe scurt, se impunea crearea unui al doilea „stat românesc”! Limba trebuia să fie numită română și ea trebuia să fie obligatorie peste tot, niciun act oficial nu trebuia să fie admis în altă limbă decât cea română. Astfel am fi eleminat orice revendicare lingvistică și am fi creat un mecanism integrator foarte puternic pentru întreaga societate. Trebuiau deschise frontierele cu România și încurajate orice fel de schimburi cu statul vecin. Cetățeanul nu ar fi trebuit să simtă vreo piedică (de niciun fel, nici măcar logistică) pentru a călători în România. La fel, trebuiau unificate sistemele economice, educaționale și culturale. De sistemul energetic nici nu mai pomenim, într-atât de evidentă era și este această necesitate anume din punctul de vedere al perenizării statului independent Republica Moldova... Orice revendicare a Unirii din considerente naționaliste și, la drept vorbind, legitime, ținând cont de componența etnică a populației, trebuia să se confrunte cu întrebarea: „Dar la ce bun? Ce poți avea în plus?”... Astăzi, revendicările naționaliste sunt pe deplin justificate, iar trocul „renunţăm la identitate pe ceva avantaje materiale” s-a dovedit a fi o minciună propagandistică, care nu mai funcționează, mai ales de când decalajul economic între țările vecine a devenit flagrant. Acei care luptau împotriva naționalismului vehiculând vechiul și uzatul: „Ati vrut limbă, alfabet? Na-vă!” primesc astăzi în plin plex acest boomerang! „Da, am vrut, răspund naționaliștii, și fiindcă nu le-am obținut până la capăt, iată cu ce ne-am ales!”. Și nu contează cât adevăr a existat sau există în aceste afirmații.

Din păcate, Republica Moldova a ratat totalmente politicile referitoare la minoritățile naționale, lăsând forțele din exterior să exploateze acest domeniu. Despre limba română obligatorie în calitate de element integrator pentru întreaga societate am pomenit deja. Dar statul trebuia să creeze și să gestioneze în paralel instituții care ar fi permis perenizarea culturilor particulare: pentru ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, în special în zonele unde sunt ei concentrați. Trebuiau create variante în rusă și alte limbi în mass-media, publicate cărți, la urma urmelor se puteau include în manuale autori alolingvi din R. Moldova. Mă întreb, la orele de literatură rusă, de exemplu, li se povestește oare elevilor despre autorii de limbă rusă din Moldova? Evantaiul acțiunilor putea fi larg, dar ideea principală este gestionarea aspectelor respective de către Guvernul din R. Moldova cu următorul obiectiv: crearea condițiilor pentru minoritățile naționale care și-ar dori perenizarea culturii și identității lor în condițiile în care ar exista un cadru național inegrator – limbă română.

Bineînțeles toate cele pomenite mai sus trebuiau să fie „acompaniate” de crearea unor instituții de stat foarte eficiente, de proximitate, fără corupție, astfel încât abandonarea lor în favoarea unor centralizate să nu trezească decât anxietate la populație. Nu mai puțin eficientă ar fi fost și o infrastructură socială foarte dezvoltată: sănătate, educație, amenajarea sistemelor de ajutoare pentru emanciparea și afirmarea tinerilor și pentru asigurarea unei vieți decente pentru bătrâni ş.a.m.d.

Nu în ultimul rând, Republica Moldova trebuia să renunțe din start la CSI și să urmeze exemplul țărilor baltice afirmandu-și aspirațiile europene. Acest lucru i-ar fi permis, nu mult după căderea zidului de la Berlin, să contribuie la consolidarea ideii construcției unui stat democratic, de drept, al libertății, al bunăstării, o ruptură cu trecutul care ar fi contribuit mult la construcția acelui „stat-vis”, acelei viziuni colective care exista cât de cât atunci, inclusiv în Rusia. Istoria mai nouă, și în special promotorii sintagmei „stat capturat” nu fac altceva decât să distrugă ceea ce a mai rămas din acea „credinţă colectivă” (vezi punctul 3) despre cum ar trebui să fie un stat.

Am putea dezvolta, dar cred că putem pune punct aici. A încerca să aplicăm aceste reguli astăzi nu mai este posibil. Nu mai există resurse. În primul rând umane. Și nici parteneri externi gata să „plătească” pentru independența noastră explozivă nu prea se văd. Cu alte cuvinte, pare-se că acel „punct de non-retur” a fost depășit și dispariția statului „Republica Moldova” este inevitabilă. Ne aflăm în condiția în care toți actorii politici de pe eșichierul Republicii Moldova nu fac decât să accelereze acest proces. Chiar și „stataliştii”, chiar și „putiniştii”. Mai ales ei. Astăzi se vorbește mai mult decât oricând despre Unire sau despre aderare la coaliția putinista (dar acest lucru e din ce în ce mai absurd și imposibil, care coaliţie? la ce bun? şi mai ales, cum?!), campaniile electorale doar despre asta sunt, iar menținerea la putere fluturând argumentul geopolitic (cum s-a făcut pâna acum) nu mai poate funcționa, căci alternativa "statului independent" nu mai există: prea mare este decalajul atât față de România, cât și față de țările europene. Concomitent, necesitatea lui Putin de a se menține în scaun a generat o ostilitate fără precedent cu democrațiile care presupun o alternanță, cel puțin simbolică, a conducătorilor, degenerând în conflicte sângeroase care ne închid factual poarta spre Est.

Da, politicienii ne-au convins! Şi-au săpat-o cu mâna lor de-a lungul anilor. A rămas doar geopolitica! Mai pe scurt: Unirea este inevitabilă!

Partager cet article
12 février 2018 1 12 /02 /février /2018 11:43
Săptămâna în care moldovenii s-au îndrăgostit de NATO

Înainte de a trece la evenimentele săptămânii acestea, voi reveni scurt la ceva care s-a consumat săptămâna trecută. Și anume la demisia Președintelui CC, Tudor Panţîru. CCM, prin intermediul Secretarul General, Rodica Secrieru, a declarat că demisia ex-Președintelui era cunoscută demult, că hotărârea adoptată pe 15/12/2017 a fost publicată târziu fiindcă toți erau în vacanță. Mai pe scurt, versiunea oficială explică că nu există motive pentru speculație. Motive poate că și nu-s, dar speculații sunt, fiindcă, la drept vorbind, elementele acestui puzzle s-au potrivit de minune. Cine e de vină? Poate că niște jurnaliști răuvoitori și cobitori, poate că lipsa de profesionalism a instituțiilor publice, poate că… Acum nu mai contează. Așteptăm să vedem cine va fi următorul Președinte al CCM. Candu s-a supărat când a auzit de Poalelungi. Să vedem și cât de mare îi este supărarea.

TURNEUL LUI ULIANOVSCHI Noul Ministru de Externe, Ulianovschi, a fost săptămâna trecută în SUA, apoi a trecut și prin România. Nimic deosebit, la prima vedere. Chestii de rutină la care nici nu ar trebui să atragem atenție, dacă nu am dori să menționăm faptul că noul ministru a plecat în occident și nu la Moscova precum o fac alții cu cea mai mică ocazie. Simbolic și revelator, nu?

EMERGING CITY OF THE YEAR Un oraș din Moldova a primit acestă înaltă distincție din partea Juriului Galei CEE Shared Services and Outsourcing Awards! În competiție au mai participat orașele următoare: Debrecen (Ungaria), Kaunas (Lituania), Košice (Slovacia), Ostrava (Cehia) și Plovdiv (Bulgaria). Vorbesc despre orașul moldovenesc Iași. Din păcate, orașele moldovenești din partea stângă a Prutului la categoria „emerging” nu ar putea pretinde decât la ceva de genul „emerging city from the... glod”... Unioniştii sunt de vină! Cine alții?...

200 DE MLN ÎN 2016 România a făcut calculele: doar în 2016, prin intermediul diverselor programe de colaborare, Republică Moldova a primit peste 200 de milioane de euro din partea Bucureștiului! Ce să mai comentezi aici? No comments... Apropo, știți cât costă, aproximativ, un tanc rusesc ? Pentru un T-72 nou-nouţ ar trebui de plătit cam 2 mln. de $. Nici nu mai știu la ce vă scriu asta... Deduceți și singuri concluziile care se impun.

LAPTE FĂRĂ DE LAPTE Ia amploare un scandal mediatic în Republica Moldova și anume acel referitor la produsele lactate și la componența lor. Laptele din Moldova nu ar conține... lapte! Mă bucură mult că acest subiect a ajuns în prim plan! Demult era timpul!... Eu scriam, alarmat, despre acest lucru hăt prin 2012 (vedeţi aici articolul)... Din surse sigure știu că lucrurile s-au înrăutățit mult de atunci și că produsele din 2012 erau mult mai calitative decât cele de astăzi... Nu știu însă cum se poate ieși din acest cerc vicios (la o adică el poate deveni și virtuos): Laptele din vaci iese. Vacile sunt crescute de către țărani. Țăranii vor și ei să mănânce şi să traiască decent. Firmele de lactate vor să facă cât mai mult profit. În Republica Moldova afacerile și politicul sunt același lucru. Punct. Și poftă bună!

GUNOIUL DE LA BĂLŢI Încă o demisie răsunătoare la Bălți: a plecat și Leonid Babii care a îndeplinit atribuțiile primarului după ce a plecat Igor Şeremet care îndeplinea atribuțiile primarului în lipsa lui Renato Usatîi. De acum încolo funcția va fi preluată de către Lilia Sava. Mă întreb cine mai înțelege ceva în această harababură... Între timp, municipiul s-a adresat guvernului de la Chișinău și a cerut ajutor în problema evacuării gunoaielor. Ceva îmi spune că Chișinăul va face tot posibilul să curăţe orașul.

NATO ÎN TREND Dacă m-ați întreba care este evenimentul principal al săptămânii, v-aș răspunde fără ezitare: publicarea sondajului care afirmă că moldovenii în sfârșit au înțeles who is who. 1/3 – pentru aderarea la NATO, 1/3 – împotrivă, 1/3 – se mai gândesc, în condițiile în care doar 16% au spus că sunt informați despre proiectele NATO în Moldova, iar 50% doar au auzit. Asta e: când privești Pervîi Kanal n-ai de unde ști. Apropo, domnul Premier Ministru Filip, care zice că ieșirea din CSI nu este benefică pentru R. Moldova ar trebui să privească mai puțin televizorul și să se uite mai des pe cifre, pe statistici, pe sondaje, la urma urmelor.

