Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
24 janvier 2022 1 24 /01 /janvier /2022 07:00
Săptămâna în care Gazprom a plătit Gazpromul

Există săptămâni, precum aceasta, despre care elementar mi-e lehamite să scriu. Problema e că aceste săptămâni sunt din ce în ce mai multe. Iar atunci când am încercat să înțeleg mai bine unde-mi dispare subit motivația mi-am dat seama că, de fapt, totul e elementar: am impresia că repet mereu aceleași lucruri. Pe bune, fraților, ce nu mai este clar? De ani de zile călcăm mereu și mereu pe aceeași greblă (vai, nu, scuzați, grebla e aceeași, dar e vopsită în altă culoare!)...

La ce mă refer anume? Păi cum la ce? La starea de urgență energetică! Iată eu unul nu pot să înțeleg ce mai trebuie să facă Gazpromul pentru ca noi să renunțăm definitiv la orice relație cu ei... Și de această dată Gazprom a amenințat că închide robinetul dacă MoldovaGaz (care e același Gazprom) nu achită până pe 20 ianuarie prețul pentru gazele din... ianuarie! Moldova a plătit și Gazpromul a plătit Gazpromului... Ptfu! Că doare mintea de această aiureală...

De 30 de ani se tot vorbește despre securitate energetică și interconectări de tot felul. Degeaba! Ni s-au dat și bani pentru asta, dar nimic nu s-a făcut.

(Mică paranteză istorică I: Doar un exemplu: terminalul de la Giurgiuleşti trebuia, în primul rând, să fie o poartă pentru importul de hidrocarburi din lumea largă (țin bine minte discuțiile la acest subiect). În realitate a devenit un terminal pentru exportul produselor agricole monopolizate de niște afaceriști dubioși... Exemple mai sunt, poate chiar și mai strigătoare la cer...)

Dar, stați, că asta nu-i tot: Gazprom, care este MoldovaGaz, a cerut de la ANRE să mărească din nou factura pentru gaze, căci Gazprom, care este Gazprom, iarăși a mărit prețul pentru gazele livrate Moldovei!

(Mică paranteză istorică II: activele MoldovaGaz, care este astăzi Gazprom, au fost constituite inclusiv din banii cetățenilor RîMî, care au finanțat la greu rețeaua de distribuire a gazelor naturale. Vă mai aduceți aminte de miile de lei adunate de la oameni pentru ca să le „tragă gaz”? Ar fi fost firesc ca acei care constituie capitalul unei întreprinderi să fi primit o cotă-parte, acțiuni spre exemplu. Nu, n-au primit nimic. În schimb, Gazprom a primit ulterior pachetul majoritar al MoldovaGaz. Pe gratis. „În contul datoriilor”. V-ați adus aminte? Ori poate am greșit eu ceva?)

Ziceam cândva (nu vă ziceam și mai sus că totul a fost deja scris?) că Putin ar merita un monument pe undeva prin PMAN. Să știți că nu glumesc. Nu există om care să fi făcut mai multe pentru a trezi pofta de emancipare a RîMî față de Rusia decât țarul Putin! Așa că – davai, Gazprom! Mărește prețurile și mai departe! Nu te opri, MoldovaGaz! Chiar sunt curios, cât va mai răbda statul ăsta să-și bată cineva joc de el într-atâta?

Deși... Iarăși, una spusă demult: „Republica Moldova” nu poate fi altfel. Prin definiție. Nu poate un cartof să fie portocală! Ascultați adresarea președintelui Maia Sandu către nărod și veți înțelege din ce cauză. Dacă desigur nu sunteți amatori de călcat pe greble. Poate că vă place. Perversități există multe pe lume, adevărat... Iar culori – câtă frunză în codru (pe timp de vară, de la sine înțeles, când e mai ieftin gazul).

DISPARIŢII Săptămâna trecută am aflat că au plecat în lumea celor drepți pictorul Andrei Mudrea și poetul Ion Vieru... Pleacă garda veche... Odată cu ei dispare și o bună parte din memoria noastră colectivă. Iar odată cu dispariția memoriei dispare și speranța. Și acest lucru din urmă nu este o opinie, ci o axiomă.

O altă dispariție m-a întristat enorm săptămâna trecută: revista literară „Contrafort” nu va mai apare. Dupe 27 de ani își încheie activitatea. Redactorii ei, Vitalie Ciobanu și Vasile Gârneţ, nu au adus nicio explicație. Poate că nu mai au forțe, poate că nu mai au bani, poate că nici una nici alta... Cert e faptul că revista nu va mai fi.

TINERI NU-S Să nu-mi spuneţi că aflaţi ceva nou. Tineri nu-s. Şi despre asta am mai scris. De nenumărate ori. Ni se comunică că în 2006-2007 în RîMî erau 39 de studenţi la o mie de locuitori, iar în prezent acest raport este de 22,6 studenţi la o mie de locuitori. Şi vor fi şi mai puţini. Ultimul an în care în Republica Moldova s-au născut mai mulţi oameni decât au murit a fost în... hai, să vad: aveţi o închipuire? Dacă nu, vă mai zic o dată: această minune demografică s-a întâmplat acum 22 de ani, în 1999.

„Istoria neamului nostru ne arată că am reuşit, atunci când am rămas uniţi în faţa greutăţilor.” (din adresarea preşedintelui, M. Sandu, către nărod. (punctuaţie originară))

Punct final. Cerem detalii despre paginile glorioase ale "neamului". 

Trăiască falnicul, independentul, neutrul şi indivizibilul stat „Republica Moldova”, tovarăşi!

Partager cet article
17 janvier 2022 1 17 /01 /janvier /2022 07:00
Săptămâna în care „oligarhii” ne joacă din scripca scumpirilor

În sfârşit!

În sfârșit au trecut și sărbătorile de iarnă la moldoveni! O bună parte a moldovenilor au chefuit chiar și acum două zile. Să fiu înțeles corect: nu am nimic împotriva celor care sărbătoresc pe vechi. Mă doare absolut în cot. Fiecare sărbătorește ce vrea și cum vrea. Dar trebuie să înțelegem un lucru simplu. Felul în care celebrați sărbătorile de iarnă e un marcher în lumea creștinismului. Unul din mai multe, dar totuși unul destul de important: există creștini care serbează „pe nou” (căutați cine sunt ei și deduceți o listă de atribute, dacă doriți) și există creștini care serbează „pe vechi”. Nu vreau să supăr pe nimeni și vă voi lasă să duceți la un bun sfârșit exercițiul logic.

Există totuși și o latură bună în această schizofrenie națională: pe durata acestei orgii gastro-etilice mai amorțește puțin „țeara” și beneficiem și noi, editorialiștii, de puțin răgaz. Iată că și de această dată evenimente nu prea am avut, iar cele care s-au întâmplat s-au intâmplat departe, cam pe acolo pe unde își avea ceva interese economice clanul Stati.

Să vedem ce noutăți au mai zguduit mult-pătimita și mult-docila societate dintre Prut și Nistru:

SCUMPIRI – SCUMPIRI – SCUMPIRI! Ce scumpi ne-am făcut! Presa ne relată că asistăm la scumpirea cea mai mare din anul 2006, fiind chiar mai mare și decât în 2015, atunci când prețurile au crescut ca urmare a așa-numitului „furt al miliardului”. Impresionant, nu? Aici e exact momentul pentru ca să facem o pauză pentru reflecție. Dar vom alimenta și noi puțin această morișcă generatoare de întrebari:

FACTURI – FACTURI – FACTURI! Plouă pe net cu facturi pentru gaze. Toate au menirea să stârnească indignarea maselor populare. Exact ca într-un orășel din îndepărtatul Kazahstan, cam pe acolo pe unde își avea niște interese economice clanul Stati, interese care inițial trebuiau să deservească interesele tânărului stat „Republica Moldova”. Dar asta a fost demult. Să trecem peste legendele urbane și să revenim la zilele noastre. Faptul că Moldova Gaz împreuna cu Gazprom vor face tot pentru a exacerba la maximum situația și să ațâțe spiritele nu ar trebui să ne mire. Ceea ce ar trebui să ne mire (și poate chiar mai mult decât mire) este însuși faptul că Republica Moldova are astăzi contract cu Gazprom. Apropo, a fost oare contractul cu Gazprom făcut public (dacă e să presupunem că există unul)?

Nu știu care a fost obiectivul operațiunii „furtul meleardului”, nu știu dacă a fost operațiunea o reușită ori dacă a fost dejucată așa cum au încercat unii să ne convingă pe vremuri. Vom constata doar anumite similitudini.