SONDAJE ŞI ORIENTĂRI Nu voi obosi să repet ce am mai auzit de la altcineva: „Nu pentru politicieni trebuie să ne batem, ci pentru mințile oamenilor!” Mare adevăr! Căci rari sunt politicienii care au convingeri cu adevărat. Marea lor majoritate nu-și doresc decât un singur lucru: să fie aleși. Și ei vor urma un trend. Bătălia întotdeauna se duce pentru trend! Cine îl urmează, cine îl creează, și tot așa înainte, cu toate declinările și conjugările posibile. Iată, spre exemplu, Maia Sandu a zis că poporul decide dacă va fi Unire ori ba. Adevărat! Poporul decide, politicianul încalecă trendul! Iar în politica noastră mulți călăreți există! Acum e timpul lor: urmăriți-i atent, circul e impresionant.

14 VS 21 Sunt 14! De două ori mai multe decât săptămâna trecută! Este numarul localităților care au semnat declarația despre Unire. Dar nu acest lucru contează cu adevărat, ci reacțiile supradimensionate care au venit din tabăra putinistă. Fiindcă, cum n-ai da, dar 14 primării e o nimica toată pe lângă numărul total de aproape 900 câte există în Moldova. Dar s-au speriat! Socialiștii au mobilizat resursa administrativă și au adunat 21 (aceeași nimica toată, dacă e să socotim drept). Trebuie să recunoaștem că aici nu „competiţia directă” contează (şi ei ştiu asta!), căci nu compari persoane care semnează din convingere, cu cele care o fac la comanda șefului de partid... Nu în zadar socialiștii au cerut condamnarea unioniştilor în Pralament, ceea ce nu le-a reușit. Oare de ce le-ar fi frică?

CMC NU VREA UNIRE Propunerea decretării „Anului Unirii” la Chişinău nu a fost votată de către CMC. Chirtoacă o fi de vină, ca de obicei... Și cu shoppingul la mall la Iași, oare cum facem? Nu apare nicio disonanță cognitivă nimic, stimaţi consilieri?

Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite tradiționala Cireşică de pe tort. Și o vom trimite Doamnei Neaga. Doamna Neaga este persoana care a explodat netul acum câțiva ani, atunci când posta poze lascive de prost gust pe o rețea socială exibând și un lux kitschios. Problema e că doamna respectivă era... procuror! Iar începând cu această săptămână se va ocupa și de instruirea noilor procurori! Cum altfel? Asemenea experiențe trebuie transmise din generație în generație!

Partager cet article
5 février 2018 1 05 /02 /février /2018 12:19
Săptămâna în care s-a strigat „POJAR!”

De unde mă plângeam săptămâni la rând că nu prea aveam știri de comentat și că Moldova intrase într-o apatie etilică de iarnă, săptămâna care a trecut mai că-mi venea să mă duc cu hăitul și să-i dau cu „Aho - Aho, copii și frați, stați puțin și nu mânați!”. A fost o săptămână destul de densă, s-au întâmplat multe, mai mari și mai mărunte, și bănuiesc că acest an ne va năuci cu adevăratelea. De-am ieși din el teferi...

Până una-alta am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat: în una din seri pregăteam cina la bucătărie. Ascultam radioul, o emisiune despre fotbal. Tocmai sunase un suporter al PSG-ului, supărat foc pe presă și în mod special pe cotidianul „L’Equipe” care, credea el, sunt prea tendențioși cu echipa sa și îi critică peste măsură de dur. La care prezentatorul i-a răspuns ceva de genul: „Da, poate că și are ceva „L’Equipe” cu PSG, dar clubul din capitală are suficiente mijloace să-i atace în justiție pentru calomniere și defăimare. Faptul că nu o face înseamnă că „L’Equipe” nu minte.”

La ce vă povestesc toate astea? Fiindcă săptămâna trecută vă relatam despre cum Silvia Radu se supăra foc pe o televiziune, TV8, că nu ar fi respectat niște reguli deontologice. După cum era și de așteptat, televiziunea a răspuns și a zis că nu au nicio vină. Pentru un moment mi-am zis, la fel ca jurnalistul cela: ce-ar fi dacă ar exista niște legi mult mai dure în Moldova care ar sancționa minciuna și nerespectarea deontologiei? Care să funcționeze în ambele sensuri, apropo. Atunci în loc de acest ping-pong, Silvia Radu în loc de declarație ar fi depus plângere. Iar judecata ori i-ar coace bine pe acei de la TV8, ori le-ar da dreptate și atunci ar păți-o rău primărița interimară. Numai că... Tot atunci am alungat gândul respectiv, că pe o streche rea pe timp de vară. Cu justiția noastră mă tem că în scurt timp vom rămâne fără nicio instituție de presă... Uite-așa și trăim: toți se acuză de minciună, de manipulare, de tot ce vrei, unii mai plătesc câte o amendă simbolică și totul rămâne pe vechi... adică nu rămâne pe vechi: răul se amplifică. iar în mijlocul acestei hărmălăi stăm noi toți cu gurile și urechile căscate... Veselieeeee!

Dar înainte de a trece la cele nebune, am să vă spun despre ceva cu adevărat bun:

GRAMMY PENTRU PATRICIA KOPATCHINSKAJA Violonista originară din Moldova a luat unul din cele mai prestigioase premii muzicale din lume, Grammy, pentru albumul ei „Death and the Maiden”, înregistrat împreună cu Orchestra de cameră din Saint Paul, Statele Unite. Felicitări, Patricia!

Şi acum să revenim la ale noastre, cele obişnuite:

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE – PAS Nu, nu, n-are treabă Maia Sandu în această poveste. „Pas” e folosit aici în sens de „se retrage”. Tudor Panţâru, Președintele CC, își dă demisia. Cică din motive personale. Nu avem niciun motiv să ne îndoim de cele comunicate și chiar îi vom dori domnului Panţâru tot binele. Numai că așa este lumea la noi, suspicioasă și cobitoare. Şi iată nu știu de ce această lume remarcă că tocmai acum a venit la Chișinău o delegație cu reprezentanți de la Comisia de la Veneția, OSCE și ODIHR să discute despre sistemul de vot, democrație și poate că și alte chestii. La fel, coincidență mare, dar tot acum este publicată și o hotărâre a CC adoptată acum o lună și jumătate (e datată cu 15/12/2017) care nu face altceva decât să confirme tot ce a fost adoptat de Parlament: vot mixt, un singur tur, repartiția pe circumscripții: tot-tot-tot. Hotărârea în sine conține câteva momente epice, voi cita doar unul care pe mine m-a amuzat cel mai mult: „Statul aplică legal un anumit tip de scrutin pornind de la nivelul dezvoltării sistemului politic al societăţii, de la problemele pe care şi le propune pentru soluţionare şi de la alte circumstanţe. Aceasta este o chestiune de oportunitate politică.” În contextul Republicii Moldova această frază sună de-a dreptul hilar! De ce a fost această hotărâre publicată abia acum, după vizita aleşilor oaspeţi? De unde să ştim? Coincidenţă pură. La fel precum demisia lui Panţâru.

HALAT-ALB, SPERIATUL Dodon strigă „pojar”! Diakov, peticantropul politicii moldovenești (folosesc expresia în sens de precursor, fondator de specie, furnisor de ADN originar, cum ar veni, să nu credeți că mă refer la altceva, că nu vreau proces), strigă „pojar”! Vă-le-leu! Arde, dom’le, statalitatea, nu șagă! Chiar am râde, dacă nu ar fi și oarecum adevărat, căci niște derbedei au dat foc la tricolorul de sub Arcul de Triumf (și bănuiesc că nu au fost unioniști). Dar nu acest lucru îi supără pe susnumiți și nu declarațiile tradițional ostile și separatiste ale găgăuzilor (Nicolai Dudoglo a făcut-o boacănă și în această săptămână, în cadrul comisiei parlamentare educație, tineret, sport și mass-media, reproșându-le colegilor că i se adresează în limba de stat!), și nici manevrele militare devenite practic constante ale transnistrenilor dimpreună cu armata rusească (în această săptămână ei au scos tancurile la plimbare!), nici faptul că Rusia deschide 24 de secții de votare în Transnistria pentru alegerile lui Putin (au coordonat cumva cu Chișinăul?), nu, toate astea nu-i deranjează prea mult. În scimb, Băsescu le-a devenit inamicul nr. 1 (aici totuși am trebui să fim onești și să-i dăm dreptate lui Diakov: Băsescu într-adevăr a dat peste cap „politica” în Moldova), iar Dodon chiar decide să convoace ditamai Consiliul Suprem de Securitate! Nici mai mult, nici mai puțin. Nu, el nu despre tancuri vrea să discute, dar despre acele 8 localități care au semnat o declarație simbolică de Unire (printre care, apropo, și un consilier PSRM). Pericol mare, fraților! Știți câte localități are Republica Moldova? Peste 1680! 8 au semnat declarația pentru Unire. 69 de comune sunt ocupate de separatiștii din Tiraspol. Care și ce-l doare... În acest context, în țara în care dodonii și diakovii reprezintă codul genetic al politicienilor, gestul consiliilor locale este mai mult decât curajos! Jos pălăria!

SUSŢINERE PENTRU USATÎI Un grup din opt deputaţi APCE şi cu Inna Şupac alături au trimis o jalbă către şefi. Ei sunt tare îngrijoraţi „în legătură cu încălcarea fără de precedent a drepturilor omului, principiilor statului de drept şi ale democraţiei în privinţa primarului municipiului Bălţi, Renato Usatîi.” Nu știu dacă s-au gândit cumva să trimită și interviul cu Serghei Pcela în care acela povestește cum gospodărește primarul fugar „democrat” și apărător al „statului de drept” sau acea înregistrare audio în care gașca de la Bălți planifică referendumul și cum să păcălească CEC-ul și în care înjurăturile (rușii zic „mat-peremat”), clădite una peste alta, ar conecta fără dificultate Moldova la Soare și am soluționa problema energetică o dată și pentru totdeauna fără acele 270 de milioane de la europeni.

AVOCAŢII PROPAGANDEI Surpriza săptămânii a venit de la un grup de asociații obștești din domeniul presei: Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Independente, Asociația Presei Electronice, Centrul de Investigații Jurnalistice, Comitetul pentru Libertatea Presei, Asociația Telejurnalistilor Independenți, Centrul ”Acces-Info”... No, eu înțeleg să aperi presa. Eu înțeleg să aperi libertatea cuvântului. Eu chiar știu că și minciuna tot cuvânt este. Dar de aici și până la apărarea minciunii scurt-circuitul îmi pare periculos. Atenție la pojar!... Ori poate aceste „asociaţii” consideră reportajul Zeynalovei pe care o apără în apelul lansat drept mostră de „jurnalism”?...

MOLDOVENII NU MAI VOR ÎN RUSIA Știți care sunt cele mai sigure sondaje de opinie? Fluxurile migratoare! Conform statisticilor oficiale numărul moldovenilor care lucrează în Rusia a scăzut cu aproape 100.000 în ultimii trei ani: de la 250.963 în 2015 la 157.548 în 2017. Procentual, e cea mai mare scădere din toate țările CSI. Și suntem departe, foarte departe de acele 600 de mii vehiculate de presa propagandistă apărată de asociațiile de mai sus. Și din totalul remitenţelor, la fel, din Rusia nu vin decât 30% și ele sunt în scădere. Printre altele, i-aș recomanda călduros domnului Leancă să țină cont de statisticile respective atunci când vorbește despre CSI. A mai ieșit lumea din „şiroca strana moia rodnaia” și fără a fi candidați oficiali la aderarea la UE.

Cam atât. Voi trimite și tradiționala Cireșică de pe tort, dar nu înainte să-mi cer iertare. Da, uite-așa, lipsa profesionalismului jurnaliștilor mă pune în situații penibile. Mai pe scurt, cireșica de pe tort de săptămâna trecută trebuia trimisă nu doamnei Berdilă, ci Vornicescu. Așa că, va rog de mă scuzați, doamnă Berdilă. Iar în această săptămâna îl voi cinsti pe domnul prim-ministru care s-a lăudat că s-ar putea ieftini gazul cu tocmai 20%! Anul trecut nu se putea, dar anul acesta, electoral (un detaliu nesemnificativ), se poate! Urrrraaaa, tovarăşi!

Partager cet article
29 janvier 2018 1 29 /01 /janvier /2018 12:50
Săptămâna primei NOASTRE Uniri

Încetul cu încetul intrăm în an, care în Moldova durează doar 11 luni fiindcă ianuarie e practic șters din calendar, și încep să apară și știrile. În sfârșit a trecut și cea mai schizofrenică sărbătoare a anului: boboteaza. Putem răsufla mai ușurat. Prostia pravoslavnică a avut acum o săptămână momentul ei de glorie și s-a făcut deja ceva mai puțin vizibilă. Lumea s-a mai flocăit nițel împroșcând în jur scântei de dragoste pur creștinească, dând bine din coate pentru o canistră-două de agheazmă; diverse personalități și-au muiat trupușorul în copci, săpate anume pentru această treabă (și aici spectrul a fost destul de larg: Putin, Dodon, Sobchak, Saakashvili...) căci, mdeh, ce nu faci pentru un procent-două electoral? Ceea ce mă miră însă cel mai mult la bigoții credincioși este acel soi de solidaritate inexplicabilă care îi leagă. În loc să facă tot posibilul ca să scape de prostie și ipocrizii în propria curte (cum ar fi prezenţa unui KGB-ist gradat în capul bisericii), ei se năpustesc asupra oricărui care îndrăznește să le pomenească...

Mai pe scurt, moldovenii s-au aghezmuit cu toții și acum, după o săptămână, stau cu gurile căscate pe știri să vadă ce la mai spune televizorul. Dar la televizor și idioțeniile lui vom reveni ceva mai târziu, pentru moment vom pomeni despre evenimente cu adevărat importante.

159 DE ANI DE LA UNIRE Astfel apărea România pe harta Europei: Pe 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Românești după ce devenise anterior, pe 5 ianuarie, domnitor al Moldovei. Toată floarea națiunii (dar să nu uitați că la noi există și așa o expresie: „a prinde floare”) de dincoace de Prut a fost în România, la Ieși. Majoritatea politicienilor „pro-europeni” din Moldova au strălucit prin absența lor de la aceste evenimente, alții au strălucit prin prestațiile lor aidoma Corinei Fusu care s-a încâlcit în imnuri ori primăriței interimare Silvia Radu care, demonstrativ, a rostit următoarele: „Dar nu pot să îmi încep discursul, fără a vă spune încă de la început ”La mulți ani!”, de ziua dumneavoastră când serbați Mica Unire...”. Da, doamnă interimară Radu, este ziua NOASTRĂ! Și noi avem tot dreptul să vă întrebăm (ținând cont de faptul că nu sunteți aleasă): „Dar Dumneavoastră, de-a cui sunteți?”... Și dacă tot am ajuns la discursuri, voi menționa că Președintele Johannis a fost mult mai inspirat: „„Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!” – așa îl îndemna Mihail Kogălniceanu pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza.” Nu putea găsi nimic mai bun pentru această zi!

ROMÂNIA ÎN STRADĂ! România protestează! Zeci de mii de persoane au protestat în acest week-end la București. Alte zeci de mii au protestat în orașele țării! Românii protestează împotriva modificărilor legislative promovate de către guvernul actual PSD-ist! „Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare!

LĂUTARUL ŢĂRII MOLDOVA Nicolae Botgros a împlinit 65 de ani! Republica Moldova are relativ puține cărți de vizită. Orchestra „Lăutarii” este incontestabil una din ele! Adică, stați, ce zic eu? Cât de des priviți festivaluri naționale de muzică folclorică? „Lăutarii” sunt ai întregii Românii! De facto, la fel precum Unirea înfăptuită de Cuza!

UN CENTENAR + 1: La vârsta de 101 de ani ne-a părăsit Neagu Djuvara... Oricât de fanteziste sau de contestate nu ar fi fost teoriile lui, mesaje îndurerate de această pierdere au venit absolut de peste tot, de la persoane cu viziuni diametral opuse. Pe bune, trăiești drept – ești văzut drept. Odihnește-te în pace, Neagu Djuvara!

SMURD ÎN MOLDOVA Promiteam cândva demult că voi oglindi regulat activitatea acestor oameni. Săptămâna trecută, în pofida condițiilor climaterice, echipajele SMURD din România au continuat să efectueze zboruri în Moldova. Astfel, un bărbat de 45 de ani a fost transportat de la Vulcăneşti la Chișinău de către elicopterul roșu. Un alt tânăr de naționalitate română, de doar 27 de ani, a fost aeroportat de la Chișinău la București... După cum se știe, eroii nu fac declarație la primărie și... traversează primii frontierele.

Acum să revenim la „televizorul” nostru cel de toate zilele, la cele mai nebune:

5 ANI PÂNĂ LA LUMINĂ! Cică interconectarea rețelelor electrice cu România va fi cu adevărat efectivă abia peste cinci ani... E bine că s-a mișcat carul din loc, dar eu fac așa un calcul: 5 ani înseamnă 4 ani și încă unul. Un ciclu electoral. Dar poate să însemne și 4 ani plus alții 5. Depinde de cum va fi următorul ciclu electoral, bineînțeles. Printre altele, nu ar fi inutil să menționăm că Iurie Leancă, aflat în vizită la Bruxelles, s-a întâlnit și cu Maroš Šefčovič, Vicepreședintele Comisiei Europene pentru Uniunea Energetică, de la care a cerut ajutor pentru a accelera această interconecţiune. Știe el ce știe...

BĂSESCU PIERDE PRIMUL SET Băsescu a pierdut prima rundă. Dar, spre deosebire de tenis, în justiție pentru a ajunge în finală trebuie să tot pierzi. Judecata nu i-a dat câștig de cauză și nu i-a întors cetățenia moldovenească retrasă de către Dodon. Apropo, nu doar deputații socialiști dețin cetățenie românească. Și avocatul care apără interesele lui Dodon, tot român se numește! Uite-așa un paradox.

REPORTAJUL ZEYNALOVEI Săptămâna trecută un „ostaş al frontului informaţional” din Rusia, Irada Zeynalova, după ce i s-a refuzat o dată intrarea în țară, a reușit totuși să revină, cu ajutorul lui Dodon. La întoarcere în Rusia a fabricat un fel de reportaj în care minciunile se călăreau una pe alta fără niciun spațiu intercalat. Nu era mai simplu pur și simplu s-o declari persona non grata, ca pe Rogozin? Dar e nevoie și de show pentru public, nu-i așa? Tot săptămâna aceasta şi alți „ostaşi” din aceștia au fost întorși la hotar. Și cred că circul va continua.

TV8 ÎNVINUIŢI DE SILVIA RADU Cât era la Iași și ne felicita pe „dumneanoastră”, ori poate în timp ce făcea shopping la mall (e noul hobby moldovenesc, dacă poate nu știați: să mergi cu mașina la Iași la mall), „jurnaliştii” de la TV8 au venit la primărița interimară acasă și i-au luat copilul la ceterat. Cel puțin așa susține Silvia Radu. Nu prea văd de ce ar minți. Să vedem ce vor zice acei cu pricina, dar dacă e așa, atunci eu chiar aș vrea să știu care e diferența între ei, Zeynalova sau Pro TV... Uite-așa „televizor” avem noi: ca pentru aghezmuiţi.

A IEŞIT CU PAGUBE Adrian Candu a declarat că Moldova va angaja o companie internațională pentru a calcula pagubele pe care le-am suferit din cauza prezenței armatei ruse în Transnistria. Nu știu dacă chiar au s-o facă. Să sperăm. Ceea ce știu cu certitudine este că rușii nu vor plăti oricum nimic, dar asta nu are importanță. Trăim în epoca în care banul și economia contează mai mult că orice și, dacă aceste calcule sunt făcute cu cap, pot deveni un argument puternic în discuțiile ulterioare cu instituţiile interesate. Drept răspuns, Rusia ne-a amenințat că ne va factura prezența așa numitor „forţe pacificatoare”. Păi eu zic chiar s-o facă! Și dacă nu plătim, ce se întâmplă? Oare nu cumva pleacă? Ori pornesc cu tancurile până la Chișinău să-și recupereze plata?...

TRANSNISTRENII LA RAPORT Săptămâna trecută vă povesteam despre cum au fost transnistrenii la Paris. Invitați la Comisia Europeană la o discuție. Cică europenii vor să reglementeze „conflictele îngheţate”. Să le urăm succese mari! Numai că eu le-aș spune mai întâi unde au plecat acei cu care s-au văzut la Paris imediat după. Ați ghicit? Hai, că nu e greu de loc: la Moscova au plecat!

Cam atât pentru ediția de astăzi. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite tradiţionala Cireșică de pe tort. Și o vom trimite Alionei Berdilă, șefa Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale (DGERRP) a Primăriei Chisinău (cu diploma de... Arte plastice!), care a plecat recent în concediu de maternitate, luând cu sine și mașina de serviciu. Soțul funcționarei-activistul PDM, Andrei Russu-a reușit, cu numai 600 de lei, să „legalizeze” un garaj de peste 50 de metri pătrati, construit pe un teren public. Uneori avantajele în natură sunt tare greu de lăsat...