AREST CU NĂBĂDĂI A fost reținut Vasile Costiuc, președintele partidului „Democrația Acasă”. Vă mai aduceți aminte de tractoarele din PMAN? Era o persoană foarte vizibilă la acele proteste... Reținerea respectivă este curioasă din mai multe puncte de vedere, ţinând cont de faptele incriminate, departe de a fi „demne” de atenția unui grup operativ de mascați ca în filme. În primul rând, Costiuc a fost un aliat al actualei majorități. În al doilea – foarte curioase sunt declarațiile lui Costiuc. Iată o mostră: „Problema-i mult mai amplă și e politică. Pe 11 ianuarie am primit propuneri să particip la destabilizări în masă și am refuzat și pe 12 am fost luat de acasă. În izolator am primit propuneri ca să recunosc vinovăția și să trec de partea unor grupuri obscure pentru a participa la formarea unui nou Guvern.”

Habar n-am dacă sunt aceste (şi celelalte) declaraţii ale lui Vasile Costiuc adevărate. Ar trebui organele abilitate să ancheteze. Da, dar oare nu „organele abilitate” l-au arestat?...

Uite-aşa un impas, dragii mei...

OLIGARHUL Iată acum nu glumim deloc. Prestigioasa revistă „Time” a publicat un articol (plătit, cel mai probabil) despre Trans-Oil Group, cel mai mare grup industrial din Moldova, condus de Vaja Jhashi. Iată deci un adevărat oligarh în carne și oase (chiar el se lăuda că reprezintă 7% din PIB-ul Republicii Moldova!). Îmi veți spune că totul e ok cât timp nu sunt încălcate legile, dar să știți că nu-i chiar așa de simplu. Nu ştiu cum ceilalţi, dar eu unul am învățat la scoală că o situație de monopol sau oligopol într-un sector economic duce inevitabil la declinul sectorului respectiv. Apropo, cum stăm noi cu lupta cu oligarhia? Așa și stăm: cineva-i cineva, iar cineva nu-i cineva.

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână o vom trimite din nou... vameșilor (pe care îi vom felicita fără nicio ironie)! Și de această dată vameșii au anunțat că au arestat viori. Tocmai patru! Transportate de un cetățean moldovean în vârstă de 35 de ani, care nu pare să fie laureat al concursurilor internaționale de vioară. Transportate la bordul unui microbus care venea din Marea Britanie. În huse pe care pot fi citite inscripțiile „Antonius Stradivarius Fecit Anno 1705”, „The Maidstone”, „Meisten-geige geb. 1824”. Nu în zadar aduc aici toate aceste detalii. Pentru că există o mare diferență între acest caz și cazul vioarei Alexandrei Canunova de acum câteva săptămâni.

Și totuși trebuie să fie ceva în spatele acestor povești cu viorile...

Partager cet article
10 janvier 2022 1 10 /01 /janvier /2022 15:18
Imagine: playtech.ro

Imagine: playtech.ro

Sper că ați început bine anul, fără pauze prea mahmure sau legate de indigestie! Se zice că așa cum întâlnești anul astfel și îl vei trăi. Să nu credeți acestor minciuni! Fiecare zi este un nou început, iar anul este compus din 365 de zile. De fiecare din noi depinde cu ce ne umplem zilele. Avem la dispoziție 365 de mici recipiente de vărsat în acest polobocel pe care scrie 2022!

Dar să revenim la berbecii noștri...

CIOLOVECII Chiar dacă această „noutate” a căzut încă în 2021, nu cred că se poate trece peste ea. În precedentul editorial scriam următoarele: „Cu toate acestea nu pot să nu constat, cu precădere în ultimile săptămâni, o anumită exagerare manipulatorie, hărțuială chiar, cu treabӑ şi fӑrӑ treabӑ, a guvernării majoritare.” Simţeam eu ceva!

De fapt, despre faptul că Ivan Ceban intenționează să-și lanseze partid politic lătrau până și maidanezii de la Chișinău, iar zvonurile au ajuns la Paris cu luni bune în urmă. De aceea n-o voi face pe mironosița spunând că a fost o zurpriză. Mai degrabă amuzant a fost procesul de „coacere” a proiectului respectiv: de la un moment, primarul Chișinăului avea treabă cu toate problemele statului și nu era zi să nu critice „răii” de la guvernare.

Despre faptul că în paralel s-au întețit și criticile, mai ales alea exagerate sau supte din deget (un simplu exemplu: hărmălaia mediatică cu „facturile la gaz ale premierului Gavriliță”, stoarsă din nimic și construită ca din topor de o media de la Chișinău), vă scriam cu două săptămâni în urmă.

Nu știu ce scria anume în manualul cela al lor referitor la crearea unui nou partid, dar cu siguranță nu au ținut cont de condițiile meteo! Probabil autorii „manualului” l-au scris întinși pe o chaise-longue pe o plajă tropicală și au uitat cu desăvârșire de... iarnă. A conta pe agerimea minții sau adaptabilitatea executorilor din Republica Moldova e prea mult. Ăștia execută fără a crâcni și fără improvizări. Poate că ar fi funcționat mai bine dacă... nu ningea abundent! Presupusul nou „salvator al națiunii” nu a fost capabil în realitate să gestioneze nici barem o ninsoare puțin mai abundentă.

Despre alt element care m-a amuzat destul v-am și pomenit în titlu. Mă refer la numele formațiunii: „Mișcarea Alternativei Naționale”. Abreviat – MAN. Ţinând cont de lipsa totală de sens a denumirii, e legitim să considerăm că ea a fost aleasă doar de dragul siglei. De dragul construcției „Ivan Ceban – the superMAN”. Se vede de la o poștă că acei care au scris „manualul” 1) nu știu istorie 2) nu sunt români. Explic: în 1944 soldații sovietici care jefuiau, violau și executau populația civilă erau numiți de români „cioloveci”. Asociația respectivă a fost prima care mi-a apărut atunci când am citit prima știre despre noua formațiune politică și de atunci nu pot să-mi închipui alta. Li se potriveşte de minune!

Vom urmări evoluția „ciolovecilor” și mai departe...

„OAMENII BUNI” FAC FRONT COMUN Președintele Maia Sandu și Ministrul Justiției Sergiu Litvinenco au sărit imediat în apărarea Președintelui CCM, Domnica Manole, atunci când Autoritatea Națională de Integritate a emis un act de constatare potrivit căruia Domnica Manole a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese pentru că a participat şi s-a pronunţat, în aprilie 2021, asupra constituţionalităţii unei hotărâri a Parlamentului în care era vizată direct. Fugarul Veaceslav Platon (tatăl copilului luptătoarei aprige cu „statul capturat” Natalia Morari) a și publicat pe rețele o lecție, cu citate latine cu tot!, despre principiile de bază ale justiției. Ditamai profesor! O dată Ciolovek!

KAZAHSTANUL MOLDOVEI Atenția tuturor a fost, pe durata întregii săptămâni, focusată pe evenimentele din Kazahstan. Rusia a băgat armata în țara vecină. În afară de, conform tradiției, elementelor non identificate și criminale care transvazează dintr-un conflict armat în altul. (În acest context e deosebit de curios de citit un articol publicat de Rise.md despre mercenarii moldoveni recrutați de Wagner. Subsemnatul scria pe blog despre activități de recrutare a moldovenilor încă acum 10 ani...). Nu cred că e cazul să explicăm ce se întâmplă în Kazahstan, dar este important să tragem învățămintele noastre. Sunt mai multe și mai complexe, dar dacă ar fi să reducem totul la un singur lucru iată ce trebuie să spunem: Republica Moldova trebuie să iasă urgent și fară nicio negociere sau excepție din absolut toate structurile CSI!

În rest, toate ramân pe vechi: UE ne dă bani (150 mln de euros, din care 30 – gratis), România ne construiește grădinițe, scoli, teatre și... tot ce ne mai trebuie (a fost anunțat un proiect conform căruia va fi construit un apeduct ce va deservi cu apă potabilă cel puţin patru oraşe din Republica Moldova (Glodeni, Nisporeni, Ungheni şi Făleşti) şi aproximativ 100 de comune, cu o populaţie de aproximativ 250.000 de persoane).

Partager cet article
27 décembre 2021 1 27 /12 /décembre /2021 16:23
Sӑptӑmâna în care Republica Moldova a eliberat vioara

A comenta evenimentele săptămânii în Ajunul Crăciunului (un text care va fi citit chiar de Crăciun) este o misiune ingrată și oarecum delicată. Ingrată, fiindcă cititorii au alte pe capul lor, nu să stea pe net și să citească lucruri nu tocmai plăcute, și delicată, fiindcă nu prea-ți vine să fii tocmai tu acel care poluează cumva magia și farmecul sărbătorilor de iarnă.