Partager cet article
22 janvier 2018 1 22 /01 /janvier /2018 11:13
Săptămâna în care bandiţii au dus foame

A venit iarna! A nins peste Moldova! Multașteptata zăpadă în sfârșit a căzut. Ca de obicei, pe neașteptate. Nu intenționez aici să aduc critici acerbe autorităților locale sau republicane. Totuși atunci când ninge abundent e o calamitate peste tot, chiar și în țări cu resurse mult mai mari. Trebuie să ținem cont și de faptul că trăim în epoca în care există două realități distincte: acea mediatică (cu rețelele de socializare launloc) și realitatea obiectivă. A nins, respectiv autoritățile trebuie să comunice că sunt alarmate, că iau măsuri, că lucrează intens. Asta nu înseamnă neapărat că nu fac ceea ce zic. Așa a făcut primărița interimară Radu, așa a făcut premierul Filip. Dar eu nu pot scăpa de un gând: de ce reacții și acțiuni firești trebuie să fie prezentate drept excepționale și fapte de eroism? Oare este pentru prima dată când ninge iarna în Moldova? De ce trebuie să fie convocate „comisii pentru situații excepționale?” De ce trebuie să ceară premierul „mobilizare maximă”? Să înțelegem că dacă nu ar cere, nu s-ar face nimic? Oare nu ascunde acest alarmism un simplu fapt: noi nu suntem pregătiți de iarnă. Care e cauza e altă chestie: lipsă de mijloace? lipsă de voință? Eu unul vă invidiez, oameni buni. Bucurați-vă! Să știți că-mi este dor și mie de zăpadă. Așa ca să fie blocat Parisul măcar pe o zi-două.

EMINESCU SĂ NE JUDECE Săptămâna care a trecut, atât în România, cât și în Moldova, a fost celebrat Eminescu, iar cu această ocazie și cultura națională. La fel, în ambele state. S-au dat și premii cu această ocazie, ceea ce-mi permite să-l felicit, cu toată sinceritatea, pe colegul nostru, editorialist la Deschide.md, scriitorul Dumitru Crudu pentru premiul acordat de către Guvernul Republicii Moldova. S-au depus flori la monumente, chiar și Dodon a depus flori la bustul poetului pe alea clasicilor. O fi și el „român, și punctum”, că altfel n-are cum... Nu am intenția să discut despre Eminescu, ori oricare altă valoare națională. E la fel de important precum Pușkin pentru ruși, Hugo pentru francezi, Goethe pentru nemți... Discuțiile respective sunt inutile și nici eu nu sunt eminescolog. Mă interesează felul în care sărbătorim. Și uite aici simt un anumit disconfort... Regimurile totalitare au avut întotdeauna nevoie de a celebra cu mare pompă somități de genul lui Eminescu. Iată doar câteva exemple: în 1937 Stalin ordona să fie celebrat la nivel de stat centenarul de la moartea lui Pușkin. Anume Stalin a făcut din Pușkin un poet-simbol, poet-cult, poet-monument. În Polonia, în 1949, era, la fel, celebrat somptuos centenarul de la moartea lui Chopin. În același 1949, în Germania de Est erau sărbătoriți 200 de ani de la nașterea lui Goethe. Și astfel de „ceremonii” au existat în mai toate țările în care s-a instaurat stalinismul... Și toate aceste „celebrări” s-au făcut cu încuviințarea și participarea activă a Moscovei... Ceremonii de asemenea anvergură consacrate lui Hugo în Franța nu am văzut. Concluziile vă rog să le faceți singuri. Eu voi spune doar atât: important este nu CE, dar CUM anume gândești. Apoi, în aceste minți formatate corect, noțiunile se pot lesne schimba. Cât e să schimbi o icoană pe alta?... Iar Eminescu trebuie, în primul rând, citit, nu „comemorat”.

30 DE ANI DE LA „CENACLUL MATEEVECI” Acum 30 se înfiripa ceea ce numim astăzi „mişcare de eliberare naţională”. Totul a început la bustul lui Eminescu. Acelaşi la care Dodon depune astăzi flori...

ROMÂNII CONTINUĂ SĂ NE DEA BANI Unitatea de primiri urgente de la Hanceşti a fost totalmente renovată și re-amenajată pe bani din România. Știrile astea devin într-atât de frecvente și obișnuite, încât începem a nu le mai observa. Or exact inversul ar trebui făcut! Ceea ce și fac eu aici.

200.000 EURO MITĂ! Cinci persoane, dintre care doi procurori de la Chișinău au fost reținute în cadrul unui dosar corupţional. Funcționarii cereau de la un agent economic 200.000 euros mită pentru a-l ajuta să scape de justiție. Mă gândesc că trebuie să fie o rutină... Vă mai întrebați de unde răsar palate la Chișinău ca ciupercile după ploaie?...

BANDITISMUL PE BARICADE Cele mai importante evenimente din țară au părăsit, încă de săptămâna trecută, capitala! Nu există nicio îndoială: ceea ce se întâmplă la Bălți trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și gravitate. Să vedem cum a început vodevilul: După scandalul cu gunoaiele, câțiva ortaci de-ai lui Usatîi și-au dat demisia, printre care și viceprimarul care executa funcția. Semnalul a fost unul destul de îngrijorător pentru Usatîi, el a încercat să contra-atace încercând un referendum, dar CEC-ul a zis „niet”. Semnalul însă nu a fost unul fals, Chișinăul având, se pare, intenția să „rezolve” cumva cazul orașului Bălți. Astfel, un afacerist și, prin cumul, președintele fracțiunii Partidului Nostru din consiliul municipal, a fost reținut de către poliție, suspectat de evaziune fiscală în proporții deosebit de mari. Au fost sesizate probe suficiente pentru a-l băga pe mulți ani la răcoare. Din 2014, acesta a introdus în Moldova zeci de automobile din ţările UE, pe care le-a dezasamblat și vândut la piese. Nu știu care sunt asociațiile Dumneavoastră cu fraza de mai sus, dar eu unul mă tot gândesc la renumitele circuite de mașini furate, dezmembrate și vândute pe bucățele, cu mafii din Est... Poate că acele 38 de motoare de mașini gasite la Igor Basistîi au fost toate scoase legal din Europa, fie... Dar eu pe bratanii de la Bălți nu i-aș crede... Pe consilierii lui Usatîi i-a apucat panica, ei înțelegând că le va veni și lor rândul. Vehemența cu care au reacționat demonstrează că toți au pufușor pe botișor și că nimeni nu se simte în siguranță (nici măcar acei din alte orașe, precum Vasile Vulpe, consilier raional PN la Ialoveni, care ridică un ajutor material de 5 000 de lei „pentru tratament” și o șterge la odihnă la munte). Mobilizând postul local de televiziune și toate forțele propagandistice din oraș, majoritatea consilierilor lui Usatîi de la Bălți au intrat în greva foamei. BTV desfășoară acum o campanie aproape isterică în municipiu în susținerea lui Usatîi, aceleași babe care repetau înainte de locale pe la toate colțurile din oraș „кто угодно, только не молдованин!” (doar acest lucru explică de ce candidatul PCRM-ist a pierdut scrutinul acolo unde comuniștii nu au pierdut niciodată!) astăzi strigă pe lângă primărie: „Ренато, мы с тобой. Мы не сдадим город!”. Nimic nu vă amintește? O oarecare Andreeva?... Nu?... O retorică de război, minți bolnave în care nu mai există loc pentru niciun proces sănătos, nici democratic, nici justiciar. Oamenii ăștia încă nu au ieșit din Stalingrad... Scandalul nu putea să nu depășească municipiul. Dar presa chişinăueană, la fel ca și chişinăuenii în general, nu au înțeles niciodată cu adevărat ce anume se întâmplă în alte orașe... Astfel, s-a început un joc tâmpit mediatic: dacă trișează acei cu „greva foamei” ori ba, ceea ce nu are nici cea mai mică importanță, la drept vorbind. Toți se acuză reciproc de fabricare de „fake news”, inclusiv și presa care-i place să se considere „curată”... Asta nu înseamnă că „fake”-uri nu se produc: am citit săptămâna trecută o minciună gogonată, fabricată chiar la Bălți, precum că Usatîi a fost arestat la Moscova de către FSB... Mințile bălţenilor sunt sucite rău: mi-a fost dat s-o aud și pe asta: „Noi am ales răul cel mai mic. Usatîi e mai bun decât acei din Chişinău”... Felicitări, dragi promotori ai „statului capturat”! Se pare că bălţenii, dar și orheienii, la o adică, v-au crezut!

KGB-IŞTII IAU CEI MAI MULŢI BANI Vă mai aduceți aminte de faimoasa lege 2%? Într-un răspuns pentru IPN, Serviciul Fiscal de Stat precizează că cei mai mulți bani contribuabilii i-au direcționat către Asociația Obştească a Veteranilor și Pensionarilor Ministerului Afacerilor Interne – 1,374 milioane de lei. V-ați prins, da? Nu pentru copii orfani, bolnavi de cancer, oameni fără adăpost ori leproși... Ci pentru Veteranii și Pensionariii Ministerului Afacerilor Interne! Adevart zicea acela: nu există foști KGB-iști...

IEŞIM DIN CSI? PL a depus un proiect de lege în Parlament prin care propun ieşirea Moldovei din CSI. Interesant, când erau mai în treabă de ce nu au făcut-o?...

TRANSNISTRIA LA APCE Europenii îi cheamă pe transnistreni la APCE. Ei cică vor să reglementeze conflictul din Transnistria. L-au pus chiar și pe un oarecare Frattini (cred că așa se spune „bratok” în italiană) șef pe regulamentare, mizând pe faptul că se știe de bine cu rușii. Să le dorim succese! La drept vorbind, soarta Transnistriei nu mă mai interesează într-atât. Eu unul m-am săturat să-i poarte Moldova în cârcă, să le deschidem posibilități de business cu lumea bună (cică și-au dublat exporturile în UE în 2017!), iar ei să se tot joace de-a războiul și să ne amenințe!

SOCIALIŞTI ROMÂNI Dodon a mai trântit o minciună gogonată, cât el de mare. La o emisiune televizată (pe care m-am chinuit de am privit-o de la A la Z!) a zis că e mai greu să renunţi la cetăţenia română decât s-o obţii. Şi când te gândeşti că se găsesc din ăia care-l cred...

Cam atât am vrut să vă spun. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort. Azi am s-o trimit hăt în Italia, acolo unde doi moldoveni l-au dat în judecată pe... Valentino Rossi în persoană! Ei lucrau la el în casă și au fost concediați. Moldovenii noștri au considerat că pe nedrept. Știți ce contează cu adevărat în această poveste? Nu faptul că Rossi e o celebritate, nici dacă li se va face draptate ori ba. Contează cu adevărat că moldovenii învață să-și apere drepturile! Căci cum zicea poetul: câtă demnitate – atâta țară!

Partager cet article
15 janvier 2018 1 15 /01 /janvier /2018 10:21
Săptămâna în care totul a fost pe vechi

Poate nu chiar totul, dar sărbătorile – cu siguranță! Și din cauza acestei veritabile schizofrenii moldovenești care durează aproape o lună, nici evenimente majore nu prea am avut, ceea ce nu-i neapvrat rău. În schimb am posibilitatea să comentez anumite subiecte mai pe îndelete, ceea ce nu prea am apucat în alte circumstanțe.

Dar vom începe cu ceva bun:

ÎNFRĂŢIŢI! 97 de localități din Republica Moldova s-au înfrățit cu localități din România în 2017! Să știți că până și orașul Bălți s-a făcut frate cu Botoșani! Desigur, forma e una, iar conținutul – altceva. Orașul Bălți și pe timpurile sovietice era înfrățit cu Larissa din Grecia (hăt din 1985!), însă nu prea am văzut sau auzit față de grec pe acolo. Cu toate acestea înfrățirile respective trebuie să dea un nou și veritabil impuls proceselor integraţionaliste. Pană în 2015, doar 150 de localităti din R. Moldova aveau semnate acorduri de infrătire cu localităti din România. În urma campaniei organizate de Platforma Unionistă Acțiunea 2012 acum doi ani, numărul înfrăţirilor sau localităţilor în curs de înfrăţire a depăşit 500. Radio Chișinău publică o poveste frumoasă despre Chişcăreni și Drajna. Consiliul Local Drajna a contribuit direct la reabilitarea Parcului Central din Chişcăreni, au donat bibliotecii, în repetate rânduri, carte romanească. În 2018 vor fi implementate două proiecte în domeniul educației. Anume astfel trebuie procedat! Lumea trebuie scoasă din mocirlă. Oamenii trebuie să vadă cu ochii lor cum se trăiește peste Prut!

MAI PUŢINE ANIMALE  Nu știu cum stă România la capitolul șeptelului de animale, dar în Republica Moldova numărul lor a scăzut de la 5 milioane în 2015 pană la mai puțin de două milioane în 2017!... Fiindcă nu se poate să-ți bați joc de propria țară și de agricultori... Fiindcă totul e făcut pentru noii latifundiari, vechii agronomi, care sunt mai mult interesați de subvențiile (inclusiv europene) pentru agricultură decât în a crește ceva durabil. Trăiască noua colectivizare, tovarăși! Da, încă ceva: poftă bună, stimaţii mei cititori orășeni! Cum?: sunt gustoși crenvurștii din deșeuri alimentare?

DEDEMAN, DUBLU DOI: BMC „TRUCK & BUS” Vă mai aduceți aminte de compania Dedeman, care așa și nu a reușit să-și deschidă sucursală la Chișinău? Asistăm acum la o a doua sagă de acest fel. Și mai dubioasă și mârșavă. Compania română BMC „Truck & Bus” câștiga o licitație organizată de parcul de autobuze din Chisinău pentru a livra 13 autobuze. Dar Agenția Națională pentru Soluționarea Conflictelor (ANSC) anulează rezultatele concursului la solicitarea unui concurent, BELAZ (din Belorusia). BMC „Truck & Bus” a atacat săptămâna trecută decizia în instanță, dar eu altceva voiam să vă aduc aminte: ANSC a anulat rezultatele licitației exact atunci când premierul moldovean, Filip, pleca cu o vizită oficială în... Belorusia! Eu zic că e genială această coincidență, căci ce altceva poate fi decât o simplă și banală coincidență?

ŞI DE TREI! Unde-s două, merge și a treia! A treia suspendare a atribuțiilor președintelui Dodon, i-a permis lui Candu să semneze „Legea antipropagandă” și să numească membrii noului Guvern. Jurământul a fost depus, și noii miniștri vechi au intrat în funcție.

DODON – INDIANU Probabil așa i s-ar spune președintelui pe undeva prin Ferentari. Săptămâna aceasta s-a adeverit că mult-iubitul președinte al Moldovei este iubit foarte mult şi de către indieni! Vorbim despre likurile pe Facebook şi de faptul că mii de indieni au apreciat profilul lui Halat Alb. Aceeași poveste a fost depistată și pe profilul lui Ilan Şor. La drept vorbind, această „ştire”, în afară de faptul că e amuzantă, m-a mai împăcat puțin cu internauții moldoveni. Nu mai sunt ei chiar într-atât de „îndrăgostiţi” de dodoşori cum păreau!

USATÎI RĂMÂNE FĂRĂ REFERENDUM Bălţenii au vrut referendum pentru a dovedi țării cât de mult îl iubesc ei pe Usatîi. Numai că CEC-ul nu vrea. Iată dacă ar putea Usatîi aduce vreo 30.000 de indieni cu semnături cu tot... Dar asta nu ți-e Facebook, nu se cumpără chiar așa de ușor. Cu 30.000 de mii câștigi doar un scrutin prezidențial, dar ăia sunt sirieni, nu indieni, și sunt buni doar la prostit lumea cu fake news, nu de referendum...

TRANSNISTRENII CHEMAŢI LA APCE Nu știu dacă-i de bine ori de rău. Eu zic că-i de bine. Tiraspolul a fost invitat să trimită oficiali la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la așa numitul „Subcomitet pentru conflicte îngheţate”, structură care reunește raportorii APCE pentru ţările membre ale Consiliului Europei pe teritoriul cărora se află conflicte înghețate. Cel puțin vor trebui de acum încolo să explice și celorlalți cele făptuite, căci chestia cu recunoașterea de facto a atributelor statalității nu mai funcționează demult.

MAMA LOR DE CENTRU În sfârșit am ajuns și la subiectul care a înroșit internetul și presa din Moldova timp de două săptămâni. Vom discuta despre scandalul de la Institutul Mamei și a Copilului. Nu voi reveni la conținutul scandalului: în primul rând eu nu știu ce anume s-a întâmplat, (că doar nu am să cred presa din Moldova?), în al doilea rând, ceea ce știu eu o știți probabil și Domniile voastre, dat fiind faptul că ne leagă același spațiu (la Internet mă refer). Cert e că ceva s-a întâmplat. Ceva excepțional, dar în același timp destul de urât. Povestea era în plină desfășurare săptămâna trecută, dar nu m-am atins de ea în ediția de acum şapte zile. Prea suspectă mi-a părut isteria generală, prea semăna cu recentul caz Brăguţă (vom reveni imediat la similitudinea respectivă). Cred că am avut dreptate. Deznodământul: au fost demise două persoane, alte câteva au fost sancționate. A mai fost luată o decizie de a institui un organ independent care se va ocupa de probleme de etică și deontologie în medicină. Se va schimba ceva de acum înainte? Nu cred. În primul rând fiindcă persoanele concediate nu vor fi înlocuite cu persoane mai bune. Nu-i de unde. În al doilea, fiindcă chestiile care țin de empatie şi omenie nu se pot decreta prin lege. Iar frica de sancțiuni nu durează mult. Nu poate spitalul fi o excepție, le fel cum, de altfel, nu poate nicio altă instituție. Ziceam: nu poate spitalul fi o oază de bunătate și mizericordie într-un deșert în care contează doar banul, în care au valoare doar poantele, o societate în care ura și umilirea, bădărănismul, sunt elemente centrale relaționale... De ce credeţi că fuge lumea ca de naiba din țară? De sărăcie? Aș... Nu mai este chiar într-atât de săracă lumea la noi precum vă pare. Numai că e sufocant... Credeți că nu am dreptate? Dar eu am testat! Iată că ajungem și la similitudinile cu cazul Brăguţă: în ediția de 22 decembrie vorbeam despre o știre (ceea ce relata ea e un ditamai fenomen la noi!) abominabilă (cel puțin așa a fost pentru mine) care povestea cum un „avocat” beat criță la volanul unui automobil fițos a tamponat o mamă cu un copil pe o trecere de pietoni. Tipul se comporta obraznic, amenința cu o armă (cam așa ca Brăguţă)... Era, de fapt, un test revelator. Nu, „presa” nu a făcut „scandal”. Bănuiesc fiindcă nu era nicio instituție a „statului capturat” la mijloc. Iar într-o țară în care doar oportunismul și manipulările contează și nu viața unui om, lucrurile nu pot să se schimbe „spre bine”.

Şi nu voi trimite azi nicio cireşică.

O săptămână frumoasă vă doresc. Un An Nou fericit. Pe vechi.

Partager cet article
8 janvier 2018 1 08 /01 /janvier /2018 12:12
Săptămâna în care s-a văzut cât gunoi este la Bălţi

Dacă ați observat cumva (ceea ce ar fi măgulitor pentru mine), ediția de săptămâna trecută nu a apărut. La o adică nici nu prea cred că ar fi fost binevenită cu două zile înainte de revelion, când oamenii sănătoși la minte, dar mai ales la trup, nu-și văd capul de griji, alergând prin magazine după ultimile ingrediente pentru salături „olivier” ori ce se mai pregătește acum pentru masa de sărbătoare. Aflam chiar în seara de revelion că chipurile „vinegretul” sau „şuba” de altădată nu ar mai fi la modă, gospodinele de azi alergând după ingrediente mai alese: ananasuri, craburi, fileuri de puișor, ș.a.m.d.... Intrând în această discuție elevată, de circumstanță, aș zice eu, purtată într-un oraș pe malul Rhinului (și acesta un simbol al timpurilor noi), am ajuns la concluzia că această modă culinară s-ar datora costului ingredientelor și că „scrânghiță”, parizerul, mazărea, cartofii, ouăle sau castraveții murați nu ar mai corespunde standardelor glamuroase ale moldovenilor fițoși de azi... Cu asemenea atitudini vom ajunge să mâncăm salături din caviar amestecate cu cristale swarovski, Doamne iartă-mă... Eu unul am savurat cu cea mai mare plăcere la masa de revelion slănină cu usturoi (printre alte bucate, desigur).

Dar iată că a trecut și această molimă, suntem din nou la posturile noastre, bine ajunși în 2018, și nu pot să încalc tradițiile. Vă doresc, deci, dragii mei, un an cât mai bun, sănătate de oțel din ăla inoxidabil ca să nu călcați pragul instituțiilor medicale, să știți să vă bucurați, căci viața cum n-ai da, oriunde și oricând, ne aduce și bucurii, totul e să nu treacă pe lângă noi, acei veșnic stresați și mai nefericiți decât alții (au fost chiar publicate sondaje în materie care demonstrează că moldovenii sunt printre cei mai nefericiți de pe glob), vă mai doresc să vă bucurați de roadele muncii voastre și, desigur, puțin noroc!