Voi profita deci de ocazia care mi se oferă pentru a vă dori, dragii mei cititori, sărbători luminoase de iarnă, pace în casele voastre și în inimi, cer senin de-asupra capului, dar și ploi la primăvară și la vară, multă zăpadă iarna și înțelepciune întotdeauna. Nu în ultimul rând, căci de doi ani urarea respectivă devine primordială, vă doresc sănătate, că-i mai scumpă decât toate!

Ajunși aici, parcă s-ar cuveni și despre evenimentele săptămânii să scriem ceva, chiar dacă – fără mare tragere de inimă...

VIOARA ELIBERATĂ Alexandra Conunova și-a recuperat, în sfârșit, vioara! Se pare că vameșii sunt oameni superstițioși și nu doresc să treacă o datorie de la un an pe altul. Cu atât mai bine! Să sperăm că această poveste e cu punct final la capăt și nu va avea continuare.

FĂRĂDE(A)LEGERILE DE LA BĂLŢI Mai puțin de 10% din alegătorii orașului au participat la turul II al alegerilor primarului de la Bălți. Din păcate, legea nu prevede prag de participare pentru turul doi. Grigorișin a fost ales primar și nu cred că va avea mari remușcări sau reticențe în a-și exercita mandatul, la fel precum a făcut-o, de facto, fără a fi ales, pe vremea cât era Usatîi fugar. Despre legitimitatea mandatului nici nu ar trebui să discutăm. E o lovitură dură pe care autoritățile au aplicat-o democrației. Problema nu este că au scos-o pe Tauber din cursă. Problema e că au lăsat-o prea mult. Iar dacă tot s-a ajuns la punctul la care s-a ajuns, alegerile trebuiau anulate și luate de la capăt, iar rezultatele primului tur – invalidate. Repet aceeași mantră de când citiți textele mele pe Deschide.md (din 2014!): nu există lucru mai important și mai sacru decât procesele democratice! Dar cui să-i spui?...

SE ÎNTOARCE PENDULUL Mare discuție a stârnit săptămâna trecută publicarea sondajelor despre popularitatea politicienilor. Nu cred că pierderea în popularitate a majorității merită discutată. Era absolut firesc și, respeciv, previzibil. Mai degrabă irațională a fost euforia care a precedat alegerile și care a urmat după. Așteptările oamenilor sunt aceleași că și întotdeauna, realitatea obiectivă este cea care este, latitudinea posibilităților politicienilor de a ameliora situația este milimetrică...

Ziceam cândva demult, încă pe vremea domniei lui Dodon: în RM dilema alegerilor e simplă: trebuie să alegi între un politician care nu poate face ceva semnificativ și unul care poate face mult rău.

Probema guvernării actuale este că ea însăși a mărit considerabil amplitudinea pendulului imaginar, cu acea perioadă premărgătoare alegerilor (să vă mai aduc aminte de isteria cu „statul capturat”? aveai impresia că e sfârșitul lumii, parol!) și cu așteptările setate foate sus pentru societate. Imposibilitatea obiectivă de a răspunde așteptărilor face ca pendulul să lovească foarte dureros acum, când perioada de euforie trece.

Pe de altă parte, nimeni nu a anulat postulatul conform căruia promisiunile politicienilor nu-i privesc decât pe acei care le cred...

Un alt aspect ar fi de menționat: vehemența celor care atacă guvernarea astăzi are cam aceeași intensitate ca și suportul acordat în perioada pre- și electorală. Nu mă refer, bineînțeles, la concurenții direcți politici. Ce se întâmplă, domnilor? Nu ați știut cu cine aveți de afacere? Aș...

Acei care citesc regulat sau cu intermitențe editorialele de sâmbătă (altădată apăreau vineri) nu au cum să spună că autorul acestor rânduri este unul (prea)binevoitor cu exponenții puterii. Și nici mănuși nu am obișnuință să port... Cu toate acestea nu pot să nu constat, cu precădere în ultimile săptămâni, o anumită exagerare manipulatorie, hărțuială chiar, cu treabӑ şi fӑrӑ treabӑ, a guvernării majoritare.

Dar vom pune punct aici pentru a reveni asupra subiectului respectiv în noul an care vine. Fiţi atenţi la informaţia care vi se aduce pe platou! Totul este comestibil, dar riscurile de indigestie sunt mari.

Să aveți parte, Măriile Voastre, de sărbători luminoase alături de toți acei care vă sunt dragi, să aveți un an mănos, plin de bucurii și noi realizări!

Ne auzim la anul!

Partager cet article
23 décembre 2021 4 23 /12 /décembre /2021 12:09
Marșul Unirii, Alba-Iulia, 2018 (imagine: adevarul.ro)

Marșul Unirii, Alba-Iulia, 2018 (imagine: adevarul.ro)

Într-o discuție online (un live) cu câteva persoane din România la care am fost invitat imediat după alegerile parlamentare care au propulsat AUR pe scena mare a politicii românești alături de tradiționalele formațiuni nomenclaturiste (termenul nu este neapărat folosit în sensul cel mai peiorativ al cuvântului), îndrazneam să spun că succesul formațiunii respective este un lucru pozitiv pentru România. Eram, de fapt, invitat la acea discuție pentru a explica rezultatele votului în Basarabia, nu neapărat să discutăm despre AUR. De îndată ce am depășit momentele de jenă scandalizată, am putut să-mi explic punctul de vedere care ramâne (o afirm nu fără un anumit regret, recunosc) același și astăzi.

Am tot amânat, sperând că necesitatea acestei publicații va dispare de la sine, dar evenimentele din ultima vreme nu fac decât să-mi confirme spusele de altă dată.

Să începem de la cea mai „scandaloasă” parte: de ce consider eu că AUR este un fenomen foarte bun pentru România?

În primul rând apariția și succesul formațiunii respective este o dovadă că procesele democratice, oricât nu le-am căuta (și chiar găsi!) nod în papură, funcționează în România! Putem fi scandalizați mult și bine, dar ascensiunea acestui partid demonstrează că se poate, că mai există spațiu pentru noi formațiuni politice, ceea ce este, fără îndoială, o noutate bună.

În al doilea rând, și aici voi repeta exact ce spuneam și pe parcursul sus-pomenitul live, AUR a apărut din cauza că partidele „tradiționale” au cam pierdut conecțiunea cu „pământul”. Dacă există o cerere latentă care nu este reprezentată în oferta unui partid politic convențional nu ar trebui să ne mire faptul apariției unei formațiuni politice noi. Și cu cât mai mare este decalajul dintre „cerere” și „ofertă” cu atât mai mare este probabilitatea ca în acest interstițiu să se intercaleze un actor politic. Politica nu prea suferă vidul, dar acest postulat nu poate fi adevărat decât în societăți în care există democrație. Și aceasta este o noutate bună pentru toți românii!

Pân-aici nu cred că am făcut mari descoperiri în ale politologiei, dar cred că ar trebui să venim cu unele explicații, fiindcă mai departe lucrurile sunt puțin mai complexe.

AUR şi frica de „naţionalism”: Comparația simplistă cu fostul partid al lui Corneliu Vadim Tudor nu este tocmai corectă, chiar dacă similitudinile discursive sunt pe față. PRM-ul a crescut pe solul, încă destul de fertil și astăzi, al ultra-naționalismului de tip ceaușist (până și la nivel de lideri de partid diferențele sunt notorii: Tudor era un ceaușist cu acte în regulă, om al sistemului vechi, pe când Simion este un „om nou”, lup tânăr, căruia, măcar și din cauza vârstei, nu i se pot imputa legături cu regimul ceaușist). Chiar dacă a cunoscut o perioadă scurtă de glorie (turul II al alegerilor prezidențiale din 2000), trendul protocronismului, ca și epoca ceaușistă, era deja unul care se murea, chiar și atunci.

AUR însă a exploatat (și mai exploatează, chiar dacă „lupta” lor s-a cam (prea) fărâmițat) subiectul re-Unirii, o năzuință firească a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, fiindcă despre Unirea României cu Republica Moldova se vorbește, nu despre o ipotetică „Românie Mare”. Atât timp cât celelalte formațiuni politice fug de subiectul respectiv, evitându-l sau mușamalizându-l, inventând formule de genul „ne reunim în sânul Uniunii Europene”, AUR are zile frumoase în față.