Acum vom trece și la cele bune și nebune care s-au întâmplat săptămâna trecută în statul pre nume falnic „Republica Moldova”. Vom zice de la bun început că nu s-au întâmplat prea multe și asta-i bine. A fost Anul Nou, cum n-ai da. Mai mult decât atât, cel mai semnificativ eveniment al săptămânii s-a derulat departe de Chișinău, la Bălți! Cu acesta și vom începe:

GUNOIUL DE LA BĂLŢI Melodrama săptămânii trecute s-a derulat la Bălți, acolo unde gunoaiele (deloc metaforice) au invadat orașul. Asta e, primăria nu ți-e președinție, acolo e nevoie de prezență, de muncă, de ceva competențe, de bună voință, la urma urmelor. Adică exact ceea ce nu are Usatîi, primarul ales de către bălţeni. Chiar mai bine, nu-i exclus ca toate problemele din oraș (căci se pare că gunoaiele nu sunt decât cele mai vizibile și mai... puturoase din toate) să fie generate chiar de primarul interlop, care nu vede în oraș decât un mijloc de a stoarce bani. Dacă nu ar fi amnezici de tot, bălţenii și-ar aduce aminte de cum au fost generate primele conflicte în Primărie: eu, spre exemplu, îmi aduc aminte de o declarație a fugarului în persoană, reacţionând la o tentativă nereușită de a rezilia niște contracte care suna cam așa: „Oameni serioși au plătit bani grei pentru a prelua acest business și noi acum ce să le zicem?”... Și nici nu ai cum spune că bălţenii nu știau pe cine-l aleg... Deci Usatîi s-a sfădit cu gunoierii, ei s-au supărat, respectiv gunoaiele au împânzit orașul. În fața unei catostrofe iminente, Filip a adus câteva autospeciale, un detașament de carabineri (știe el ce știe: bălţenii sunt capabili să-și apere gunoaiele) și a curățat orașul. Ce va fi mai departe încă nu știm bine, dar scandalul a făcut victime: viceprimarul Igor Şeremet la fel precum șeful pe drumuri, Serghei Pcela, au demisionat deja. Șefii de la Construcții Capitale și Termogaz au făcut declarații că vor boicota adunările „Skype” de acum înainte. Dreptul la prima semnătură trece la Leonid Babii, iar Renato Usatîi, ca și Primăria orașului de altfel, cheamă bălţenii la referendum. Renato Usatîi vede just: bălţenii știu să-și apere gunoaiele... Iar dacă e să fim mai serioși, va trebui să înţelegem că niciun referendum nu va reuși în contextul actual în Republica Moldova. La fel cum nu a reușit referendumul împotriva lui Chirtoacă, la fel va eșua și referendumul împotriva lui Usatîi. Și, în genere, Usatîi a fost ales. N-au decât să-l rabde. Ori justiția să-și facă treaba până la capăt și să-l destituie. Apropo, supărat foc, Usatii o dzâs cî strânji numiri di tilifon ka sî aduni tătî diaspora la Kişnău.

GRUPUL DE INIŢIATIVĂ LA CEC CEC-ul a primit cererea pentru înregistrarea grupului de inițiativă pentru organizarea referendumului împotriva votului mixt. La ce mai servește acest referendum eu nu prea înțeleg, oricum în 2018 vom vota conform sitemului mixt... Și mai sunt curios să știu câți din acei din grupul de inițiativă militau pentru sitemul uninominal acum 2-3 ani. Fără niciun scop anume. Just to have fun!

SUSPENDARE PROGRAMATĂ Dodon, după cum era și previzibil, a fost suspendat de către CC pentru ca mega-remanierea guvernamentală să devină efectivă. Respectiv, nu ar fi trebuit să-i acordăm mare atenție și s-o considerăm de acum înainte drept o rutină, cu atât mai mult că nici a treia lui suspendare nu e departe: vine la rând așa zisa „lege antipropagandă”. Ceea ce este mai curios este reacția unui deputat rus, un oarecare Kalașnikov (simbolic nume), care zice că s-ar putea ca la Chișinău să răbufnească proteste. Vai, dar ce coordonare cu adresarea lui Usatîi către „diasporă”! Foarte curios... La fel, devin o rutină şi întrevederile președintelui ales cu ambasadorul rus Muhametşin de fiecare dată când este suspendat sau se întâmplă ceva cât de cât important în țară... Despre călătoriile lui Dodon la Moscova tot nu am trebui să mai amintim. Sau poate invers, ar trebui să amintim de fiecare dată, mai ales când președintele nu stă la Chișinău nici măcar de sărbători...

Cam atât pentru prima ediţie a anului... Să știți că va fi un an extrem de greu. Mai ales pentru tipi de alde mine. Mașinăria propagandistică și manipulatorie lucrează la turații maxime. Nu mai știi ce-i drept şi ce nu este, ce e făcătură și ce este rezultatul acestor făcături... Nu degeaba și-a creat Putin o Armată de operațiuni informaționale (Войска информационных операций)... Aşa că... Păziţi-vă! Mai ales de ştiri! Ştiti, vorba aia: No news, good news.

Vom pune punct aici, dar nu înainte de a trimite Cireșica de pe tort și aș vrea s-o trimit astăzi hăt departe, la Sankt-Peterburg, lui Nevzorov. În tradiționala sa emisiune de miercuri fostul combatant transnistrean (este cică și decorat de separatiști, pe care de la o vreme îi numește deschis „terorişti”) şi-a batut joc, aşa cum numai el ştie s-o faca, de Dodon. Îl citez: „Глупый Додон, который президент Молдавии, «допрезидентился», блин нафиг, и его отправили пешком в Москву. Здесь ему обещали помочь открыть бизнес, жить он первое время будет наверное в мавзолее, протирать Ленина, по-моему, у него будет салон интимной стрижки, и он наконец-то найдёт себя. Действительно, никого глупее его на мировой арене среди всех лидеров не было, и он, что называется, доигрался...” Cam aşa. Ştie el Nevzorov ce ştie!

Partager cet article
25 décembre 2017 1 25 /12 /décembre /2017 17:58
Săptămâna în care securitatea statului a fost lăsată pârlog

Săptămâna trecută vă povesteam, despre un proiect de lege prin care autoritățile publice locale vor putea da în arendă loturile de pământ care nu vor fi lucrate, fără a întreba de proprietar, un fel de expropriere bolșevică, dar ceva mai soft.

Dar să știți că în țara noastră dragă, care se mai numește încă Republica Moldova, sunt domenii cu mult mai sensibile și poate chiar mai importante care sunt lăsate pârlog… Poate ați intuit deja unde bat, vom ajunge și acolo, dar puțin mai târziu...Vom începe cu altceva:

VASILE ROMANCIUC – 70! Sunt rânduri și versuri pe care le recunoaşte fiecare. Uneori lumea cunoaște textul, dar nu mai știe cine îi este autorul. Există oare o recunoștință mai deplină pentru creația unui autor? Cine nu știe „Busuioc la naștere, / Busuioc la moarte, / Floare de tristețe, / Floare de noroc... / Viața noastră, toată, / Doamne, cum încape / Între două fire / Mici de busuioc!”? Vasile Romanciuc, poetul care credea în copilărie că „Dumnezeu / locuiește la Liveni, / peste Prut…”, face parte din clasicii vii ai poeziei noastre. Să ne trăiești, Maestre! Sănătate multă îți dorim și un fir de busuioc! Doar unul, acel de la început!

28 DE ANI DE LA REVOLUŢIE! În această perioadă se cuvine să pomenim despre o altă aniversare, mult mai tragică și mai dramatică. Acum 28 de ani cădea regimul Ceaușescu! Totul a început pe 16 decembrie, la Timișoara. Ce anume s-a întâmplat, cum s-a întâmplat – discuțiile continuă și astăzi. Nu cred că am timp și spațiu aici să mă lansez în dezbateri, dar se cuvine, acesta este sensul, SE CUVINE să ținem minte. Căci atunci când uităm se întâmplă mineriade... Sau ceea ce se întâmplă acum, în aceste zile, în Parlamentul și în Senatul României... Apropo, în România până și magistrații protestează împotriva legilor care ar favoriza corupția. În Republica Moldova aceștia sunt de cealalta parte a baricadei...

ADIO, MIHAI I, REGE AL ROMÂNILOR! Sâmbăta trecută, pe 16 decembrie (să vezi, coincidență!), românii își petreceau în ultimul drum ultimul rege... Regele Mihai a fost înmormântat cu onoruri militare, în prezența reprezentanților practic tuturor caselor regale, presa din toată lumea a scris despre Regele Mihai... Iar în Moldova ceea ce avem noi pe post de președinte refuză să decreteze doliu național, Voronin, ca un bădăran sadea, nu se ridică în picioare nici măcar pentru minutul de reculegere, iar câinii lor de servi ci își varsă veninul pe rețelele de socializare înjurând și răspândind minciuni propagandistice... Noroc că mai avem oameni cu obraz la talpă, precum în satul Regina Maria din Soroca, care ne salvează puţinul de ne-a mai rămas din onoare...

Acum vom trece şi la celelalte, care mai bune, care mai nebune:

CONECTAŢI? DA, PESTE TREI ANI... După 26 de ani de independență, în sfârșit, carul se mișcă din loc! UE, BERD, BEI, BM, toți au pus mână de la mână și au sclipuit 270 de milioane pentru ca într-o perioadă de trei ani de zile să interconectăm rețelele noastre electrice cu România! Partea bună e că se va face, partea rea e că va mai dura trei ani. Dar fiți de acord: 3 ani nu-s 26... Eh, dacă ar fi fost făcut acest lucru acum 26 de ani!... Chestia cu interconectarea rețelelor e una destul de curioasă din punct de vedere al logicii elementare: conectarea respectivă nu este neapărat un act unionist (e doar rațiune economică și chiar independentistă, statalistă, dacă doriți), dar refuzul sau lipsa de inițiative în acest sens este clar un act politic, de sabotare a independenței economice și suveranității Republicii Moldova, într-atât de strigătoare la cer a fost întotdeauna necesitatea conectării reţelelor energetice cu toţi vecinii...

AMBASADORUL ÎN RUSIA CHEMAT LA CHIŞINĂU  Andrei Neguța, Ambasadorul R. Moldova la Moscova a fost chemat la Chişinău pentru consultări. Până aici parcă totul este relativ ordinar. Este o practică destul de obișnuită, mai ales atunci când relațiile devin destul de sensibile între state, dar comunicatul mai specifică ceva: e chemat pe o durată nedeterminată. Și uite acest lucru este destul de grav. Dar faptul că Neguța a participat la o întrevedere (tradițională, am zice noi) cu Muhametşin la Chișinău ne face să ne gândim ce ambasadorul a fost chemat la Chișinău nu din cauza relației Moldovei cu Rusia...

DUGHIN LA CHIŞINĂU În chiar zilele când România era în doliu, Dodon nu a găsit o altă formă de sfidare a bunului simț decât să-l cheme la Chișinău pe... Dughin în persoană, individul care spunea deschis că ucrainenii trebuie uciși... Cu Dodon parcă ne-am lămurit și să mai căutăm rațiune sau ceva cumsecădenie la el ar fi o prostie. A noastră, nu a lui. Întrebarea mea e alta: dacă a fost declarat Rogozin persona non grata și i s-a interzis accesul în Moldova, cum de este lăsat să intre Dughin?!!!

MURUIANU MAI SPALĂ Vă mai aduceți aminte de laundromatul moldovenesc? Dar de așa numitul „furt al miliardului”? Prezumția nevinovăției nu ne permite să spunem că Muruianu a fost implicat în acel mecanism, ne vom limita deci la ceea ce a fost deja comunicat și confirmat în presă și anume că fiica lui Muruianu, Mihaela, s-a făcut de poveste, inclusiv în presa britanică, căci ea închiria un apartament excesiv de luxos în chiar centrul Londrei pentru care plătea 180 de dolari pe zi! O anchetă RISE afirmă că fiica lui Muruianu a beneficiat chiar de niște bani pe urma laundromatului-1,6 milioane lei. Iată că săptămâna trecută, judecătorul inocent Muruianu îi da câstig de cauză Stelei Pahomi, considerată de mulţi un fel de mână dreaptă a lui Platon, dar inocentă şi ea desigur în virtutea aceleeaşi prezumţii a nevinovăţiei, şi ea redevine membru al Consiliului de Administrare al MAIB, statut care i-a fost retras de către BNM în 2016.

GABURICI IS BACK! La multe mă puteam aștepta, dar la acest come back – chiar deloc! Săptămâna trecută a avut loc o remaniere guvernamentală de proporții, anunțată chiar de Plahotniuc în persoană. Hazardul a vrut să ascult comunicatul respectiv în direct. Și când am auzit de Gaburici mai n-am căzut de pe scaun! Trecem peste faptul că a fost de-a dreptul jenant să urmărești gestualiltatea și mimica protagoniștilor în direct... Vom lăsa de asemenea la o parte pentru moment numele puțin cunoscute publicului larg: Svetlana Cebotari, Cristina Lesnic, Liviu Volconovici sau Tudor Ulianovschi. Ne vom concentra asupra numelor mari, în sens de cunoscute: Iurie Leancă, Alexandru Tănase și Chiril Gaburici. Numirea lui Alexandru Tănase nu pot decât s-o salut, acea a lui Iurie Leancă este desigur mult mai șubredă, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat pe vremea cât era el prim-ministru, dar e destul de ușor de apărat și ea... În schimb, acea a lui Gaburici nu rezistala la nicio critică! Omul acesta nu are nici barem diplomă de studii superioare, că doar nu putem considera Universitatea Slavonă (cu frecvență redusă) studii serioase! Bâlbâiala lui Candu despre „omul care a lansat și gestionat afaceri” chiar e rizibilă pentru acei care sunt familiari cu mediul afacerilor din Moldova... Eu nu pot să-mi imaginez ca „holdingul” să fie într-atât de naiv. Respectiv, nu pot exista decât două explicații ale acestei numiri: Gaburici e pus ori pe post de paratrăsnet, ori pe post de țap ispășitor, roluri pe care le-a mai jucat pe când era prim-ministru. Paratrăsnet va fi în primul rând pentru Leancă, care în mod normal nu ar mai trebui să ocupe posturi importante în stat după „furtul miliardului”. Iar țap ispășitor va fi în cazul în care va trebui să sară vre-o supapă când va deveni prea mare presiunea din cauza neîndeplinirii celor 28 de condiții... Știți voi pentru ce.

SIS LĂSAT PÂRLOG Dar dacă numirea lui Gaburici suscită în primul rând hohote de râs, atunci numirea lui Vitalie Pârlog, fost ministru al justiției pe timpul lui Voronin, omul care plânge și azi după vremea pe când era ministru de interne al RSS Moldovenești, este de-a dreptul îngrijorătoare. E uluitor şi scandalos! Cum poate fi demnă de încredere o asemenea persoană? Și chiar dacă nu are nimic cu GRU (să presupunem), cum poți numi o persoană cu un asemenea CV șef pe SIS? Cum poți după asta să eviți suspiciuni și discuții, cu treabă și fără treabă, despre „mâna Moscovei” și „coloana a V-a”?. Și cum poți după asta prezenta în Parlament legi despre „combaterea propagandei”?... Inexplicabil! Ori poate acesta este un cadou din partea statului moldav FSB-ului cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înfiintarea CK-ului?...

AVOCAT – KILLER Așa un film la Chișinău: un individ beat criță, un oarecare Denis Iurco, avocat(!) de meserie tamponează o mamă cu doi copii care traversau regulamentar strada... E agresiv, ameninţă verbal, amenință cu o armă, înjură... Din păcate, nu am văzut „societatea civilă” și activiștii noștri din tradiționalele topuri VIP să se revolte. Măcar la fel că în cazul Brăguţă... Căutaţi conecţiuni logice ca să înţelegeţi ce vreau să spun...

KROLL II PUBLICAT Joi a fost publicat a doua parte a raportului KROLL. Îmi cer iertare, dar documentul este destul de voluminos şi nu am reuşit să-l răsfoiesc pentru ediţia de astăzi. Va las să-l citiți dacă doriți, dar de comentat îl vom comenta mai detaliat săptămâna care vine, chiar dacă nu cred că vom descoperi ceva absolut nou în el...

Cam astea au fost. Mi-au mai rămas doar două lucruri să vă spun. În primul rând nu vom uita de cireșica de pe tort care în această săptămână aș dori s-o trimit lui Valentin Bodiu, fost director la „Cricova”, reținut în această săptămână pentru abuz de serviciu. A înstrăinat omul niște terenuri care aparțineau combinatului. La drept vorbind nu ar merita el cireșica, ci portocale, conform convențiilor și statutului, dar chestia e că eu demult l-aș fi arestat și ținut încuiat undeva prin beciurile de acolo. Stiţi pentru ce? Nu pentru terenuri, asta-i treaba CNA-ului, ci pentru calitatea vinurilor de la Cricova, pe care eu cum nu am putut să le beau așa și nu pot nici până astăzi.

Si ultimul lucru, poate cel mai important: peste câteva zile vom sărbători cu toţii Crăciunul. Vă doresc tuturor sărbători luminoase alături de oameni care vă sunt apropiaţi cu un păhărel de vin bun (nu de la Cricova) la un foc de sobă sau cămin, sau pur şi simplu la călduţ. Şi să vă aducă Moşul de toate, dar numai dacă le-aţi meritat!

Iar din partea mea vă ofer un poem de Vasile Romanciuc care parcă a fost scris anume pentru săptămâna care a trecut!

 

Balaurul care n-a mai ajuns în poveste

Cică un balaur cu şapte capete

S-a pornit la-mpărat - ce vrea să capete?

Nu ştie nici el, căpcăunul -

Din şapte capete n-are minte nici unul.

Ceea ce ştie pocitania este

Că un împărat plus un balaur fac o poveste...

E adevărat, îşi dă seama monstrul şaptecăpos,

Că povestea nu e poveste fără Făt-Frumos.

Dar, cu Făt-Frumos, balaurul ştie prea bine:

Capetele, oricât de multe, rămân tare puţine.

(Asta, în caz că ai un pic de noroc,

Căci se poate întâmpla să nu-ţi mai rămână căpşoare deloc.)

Mâhnit, balaurul şi-a zis: "Nu mă mai duc la-mpăratul,

Mă-ntorc să fac carte, să-mi iau bacalaureatul...

Cu şapte capete proaste mi-e peste

Puteri să ajung în poveste, pot să ajung de poveste..."

Vreţi să ştiţi ce-a fost mai departe?

Balaurul s-a dus să-nveţe carte.

De-nvăţat a-nvăţat, e drept,

Dar n-a mai ajuns deştept...

Cum vă spuneam, era o fire năucă -

Şi-a pus pe fiecare cap câte o perucă,

Apoi s-a proclamat

Împărat.

(Era convins că-mpăratul e-mpărat

Doar pentru că are perucă pe cap.)

Într-o zi, ce-i veni unuia din capetele sale înalte -

A zis că e mai deştept decât celelalte...

De-atunci au prins a se mânca între ele, câte un pic, câte un pic

Până când n-a mai rămas din balaur nimic -

Doar poate-o pildă, spre luare-aminte:

Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...

Toate-ntâmplările se prefac în cuvinte...

Partager cet article
18 décembre 2017 1 18 /12 /décembre /2017 11:12
Săptămâna în care toţi au aflat oficial că unioniştii sunt mulţi!

Iată stau și mă gândesc: oare de ce nu ar exista un birou, o comisie, un departament ceva pentru a combate discriminarea știrilor ? No, pe bune, există săptămâni în care se întâmplă multe și toate parcă ar fi importante, dar din lipsă de spațiu sunt nevoit să le triez și pe multe să le las la o parte necomentate. Dar există și săptămâni în care mai că nu se întâmplă nimic deosebit, iar același spațiu tot trebuie umplut cu ceva... Mare nedreptate, domnilor! Săptămâna care a trecut a fost una din alea când mai că nu am despre ce vă povesti. Vin sărbătorile și lumea se mai calmează nițel. Poate că-i mai bine așa, căci să ne amintim ceea ce vă zic dintotdeauna: no news – good news!