Inversul este la fel de adevărat, căci „diversificarea” subiectelor despre care pomeneam mai sus devine extrem de toxică pe alocuri. În momentul în care „unioniștii” vor găsi o altă formațiune credibilă anume pe acest subiect, care să le întruchipeze năzuințele, AUR va ajunge exact acolo unde a ajuns PRM-ul lui Tudor. Neînțelegerea acestei diferențe dintre PRM și AUR poate deveni, potențial, extrem de periculoasă pentru viitorul României. Atunci când discursul public elitist bagă în oala pe care scrie „naționalism” tot ce nu le priește, fără discernământ, sperând ca oala să fie respinsă doar pentru că scrie ceva pe ea, (iar deseori doar pentru faptul cӑ a scris el, „marele ghid al poporului”, ceva pe oalӑ şi de aia ceilalţi trebuie sӑ urmeze orbeşte instrucţiunile de la „centru”) comite exact eroarea despre care vorbeam mai sus, atribuind-o partidelor, și deschide un larg bulevard pentru formațiuni precum AUR.

Mâna Kremlinului: Învinuirile care plouă peste AUR precum că sunt un instrument al regimului putinist sunt foarte grave în sine și nicidecum nu trebuie neglijate sau tratate drept o banală „luptă mediatică”, mai ales în contextul regional actual. Bagatelizarea acuzației respective și ușurința cu care se aruncă în spațiul mediatic de pe abmele maluri ale Prutului cu „mâna Moscovei” în adversarii politici nu face decât să sporească vulnerabilitatea ambelor state în fața influenței imperialismului putinist. Acei care participă de zor la „hei-rup”-ul mediatic – politicieni, jurnaliști, comentatori politici, simpli utilizatori ai rețelelor de socializare, – împartășă în egală măsură responsabilitatea pentru incapacitatea noastră colectivă de a răspunde corespunzător la acțiunile ostile ale Kremlinului în „războiul informațional” pe care Putin l-a declanșat în 2012 împotriva lumii întregi, la general, dar și a noastră, în mod particular.

Bănuiesc că e responsabilitatea SRI –ului în România și a SIS-ului în R. Moldova de a depista și neutraliza agenții care servesc o „putere ostilă”. În cazul în care instituțiile respective se culcă pe-o ureche atunci când apar publicații de genul celor care acuzau direct AUR de a fi primit bani de la ruși, ele trebuie somate de societate să investigheze și să pedepsească dur forța politică vizată ori... jurnalistul și media care publică acuzații calomnioase de o gravitate extremă. Din păcate, indiferența unora, egocentrismul sau mercantilismul altora, ignoranța celor mai mulți, fac ca acest câmp de bătălie să fie lăsat pradă flibustierilor „armatei informaționale” kremliniste... Ce să mai vorbim în dodii, dacă în Republica Moldova SIS a primit misiune direct de la Președintele statului de a combate... corupția! Chit că mai sunt vre-o enșpe alte instituții care pentru atâta treabă au fost create...

Dar să revenim la AUR. În îndepărtatul deja an 2015 atenționam cititorii acestui blog despre trocul pe care Putin l-a propus „Occidentului colectiv”: un nou pact à la „Stalin – Hitler” sau o nouă „Conferință de la Yalta”, ceva similar. Idea e simplă: împărțirea lumii în „zone de influență”. Putin propunea o nouă linie de demarcare pe... Nistru! Altfel spus el propunea Occidentului re-Unirea în schimbul Ucrainei. Scriam asta cu 4 ani înainte de apariția AUR-ului pe scena politică românească. Aparent, tot ce face AUR ar corespunde cu interesele Kremlinului, până la o anumită vehemență anti-europeană, ceea ce pare destul de insolit în spațiul politic al României... Trocul respectiv este însă valabil doar și doar în cazul în care Rusia ar primi „carte blanche” în Ucraina, ceea ce nu pare a fi cazul, evenimentele din ultimile săptămâni confirmându-mi presupunerile de acum 6 ani. Fără Ucraina, re-Unirea Republicii Moldova cu România va fi (precum a fost până acum, iar evenimentele din partea stângă a Prutului, acolo unde Kremlinul controlează pâna și ce mănâncă furnica la micul dejun, sunt încă o dovadă a celor enunțate aici) considerată de Moscova drept principalul pericol geopolitic. Drept consecință, fără Ucraina orice mișcare spre re-Unire, pe ambele maluri ale Prutului, este în detrimentul intereselor Kremlinului.

Dar aparențele de aia și se cheamă aparențe, ca să nu le luăm drept adevăr factual. Pentru a nu cădea în capcana descrisă mai sus chiar de mine, vom lăsa organele abilitate să vină cu probe, dovezi și inculpări, dacă e cazul.

Un singur detaliu ar mai fi de adăugat: atâta timp cât PSD-ul lui Ion Iliescu (cu școală la Moscova, şi acesta este un fapt incontestabil biografic, nu o presupunere) e încă în pâine și se pot găsi scuze morale pentru a coaliza cu ei, orice insinuare la adresa altor formațiuni politice referitoare la „mâna Moscovei” e ridicolă.

Este AUR un partid periculos? Ţinând cont de scorul electoral înregistrat la ultimul scrutin parlamentar, AUR rămâne un partid minoritar și puțin influent. 30 de deputați din 330, 13 senatori din 136, doar 3 primari din 3176, doar 79 de consilieri locali din 39900. Fiind un actor nou politic, e firesc să fie agresiv și populist în acțiuni și declarații. E propriu pentru orice formațiune în devenire. La fel e firesc să stârnească nedumerire și neînțelegere în coștereața politică tradițională. E un soi de pasăre nouă, puțin cam sălbatică și fără respect față de ierarhiile stabilite, nimerită oarecum întâmplator în țarc. La drept vorbind, în toată această poveste a AUR-ului, anume aspectul respectiv mă interesează cel mai mult: de ce anume s-a speriat într-atât de mult cinstita noastră adunare? Dacă am strădui să găsim un răspuns, am avea material suficient pentru alte câteva articole, la fel de lungi, dar noi astăzi despre AUR scriem și vom lăsa îndeletnicirea respectivă pentru altă dată.

Acele câteva personaje „odioase” care au fost „demascate” de presa vigilentă nu sunt prin nimic mai mult detestabile decât alt(i/e) indivi(zi/de) care, spre deosebire de membrii AUR, au ocupat funcții de cel mai înalt rang în stat.

Pentru moment, apariția unei formațiuni precum AUR o voi considera drept una pozitivă pentru România. În primul rând fiindcă AUR trântește cu toți politicienii, din toate partidele, de pământ, căci planau toate pe undeva, nu prea se știe pe unde, dar cu certitudine din acel loc firul ierbii nu se prea vedea. În al doilea rând, AUR e pentru moment un fel de fact checker al politicienilor: ei nu ezită să scoată în văzul tuturor toată lenjeria puturoasă din instituțiile în care au reprezentanți. Și acest lucru e salutabil: mai puțină minciună, tovarăși, și vor avea și scandalagiii de la AUR mai puține motive pentru scandal. Și nu în ultimul rând AUR face să se vorbească despre Unire (în detrimentul intereselor Kremlinului, în absența concesiilor referitor la Ucraina).

Ce va deveni AUR? La drept vorbind, nu întrevăd decât trei scenarii posibile pentru AUR:

1) Dispariția (puțin probabil). Dacă se găsește un partid tradițional mai moderat care să taie creanga unionismului pe care o călăresc adepții lui Simion, AUR dispare în mai puțin de un ciclu electoral. Există o cerere imensă pe ambele maluri ale Prutului pentru re-Unire și această cerere nu mai este posibil de ignorat.

2) Intrarea în rânduri (foarte probabil). Odată cu succesul și cu intrarea în structurile puterii, AUR va intra în rangul partidelor moderate și „politicoase” convenționale. Rândurile lor se vor completa cu traseiști de alt calibru, cu adevărate „animale politice”, mai cu experiență, mai abili și mai flexibili în negocieri și la împărțit de turtă politică. AUR va deveni un partid ca multe altele (să ne amintim de USR +, drept exemplu), cuminte și conciliabil.

3) Roxit (probabilitate variabilă). Iată această perspectivă, care pare destul de fantastică la momentul dat, nu ar trebui deloc subestimată. Cu riscul de a mă repeta, voi afirma încă o dată că AUR nu ar fi putut apare și crește dacă nu exista o cerere enormă pentru re-Unirea României cu Republica Moldova. Acest bazin electoral nu este nici pe aproape epuizat și există un potențial enorm de creștere pe acest segment. Problema e că formațiunea respectivă s-a manifestat în mai multe rânduri prin mesaje vădit anti-europene de la care distanța spre un eventual Roxit e minimă. Orice altă încărcătură semantică pe lângă re-Unire am putea-o considera drept secundară în desaga celor de la AUR, dar creșterea lor pe baza unionismului vă crește inevitabil și ponderea „mesajelor secundare”, unele din ele fiind extrem de toxice. Din fericire, România este astăzi destul de solid ancorată în structurile UE și în NATO. E de neînchipuit ca toți acei (și nu sunt puțini, de la opincă și până la vlădică) care au profitat din plin de fonduri europene, de libera circulație, de toate avantajele pe care spațiul european a putut să le ofere, să renunțe la ele. Și mai complicat va fi să renunțe SUA la instalațiile de la Deveselu. (Totuși acei care au decis, cu voie ori fără voie, instalația respectivă, a fost vizionar și a securizat geopolitic țara pe mulți ani înainte!).

În loc de concluzii:

  • AUR este un fenomen pozitiv pentru România, nu atât prin ceea ce prezintă ei, cât prin faptul că atestă despre o stare, per ansamblu sănătoasă a democrației în România. Partide similare există în mai toate țările UE și ar fi fost de mirare să nu apară unul și în România.
  • AUR este și va rămâne un partid limitrof, vulnerabil, agresivitatea lor fiind condiționată de necesitatea de a se afirma, de a crește.
  • Viitorul AUR-ului depinde în primul rând de capacitatea partidelor „convenționale” de a recupera agenda unionistă. Dacă partidele tradiționale vor continua să ignore acest deziderat al alegătorilor, AUR vă continua să crească, inclusiv în Republica Moldova (chiar dacă pe malul stâng al Prutului există o rezistență mult mai mare datorită omniprezenței influenței Kremlinului).

 

P.S.: În chiar ziua în care scriam aceste rânduri aflam, oarecum consternat, că Alexandru Muraru, deputat PNL, consilierul premierului, a declarat că va depune o plângere penală la Parchetul General pentru scoaterea formațiunii politice AUR în afara legii... Îi voi mulțumi D-lui Muraru, prin această cale, că mi-a validat fiecare literă de mai sus (totuși, ce coincidență...) și voi mai veni cu o constatare: AUR are zile frumoase înainte...

P.P.S.: Ignoranța și nombrilismul „experților” din România, incapacitatea de a înțelege procese care depășesc puțin frontierele României oficiale m-a mirat dintotdeauna. Să fie același protocronism, aceeași gândire autarhică de vină?... Greu, tare greu scăpăm de moștenirea ceaușistă...

Partager cet article
20 décembre 2021 1 20 /12 /décembre /2021 07:00
Săptămâna în care am luat apă la Veneţia

În câteva zile intensitatea evenimentelor va diminua sensibil căci și demnitarii, și criminalii, și acei care-i pasc din urmă ca să producă știri vor merge cumințel și organizat în vacanță. Care la munte, care la soare, care-n capitale europene, după cum li-e pohta și catârul. Probabilitatea ca mulți din ei să se regăsească în același loc e mare, dar magia sărbătorilor de iarnă există cu siguranță și misterul vacanțelor de Crăciun va rămâne bine ascuns în pardoseala cojocului tipului cela dubios pe care-l așteaptă și cei mici (pentru cadouri) și cei mari (pentru că l-au plătit).

Pentru ceilalți, care-i urmăresc zi la zi cu sufletul la gură, lucrurile sunt mult mai puțin sigure din acest punct de vedere... Cu certitudine însă vor putea răsufla puțin mai... liber(?) cât vor dura interminabilele sărbători de iarnă.

Vom începe și noi această ediție, mimând spiritul sărbătorilor, cu ceva mai îmbucurător ca de obicei:

FILM PREMIAT Filmul „Nanu Tudor”, despre care am mai scris cândva, regizat de Olga Lucovnicova, originară din R. Moldova, a fost ales cel mai bun scurtmetraj european, la cea de-a 34-a ediţie a galei premiilor Academiei Europene de Film (EFA), care a avut loc sâmbăta trecută la Berlin. Să-i urăm Olgăi acelaşi succes şi cu lung metrajele care, să-i urăm şi acest lucru, vor veni!

CHIŞINĂU – BUCUREŞTI După aproape 2 ani de pauză, trenul care unea capitala Republicii Moldova cu cea a României va circula din nou! E o noutate îmbucurătoare, iar dacă până şi Zdob & Zdub au „cântat” la inaugurare (prezenţa ambasadorului României fiind în aceste circumstanţe oarecum banală şi firească), atunci chiar putem suspecta că deschiderea spre România are baze serioase şi solide! Vom trăi şi vom vedea.

CA ŞI NOII ŞEFI Sau noile șefe. În fine, contează mai puțin. Contează că în calitate de președinte al Consiliului Audiovizualului al R. Moldova a fost aleasă Liliana Vițu-Eșanu, iar în calitate de vicepreședinte – Aneta Gonța. Din partea instituției respective mă interesează doar un singur lucru: securizarea spațiului informațional. Iar asta înseamnă, la rândul său, alte două lucruri: combaterea propagandei kremliniste și profesionalizarea continuă (imparțialitatea și independența presei fac parte din această latură) a presei. Nu sunt deloc convins că noua conducere va ști să răspundă cerințelor date. Dar nici nu am elemente pentru a afirma contrariul. Vom trăi, deci, și vom vedea.

30 DE ANI Trei poliţişti, Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut și Valentin Mereniuc, au fost uciși pe loc. Un al patrulea polițist, Gheorghe Cașu, a decedat la scurt timp în spital, din cauza rănilor mortale. Astfel începea, pe 13 decembrie 1991, războiul din Transnistria. Era primul război declanșat de Kremlin în fostele republici ale URSS-ului... Republica Moldova a pierdut peste 300 de combatanți. 1200 de răniți... Ultimul război, în plină desfășurare, acel din Ucraina, a luat peste 15.000 de vieți omenești... Săptămâna trecută Krasnoselski, soția căruia deține cetățenie românească, a fost „reales” președinte la Tiraspol. Dodon l-a felicitat. Mitropolitul Vladimir l-a felicitat. România a declarat că nu recunoaște „legitimitatea” acestor alegeri. OSCE face reuniuni și se întreabă ce se întâmplă. Păcat că le expiră mandatul. Vor veni alții, entuziasmați, cu scoli occidentale în rezolvarea conflictelor, și vor cere Chișinăului să facă concesii în semn de bună credință, pentru a da un suflu nou „negocierilor”... Chișinăul oficial nu prea a făcut declarații. Ei sunt la Bruxelles. Se integrează activ în UE. Drept că UE e cam surdă şi aude doar ce vrea să audă.

BARCA IA APĂ LA VENEŢIA Comisia de la Veneția a emis un raport extrem de critic la adresa Republicii Moldova referitor la legile adoptate despre funcționarea procuraturii. În câteva cuvinte, comisia respectivă nu pare să fi apreciat ca principiul separării puterilor să fie încălcat flagrant într-un stat democratic și ca instituția procuraturii să-și piardă independența. Partea bună în această poveste este însuși faptul că Comisia de la Veneția a examinat cazul și a emis un raport. Înseamnă că nu ne consideră încă un caz dezesperat. Stoianoglo, eliberat din detenție, a declarat că așa și nu a înțeles ce a greșit. Între timp, are un nou dosar: pentru „inviolabilitatea vieții personale”, dar și pentru „divulgarea datelor urmărirei penale de către persoana abilitată cu controlul desfășurării urmărirei penale”. Vă las să judecați de gravitatea șefului de acuzație...

IMUNIZATUL ŞOR Dumitru Robu, acel care i-a luat scaunul lui Stoianoglo, a cerut să-i fie ridicată imunitatea parlamentară lui Şor. De ce anume nu a fost făcută cerința respectivă mai devreme nu se știe. Cu puțin înaintea cererii respective Şor anunța că va demara procedura de impeachment împotriva Maiei Sandu. Tauber a și trâmbițat de la tribună că e o răfuială politică. Ţinând cont de probabilitatea succesului acelui impeachment, eu cred că e mult mai probabil să fi aflat Şor despre iminența cererii de a i se ridica imunitatea și s-a grăbit să apuce prăjina. Adevărul e că devine greu de crezut, în circumstanțele actuale, că procuratura nu-i la cheremul președinției.

MAIA SANDU ŞI POPORUL! Președinția a publicat un scurt video, de doar 2 min 30, în care explică cum s-a răfuit cu „clasa politică” a regimului Plahotniuc. Am auzit că au fost și din acei care au cerut declarații și despre „starea poporului”. Să am iertare, dar Maia Sandu și partidul ei au fost votați anume pentru asta: pentru ca să lupte cu „clasa politică” a regimului Plahotniuc. Asta și face. Așa că, dragii mei, vă invit să urmăriți cum luptă în continuare „oamenii buni” cu „statul capturat”. Nimeni nu a promis altceva.

Ah da, și nu uitați să plătiți facturile de la MoldovaGaz (pentru gazul neconsumat încă)!

Partager cet article
6 décembre 2021 1 06 /12 /décembre /2021 13:06
"Sărbătoarea nebunilor", caricatură de Chéri Hérouard (1881 - 1961)

"Sărbătoarea nebunilor", caricatură de Chéri Hérouard (1881 - 1961)

Săptămâna trecută românii și-au sărbătorit Ziua Națională. S-ar cuveni că această ediție să fie consacrată în întregime acestui eveniment. Doar în ultimii 10 ani peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au cerut cetățenia României. Cetățenii Republicii Moldova, tradițional, votează cu picioarele. Cel mai rațional și mai valabil vot!

Din păcate, vom abandona aici mesajele de sărbătoare, căci suntem obligați să consacrăm spațiu altor subiecte.

PROXENETUL POPORULUI Săptămâna a început cu o explozie mediatică de proporţii: Eugen Luchianiuc a publicat pe blogul său un material în care a dezvăluit rolul ambiguu al unui oarecare Dumitru Godorog, om influent care s-a oploșit pe lângă avocatul poporului, Natalia Moloșag. Condamnat pentru proxenetism în trecut și fără a fi angajat oficial, susnumitul se comporta ca un veritabil pașă pe lângă ombudsman. Spațiul mediatic a explodat! Cu toată împotrivirea Nataliei Moloșag, ea a fost nevoită să demisioneze. Nu înainte de a se ridiculiza în cadrul unui briefing. Situația e cu atât mai picantă cu cât Moloșag a fost avocata Maiei Sandu, iar Maia Sandu a încercat să nege că o cunoaște! Se vede că ceva s-a stricat în sistemele de filtrare...

CONSILIERUL LUI GAVRILIŢĂ Același blog, al lui Luchianiuc, mai publică un material, de această dată despre consilierul Prim-Ministrului, Natalia Gavriliţă, un oarecare Segiu Cușnir. Chiar dacă nu are un trecut de proxenet la pasiv, traficul de influență și micmaşurile descrise sunt de toată frumusețea. Din păcate, presa nu a preluat informația și „societatea civilă” nu a mai reacționat cu aceeași vehemență. Cred că Eugen s-a cam grăbit. Evenimentele trebuie lăsate să fie digerate. Cu atât mai mult că între timp a detonat o altă bombă, la Nordul republicii.

PAS – SCOS DIN CURSA ELECTORALĂ Fiți pe pace: ați citit corect. Numai că eu nu mă refer la alegerile primarului municipiului Bălți, ci la cele de mai târziu. La viitoarele parlamentare, spre exemplu. Desigur, ceea ce spun e valabil doar pentru scorul electoral al partidului în municipiul Bălți. Cât privește decizia de a o scoate din cursă pe Tauber, vom menționa doar două lucruri. Primul e că nu sintem la primul eveniment de acest gen. Ne vom aduce aminte de eliminările partidului lui Usatîi și acea a lui Năstase din cursa pentru primăria Chişinăului. Tradiții și niciun mister! Numai că actualii au declarat că rup cu tradițiile seculare?! Și al doilea lucru: de fiecare dată formalitățile legale au fost respectate. Dar, vorba aia, toți înţeleg totul și fără prea multe explicații. Dacă e să ne limităm la cazul Tauber, presa locală de la Bălți a descris cu lux de amănunte campania ei electorală, numai că autoritățile nu au reacționat. Totul trebuie făcut la timp. Și echidistant. Câte s-au scris pe timpuri despre campania lui Dodon, spre exemplu... Degeaba! Putem să-l felicităm de pe acum pe tovarășul Grigorişin. Afacerile familiei vor fi protejate! Și de această dată vom face referință la un material publicat de Eugen Luchianiuc. Dacă crede careva că candidatul PAS poate face faţă la Bălți, greșește amarnic. Încă o dovadă a faptului că „centrul” a pierdut definitiv contactul cu regiunile... Pentru moment însă, acei care câştigă politic sunt ŞOR-iceii. Ei organizează deja proteste...

IMBOGĂŢIRI ILICITE LA PACHET Legea cu tragerea la răspundere pentru îmbogăţiri ilicite e foarte comodă. Nu ai cum reproșa ceva faptului că personaje precum Sîrbu sau Iorgu sunt anchetați, dar toți înţeleg că vor fi „deranjați” doar acei care nu sunt „buni”. Definiția de „om bun” însă devine din ce în ce mai puțin evidentă... Ori dimpotrivă: prea evidentă.

LINII ROŞII Lumea vuiește despre așa numitele „linii roșii”. Vuieşte la un alt nivel, desigur, acel geopolitic despre care se tem guvernanţii să vorbească la noi, dar să știți că există unele limite imposibil de depășit și la un nivel mult mai mărunt. Vă mai aduceți aminte de un personaj destul de exotic, diaconul Ghenadie Valuța? Acel care s-a remarcat prin mesaje extrem de agresive homofobe, care a fost filmat maltratând un câine și multe altele. Și uitasem de el, dar săptămâna aceasta aflam că biserica l-a „concediat”. Poți face ce vrei (ceea ce a și făcut Valuţa pâna acum, de ani buni) biserica va tace molcom. Dar iată „asumarea samavolnică a administrării treburilor parohiale” nu se iartă! Afară cu Valuţa!

VICEGUVERNATORI LA BNM Experții (cel puțin din acei pe care-i cunosc eu) afirmă că inflația la sfârsit de an va atinge 14%. Spre deosebire de ceea ce ni se afirmă de la televizor, doar 4 p.p. din acest scor se atribue prețurilor de pe piața mondială. 10% sunt consecința directă a (in)deciziilor BNM și, în special, a faptului că BNM a ezitat să majoreze ratele dobânzilor, iar atunci când le-a majorat a făcut-o timid, ca o fată mare. Una din consecințe a fost că volumul creditelor de consum a explodat. Ce spune Legea Băncii Naționale? Care este prerogativa BNM?... La ce să ne aşteptăm? O să vedem prețurile galopând și în 2022... O depreciere importantă a leului? Va exploda bula? ... Suspans – suspans...

Dar acest paragraf nu este despre tot binele care ne așteaptă, ci despre importanța instituției și deciziilor care sunt luate de către BNM. Parlamentul a votat numirea a doi viceguvernatori: Tatiana Ivanicichina și Arcadie Albul. Despre Albul nu putem spune mare lucru, dar declarația dumisale promite: „Voi avea bun simț în relația cu băncile din Transnistria. Despre furtul miliardului cunosc doar din ceea ce a scris presa”...

Mult mai interesant este însă parcursul Tatianei! Ivanicichina a fost secretar de stat pe timpul lui Armaşu, cât acela a fost Ministru al Finanțelor, dar când a venit Gavriliţă (primul mandat) a fost „rugată” să plece. Armaşu devine Guvernator BNM în decembrie 2018. Ivanicichina a stat pe tuşă o mică perioadă de timp, cât a durat luna de miere între PAS şi PSRM-ul lui Dodon. Apoi Premier a devenit Chicu. Armaşu o numește pe Ivanicichina în funcție de șef la Direcția de Stabilitate Financiară la BNM și o delegă înapoi la Ministerul Finanțelor. Lucru curios, numirea și delegarea au avut loc practic concomitent, în aceeaşi zi! Printre altele, ea nici legal nu ar putea ocupa funcția respectivă, căci legea BNM spune: 10 ani de experiență în sectorul bancar. Dar opinia publică a trecut pe alături de aceste numiri, orbită fiind de o numire cu adevărat apreciabilă.

ŢURCANU LA TELEVIZIUNE Vlad Ţurcanu a fost numit Director general al companiei Teleradio Moldova! Este, fără îndoială, una din cele mai bune noutăți ale săptămânii, dacă nu ale ultimilor luni! Cel puțin, această numire nu poate fi contestată. Ne mulțumim și cu atât.

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămâna o voi trimite vameșilor. Vă mai aduceți aminte de povestea cu vioara Alexandrei Conunova? Apoi să știți că celebra violonistă așa și nu și-a recuperat instrumentul! Tupeul și prostia autorităților din Republica Moldova nu are limite. Repet ce am mai spus acum câteva saptamâni: există textul legii și există spiritul legii. Când nu-i minte, ai texte. Uneori textele sunt un bun paratrăsnet împotriva prostiei. Textele bine scrise, bineînţeles. Alteori, ca în cazul cu această vioară, ele produc ravagii. Fiindcă minte şi obraz nu-i, de aia!

Ce ziceți, tumultuoasă săptămână, nu-i așa?

Partager cet article
29 novembre 2021 1 29 /11 /novembre /2021 20:26
Săptămâna în care am mai plătit un „meleard”

MELEARDUL. DUBLUL 2 Săptămâna a început năucitor, cu o noutate care ne-a îngheţat literalmente. Gazprom a înaintat Chişinăului un ultimatum: în 48 de ore teritoriul Basarabiei trebuie cedat Armatei Roșii! Ptfu, încurc: ăsta e din alt secol, din 1940.

De această dată ei au cerut ca „datoriile istorice” (ghilimelele sunt de rigoare) pentru gaze să fie achitate în decurs de 48 de ore, altfel Rusia va închide robinetul. Moldova a și plătit de atunci, iar Gazprom (se întrevede de la o poștă regretul din comunicatul lor) a confirmat că a primit banii.

Ceea ce ni s-a explicat pe parcursul săptămânii este că Moldova a achiziționat gaze în octombrie la prețul „avantajos” negociat de Spânu cu Gazprom, iar cetățenii au plătit la tariful cel vechi. Diferența a constituit-o tocmai 74 de milioane de dolari! Activitatea Moldovagaz la general și modalitatea acumulării acestei datorie ține, fără pic de dubii, de competența organelor de anchetă, dar ceea ce este strigător la cer este nivelul cosmic de incompetență și de iresponsabilitate de care a dat dovadă Guvernul la general și Spânu în mod particular. Geaba încearca unii să-i ia apărarea. Citatul respectiv îi aparține: „La moment nu am reușit să fac cunoștință cu textul acestei notificări. Ea a fost expediată către Moldovagaz. Mâine vom face cunoștință cu documentul după care vom lua măsuri.”

În oricare stat sănătos pentru asemenea „uitări”, dar îndeosebi pentru faptul că nu au fost făcute publice imediat (chiar în aceeași seară când au fost semnate!) absolut toate înţelegerile (cu anexe cu tot, pâna la ultima virgulă) Spânu ar fi trebuit să-și dea demisia. Tinând cont de antecedente și de „datoriile istorice” (nu mă refer, vă dați bine seama, la bani și acorduri comerciale) nu se putea proceda altfel!

Iar pentru faptul că scandalul a izbucnit într-atât de tardiv și pentru felul în care a izbucnit putea fi demis guvernul in corpore. Pentru incompetență şi pentru muşamalizarea incompetenţei.

ÎN ROMÂNIA DUPĂ ALINARE Veștile bune au venit săptămâna trecută de acolo de unde vin ele dintotdeauna: din România! După rușinea oecumenica în care ne-au băgat Popescu & Co acum o săptămâna, iată-i ajunși și la București, cu Maia Sandu în frunte! Desigur, ceea ce face România pentru Moldova nici nu poate fi comparat ori pus pe același cântar cu șantajurile și umilirile permanente care ne vin de la Moscova, oricât nu ar insista mediatic autoritățile de la Chișinău să „echilibreze” efectele.

Statul pe două scaune a devenit imposibil. Geaba tragi de ele ca să le apropii. Geaba te lingușești si te ceri la sânul Rusiei: „Am discutat cu această ocazie despre o serie de subiecte de interes comun de pe agenda relațiilor moldo-ruse precum semnarea recentă a contractului de livrare a gazelor naturale rusești către Republica Moldova, eliminarea barierelor și restricțiilor din comerțul reciproc cum ar fi taxele de import aplicate față de unele categorii de produse.” (citat di comunicatul lui Popescu dupa întrevederea cu Kozak la Moscova).

În deosebi ar trebui să ne bucure proiectele de interconecatare energetică cu România: s-a decis construcția liniei de electricitate Suceava – Bălți. La fel sunt de salutat intențiile referitoare la recunoașterea reciprocă a diplomelor. Zeci şi zeci de proiecte anunţate!

Popescu ne promitea că va aduce de la București un acord care va face integrarea europeană a Moldovei ireversibilă. Dar dacă se referea la foaia de parcurs semnată cu România, cred că exagerează. Ea merge la pachet doar cu un alt act fundamental care ar legitima-o: ieșirea definitivă a Moldovei din absolut toate structurile CSI!

Apropo, am ascultat cu mare atenție conferința de presă a ministrului nostru de externe. Bănuiesc că era obosit după câteva zile de muncă intensă, altfel nu pot să-mi explic lipsa de entuziasm și emoție (incomparabil sub nivelul angajamentului emoţional retoric din interviul de la Eho Moskvy) la lectura proiectelor care vor fi lansate în Republica Moldova cu suportul României. Ce-ai să-i faci? Sunt lucruri ireversibile și imposibil de stăvilit, oricât n-ai crede (or eu chiar sunt convins că ei chiar cred asta!) și nu ai încerca să convingi lumea că moldovenii nu-și doresc Unirea. Dar recunosc că aici caut pete pe Lună.

CIREŞICA DE LA BĂLŢI Mai mare stabilitate decât la Bălți nu găsești pe acest glob pamântesc. De 30 de ani – același lucru! Nu știu dacă Tauber din partidul fugarului Şor a fost la Bălți înainte de această campanie. Dar a venit și mai nu a fost aleasă primăriță din primul tur! Dar cered că se va întâmpla peste o săptămână. O destoinică moştenitoare a lui Usatîi. Dragostea bălțenilor pentru personaje de acest soi este de nezdruncinat!

Apropo, nici ei nu-și doresc Unirea.

Partager cet article
22 novembre 2021 1 22 /11 /novembre /2021 07:00
Săptămâna în care mâna stângă a distrus ce a făcut mâna dreaptă

 

Meșterii grăbea,

Șfările-ntindea,

Locul măsura,

Șanțuri largi săpa

Și mereu lucra,

Zidul ridica,

Dar orice lucra,

Noaptea se surpa!

A doua zi iar,

A treia zi iar,

A patra zi iar

Lucra în zadar!

 

Recunosc: săptămâna trecută am avut ceva remușcări. Președintele RM, Maia Sandu, era deja pe undeva pe la Paris (mai departe de popor, mai aproape de mine), iar eu nu găsisem de cuviință s-o pomenesc de bine. Și cum stăm cu obiectivitatea, dom-le editorialist? Ai-ai-ai, rușinică, îmi ziceam eu...

Dar a mai trecut o săptămână și îmi vine să mă felicit (că dacă nu m-oi lăuda eu, cine să mă laude?) penru intuiție și fler. Să detaliem deci! (Nu înainte de a-mi cere iertare pentru această digresiune nombrilistă și narcisică)

Нет, ребята, все не так,

Все не так, ребята!...

Degeaba dați voi pe la ușa caselor mari... O să vă deschidă, dacă bateți, nu-i vorbă. Că așa sunt ei în casele celea mari, politicoși. Și pomeni o să vă dea, tocmai ca să nu pară nepoliticoși, și au și de unde, la o adică. Dar nimeni n-o să vă primească în casă: ni-meni!

Hai să vă explic și de ce. Pe degetele de la o mână. Dacă e cu putinţă, vă rog un mic efort de imaginație.

Închipuiți-vă că aveți o gospodărie mănoasă și arătoasă undeva într-un sat. Iar vecinul D-stră este un necăjit din ăia din care sunt în toate satele: om bun, cumsecade, dă binețe de departe când te vede pe ulița satului, te întreabă de sănătate, cumințel și cu ai săi, cel puțin nu vuiește satul din cauza lor, oleacă bețiv, deși nu bea de usucă, oleacă leneș chiar dacă nu se dă în lături de la muncă, oleacă prostuț chiar dacă nici n-ai zice că-i idiot desăvârșit, și... sărac, orici-ar face...

Iar peste o casă trăiește un fel de „enfant terrible” al satului: un tip obraznic, violent, îngâmfat și încăpățânat, un scandalagiu care e și mare hoț pe deasupra. Și nu prea ai ac de cojocul lui, căci e o namilă de om și nu știe șapte. Și mai are și-un frate la primărie și un văr la poliție, așa că nici de „lege” nu prea se teme... Mai pe scurt, e un tip din ăla de care e mai bine să te ții departe, să-l ai mereu în vizor, dar să nu prea ai de afacere cu el. Numai că nici asta nu prea e cu putință, căci iese exact ca în povestea cu ursul: „măi Ioane, am prins un urs!”, „adu-l încoa!”, „dacă nu pot!”, „atunci lasă-l naibii și vino tu”, „dacă nu mă lasă el!”. Un tip care mereu crează probleme și tensiune.

Dar iată că într-o zi vă bate la ușă vecinul ăla necăjit și vă roagă, fâsticit, boțindu-și șapca în mâini, cu privirile-n pamânt, să-l ajutați cumva, că vine iarna și are copii mulți, „Nouă suflete, coane Fănică, nouă, și renumerație... După buget! Mică, sărut mâna, coane Fănică”. Și vi se face milă de el, căci nu-i om rău, precum spuneam, și chiar ați avea mare nevoie de ajutor prin gospodărie și chiar prin casă, așa că îi spuneți, ca să păstrați distanțele de rigoare, că de ce nu?, că s-ar putea, că ar trebui să discutați și cu nevasta, să vă mai gândiţi la ce ar putea face (un fel de „foaie de parcurs”, în limbaj mai modern). Iar pentru moment îi puteți avansa o mică sumă de bani. În contul salariilor viitoare, de la sine înțeles, nu din milostenie.

Mai departe însă iată ce se întâmplă: se duce necăjitul nostru... direct la nătărăul care vă crează permanent probleme și trag amândoi o beție de pomină de răsună mahala de cântecele lor...

A doua zi, precum era și convenit, vecinul căruia mai nu i-aţi dat cheia de la ogradă şi de la casă, iarăși vă bate la ușă, la fel de fâsticit, chinuit și de mahmureală pe deasupra...

Iată să-mi spuneți acum, dragilor? Cum ați proceda?

Uite-așa o poveste. Iar pân’ la ziuă mult mai este...

 

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămână însă o voi trimite unei bresle întregi: jurnaliștilor. La Chișinău a fost Samantha Power, administratorul USAID. Ce este USAID nu cred că trebuie să vă explic, e suficient să fiți mai atenți la panourile rutiere din RîMî... După întâlnirea cu Gavriliţă a avut loc și o conferință de presă. Nu am fost de față, dar acei care au fost iată ce au povestit: cică „jurnaliștii” au adresat doar două întrebări, ambele pentru Natalia Gavriliţă: dacă va fi anul acesta târg de Crăciun la Chișinău și cât plătește Gavriliţă pentru gaze... Atât.

Da, pân-la ziuă taaare mult mai este.

Partager cet article
15 novembre 2021 1 15 /11 /novembre /2021 13:05
Săptămâna în care s-au împlinit 100 de zile amiabile

Din păcate (sau din fericire), săptămâna care a trecut nu ne-a adus mari noutăți. Punctul nevralgic generator de știri s-a deplasat la frontiera dintre UE și Belorusia, acolo unde se desfășoară un nou epizod al confruntării lui Putin cu Occidentul. Putin nu a inventat nimic nou: el l-a sfătuit pe Lukashenko să facă exact același lucru pe care (e ferma mea convingere, chit că nu sunt eu anchetator să aduc probe) l-a făcut acum câțiva ani în urmă atunci când UE s-a confruntat cu primul val de refugiați, anormal de masiv și de organizat. Numai că de această dată în fața europenilor nu este Putin, ci un isignifiant Lukashenko și, ca prin minune, atât oficialii cât și mass-media europeană îndrăznesc să mai spună câte ceva.

Printre altele, ca prin ricoșeu, acea poveste ne-a afectat și pe noi: vă mai aduceți aminte de acei 30.000 de sirieni?

Îmi permit această digresiune din simplul motiv că noi încă continuăm să digerăm un alt epizod al confruntării sus-menționate: războiul gazelor din Republica Moldova. O mică confruntare la nivel european, dar un mare pas pentru Rusia! În realitate, Putin a câștigat fără drept de apel confruntarea pentru Moldova. Și, precum ne anunță ANRE, totul a fost o colaborare amiabilă. Nici nu ne îndoiam prea mult.

În principiu, Gazprom ar fi putut, pentru exact aceleași concesii din partea RM (menținerea statutului MoldovaGaz, un status-quo al Transnistriei, etc.), să ofere un preț mult mai mic pentru gaze, dar dacă e să-ți bați joc, atunci trebuie s-o faci până la capăt!

Pe parcursul săptămânii am aflat că moldovenii vor plăti exact același preț ca germanii sau austriecii pentru gaze. Atunci apare o întrebare legitimă: dacă plătim la fel de scump, la ce bun contract cu Gazprom? Și dacă avem contract cu Gazprom, de ce plătim așa de scump? Răspunsurile vă las să le găsiți desinestătător, ca la scoală.

Săptămâna aceasta aflam că, în sfârșit, se va lucra la proiectul de interconectare a liniilor electrice cu România. Un bun șut în fund tot servește la ceva. Dar, pe bune, se putea face și fără contract cu Gazprom.

Iar Nicolai Nicolaevici, alias Nicu Popescu, se pregătește să meargă la Moscova. El probabil nu este „țigan” și „urmaș al lui Budulai” ca toți ceilalți.

BULIGA GATE Scandalul săptămânii a fost numirea fostului ministru, Valentina Buliga, șefă la o subdiviziune a CNAMUP de către Boris Golovin. Ordinul a fost anulat după ce informația a devenit publică. Puterea i-a numit pe Musteață și Plămădeală în funcțiile de judecători ai Curții Supreme de Justiție. Numai că, în pofida protestelor din partea foștilor colegi de coaliție de la DA, puterea nu a dat înapoi în cazul lor. Undeva, în paralel, Gavriliță se plânge de faptul că nimeni nu vrea să lucreze pentru Guvern... Chestiile astea îmi par ridicole și miros urât de tot. În realitate, totul e foarte simplu: dacă Buliga, Musteață sau Plămădeală au încălcat legea – atunci să fie trași la răspundere. Dacă nu – orice „persecutare” pe motiv de colaborare cu alte forțe politice nu-i altceva decât dictatură. Să mă convingeți că nu am dreptate!

STOIANOGLO DEAD END Guvernul reactivează planul iniţial de înlăturare a lui Stoianoglo din funcţie, aparent scurtcircuitat atunci când a fost acesta din urmă arestat. Dar ceva nu funcţionează (şi dacă chiar nu le ajung probe?) şi vor merge pe planul cu „evaluarea”.

CONSILIUL AUDIOVIZUALULUI DEMIS Puterea a demis CA. O decizie populistă și absolut inutilă. Dacă tot au majoritatea, poate că ar trebui să revină asupra pachetului de legi „anti-propagandă”? Asta dacӑ considerente de ordinul securitӑţii informaţionale ar fi la originea interesului şi dacӑ scopul final este asigurarea unui spaţiu informaţional sӑnӑtos. Dar se vede că scopul nu este acesta, ci un banal control politic asupra televiziunii naționale.

100 DE ZILE Cică a existat și un raport. Nu știu cine a inventat chestia asta cu „perioada de grație” de parcă acei care ajung la putere vin de pe Marte și nimeni nu-i cunoaște ori nu le cunoaște promisiunile. Bineînțeles e ridicol să-i ceri unui guvern socoteală pentru chestii care nu țin de competența sau de potența lui, dar noi nici nu am făcut-o pare-se. În rest, Gavriliță ar fi trebuit să angajeze un actor pentru a citi raportul... Asta până a ajunge la conținutul său...

CIREŞICA DE PE TORT din această săptămâna o voi trimite în Scoția. Și în mod special microbiștilor scoțieni care veneau la Chișinău la meciul de fotbal pierdut vitejește de către echipa Moldovei cu 0 la 2. Microbusul microbiștilor (ce fain sună) a trecut prin punctul de trecere a frontierei Leușeni fără a se opri, exact așa precum și se cuvine de trecut prin acest punct de trecere. Sunt sigur că în cel mai scurt timp actul lor „obraznic” va fi o banalitate, iar acești scoțieni, cel mai probabil involuntar, ne-au dat tuturor o lecție despre cum trebuie tratată frontiera respectivă!

Partager cet article

Despre PUNCT-ul din .FR

Poveşti, povestioare, gânduri, reflecţii, idei mai profunde şi mai superficiale, grave si ilariante... un punct de vedere şi doar atât. Doar un punct în imensitatea blogurilor. Doar un punct din atâtea altele dispersate în nebuloasa reală si virtuală. Doar un punct. Deşi... câte odată nu-ţi lipseşte decât un punct pentru a fi un i! 

"De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna."  Nichita Stănescu

Rechercher