Câte ceva totuși s-a mai întâmplat și săptămâna trecută și nu-i exclus să fie nu doar semnificativ, ci și premonitoriu. Să vedem:

OFICIAL – 32%! Probabil cea mai importantă știre a săptămânii a fost publicarea unui sondaj realizat de către IMAS. Rezultatele sondajului sunt foarte încurajatoare. 32 % din respondeti s-au declarat unioniști. Eu unul nu-mi aduc aminte scor într-atât de înalt de când mă țin minte. Dar ceea ce mă bucură în deosebi este faptul că proeuropeni se declară 60 %! De ce mă bucură? În primul rând fiindcă fenomenul mediatic „furtul miliardului” pare că s-a consumat. Am revenit la scoruri echivalente cu perioada de glorie a parcursului european al Moldovei. Dar nu asta îmi pare curios, ci faptul că decalajul între unioniști și proeuropeni este exagerat de mare. Nu cred ca tocmai jumătate din acei 60% de proeuropeni să fie împotriva unirii. S-ar putea ca totul să depindă de noțiunea de „unionist”. De felul în care fiecare definește ceea ce înseamnă a fi unionist. Și iată aici ar fi curios să examinăm alte cifre și anume cele referitoare la partide. Nicio formațiune care se declară „unionistă” încă nu trece pragul electoral... Dacă lumea asociază intenția de vot pentru un partid cu noțiunea de unionist discrepanța devine explicabilă. Mai este încă mult de lucru, un bazin electoral enorm rămâne de convins, dar până la alegeri mai avem un an întreg și dacă tendințele se confirmă, viitorul poate fi promițător, mai ales dacă e să ținem cont de noua lege a audiovizualului care intră în vigoare. Dar nici să ne culcăm pe o ureche nu ar trebui, căci partidul lui Dodon continuă să fie detașat în frunte, chiar dacă pierde din lustru. E drept că a mai fost publicat un sondaj, de la BOP, dar sondajele IMAS s-au dovedit întotdeauna a fi foarte aproape de realitate, iar criticile aduse de către Doru Petruți îmi păr fondate, bine argumentate și legitime.

BĂSESCU ADUNĂ SALĂ PLINĂ LA BĂLŢI Nu cred că pot exista dubii aici: scorul unioniştilor este în mare parte datorat prezenței și activității desfășurate în țară de către Băsescu. Ex-Președintele României e un actor politic şevronat și experimentat, fără egal pe scena politică moldovenească. El încă nu prea a dat greș, iar prestația sa impecabilă eclipsează pentru moment stângăciile și erorile locotenenților săi. Băsescu a știut să aleagă întotdeauna formatul, tonul, argumentele potrivite pentru fiecare intervenție a sa. În tête-à-tête merge doar la emisiuni „prietenoase”, cu publicul larg nu vorbește despre valori naționaliste și patriotarde, ci despre chestii elementare cum ar fi salariile, pensiile, subvențiile pentru dezvoltarea sectorului public și privat, cu publicul potențial „ostil” recurge la moderatori care știu să controleze sala... Chapeau, Domnule Președinte! Iată că și la Bălți Băsescu a reușit să adune o sală întreagă de lume. Cea mai mare sală disponibilă din oraș: acea a Teatrului Național „V. Alecsandri”!

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PENTRU EUROPA Nu știu cât de importante pot fi și cât impact real vor avea aceste decizii în afară de efectul lor mediatic și de imagine, dar CCM a luat săptămâna trecută două decizii semnificative: a avizat pozitiv proiectul de lege cu introducerea parcursului pro-european în Constituție și... a decis că Președintele țării nu poate fi membru de partid. Dodon va trebui să aleagă!

BIROU NATO LA CHIŞINĂU Biroului de legătură al Alianței Nord Atlantice de la Chișinău a fost oficial deschis! În sfârșit am reușit să facem ca la Moscova! Ar trebui să ne bucurăm, nu-i așa, tovarășe Dodon?

NOUA COLECTIVIZARE? Nu puteam trece peste asta! Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a elaborat un proiect de lege privind modificarea Codului Funciar: terenurile agricole care nu vor fi prelucrate timp de doi ani vor ajunge în gestiunea autorităţilor publice locale. Autorităţile le vor putea da în arendă, pe o perioadă de pană la cinci ani, celor care vor să le prelucreze. Pute a expropriere în cele mai frumoase tradiții bolșevice! Ceea ce însă mă scandalizează cel mai mult este că nimeni nu este scandalizat... Și cum rămâne cu „proprietatea privată”? Știți care este valoarea acestei expresii în societățile spre care, chipurile, tindem? În 26 de ani nu a citit nimeni nicio carte în acest sens? Credeți că exagerez? Ba deloc! Ceea ce se întâmplă în agricultură seamănă deja a o nouă colectivizare. „Liderii” (așa pare-se că le zice) abia așteaptă noile loturi... Iar fraza asta este o bijuterie de ipocrizie şi „sovok”: „Terenurile neprelucrate stimulează mulți dăunători, iar agricultorii sunt nevoiţi să utilizeze chimicate şi îngrăşăminte pentru a le combate”... Parcă mă revăd în anii 80 la şcoala în care ni se predau listele cu animale „folositoare” şi „dăunatoare”. Drept că despre ecosistem încă nu se preda nimic... Şi bineînţeles, sărmanii fermieri sunt NEVOIŢI să folosească otravă... Bănuiesc că de îndată ce vor pune laba pe noile terenuri vor înceta să bage herbicide?...

Cam atât pentru această săptămână. Ne vom lua rămas bun, dar nu înainte de a trimite cireșica de pe tort. O vom trimite la vama Albița. Cred că sărmanii vameși și grăniceri au nevoie de ceva dulce după povestea cu... porcii. 200 de godaci au stat câteva zile în vamă, în remorca camionului. Eu nici nu pot să-mi imaginez ce vacarm pot face 200 de porcine flămânde! Și nici ce se face în tărtăcuța celui care a decis să blocheze „marfa” respectivă în vamă. 

O săptămână frumoasă vă doresc! Și nu uitați ce mai ziceam de la bun început: No news – good news!

Partager cet article
14 décembre 2017 4 14 /12 /décembre /2017 14:33
Cât costă prietenia, moldovene?

Europenii au fost prinși în capcana propriei indiferențe și pasivități! Moldova începe să-i coste scump. Și-i va costa scump încă mulți ani înainte, fără un ROI substanțial pentru ei, dacă lucrurile nu se vor schimba cardinal. Și europenii, în sfârșit, par a fi înțeles acest lucru.  

Săptămâna trecută a fost publicat documentul care conține cele 28 de condiții impuse Republicii Moldova pentru ca finanțarea promisă de UE să fie deblocată. Vom menționa din start că printre aceste condiții nu se regăsește nicio cerere politică, în pofida a ceea ce ni s-a tot anunțat de către opoziție și presa care o simpatizează. Sistemul electoral, Comisia de la Veneția, „statul capturat” nimic din toate acestea nu figurează în document. Nici barem combaterea propagandei nu este pomenită. Nicio aluzie. Nimic! Probabil opoziția a sperat mult ca asemenea prevederi să existe în document, dar nu a fost să fie. Explicațiile sunt, după mine, foarte simple: în primul rând, nu este în tradiția statelor europene (în sens de UE) să intervină în procese care țin de suveranitate națională. Cel puțin, oficial. Bineînțeles, nouă ne vine greu să înțelegem acest lucru, nefiind deprinși cu noțiuni care țin de democrație și stat de drept, dar în Europa sunt valori care contează cu adevărat.

Dacă și au fost duse discuții, ele au fost, precum e firesc să fie, duse în culise. Inclusiv, cred, referitor la mecanismele securității informaționale. Legea adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova și mai cu seamă conținutul ei, neobișnuit de calitativ, pare să fie o dovadă că aceste discuții au existat cu adevărat.

Cele 28 de condiții țin, în linii mari, de următoarele aspecte: combaterea corupției, dezvoltare economică, administrație locală și, ceea ce m-a bucurat, bunăstarea populației. Oficialii europeni consideră, nu fără temei, că odată cu instaurarea unei tendințe sigure de dezvoltare și progres, opțiunea pro-europeană a Moldovei va deveni evidentă și inevitabilă. E un fel de dihotomie clară care se încearcă să fie instaurată: „normalitate și prosperitate = UE” vs. „corupţie și sărăcie = Rusia”.

De ce nu au încetat europenii să finanțeze „statul captural”, „monstrul oligarhic”, „corupția endemică” din Republica Moldova? Probabil în alte condiții europenii ar fi căzut pradă tentației și ar fi închis robinetul. Nu și astăzi. În contextul războiului din Ucraina, regiunea a devenit extrem de interesantă pentru „occident”. Din păcate, o recunoaștere și trecere în revistă a forțelor în prezență le-a dezvăluit europenilor, cred, cât de slabe sunt „pozitiile” lor în zonă și necesitatea de a acționa rapid și ferm. Din păcate, inerția birocrației occidentale este destul de mare și procedurile de rigoare nu le-a anulat nimeni. Repet: vorbim de sisteme democratice, unde legile contează, nu de state care stau la cheremul unui pașa. Rapiditatea și viteza cu care a putut lua decizii, militare, în mod special, i-a oferit lui Putin anumite avantaje tactice. Politicienii din UE au refuzat să înțeleagă până-n ultimul moment pericolul iminent, chiar a existat o părere destul de răspândită că Rusia are dreptul să-și exercite puterea în zona ei de influență, dar Brexitul și, în mod special, epizodul Catalan au fost cea mai mare eroare a lui Putin (și chiar dacă nu a avut nicio implicare directă, acest lucru nu mai contează, căci îi sunt atribuite). Forțat să acționeze, elefantul european a început să se miște, iar forțele sunt incomensurabile.

Subit, statul Republica Moldova devine „buricul pământului”. Subit, „occidentalii” au descoperit cât de slabă, amatoristă, lipsită de orice viziune le este prezența în țară. Subit, au descoperit că reprezentările pe care la aveau ei, în capitalele europene, despre realitatea din Moldova nu valorează mare lucru și nici expertiză nu prea există... „Le Monde” titra în 2005 că Voronin este pro-european, iar senatori francezi (nu vreau să zic cine anume) afirmau prin conferinţe că același Voronin este un „mare om de stat”... Asta ca să vedeți nivelul... Subit, occidentul descoperă facturile și face conturile: ani de finanțare și milioane aruncate în vânt fără niciun rezultat... Enough!

De această dată se impun acțiuni și politici serioase. Cuvântul cheie este „se impun” și acest lucru îl înțeleg toți, inclusiv acei de la Chișinău. Europenii nu pot să nu plătească, dar timpurile când aruncau banii în vânt au trecut. Acum ei ar accepta să plătească chiar mai mult, dar au nevoie de ROI. Și îi doare-n cot cine anume e la putere azi sau va fi la putere în republică mâine. Asta e problema noastră, nu a lor. Problema lor este securizarea zonei. Prioritatea nr.1. Să stingă focul. Apoi va veni timpul asanării. Nu în sensul la care am fi tentați să ne gândim. Europenii sunt pedanți și respectă regulile. Ei nu vor alege în locul nostru. În schimb ei știu să socoată banii. Iar Moldova independentă va costa scump încă mulți ani înainte, ținând cont de structura demografică a țării, chiar și cu toate condițiile îndeplinite. Nu sunt deloc sigur că UE va accepta un asemenea efort și cu un nivel de incertitudine securitară (pentru ei) într-atât de înalt... Cu atât mai bine, aș zice eu.

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher